Am intrat în bătălie!
Astăzi am intrat în bătălie; greul va începe după ce o câștig!
Președinții de organizații și primarii PSD din colegiu mi-au acordat în această seară sprijinul unanim pentru a candida la alegerile parlamentare. Este primul pas. Duminică va fi votul în Consiliul Județean, apoi validarea la centru…
Prima dată este ușor să ceri sprijin. Eu aveam entuziasm; credeam că lumea – cea politică, măcar – mai poate fi schimbată. Am fost rezultatul singurelor alegeri primare organizate vreodată de un partid în România; am bătut în trei săptămâni 76 din 85 de organizații. Le-am cerut colegilor votul; l-am primit; am câștigat!
A doua oară când le-am cerut să mă susțină – era la europene, în 2007 – eram plină de încredere. Experiența europeană îmi priise; mi-a confirmat că nu eu eram o ciudățenie în politică… Colegii m-au însoțit prin toată Moldova, trezindu-se la patru dimineața, ca să fie, plecând din Bârlad, la nouă în Botoșani; m-au hrănit; mi-au ridicat moralul. Am reușit!
A treia oară nu le-am mai cerut sprijinul, mi l-au acordat din proprie inițiativă dar nu a folosit la nimic; candidatura mea nu a fost validată la centru… Totuși, am făcut împreună acea campanie de europene și am obținut al doilea cel mai mare procent din țară pentru partid – 47,55%. Singuri, nu în alianță; era la europenele din 2009.
Astăzi, le-am mărturisit-o și lor, nu mai am entuaziasmul de la început, nici încrederea din 2007. Am luciditate, realism acut și o experiență europeană care ar fi utilă, ținând cont de lipsa ei cronică în politica noastră…
Echipa este parțial nouă; cel mai tânăr dintre primari este mai tânăr cu un an decât fiul meu. Mă simt apăsată de responsabilitatea pe care mi-o asum… Dar îmi trece! Apăsarea, nu responsabilitatea!
Stefan
Va doresc impreuna cu familia si prietenii mei mult succes.
Doamne Ajuta!
Bibliotecaru
@ Gabriela Creţu
Doamnă Creţu,
Scuzaţi că întreb…
Dar proiecte legislative aveţi? Proiectele ar trebui să reprezintă baza susţinerii partidului.
Gabi
@Proiecte politice, vrei să întrebi…Cu certitudine nu vor fi secrete.
Alegerile sunt pentru parlament, nu de învestire a guvernului.
Dacă întrebarea era pentru partid, atunci era întemeiată.
ggiggi
@ Dl. Florescu,
Va usurez framantarea (sunt sigur) NU sunt prevazute schimbari legislative privind coruptia. Dna. Cretu este de parare ca stanga trebuie sa convietuiasca cu aceasta(coruptia).
Chiar daca vi se pare putin „ajutorul” meu, va indemn sa meditati asupra „influentelor” ….
Sa auzim numai de bine,
gabicretu
http://blogul-medusei.blogspot.ro/2012/09/gabi-cretu-pentru-parlament.html
Bibliotecaru
@ Gabriela Creţu
Un parlamentar este votat pentru iniţiativele legislative pe care le va propune şi pe care le va susţine în Parlamentul României… pentru ce altceva? Nu e normal ca cetăţenii să afle ce legi se vor face în Parlament (şi în ce formă) înainte ca acestea să fie propuse în Parlament şi nu în momentul în care sunt deja adoptate?
Dacă PDL ar fi venit şi ar fi spus că vrea să desfiinţeze spitale, că vrea să comaseze spitale desfiinţând centrele unde se făceau operaţii complicate, că vrea să introducă coplata (pe scurt, legea sănătăţii)… românii nu ar fi ştiut ce-i aşteaptă? Dacă nu ar fi spus în campania electorală „reorganizarea sistemului sanitar” (ceea ce înseamnă practic orice) şi ar fi spus că vor să închidă spitale… credeţi că i-ar mai fi votat cineva? Sunt cam 10 legi cu adevărat importante în fiecare an, deci 40 în fiecare mandat. Eu aş vrea să ştiu aceste legi înainte să-mi dau votul, pentru că după ce-mi dau votul nu mai pot face nimic.
Bibliotecaru
@ ggiggi
Corupţia este ceva extrem de relativ.
Ce înţelegeţi, de exemplu, dumneavoastră prin corupţie?
De exemplu, formula acestui vot uninominal corupe transpunerea voinţei politice a cetăţenilor în Parlament?
Dar discursul legat de „lovitura de stat” a corupt rezultatul referendumului?
Cei mai mulţi văd corupţia prin prisma unei şpăgi, adevărata corupţie este însă cea a sistemului care nu mai poate reacţiona şi nu mai poate duce după gratii pe cei care iau şpagă, de exemplu.
N. Raducanu
Am aflat aseara, citind acest blog, ca gazda noastra, Gabriela Cretu, este candidata de Barlad la alegerile pentru ocuparea unui fotoliu in parlamentul Romaniei. Ma bucura aceasta veste si cred ca cei ce o cunosc sau macar i-au citit cartile sau articolele incearca acelasi sentiment ca si mine. Sunt cel putin trei motive ce indreptatesc dorinta mea (sau a noastra) ca dansa sa fie aleasa in supremul organ legislativ al statului:
– Evenimentele din ultimul timp au aratat ca se impune tot mai mult ca reprezentantii poporului in parlament sa fie persoane cu mare experienta politica interna si internationala. Gabriela Cretu indeplineste aceasta cerinta, caci dansa a fost atat deputata in parlamentul Romaniei, cat si – timp de 4 ani – membra a parlamentului european de la Strasbourg.
– Disputele recente in legatura cu suspendarea presedintelui si referendumul ce i-a urmat, au scos la iveala ca in fata intelectualilor dreptei basesciene s-au ridicat intelectuali ai stangii nu mai putini valorosi. Argumentele acestora din urma in favoarea statului de drept si a democratiei se dovedesc imposibil de contestat. Gabriela Cretu face parte dintre ei, iar cele trei carti ale dansei (“Urasc “realismul” politic”, “Femeile sunt de vina” si “Democratie virtuala”) aparute in 2009 si 2010 in Editura Lumen – Iasi, ca si editorialele publicate saptamanal in ziarul Cronica Romana in 2010 si 2011, arata calitati de om politic ce urmareste interesul public, iar nicidecum cel personal.
– Gabriela Cretu este un om de stanga, adica un aparator al cauzei celor oprimati si obijduiti. Dar acest lucru nu e suficient pentru caracterizarea optiunilor politice ale dansei. Este un om de stanga cu un consecvent spirit critic, care – atunci cand trebuie – critica nu numai adversarii politici, ci si colegii de partid ce se pot lasa ademeniti de cantecul de sirena al neoliberalismului. Alegatorii ce o vor vota in aceasta toamna vor fi siguri ca odata aleasa, dansa nu se va lasa atrasa in combinatii neprincipiale sau concesii dubioase.
Pe langa cele de mai sus, as mai adaoga : ca dansa este o feminista militanta care lupta pentru mai multe drepturi ale femeilor, ca respinge nationalismul, dar este patrunsa de un profund sentiment patriotic, ca este revoltata de inegalitatile sociale ce se adancesc in societatea romaneasca si doreste luarea de masuri pentru reducerea lor. Sunt convins deci ca Gabriela Cretu are inainte un frumos viitor politic, in care electoratul isi poate investi increderea.
ggiggi
@ Dl.Florescu,
Am admirat mereu abilitatile dvs.
Dar aceasta incercare de a evita „buba” cu clasicul :ce a fost intai, oul sau gaina, ma face sa cred ca subevaluati „profunditatea” subiectului ( desi ma gandesc ca tocmai pentru asta , lol)
Dna. Gabi, nu de mult, afirma ca stanga nu face „caz” de coruptie pentru ca ” asa tre’ sa fie”
Daca dansa promoveaza o lege (fie si in proiect sau campanie intai)
care multiplica cu 5-10 pedepsele pentru coruptie in randul demnitarilor (de orice rang) ma duc la Barlad si votez.
Cu aceasta ocazie mai vad si vatra stramoseasca – Podu Turcului 🙂
Sa auzim numai de bine,
ps : NU uitati, pestele se impute de la cap, dar se curata de la coada
Poate Dna. Gabi schimba sensul …. poate
ggiggi
Dnului Raducanu :
Doar atat : a fi de stanga inseamna sa fii oprimat ?
Sau daca esti de dreapta, neaparat esti bogat ?
Ma mira si intristeaza simplitatea „impartelii”
Calofilia dvs. imi sugera o mai mare profunzime, da’ o sa supravietuiesc dezamagirii.
Sa traiti,
Gabi
@ggiggi,
Sa nu facem pe prostii, ca nu e cazul, pentru niciunul dintre noi. Coruptia este un fenomen generalizat. Din păcate. Ilegal, din fericire. Care anume e problema?? Sa-l mai ilegalizam odata?! Spre comparație, la noi l egea prevede maxim 12 a ni pentru frauda cu fonduri europene; la austrieci, șase luni. Restul, e treaba justiției, cand nu are alte treburi.
Diferența noastră consta doar într-un fapt – eu lupt împotriva unui sistem care face din bani unica valoare. Coruptia va fi oriunde si oricând boala acestui sistem pentru ca este unica modalitate de a ajunge cineva…
Dacă activitatea pentru binele public ar fi in topul valorilor, nu s-ar mai umbla atât după bani si coruptia nu ar fi atât de raspandita. S-ar vinde ca pâinea calda informațiile despre locurile unde mai este ceva de făcut pentru ceilalți, ca sa ajungă primii si sa primească multumirile celorlalti si un loc bun in societate.
@biblio,
Nu o luam de la capăt. Program politic ca individ trebuie sa ai. Al meu de la ultimele parlamentare europene mai este încă pe site. Cel nou, va aparea la timpul potrivit. Inflația legislativă este o boala cronica a parlamentarismului românesc de ultimi ani pentru ca trebuie sa dea bine la presa; presa este incompetenta la analiza pe continut dar stie sa numere – de cate ori a luat x cuvantul (dar nimeni nu socoteste sa vada ce prostii a spus), cate initiative a initiat, etc. Sunt parlamentari care se lauda cu sute de inițiativa legislative. Unele sunt idioate si contribuie doar la decredibilizarea parlamentului. Altele modifica legi existente in interesul unor persoane sau grupuri retranse. Toate legile serioase trebuie sa aibă studii de impact, calcule economice si suport pentru a fi votate. Ele nu pot fi vândute la Dragomiresti sau Vinderei. Programul guvernamental este alt lucru.
Între 60-80% din legislatie ste legată de transpunerea sau votarea unor deciziilor europene. Trec fără a fi citite tratatele care ne colonizeaza oficial. Dacă as reuși sa le citesc eu si sa-i informeze pe ceilalți despre ce tampenii sunt pe cale sa voteze ar fi extraordinar. Politica este prin excelenta o activitate de echipa in care face fiecare ceea ce știe mai bine. Restul este manipulare, pentru prostiei poporului considerat o masa de manevra..
ggiggi
Dna. Gabi,
Ma duc sa plimb cainele (e urgenta chestia) si ma gandesc ce sa zic.
Da’ nu cred sa va placa.
Alea 6 luni la austrieci sunt suficiente pentru un obraz subtire, la noi tre’ sa-i arzi si pe nepotii individului. Si nici atunci nu-i sigur ca se abtin….
Bibliotecaru
@ Gabi
Scuzaţi, dar programul politic este al partidul de la înfiinţare, se mai modifică pe la Congrese… nu are treabă cu mine.
Eu vreau să ştiu înainte de a încredinţa mandatul cuiva prin votul meu ce va face în cei patru ani. Altfel ce anume votez?
Bibliotecaru
@ ggiggi
Problema primordialităţii este o enigmă pentru dumneavoastră, eu am rezolvat-o pe la 16 ani. 😀 Mai întâi a fost oul de găină.
Dumneavoastră cădeţi exact în capcana în care eu nu vreau să cad şi de care mă feresc. În timp ce domnia voastră vă raportaţi la un candidat prin prisma persoanei sale (dacă e simpatic, dacă are carismă, dacă vă trezeşte încredere…) sau prin prisma partidului care îl propune… eu încerc să mă raportez nu atât la candidat sau partid, ci asupra a ceea ce va face el în cei 4 ani de mandat.
Ce legătură are voinţa mea politică cu faptul că votez candidatul X şi nu candidatul Y? Voinţa mea politică este să ajungă cineva anume parlamentar? Nicidecum, voinţa mea politică este legată de evoluţia sistemul instituţional, eu votez cum aş vrea să trăiesc în viitor, cum aş vrea să evolueze societatea, cum aş vrea să interacţioneze statul cu mine…
Problema mea este că cei care candidează la mine în colegiu nu-mi spun ce legi vor să promoveze în cei patru ani, toţi îmi cer votul că „o să fie bine” şi „o să fie mai bine cu ei decât cu ceilalţi”. Mai mult, pentru ca să fie confuzia totală, mulţi candidaţi pentru parlament îmi cer votul pentru a reuşi actul de guvernare?!?!
Lumea nu sesizează că nu se aleg senatori şi deputaţi, alegerea se face pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Constituţia spune clar… „Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani”. Ar trebui să înţelegem că actul fundamental nu ne cere să propulsăm politicieni în Parlament, ci să alegem activitatea legislativă a Parlamentului. Problema noastră este că parlamentarii, o dată ce ajung în Parlament, fac acolo ce doresc ei, nu au un mandat cu care se duc acolo din partea celor care votează. Cum poate un reprezentant să mă reprezinte dacă el habar nu are ce vreau? Chiar să fie bine intenţionat, habar nu are ce doresc cei care îl votează. Dacă ar prezenta proiecte legislative, chiar în forma în care ele se depun în Parlament, viitorul parlamentar ştie că primeşte votul cetăţenilor pentru a depune acele proiecte în Parlament. Observaţi că nimeni şi nimic nu poate împiedica un parlamentar să-şi depună şi să-şi susţină proiectele în Parlament, deci nu există, în nici un moment, posibilitatea de a nu-ţi respecta promisiunea electorală.
În ce coşmar cetăţenii României şi-ar dori legea sănătăţii în forma PDL. În ce coşmar şi-ar dori-o în forma pe care USL vrea să o promoveze? Ceva nu este OK. Eu vreau ca politicienii să mă întrebe ce vreau şi votul meu va exprima opţiunea mea politică, îl voi vota pe cel cu proiectele legislative mai bune.
Dumneavoastră vorbiţi despre o sporire a pedepselor în rândul demnitarului.
Iată propunerea mea şi chiar aş vrea să vă cer părerea.
Ştiţi foarte bine că cei numiţi şi aleşi depun un jurământ. În cazul parlamentarilor acesta este următorul:
„Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
Problema este că încălcarea acestui jurământ nu are altă pedeapsă decât cea Divină, după ce mori ajungi în Iad pentru că ţi-ai încălcat jurământul făcut cu mâna pe Biblie.
Eu vă propun o lege a încălcării jurământului pedepsită suficient de mult pe Pământ, la o valoare a pedepsei pentru care să nu se poată da suspendare, de exemplu de la 5 ani în sus, suplimentar pentru o altă eventuală pedeapsă.
Încalcă parlamentarul Constituţia… astăzi nu păţeşte nimic dacă nu cumva încălcarea este şi prin Codul Penal. Dar dacă ar fi o lege a jurământului, atunci ar lua de la 5 ani până la 15 sau 20 de ani…
Votează judecătorul CCR „politic”… inamovibil o fi judecătorul, dar nici să pervertească un astfel de post care nu permite ingerinţa politică după cum este voinţa politica a unor trepăduşi pe la Cotroceni, Guvern sau Parlament… 10 ani după gratii cu cei care nu înţeleg să fie independenţi.
După ce se aplică această lege de 50-100 de ori… să vedeţi cum nu se mai înghesuie oportuniştii să ocupe posturi în stat şi cine ştie ce sinecuri.
gabicretu
Programul politic personal presupune o selectie si prioritizare a obiectivelor.
Nici măcar eu nu pot contrui lumea in ansamblul ei 🙂
Si nu există program politic dat odată pentru totdeauna. În fiecare etapă se modifică, în funcție de ceea ce se întâmplă pe lume. programul din 2012 nu poate semăna prea mult cu cel din 2012 (pentru că suntem în UE și atunci nu eram, de exemplu).
Valorile sunt aceleași!!!
N. Raducanu
Am citit cu atentie argumentele de mai sus ale „Bibliotecarului“ si imi permit sa fac unele reflectii asupra lor. Dansul scrie : « Eu vreau ca politicienii sa ma intrebe ce vreau si votul meu sa exprime optiunea mea politica » si ca « cei ce candideaza in colegiu sa-mi spuna ce legi vor ei sa promoveze in cei 4 ani”. Dupa parerea mea, sunt doua variante in care se pot interpreta aceste idei:
• Fiecare din cei 13 – 15 milioane de alegatori (nu stiu cat de mare mai este acum electoratul) sa fie rugat (obligat?) sa isi exprime public opiniile cu privire la numeroasele probleme ce stau in fata societatii romanesti in urmatorii 4 ani. Omul politic care crede ca ar fi cel mai pregatit pentru satisfacerea acestor doleante se adreseaza atunci direct alegatorului respectiv si il asigura ca isi insuseste toate aceste pretentii si va lupta pe baricadele parlamentului pentru traducerea lor in viata (adica in legi). Dar cum poti tu, biet cetatean, sa comunici poporului gandurile ce te framanta pentru perfectionarea lumii si a vietii? Simplu: prin intermediul internetului. Este ideea stralucita pe care au lansat-o in tarile scandinave si in Germania cei din Partidul Piratilor, care vad in asta un mod de aplicare a sistemului democratiei directe 24 de ore pe zi si 365 de zile pe an. Cei fara computer nu au cuvantul, iar intr-o tara ca Romania, cu aproape 50% din populatie – tarani fara laptop, sistemul ar deveni apropiat de cel cenzitar.
• Cea de a doua ipoteza, presupune ca fiecare alegator sa aiba deputatul sau personal. El – alegatorul – nu se va duce la vot decat daca un politician isi insuseste ideile cetateanului si isi ia angajamentul (eventual printr-un contract incheiat cu el) ca nu se va abate timp de 4 ani de la ele. Sistem mai uninominal dacat asta nu se poate. Daca in acest timp vor apare legi si probleme noi si neprevazute – deputatul nu se va pronunta in parlament decat dupa ce va primi aprobarea celui care l-a votat. In decurs de patru ani sunt desbatute si aprobate in parlament sute de legi, dar –in aceasta ipoteza – ele ar trebui cunoscute din timp si prezentate inca inainte de alegeri alegatorului, pentru ca acesta sa stie daca mai voteaza sau nu. Lucru de altfel imposibil de realizat, chiar si numai pentru ca astazi cca. 70% dintre actele legislative ce trec prin parlament nu sunt decat insusirea unor decizii vanite de la UE.
Poate mai sunt si alte interpretari, dar textul lui Biblio m-a dus cu gandul la aceste ipoteze extreme. De ce sa cerem insa imposibilul, atunci cand, ca in cazul candidaturii Gabrielei Cretu, avem la dispozitie cartile dansei, numeroase articole de ziar si pe blog, din care se poate aprecia relativ corect, care sunt conceptiile sale despre viitorul tarii si al lumii in care traim. Nimeni nu poate avea pretentia de a fi integral de acord cu ele, dar daca sunt apropiate de viziunea personala, acordarea increderii acestei persoane de a ma reprezenta in organul legislativ suprem este de preferat abtinerii de la vot, doar pentru ca oferta sa de idei mi s-a parut insuficienta.
Gabi
Dl. RN,
Sunteți îngerul meu păzitor…
Montesquieu nu se poate trezi din mormânt să o facă… El zicea că reprezentantul nu trebuie să fie nici măcar teritorial legat de alegători (candidând pe colegii sau județe, de exemplu) pentru că atunci va deveni părtinitor, nu se va mai gândi la binele public în ansamblu ci la cei care l-au ales. Parlamentul este imaginea în mic a poporului în mare (un eșantion reprezentantiv, cum ar zice sociologii). Când vorbește parlamentul e cum ar vorbi poporul. Sistemele electorale sunt mecanisme de selecție, mai mult sau mai puțin perfecte ale eșantionului.
Alegerea propriu-zisă a cetățeanului se referă la partid; alegerea persoanelor o fac membrii de partid, că ei îi cunosc. Pe mine m-au votat ieri (89-1).
Biblio,
Dacă despre o persoană ca mine, care sunt ca o carte deschisă, opinând despre toate – și nu despre mondenități – ai atâtea îndoieli, cum faci cu cei cărora le cunoști doar numele și (eventual) poza?! Surprize ne fac și cei foarte apropiați, copiii, partenerul de viață, dar undeva trebuie să ne oprim cu suspiciunea, nu!?
În plus, viziunea pe care o expui este ca la piață; parlamentul este ofertant de legi; trebuie să fie multe, bune și ieftine, că eu nu m-am prins!?
Bibliotecaru
@ N. Raducanu
Nu aţi înţeles despre ce este vorba… Citiţi răspunsul pe care îl voi da doamnei Creţu.
Bibliotecaru
@ Gabi
😀
Stimată doamnă,
Nici nu trebuie să ştiu cine este politicianul, nu mă interesează nici de la ce partid este… ceea ce mă interesează şi ar trebui să mă intereseze este activitatea pe care candidaţii şi-o propun în Parlament în cei patru ani.
Ce spune Constituţia?
ARTICOLUL 8 – Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
(2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
Constituţia spune că democraţia nu funcţionează dacă avem toţi aceleaşi păreri.
Constituţia spune că Partidele Politice trebuie să urmeze legea Partidelor Politice.
Constituţia spune că orice partid politic trebuie să îndeplinească următoarele argumente ale existenţei (respectiv, dacă nu le îndeplineşte, un partid nu ar trebui să existe):
1. Contribuie la definirea voinţei politice A CETĂŢENILOR
2. Contribuie la exprimarea voinţei politice A CETĂŢENILOR
3. Are o activitatea care respectă suveranitatea naţională (cea care aparţine CETĂŢENILOR)
4. Are o activitatea care respectă ordinea de drept (deci nu abuzează de lege împotriva CETĂŢENILOR)
5. Are o activitatea care respectă principiile democratice (respectiv cetăţeanul ia hotărârea în calitatea sa de suveran şi politicienii, prin oamenii-specialişti din cadrul organigramei statului execută voinţa politică A CETĂŢEANULUI)
Ce mai spune în plus Legea Partidelor Politice (proaspăt modificată la 1 septembrie)?
„Art. 1
Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane juridice de drept public.”
Ce spune Legea?
Spune că dumneavoastră sunteţi un cetăţean, la fel ca şi mine, cu voinţă politică. Spre deosebire de mine, domnia voastră aţi luat hotărârea că vă exprimaţi voinţa politică mai cu folos prin intermediul unui partid politic şi aţi hotărât să vă asociaţi cu alţi cetăţeni cu drepturi electorale în scopul constituirii unui grup care are o voinţă politică asemănătoare. Cât de asemănătoare? Asemănarea tuturor membrilor de partid este stipulată în programul politic cu care partidul se înscrie la tribunal şi care este, ca şi statutul, obligatoriu de respectat pentru toţi membri de partid. Sunteţi într-un partid dar nu aveţi o voinţă politică superioară voinţei mele politice şi nici a oricărui cetăţean cu drepturi electorale. Mai mult, ca membru de partid aveţi nişte obligaţii în plus care derivă din calitatea de membru de partid. Avantajul domniei voastre este că, faţă de mine care nu sunt membru de partid, domnia voastră aveţi o forţă sporită de exprimare publică a voinţei politice pentru că sunteţi alături de alte câteva zeci sau sute de mii de oameni cu o voinţă politică asemănătoare.
Ce îndatoriri suplimentare aveţi ca membru de partid? Trebuie să urmăriţi rolul public al unui partid politic, motivul pentru care el există:
„Art. 2
Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.”
1. Trebuie să promovaţi valorile naţionale
2. Trebuie să promovaţi interesul naţional
3. Trebuie să promovaţi pluralismul (deci nu aveţi voie să susţineţi „câştigul politic”, trebuie să apăraţi poziţia celui care are aceiaşi părere cu domnia voastră, dar şi pe cel care are o părere opusă…)
4. Trebuie să stabiliţi problemele şi priorităţile societăţii româneşti şi să le explicaţi celorlalţi cetăţeni (opiniei publice) astfel încât cetăţenii care nu sunt membrii de partid să aibă o părere care să se transforme în voinţă politică.
5. Trebuie să vă pregătiţi profesional astfel încât să puteţi candida la alegeri sau să puteţi fi numit într-o funcţie de autoritate publică.
6. Prin activitatea politică trebuie să implicaţi cetăţenii în a lua o decizie ca urmare a unui act de voinţă politică.
Asta pe scurt.
Toate asta le faceţi pentru că aţi hotărât să fiţi membru de partid.
Şi acum să mergem spre ceea ce este democraţia, cum se pune ea în practică şi cum se leagă ea indisolubil de votul cetăţeanului pentru Senat şi Camera Deputaţilor.
Rolul domniei voastre în partid este acela de viitor deputat sau senator. Din acest motiv vă pregătiţi profesional pentru a ocupa acest post de demnitate publică. În virtutea acestui lucru, alături de alţi colegi de partid, dumneavoastră trebuie să identificaţi zonele în care este necesar actul de legiferare. Stabiliţi, alături de colegii de partid, soluţia prin care dificultatea normativă poate fi îndepărtată. Dumneavoastră singură, sau alături de colegii dumneavoastră, pregătiţi iniţiativele legislative necesare „peticirii” nevoii legislative.
În momentul în care aveţi aceste proiecte legislative, domnia voastră vă asumaţi acest proiecte ca un act de voinţă politică (repet, o voinţă politică cu aceiaşi putere cu a oricărui cetăţean român cu drepturi electorale şi cu nimic diferită).
Aici trec de la dumneavoastră la alegător.
Un alegător are în circumscripţia sa de ales între nişte candidaţi pentru Senat şi nişte candidaţi pentru Camera Deputaţilor.
Fiecare dintre candidaţi ar trebui să prezinte versiunea sa (voinţa sa politică) a soluţiilor legislative. Deci cetăţeanul are câteva variante pe legea educaţiei, pe legea sănătăţii, pe legea salarizării unice, legea pensiilor, cele patru Coduri Penale… (dau aceste exemple pentru încă nu ştiu ce proiecte legislative vor fi în următorii patru ani). Cetăţeanul este informat şi, aşa cum scrie în Constituţie şi lege, îşi formează o părere, respectiv capătă voinţă politică relativ la aceste legi, vrea să se rezolve problema într-un anumit fel. În momentul votului, cetăţeanul votează pe cel cu variantele de iniţiative legislative pe care le consideră conforme sau apropiate cu voinţa sa politică. În concluzie, cetăţeanul alege politicianul care are o voinţă politică cât mai asemănătoare cu propria sa voinţă politică iar votul înseamnă că cetăţeanul susţine explicit anumite versiuni ale viitoarelor legi în defavoarea versiunilor candidatului pe care nu-l votează.
Votul desemnează actul democraţiei.
După vot, conform actului matematic al statisticii, procentul de cetăţeni care susţin, prin vot, o anumită versiune a unei legi se va regăsi aproximativ în ponderea susţinerii versiunii de legi în Parlament. Observaţi că scopul politicienilor NU este să CÂŞTIGE alegerile, scopul este să transpună ponderile voinţei politice a cetăţenilor în Parlament. Numai regăsirea acestor ponderi conduce la reprezentarea cetăţenilor. De aceea nu există vot imperativ în Parlament, pentru că fiecare politician ia parte la transpunerea statistică a voinţei politice a cetăţenilor, el trebuie să ajungă în Parlament cu o voinţă politică deja formată pentru activitatea lui principală şi această voinţă trebuie să fi fost onest prezentată electoratului în campania electorală… El nu se raportează numai la cetăţenii din colegiul respectiv unde candidează, el ia parte la transpunerea democratică a ponderilor la nivel naţional, al tuturor celor care votează.
Să spunem că una din legi este legea educaţiei şi sunt trei variante pe care politicienii le prezintă în campania electorală. Cetăţenii votează la nivel naţional X% pentru prima variantă, Y% pentru a doua variantă, Z% pentru a treia variantă. Actul democratic se realizează dacă în Parlamentu vor fi aproximativ X% parlamentari care susţin prima variantă, Y% a doua variantă şi Z% a treia variantă. Parlamentul devine astfel un eşantion reprezentativ la nivel naţional. Mai departe actul legiferării îşi vede cursul, legea se negociază, se modifică unde trebuie… astfel încât forma finală să mulţumească voinţa politica a unui număr CÂT MAI MARE de cetăţeni. Scopul nu este deci 50%+1 ci un NUMĂR CÂT MAI MARE de cetăţeni. Atenţie! Nu se votează după cum ridică degetul liderul de grup, fiecare parlamentar trebuie să aibă opţiunea pentru care a primit votul, acesta este angajamentul lui., el trebuie să susţină CÂT DE BINE POATE acea poziţie asumată ca voinţă proprie în momentul campaniei electorale. El nu face altceva decât să-şi reprezinte propria versiune a voinţei politice, se reprezintă pe sine… dar alături de el reprezintă pe oricine l-a votat pentru că şi-a identificat voinţa politică cu voinţa politică a politicianului candidat.
Fiecare parlamentar nu are de ce să se „vândă” în Parlament, scopul lui nu este Guvernul, scopul lui nu este susţinerea preşedintelui României, scopul lui în Parlamentul nu este acela de a influenţa numirile în sinecuri… el trebuie să facă exact ceea ce îi dictează voinţa sa politică în dimensiunea legislativă şi să facă ce i se cere în calitate de membru de partid (listele de mai sus). Nimeni nu poate împiedica un parlamentar să depună o iniţiativă legislativă, nimeni nu poate împiedica un parlamentar să se manifeste prin discurs politic şi vot conform cu propria voinţă politică (de aici şi imunitatea parlamentarului pentru discurs şi vot).
Observaţi însă că democraţia înseamnă obligatoriu ca toţi candidaţii să depună şi să explice iniţiativele legislative către electorat şi cetăţenii să aleagă legile şi nu „feţele” sau „partidele”. Dacă alegerile nu se fac aşa, democraţia nu are de unde să răsară oricât de mult s-ar respecta libertatea presei, „statul de drept” sau mai ştiu şi eu ce „principiu democratic”.
Bibliotecaru
@ Gabi
Stimată doamnă,
După cum vedeţi nu este vorba de nici o suspiciune, pur şi simplu pentru a fi democraţie trebuie să vă cunoaştem (cei ce vă votează, desigur) voinţa dumneavoastră politică pentru legile pe care le veţi lucra în cei 4 ani de mandat. Nu trebuie ca legile să fi multe şi ieftine, asta dacă nu cumva voinţa dumneavoastră politică le doreşte aşa. Nu trebuie nici să vă gândiţi cum aţi putea să „câştigaţi” cât mai multe voturi, asta este anti-democratic pentru că denaturează rolul scrutinului. Trebuie să ne prezentaţi doar ce vă propuneţi exact să faceţi în cei 4 ani de mandat pentru a ne putea identifica, sau nu, cu voinţa dumneavoastră politică. Altfel cum putem realiza democraţia?
Bibliotecaru
@ N. Raducanu
Dacă aţi citit ce am scris mai sus doamnei Creţu, probabil înţelegeţi că nu m-am referit la nici una din variantele spuse de domnia voastră.
casandra
Succes, Gabriela!
Dinica peromaneste
Pentru Gabi Cretu: Succes!
Pentru barladeni: Alegeti-o!
Pentru ceilalti: Salutari peromaneste.
Gavrila
Mult succes, D-na Cretu!
este o veste grozava pentru cei ce v-au urmarit evolutia si activitatea si va urez succes, pe care sunt convins ca il veti impartasi cu romanii. E timpul unei reveniri la o guvernare a romanilor pentru romani si puteti contribui cu prisosinta la
refacerea tarii.
S-auzim numai de bine/se face dreptate!
Peter Gluck
Draga Gabi,
Iti tin pumnii.Nu uita ca eliminarea raului are
prioritate fata de.. (si este o preconditiea..) construirii
binelui, lupta ca PSD sa scape de tovarasia suicidala
cu gangsterii lui Lilium candidum, pierzatorul profesuonist.
Succes!
Peter
doinas
Era cazul, Gabi. Si ma bucur ca, de data asta, pari sa ai sustinere.
Candidezi acasa… Probabil ca, spre deosebire de altii, n-ai nevoie sa te duci aiurea, si vasluienii stiu ce trebuie sa stie despre tine.
Mai stiu si altii…Mai ca-mi vine sa-mi fac buletin de Barlad. :))
gabicretu
Doinas,
M-aș bucura să ai dreptate nu doar în privința vasluienilor. Cu ei, mă descurc eu!
Acum înțelegi de ce nu-mi place deloc sistemul electoral actual!? Eu sunt o persoană ”națională” (sic!). Am peste tot câțiva prieteni și susținători. Pic cu pic, s-ar face marea… Așa, trebuie să o iau din casă în casă; nu că ar fi rău, dar e o pierdere pentru mine…
Va fi crunt! Sper și eu ca Generalul Iarnă să nu ne bată… Despre restul inamicilor, interni și externi, după alegeri!
gabicretu
@ Dinică, Gavrilă, Peter,
Vă mulțumesc de sfaturi și susținere; ambele necesare. De abia m-am întors din Turcia. La treabă!!!
Peter Gluck
Draga Gabi,
cred ca orice feminista/feminist adevarata/adevarat
trebuie sa se gandeasaca cu recunostinta si admiratie la
Malala Yousufzai. Da, fetele au dreptul la educatie!
La noi, invatamantul trebuie imbunatatit radical.
un subiect bun pentru o politiciana cu iubire de oameni.
Peter