Cine vrea să fie inamic!?
„In ţara noastră, spălarea creierului este gratuită şi obligatorie. Fiecare cetăţean trebuie sa şi-l spele măcar o dată pe an. Cei care încearcă să se sustragă vor fi declaraţi inamicii armoniei sociale.” Matei Vişniec
- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
Peter Gluck
Eu vreau, am fost intotdeauna impotriva spalarii creierelor, dar intr-un mod cu totul special ma supara atentatele de acest tip impotriva bietului meu creierpersonal.
A se vedea:
IK No. 180:
„Dar pana una-alta, sa incercam sa impiedicam „death of reason”- care se realizeaza prin ceea se numeste – cam de la Mao citire- spalarea creierelor.
Vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Brainwashing Metoda e insa ras-straveche.
Elevul/colegul lui Mao care ne-a condus timp de un sfert de secol a perfectionat metoda- asa cum spune o vorba din Renastere: „Triste è quel discepolo che non avanza il suo maestro.” Ne resimtim si azi- si nu folosesc pluralul de „maiestate”. Atunci exista un factor foarte favorabil, frica; azi nu mai e – si totusi operatia mai are loc, e un fenomen de masa, cotidian- e o mare abundenta de creiere lavabile. La noi si aiurea. Mai peste tot. Exista tentatia superficiala de a da vina pe mass-media. De exemplu, scriitorul belgian Paul Carvel, pe care l-am descoperit in mini-vacanta asta, spune- brutal: „Televiziunea ne spala pe toti pe creier iar Internetul elimina si ultima rezistenta.”
IK 212: In rubrica de Cautare – Diverse de azi vorbim si despre mutilarea sexuala, inca endemica unor culturi. Mult mai raspandita si mai eficienta este mutilarea cerebrala, care nu are nevoie nici macar de bisturiu. Vorbele ajung, daca pot fi inchise caile de comunicare nemonitorizabile ale celui supus operatiei. Cei mutilati cerebral au tendinta de a se sinucide intelectual dar pot practica si alte forme, mult mai periculoase de sinucidere.
Cand spalarea creierelor nu da rezultatele cerute, dictaturile recurg la mutilarea cerebrala in masa; efectele sunt, in mare parte ireversibile, cum o arata de pilda intamplari din cele mai recente saptamani si zile. Creierul nu e ca ficatul sa se refaca perfect, de exemplu dupa galbinare. Ma gandesc la nord-coreeni, dar ni s-a mai intamplat si noua.
IK 289: ceva pozitiv este ca teoria memelor este in contradictie cu spalarea creierelor- nu trebuie sa golim mintile de idei ci, dimpotriva putem si trebuie sa le umplem cu idei sanatoase care lucreaza in favoarea noastra.
IK 305: TV imi spune ca undeva in Afganistan au fost confiscate 260 de tone de hasis. O cantitate enorma dintr-un superdetergent pentru spalarea creierelor, cu o lunga istorie culturala care include si secta asasinilor, vezi http://www.druglibrary.org/schaffer/hemp/assassin.htm
Poate ca azi avem metode mai eficiente de a genera ganduri ucigase in creierele inca neformate, in schimb banii care ar fi rezultat din vanzarea hasisului ar fi fost folositi in mare parte la inarmarea talibanilor. La fel ca si recolta de opiu afgan.
Imi pare rau pentru armonia sociala- care probabil e ceva ca tacerea mieilor, dar sunt impotriva spalarii creierelor.
Bun citatul, multumesc Gabi!
Bibliotecaru
@ Gabriela Creţu
După părerea mea domnul Matei Vişniec are o dimensiune dramaturgică şi intelectuală prematur născute pentru societatea românească şi cu greu compresensibile (dacă îmi este permis să împerechez cuvintele „comprendre” cu „sensibil” alăturând şi sonoritatea lui „comprehensiv”, doar am plecat de la dimensiune).
Spune domnul Vişniec…
„Eu am trăit într-o lume în care literatura exista ca a doua patrie mintală pentru fiecare, era o lume paralelă, în care stăteam foarte bine, în care puteam evolua, în care ne înţelegeam, aveam coduri comune, ne cunoşteam unii pe alţii ca făcând parte din această lume paralelă şi, fără să cădem într-o schizofrenie totală…”
Dezvoltarea unei personalităţi duble cred că este, cu adevărat, singura şansă reală a intelectualului care există şi este silit să trăiască în societatea care nu ascultă decât banalul sau ceea ce a devenit banal.
Peter Gluck
Adaus la cele scrise si partial raspuns la intrebarea implicita a lui Biblio (sau nu):
Spalarea creierelor nu se face deobicei la o baie comunala- decat in cazul dictaturilor dure. In cazul democratiilor, exista metode mai subtile de a convinge indivizii sa se spele pe creier singuri. E stiut ca creierele lipsite de oxigenul cunoasterii stiintifice
se simt murdarite de cate ori da peste ele un adevar
si dau dispozitie sa fie spalate. Putem discuta ce tip de apa e cea mai eficienta pentru operatia asta, ce trebuie adaugat la ea ca creierul sa devina mai neted si mai ostil fata de adevar.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Din punctul meu de vedere, spălarea creierului la nivel de masă are două momente deosebite prin mijloacele de aplicare. „Spălarea” imediată, care constă în procedee de manipulare şi de argumentare având la bază pseudo-evidenţe, dar şi o „spălare” de lungă durată care are la bază construirea unei mentalităţi pentru conştiinţele în formare.
De exemplu, având în vedere că m-am născut sub tutela comunistă şi am făcut primele 12 clase sub înţeleapta „ocrotire” a „politicii înţelepte”, nu am apucat să fiu îndoctrinat prin metode de manipulare, dar este evident că o mare parte din gândirea mea este manipulată pe durată lungă prin inocularea unor principii cu valoare de axiomă care nu au reprezentare reală indubitabilă. Indiferent de capacitatea mea de raţionare, undeva în subconştient există principii de tipul „binele învinge întotdeauna” sau „sacrificiul de sine pentru binele patriei” sau „spiritul civic” sau „echitatea socială” sau „nu risipei!”… Ele sunt acolo, imperceptibile, şi veghează ca eu să iau decizi funcţie de ele. În măsura în care rezultatele raţiunii se dovedesc alterate vizibil de astfel de elemente non-obiective şi intră în contradicţii cu latura mea conştientă, eu le pot cenzura, dar asta nu poate fi încadrată în categoria soluţie non-manipulată. Cei care au apucat să stea sub imperiul ideologiei comuniste mai mult de 20 sau 30 de ani, cu atât mai mult va avea subconştientul plin de astfel de principii pe care să le aplice inconştient.
Iată de ce partidele româneşti de dreapta se trezesc deseori mărind salarii sau pensii fără a avea suportul ideologic pentru asta în timp ce partidele de stânga se văd silite să facă privatizări…
Peter Gluck
@Biblio- interesanta ideea cu privire la memele parsive grefate de comunism pe creierul nostru. Se pare ca eu sunt mai elastic si am un creier mai de teflon- de mine nu s-au prins. E drept ca m-am luptat mereu cu ele. Desi am „savurat” comunismul pe toata durata lui.
In loc de „binele invinge intotdeauna” eu cred in Principiul Twin Peaks „raul este indestructibil si invinge intotdeauna” Doar isi schimba forma si nu invinge definitiv.
In legatura cu sacrificiul am scris un editorial documentat Nr. 244 despre el. E stranie legatura dintre sacrificiu si sacru, si trebuie sa scriu despre „Sacru si Profan” si cum inteligenta mea teologica e scazuta…poate imi dai un sfat.
Personal nu am nici o problema cu „spiritul civic” e ceva legat de civilizatie de umanism.
Echitatea sociala, daca ar exista in anumite limite ar fi o treaba buna. De ce sa fie societatea pentru unii muma si pentru altii numai ciuma? Ma supara ca traiesc in Extremistan.
Iar „nu risipei” adica „da eficientei” face parte din crezul meu de inginer.
Spalarea creierului poate sa duca de pilda sa nu crezi in nimic dovedit de fapte, sa nu lasi faptele sa deranjeze convingerile tale care ti-au fost injectate de altii. De asta incerc sa ma feresc.
gabicretu
@Amandoi,
Sunteti tentati sa localizati in tara noastra draga si intr-un moment istoric. Cred ca adanca si tragica semnificatie a afirmatiei este ca „tara noastra” este peste tot.Acolo este universalitatea scriitorului…
Am rezerve cu privire la faptul ca in timpul cu pricina a fost vorba de manipulare (cel putin de una performanta); a fost lasitate, control, lipsa de viziune pe termen lung; manipularea a mers prost. Comparati cu capitalismul, ca sa intelegeti.
A propos de Michael Moore, ceea ce il face gigantic nu este ca ar descoperi nestiutul sau ca ne-ar dezvalui conspiratii; pur si simplu, ca si Noemi Klein in cartile sale, ne da in cap cu evidenta, cu lucrurile care sunt cunoscute de toti dar pe care, din cauza spalarii cu grija, le pierdem din vedere…
Peter Gluck
@Gabi eu am gandit ca in dictaturi suntem spalati pe creier, in democratii suntem invatati sa ne spalam singuri.
Feciorul ala cu povestea de iubire cu capitalismul e Michael Moore nu George. Inca nu se poate procura filmul. Poate il aduce cineva.
gabicretu
@Peter,
Deformatie profesionala…Am scris automat, probabil, desi il cunosc si-l apreciez mai mult pe Michael decat pe George (opera, adica).
De acord, cu o corectura – „asa-zisele democratii”.Mai curand sunt dictaturi soft…
Darius
Şi eu, şi eu! Ş=
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Eu am dat nişte exemple, nu era nimic exhaustiv. În cărţile copilăriei, prâslea este voinic şi învinge prin vitejie, înţelepciune şi folosind ajutorul calului, al reginei albinei şi al lui Flămânzilă… sunt stereotipii care formează o opinie.
Relativ la „Sacru şi profan”, recunosc că şi eu sunt un profanator al ritualului multi-milenar care astăzi este copiat fără înţeles. Descoperirea înţelesului primar face, de multe ori, să piară hiperbolismul cu care este încărcat astăzi ritualul religios. Deşi explicaţia mută actul mai aproape de originile sale şi de înţelesul originar, relativ la relaţia de astăzi cu biserica este evident o încălcare profană a intransigenţei sacrale.
Parcă am mai vorbit cu dumneavoastră despre sacralitatea obţinută prin sacrificiu, sau poate mă înşel. Dacă nu, v-aş ruga să spuneţi exact latura din care doriţi această apropiere. Repet, ceea ce spun eu nu are nicidecum valoarea unui relatări făcute de preot, el are har, în consecinţă lui i se revelează ce trebuie să spună.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Dacă nu aţi apucat să citiţi cărţi despre tehnici de manipulare (desigur, nu cele care se găsesc pe tarabe), vă recomand să nici nu o faceţi. Citind astfel de cărţi ajungeţi să recunoaşteţi multe din mecanismele observate de-a lungul vieţii şi, uneori, lumea cunoscută se poate prăbuşi. Pentru mine a fost îndeajuns o răsfoire de astfel de carte pentru a însemna începutul depresiei.
gabicretu
@Biblio,
Sunt… chirurg in asta, adica in mecanismele de manipulare. Daca nu se vede, imi cer iertare lui Michel Foucault! Inseamna ca-l fac de ras. Si lui Chomsky, dragul de el, ca „Fabricarea consensului” nu este scrisa azi…
Problema este ca sunt doua tipuri de manipulari. Cele la care va referiti in mod curent sunt cele intentionate, puse la cale… Cu „realitatile” care functional joaca acelasi rol este mai dificil…
Bibliotecaru
@ gabicretu
Eu vorbesc despre manipularea adevărată, cea care intră în om aproape ca un fel de informaţie genetică, o manipulare dezvoltată pe sute, mii de ani… 😀
Eu unul prefer să nu vorbesc despre asta.
Peter Gluck
@Biblio- manipularea se face prin MEME care se lipesc bine de creierele spalate sau fara o densitate mare de circumvolutiuni si continua prin polarizarea daunatoare despre care am vorbit in Info Kappa 368. Se pare ca marea majoritate a oamenilor e usor de manipulat. Vad de pilda ce succes au cele mai incredibile teorii ale conspiratiei- cum ar fi acumularea de zeci de tone de benzina exact la etajul la care Turnul va fi lovit de avion. Oamenii de abia astepta sa li-se ofere bazaconii ca sa creada in ele.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Vorbiţi despre meme (mimema), dar îi înţelegeţi extrem de limitat dimensiunea reală, ca şi cum aţi încerca să cunoaşteţi istoria antică numai prin prisma a ceea ce aţi trăit dumneavoastră, fără nici un informaţie despre trecut.
Peter Gluck
@Biblio: Eu ma refer la meme- asa cum le descrie Dawkins
sau le-am prezentat eu in Info Kappa 71. Sunt bine descrise si in Wikipedia. Cu o metafora cam natanga, scaieti culturali care se prind de creierele ospitaliere. Au fost anticipate de marele ganditor, Stanislaw Jercy Lec care zicea cal=: :”ideile sunt ca purecii, sar din om in om, dar nu-i pisca pe toti.”
Protestez cu manie intelectuala impotriva acuzatiei ca pentru studiul istoriei antice folosesc experienta mea proprie. E drept ca sunt prin zona de mult- am aparut in 1937, foarte neinspirat. Dar recunosc nu am vorbit cu Ghilgames, nu eu i-am vandut lui Scipio pontul ca pna nu-i bate pe cartaginezi in tara lor, aia nu se astampara. Asa ca si eu stiu istoria veche preponderent din carti si principala mea concluzie e ca oamenii au fost dintotdeauna cam la fel ca acum. Dintre cartile pe de istorie pe care le-am cititcel ami mult mi-a placut „Insula Pinguinilor” de France.
Fiindca tot vorbim de manipulare iti citez ceva din vasta mea opera- Info Kappa Nr 200 care vorbea despre
Demnitate (de bine) Am folosit motto-ul de mai jos si undeva in text l-am explicat.
„Cine stapaneste prezentul, stapaneste trecutul. Iar cine stapaneste trecutul, stapaneste si viitorul.” (George Orwell)
Mult timp nu am inteles genialitatea lui Orwell cu adevarat. Citatul de fapt vrea sa zica un lucru cutremurator- trecutul ne stapaneste- mai toate sforile cu care suntem legati si cu care suntem dirijati, vin din trecut, din istorie, din cultura din traditii, din structuri inchegate. O fi ele metaforice si aparent wireless, dar cine cunoaste sforile si stie sa traga de ele -stapaneste viitorul.
Prin indemnul la independenta si la rezolvarea problemelor- Info Kappa are tendinta de a deveni un fel de revista-foarfeca- taie sforile si asta e iarasi impotriva curentului. Mass media e- in mare parte, o uzina de fabricat, aplicat si tras sfori. In cazul dictaturilor sunt si franghii si laturi pentru gat- la spanzuratoare.”
Ideea e ca suprafocusarea pe trecut face multe, e onorabila dar aduce putin bine. Viitorul ar putea fi mai bun ca trecutul, daca trecutul nu s-ar tot baga peste viitor. Incredibil dar trecutul ne ofera putine solutii!
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Eu prin acest meme aş înţelege un fel de instinct primar, dar nu dobândit prin cale genetică, ci este dobândit prin mimetism faţă de ceilalţi indivizi compatibili din societatea imediată, începând desigur cu părinţii sau reacţii personale-tutor asupra individului, continuând cu persoanele din cercul social mai larg.
Un exemplu de „meme” este limbajul… sau spălatul pe mâini sau mâncarea gătită termic sau „nu spăl pentru că este sărbătoare”…
🙂
Departe de mine să spun că aţi vorbit cu Ghilgameş… eu vorbeam de imposibilitatea unei înţelegeri complete având instrumente limitate. Spuneam deci că nu poate fi cunoscut (determinat) un trecut îndepărtat pe seama unei experienţe a prezentului.
Aş prefera să nu mai vorbesc despre acest lucru.
Peter Gluck
Draga Biblio- memele sunt descrise aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Meme consider ca nenecesara
o interpretare personala. Conceptul de mema ca atare nu este o mema- nu e ceva prea popular- dar asta este si gata! Sunt multe meme sadice si ucigase, asta e de netagaduit.
Nu am ambitia de a intelege complet istoria antica, dar in naivitatea mea (eufemism eufemistic) o vreme am cautat ceva demn de urmat in trecut, ceva ideal. Nu am gasit. Hai sa uitam de antici- au murit toti, pare-se.
Tot nu am priceput acuzatia, mai ales ca nu am nimic impotriva antichitatii, s-au descurcat si aia cum au putut fara automobile, termopane si Internet si au scris povesti frumoase si au construit lucruri marete fara a cunosste calculul tensorial.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Plecând de la link-ul domniei voastre am ajuns la varianta în româneşte. Nu stăpânesc prea bine limba engleză ca să pătrund subtilitatea ascunsă a limbii… dar ceea ce este scris „pe româneşte” este destul de aproape de ce spun şi eu, se face chiar şi referire la gene, adică ce spuneam eu mai sus despre un fel de încărcătura genetică…
http://ro.wikipedia.org/wiki/Meme
În scrierile mele, eu numesc aceste meme „lest preconceput”. Adică încărcătura predefinită a fiinţei umane moştenită social, un atavism informaţional, dacă pot spune aşa.
Repet pentru a treia sau a patra oară că nu doresc să vorbesc despre acest subiect, el a făcut ravagii în mine o dată ce l-am deschis cu adevărat. Este ultima dată când mai vorbesc despre el.
Peter Gluck
@Biblio@ Imi cer scuze, noi discutam pasnic si oarecum in consonanta despre manipulare al carei mecanism incercam sa-l pricepem.Si eu sufar de memeofobie. Incerc sa sper ca nu te-ai suparat pe mine, a fost neatentie (senila oare?) nu reavointa.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Nu se pune problema supărării.