Conferenţiez, conferenţiez…
Astazi am participat la inca o conferinta organizata de societatea civila pe tema relatiei cu Parlamentul European. O zi intreaga! Initiativele de acest fel sunt absolut laudabile si necesare. Rezultatele lor pot fi insa contrare intentiilor daca cei care sunt prezenti pe post de experti sunt falsi-experti – se intaresc stereotipurile si fixeaza idei si informatii extrem de discutabile, ca sa nu spun altfel…
Dupa ani in sir de asemenea dezbateri (numeroase, dupa cum puteti depune marturie) am senzatia trista ca se bate pasul pe loc in privinta construirii cetateniei europene. Cele mai multe organizatii implicate dispar dupa ce nu mai au obiect de activitate, respectiv cheltuirea unor fonduri europene. Bineinteles ca exista si militanti adevarati pentru diverse cauze; din pacate, lipsa de activism social al celor mai multi dintre noi ii lasa si pe acestia singuri si dependenti tot de obtinerea vreunei finantari…
Mai grav este insa altceva; sunt foarte putini care inteleg societatea in care traiesc dintr-un motiv simplu; nu au nici un fel de educatie, de cultura socio-politica. Teoria mea veche, ca la noi nu e democratie pentru ca nu avem cetateni, se confirma in fiecare zi. Daca nu avem cetateni bucuresteni, nu avem nici cetateni europeni; e consecinta logica.
Degradarea politicii noastre interne apare ca un efect al acestei situatii dar si drept cauza in masura in care ii respinge pe cei care mai inteleg cate ceva. Nu doar cetatenii foarte curiosi de la conferinta puneau intrebari care le dovedeau neintelegerea mecanismelor democratice in general, nu europene; politcienii care le raspundeau dovedeau aceeasi neintelegere (si nu vorbesc de atitudinea politicianista in care unul spune ce-si inchipuie ca vrea sa auda cel ce intreaba; chiar credeau ce spuneau…)
Nu informaţia lipseşte! Formarea, da! E greu…
