Constituţia este în limba română!
103 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
De mai multe zile, articolul 103 din Constituţie este citit, răs-citit, interpretat; de toată lumea! Din această lume văd însă că au dispărut logicienii; nu-l acuz pe Preşedinte pentru că au intrat în dizgraţie, deşi ei se formează la filosofie…
Lipsesc însă şi cunoscătorii de bun simţ (cartezian) ai limbii române curente.
Elementul clarificator al acestui text este unul singur – „în urma”. În limba noastră maternă el nu exprimă succesiunea simplă (adică nu este echivalent cu „după”); „în urma” exprimă o relaţie cauzală reală sau introduce premizele într-o argumentare în care concluzia este prima exprimată. este acelaşi lucru cu „drept urmare a”.
Exemplu banal: „În urma ciocnirii, au murit două persoane şi s-au distrus cele două maşini”
Sper că nu se îndoieşte nimeni că mesajul este că între ciocnire şi respectivele pierderi este o relaţie de cauzalitate sau măcar de condiţionare.
În această limbă este scrisă şi Constituţia. Drept urmare, art.103/1 nu stabileşte ordinea temporală (succesiunea) unor acte, ci premizele unei concluzii sau argumentele în virtutea cărora se ia o decizie.
În urma celor de mai sus, o concluzie este evidentă – cineva a ignorat în mod conştient prevederile constituţionale. Oare cine!?
gabicretu
@Biblio,
Sa nu confundam mecanismul, tehnica selectiei si modalitatile de integrare a intereselor, cu ideea de reprezentativitate.
Ideea celor care au pus fundamentele democratiei era cumva ca parlamentul este un esantion reprezentativ al cetatenilor care, pentru eficacitate, pe perioada mandatului, va decide ca si cum ar fi „toţi cetăţenii”. Fara a pastra sau avea legatura cu acestia. Cred ca in Spiritul legilor este chiar o conditie ca reprezentantul ales intr-o anume parte a tarii sa nu fie din acea parte pentru ca va inclina balanta spre acea parte cand va fi vorba de definit interesul pubic… Ei au imaginat un fel de selectie aleatorie, cum era la greci sau cum sunt juratii la americani.
In acest sens spun ca este reprezentativ; aceasta este si definitia mandatului reprezentativ, in opozitie cu cel imperativ…
Bibliotecaru
@ gabicretu
Haideţi să vă explic concret cum aş fi văzut eu campania pentru parlamentul României.
Se identificau problemele legislative ale României…
– Codul penal
– Codul de procedură penală
– Legea Educaţiei
– Legea pensiilor
– unicameral
…
şi aşa toate legile care urmează să fie votate în mandatul 2008-2012. Pentru fiecare lege fiecare partid îşi expune varianta, exact aşa cum s-au tot certat partidele în ultima vreme şi există o dezbatere publică în care tronează principiile fiecăruia şi, mai ales, credinţele fiecăruia. Cetăţeanul ştie de exemplu că reprezentantul PSD vrea 12+1 ani de învăţământ obligatoriu şi reprezentantul PD-L vrea 10+1… pune o bifă pe varianta pe care o doreşte.
Există această listă de variante, există o dezbatere publică în campania electorală, fiecare candidat îşi exprima poziţia faţă de fiecare problemă în parte. Cetăţeanul bifează ce doreşte el în fiecare problemă şi, la final, votează pe cel care are o părere cât mai apropiată de a sa, să zicem 60% din bife. Sigur că da, nu există, nu poate exista, o identificare 100% între cetăţean şi un anume candidat, dar, în urma procesului electoral, procentele unui sondaj de opinie corect pentru diferitele probleme vor fi sensibil apropiate de procentele în care diferitele probleme sunt reprezentate în Parlamentul României. Şi atunci, dacă 60% dintre cetăţenii României vor 12 clase obligatorii este de aşteptat ca în Parlamentul României să fie 60% +/- 3% parlamentari care vor susţine cele 12 clase pentru că aşa au spus în campania electorală că vor face. Acest lucru înseamnă reprezentare corectă şi exprimarea democraţiei.
Dacă la alegerile legislative un partid politic promite 1000 km de autostradă, al doilea promite tot 1000 km de autostradă, al treilea promite 800 km de autostradă, deşi Parlamentul nu este firmă de construcţii care face autostrăzi, şi în realitate se fac 50 km de autostradă la preţ de 500 de km, să-mi fie cu iertare, dar ce legătură are acest lucru cu reprezentarea şi democraţia?
gabicretu
@Biblio,
Dar cine spune ca are legatura!? Si de ce sunt eu certata!? Fac cumva parte dintre apologetii modului in care se desfasoara, in general, campaniile!? Cine mai avea program punctual!? Nu am fost eu oaia de culoare opusa!? Asa de opusa incat m-au decretat neagra si m-au exclus!? Ne infruntam doar ca-i la moda in Romania contemporana!? Sau sunt preferata pentru ca, intelectual serios fiind, reactionez la despicatul firului in patru!?
Bibliotecaru
@ gabicretu
Păi tocmai de aia insist să fiu înţeles exact-exact. Ca cetăţean am nevoie de fiecare Gabi Creţu din fiecare partid, pentru că fără ei nu se poate face nici un fel de reformă în politica românească. Mai insist pentru ca cetăţenii să înţeleagă că nu au de ce să lupte pentru „susţinere” politică în timpul alegerilor, trebuie să susţină, să ceară, să impună normalitatea din partea clasei politice şi respectarea principiilor democratice.
gabicretu
@Biblio,
Si eu de fiecare Bibliotecar! Cand mai identifici vreunul, semnaleaza-mi-l! Fac la fel!
Bibliotecaru
@ gabicretu
🙂
Păi dacă domnul acad. Răzvan Teodorescu şi-ar face un blog în care să povestească despre artă şi cultură, cred că ar fi o „capcana” bună de adunat oameni de bun-simţ. Implicând excelenţa intelectualităţii în viaţa publică, cei interesaţi se vor aduna natural şi vor ieşi din ascunzătorile lor. Personal eu aş asculta ce are de spus un academician, de orice dimensiune a expertizei a fi el.
ileana
Gabi,incep sa ma simt bine in chip de Scufita Rosie.Dar tot imi da ghes orgoliul de Muma a Padurii si te rog ,daca si numai daca ai timp ,sa te uiti la una din replicile mele de mai sus ,unde chiar sustin ca nu sintem mai breji ,noi alegatorii.
ileana
Altfel,chiar daca nu ma imbrac in rosu,nici macar de sarbatori,sa stii ca recomand blogul tau ca spatiu al dialogului intelectual echilibrat,poate mai invata unii si altii cite ceva.
gabicretu
@Ileana,
Doar nu ai luat-o ca pe o critica! Incerc sa lamuresc doar niste lucruri si cu interlocutor (eventual care face pe avocatul diavolului) este mai usor. In acest sens gandesc ca ai si vorbit de dialog intelectual…
ileana
Ce ciudat,ce bizar,ce coincidenta.Vorbim diferit,dar ,in mod fatal,gindim la fel!
Bibliotecaru
@ ileana
Mult mai grav este când se întâmplă invers… 😀
Din păcate ţara este plină de oameni care vorbesc la fel dar de fapt gândesc diferit. E revigorant că se mai întâmplă şi invers.
ileana
E o tesatura universala care ne tine impreuna .Gindirea ,care
determina vorbirea- si invers.Ar trebui sa fie tare frumos in lume.Inca n-am inteles de ce nu e frumos.Probabil,pentru ca in miezul gindirii/vorbirii se ascunde un vierme al dezordinii.De aici si marile probleme de interpretare a Constitutiei,chiar daca e in limba romana.Sintem mici,mici,dar avem ambitii mari,mari.
Bibliotecaru
@ ileana
Cineva spunea că limbajul articulat nu este o facilitate biologică menită comunicării gândurilor ci, mai ales, pentru a le ascunde.
ileana
Un paradox inventat exact de orgoliul cel neadormit!Dupa ce ca avem darul vorbirii ,uite ce rol ii descoperim.Drept este ca sintem o specie tare sucita.Cum sa ne iasa bine Constitutia ,cind tot noi sintem in stare sa dam limbajului cele mai complicate roluri ! Acum vreu sa glumesc ,dar nu-mi iese , pentru ca am creierul invadat de trasaturile limbajului juridic ,care ar trebui sa fie golit de orice urma de subiectivitate si mister.Dar te pui cu poeti precum cei din Adunarea Constituanta?