Cum am prins democratia liberala cu ocaua mica…
Am inceput relatarea despre Bolivia cu concluzia cea mai generala. Sper sa am timp si pentru detalii… http://www.cronicaromana.ro/dincolo-de-oglindacum-am-prins-democratia-liberala-cu-ocaua-mica-.html
- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
Cathy
„Este dificil de imaginat la ce contorsiuni mentale se supun unii pentru a dovedi ca ceea ce este nu este sau ca alte reguli decat cele cu care ne-am obisnuit ar trebui sa se aplice in cazul respectiv.”
Va suna cunoscut? Chiar daca nu are legatura cu Bolivia, vreau sa va lansez o provocare. Poate cineva sa-mi explice ce reprezinta Parlamentul unei tari? Ce atributii are Parlamentul? Ce este Guvernul unei tari si ce ar trebui sa faca el? Nu va pun intrebarile acestea pentru ca nu as cunoaste raspunsurile in mod normal. Ma refer aici in mod precis la mult-contestata lege a majorararii salariilor profesorilor. Daca rolul Parlamentului este sa legifereze, iar al Guvernului sa implementeze; iar daca Guvernul Romaniei se trezeste sa conteste si sa negocieze o lege deja data si nimeni nu protesteaza, la ce mai avem fratilor nevoie de Parlament? Nu e mai buna o dictatura? Eu chiar am obosit sa vad ca singura functie care i se mai recunoaste Parlamentului in ultima vreme este aceea de sac de box…
Peter Gluck
@Cathy: si eu m-am gandit mult la acesta problema, bine ca o ridici.
Cred ca intai ar trebui sa lamurim un lucru despre
ambele institutii- ele se plaseaza undeva intre doi poli- infailibilitate si iresponsabilitate. Unde?
Cathy
@Peter Gluck
Tema necesita reflectie mai indelungata. O prima remarca este aceea ca infailibilitate nu le putem pretinde (pentru ca sunt oameni, nu masini, si apoi, fereasca Dumnezeu sa ne conduca masinile!) iar iresponsabilitatea le-o putem sanctiona. Sigur, cu asta n-am spus mare lucru. Este vorba aici mai degraba de rolul puterilor intr-un stat. Intotdeauna m-am gandit la creatorii de constitutii si la cat de greu este sa reglementezi jocul subtil al colaborarii dar si al cenzurii reciproce dintre presedinte, parlament si guvern. Ma tem ca la noi nu se mai poate vorbi de mult de un joc subtil…
Bibliotecaru
🙂
Este simplu. Parlamentul a dat dreptul Guvernului, printr-o lege, să crească salariile. Ordonanţa a ajuns în parlament iar parlamentul trebuia să o respingă sau să o accepte, devenind lege sau nu. Senatul a trecut Ordonanţa Guvernului, adică şi-a dat acceptul de a deveni lege. Camera Deputaţilor a făcut însă o „mânărie”, cum se spune la români. A trecut legea prin care se accepta Ordonanţa dar… a adus modificări ordonanţei. Într-o astfel de lege, singurele modificări aduse ordonanţei pot apărea la greşelile de dactilografiere. Deputaţii au promulgat o lege de acceptare a Ordonanţei modificând Ordonanţa. Aici este o prostie.
Instituţional, Deputaţii puteau respinge Ordonanţa şi să iniţieze o lege echivalente care să treacă prin cele două camere. Desigur, acest lucru ar fi trebuit să se facă imediat după emiterea Ordonanţei, nu acum când deja a trecut aproape un an.
O altă cale ar fi fost ca Parlamentul să fi dat o lege separată prin care să mărească procentul, fără să anuleze Ordonanţa şi efectele ei.
Deşi perfect legal, mie mi se pare o stare de avarie ca parlamentul să stabilească prin lege mărirea salariilor. Această mărire ar trebui să fie (doar este economie de piaţă) urmarea a unei negocieri între guvern şi sindicate. Guvernului ar fi trebui să i se ceară măcar un aviz, doar el este cel care are dimensiunea financiară a cheltuielilor din Bugetul de Stat, la parlament nu ajunge decât forma simplificată, pe capitole de venituri şi cheltuieli. Legea în discuţie a fost total aberantă şi este măsura unui parlament de „amatori” politici. În locul lor, al parlamentarilor care au votat pentru promulgarea legii în discuţie, mi-aş cere scuze printr-un document oficial faţă de populaţiei României. Eu unul o percep ca pe o bătaie de joc. Mai am de spus doar un cuvânt: UNANIMITATE.
Peter Gluck
Bibliotecaru’ a explicat situatie excelent, multumesc. Cathy, iti marturisesc ca la nepoata-mea, ca mi-am pierdut increderea in parlamentul actual de la legea care spune ca viata cainilor este mai importanta decat demnitatea umana. Ma rog, a fost cireasa de pe tort.
Dar cred ca nu trebuie facut prea mult caz- se pare si o arata istoria, ca pentru un om politic si deci pentru o institutie politica,(si pentru finantisti!) iresponsabilitatea este doar o buba de frumusete si nu un defect grav, ca la piloti, soferi, mecanici de locomotiva, carausi de nitroglicerina, operatori la centralele atomice etc.
In fond se puteau mari salariile direct la cat au cei din tarile care sunt de mult in UE.
Vorbind insa obiectiv si serios- lucrurile merg mai
bine cand institutiile isi fac treaba proprie.
Sa mai amintesc ca de fapt acum mass media ar trebui sa dea stiri rele si bune, juma-juma despre situatia
globala economica si financiara- doar a fost votata si legea aceea?
gabicretu
@Bibliotecaru si restul prietenilor,
Nu mai vorbiti prostii!
1. Economia de piata nu are nimic de a face cu cheltuirea bugetului de stat. Salariile bugetarilor se stabilesc in toata lumea prin LEGE (ca multiplicator al salariului minim pe economie, acolo unde exista).
Si salariile nebugetare se stabilesc plecand de la reperul SME care se stabileste prin contractul colectiv de munca pe tara (incheiat intre sindicate, patronat si sindicate) si care are valoare de lege.
Este de competenta si obligatia parlamentului sa modifice ordonantele de urgenta (care sunt acte normative exceptionale, nu forme de legiferare) daca contin tampenii (pentru ca puterea legislativa este parlamentul, nu guvernul!)
Efectele unei ordonante tampite nu pot fi retrase, din pacate. E valabil si pentru legi. Pe motiv ca nu putem sa ne intoarcem in timp.
Cat despre responsabilitate, putem vorbi inca multa vreme – a cui este si fata de cine. Ceea ce este absolut sigur este ca denigrarea politicii face parte dintr-un plan foarte antidemocratic (puteti sa o numiti conspiratie) prin care omul sa nu se mai recunoasca pe sine ca cetatean (etimologia este aceeasi ca la politica!) si sa nu se mai ocupe de treburile care il privesc; sa se identifice drept consumator este mult mai simplu pentru cei ce vor sa-i conduca ca pe o turma. In acelasi plan intra si subminarea tuturor institutiilor reprezentative (singurele care, de bine, de rau, vorbesc in numele cetateanului).
Spalati-va putin pe ochi si priviti in jur. Splendizii tehnocrati carora ni s-a spus sa le acordam increderea (ca ei stiu, nu ca politicienii) tocmai au dus lumea de rapa. Criza asta nu au provocat-o politicienii; cei care au lucrat mai bine au limitat-o macar…
profana
Nu stiu prea multe despre guvern si parlament, dar cred ca lipsa de informatii asupra acestui subiect e o buba colectiva, si-mi asum partea mea de vina pentru asta.
Cert este ca cele doua institutii nu par a colabora. Si tot cert este ca parlamentul a dat in mintea copiilor pe motiv de populism electoral. Parca au o singura idee:
sa dam, ca nu dam din buzunarul propriu.Asta e!
Efectele se vad, si se vad dramatic. Pretul verzei la piata a crescut de la 1.5 la 2.5 lei intr-o saptamana, cand normal era sa scada. Nici profesorii n-au apucat sa-si ia salariile marite, nici pensionarii pensiile.Preturile au crescut in avans.
Ceea ce se intampla acum este un maaaare circ, si a fost determinat de „oamenii politici” din parlament si guvern. Si sindicatele bugetarilor au spus…daca e circ, dati-ne si paine.
Peter Gluck
@Gabi- desigur ca tu stii mai multe decat noi si vezi lucrurile in context. Deci poti sa ne spui daca in cazul de fata- cel cu salariile profesorilor, s-a gresit, unde, de catre cine. Nu as vrea sa fiu acuzat de lipsa de respect fata de parlament sau de prejudecati primitive fata de politica dar aparentele
sunt- asa cum sunt,acuzatia de populism este grava si ingrijoratoare.
De asemenea, in context si mai mare si mai neplacut, care este rolul tehnocratilor (definitie?) si al politicienilor- in speta cei americani in declansarea
acestei Crize care incepe sa se uite de sus la cea din 1929 zicandu-i „micuto!” Si stiu ca orice criza este la origine o criza in gandire- sau in negandire.
Vezi:http://www.house.gov/jec/Research%20Reports/2008/rr110-26%20doc.pdf
Acest document vrea sa arate ca guvernul american,
administratia republicana are o mare raspundere in ce s-a intamplat. Si sunt sanse mari ca la putere sa vina tot astia, cu bosorogul si bigota in frunte. Eu pot sa-mi permit sa numesc astfel pe cineva si mai batran ca mine care nu poate sa-si vada de nepoti si are ambitii de a conduce tara cea mai puternica de pe Planeta- incotro? Sa-i invete pe americani geografie cu metoda lor obisnuita? Cand apa intra in vaporul american printr-o gaura, sa faca alaturi o alta gaura prin care apa iese?
Doar americanii au stabilit ca nu poti fi simultan prost si bogat mai mult de doua generatii, era chiar nevoie s-o dovedeasca?
Nu este treaba lor interna, azi lumea functioneaza cu atatea legaturi globale incat sufera toata lumea din cauza lor.
Bibliotecaru
În momentul în care cineva îmi spune că vorbesc prostii devin atent.
Hai să alăturăm două noţiuni. Prima noţiune este „principiile economiei de piaţă, adică negocierea de tip cerere/ofertă”.
Cea de a doua noţiune este, un moment, să dau exact citatul,
„Economia de piata nu are nimic de a face cu cheltuirea bugetului de stat”.
Nu mai vorbesc că orice licitaţie pe care o face guvernul are ceva de a face cu economia de piaţă şi bugetul de stat, orice privatizare pe care o face Guvernul are de a face cu economia de piaţă şi bugetul de stat… mă opresc direct la salarii, pentru că ele erau în discuţie.
Şi acum, ca să spun eu o prostie, spuneţi doamna Gabriela Creţu cum anume se stabileşte contractul colectiv de muncă astfel încât să nu există o NEGOCIERE, adică să nu existe condiţiile unei economii de piaţă. Spuneţi-mi şi mie, sindicatele şi patronatele şi guvernul… cum anume stabilesc condiţiile de muncă, inclusiv salariile dacă nu prin negociere?
🙂
Andreea
http://vremopoliticadecenta.blogspot.com/
gabicretu
@Am spus invers! Si nu va mai suparati degeaba! Aveti, unii dintre voi, atata credibilitate – cel putin pe acest blog dar nu numai – incat orice reactie… sentimentala sau comentariu nereflectat suificient devine litera de lege. Exista si asa destula lipsa de cultura politica incat sa mai contribuim si noi la confuzii…
De exemplu, la confuzia intre parlament si parlamentarii dintr-o tara, la un moment dat, anume cei pe care se intampla sa ni-i arate unii la televizor, Peter! Nu este riscul prea mare ca sa facem o asemenea identificare?
Aud pe aici mari aparatori ai pietei?! Nu puteti sa va abtineti saptamana asta?! Nu de alta, dar 700 de miliarde de dolari cheltuite de bugetul statului pentru ca sa salveze ce se crede ca este dar nu exista, mi-au cazut greu la stomac. Nu-i intrebati pe americani…
Peter Gluck
@Gabi- inteleg ce spui, si sunt convins ca exista multi parlamentari seriosi, profesionisti, muncitori care trudesc la realizarea de legi, gandesc in perspectiva, au intentii si initiative bune.
Dar este ceva extrem de greu sa faci distinctie intre o institutie si membri sai vremelnici, mai ales ca cei care se dau cei mai reprezentativi sunt exemple si chiar exemplare rele si de speriat.
Ceea ce ar trebui sa evite Parlamentul total! sunt gafele- strica groaznic la imagine.
Re criza- tocmai citesc:
http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=12373696
si intradevar se impune regandirea relatiei dintre piete si state. Singura problema, de detaliu, este
CUM? La fabrica de produse alimentare FRUCTUS unde am lucrat acum 47 de ani (si unde am cunoscut femeile
la foarte plural- vezi Info Kappa 56) era o vorba:
„In marmelada se intra usor,dar se iese foarte greu”
Bine ar fi daca economia globala ar fi in marmelada!
Bibliotecaru
@ gabicretu
🙂
Eu eram, dimpotrivă, ironic cu adresă la „economia de piaţă”, pentru că la vedere totul este tapetat cu principii, pe dinăuntru se face totul după ureche. Cei care conduc ţara asta au dureri în locuri ciudate atunci când este vorba de principii, mai ales despre drepturile omului, constituţie… astfel de lucruri „mici”.
Am fost printre primii care am râs copios de decizia preşedintelui Bush şi am numit-o ca fiind mai de stânga decât doctrina socialistă. 😀 Culmea este că aşa au crezut şi cei din propriul partid prezidenţial. Rezultă că ei au doctrină, doar că preşedintele nu o cunoaşte şi o calcă în picioare. Comic, nu-i aşa?
Bibliotecaru
PS.
Lasă că şi în Europa sunt destul bănci etatizate… o feerie. Este un fel de a declara… Ne „iubim” doctrina, dar tot după ureche procedăm. Din punctul meu de vedere, un partid care-şi încalcă doctrina, chiar şi în momente grele, îşi recunoaşte eşecul.
Bibliotecaru
*destule
gabicretu
@Nu procedeaza dupa ureche. Procedeaza conform doctrinei pe care o reprezinta si o apara.Salveaza capitalul!Ar fi tradat doctrina daca ar fi preluat la buget creditele restante ale tuturor celor saraciti in ultimii ani (datorii care au contribuit la declansarea crizei fara sa fie cauza ei…)
Nu a facut astfel. I-a salvat pe cei bogati, care au acumulat averi uriase (reale) punand in circulatie fictiuni (produse financiare mobile). Stiti ca valoarea capitalului financiar a crescut de 5 (cinci) ori mai repede decat a celui real intr-un timp relativ scurt (cativa ani)?!
George Bush a fost mai fidel ca niciodata doctrinei sale.
Bibliotecaru
Şi eu care credeam în capitalismul statului minimal.
OK. Mă opresc aici, nu vreau ca discuţia să denatureze interesul principal, adică discuţia despre gestul Camerei Deputaţilor de a modifica o Ordonanţă prin legea de adoptare a ei.
Sintetizând, Guvernul a spus „maşina este albastră”, iar Parlamentul a spus „da, propoziţia spusă de guvern este adevărată decât că nu e o maşină, ci o bicicletă, nu este albastră, ci galbenă.”
Nu era schema asta o poantă cu radio Erevan?
doinaş
@ Bibliotecaru
In mod normal, negocierile pentru contractul colectiv de munca se face intre angajati si angajatori(sindicat si asociatia oamenilor de afaceri pe ramura) iar Ministerul Muncii este mediator.
In cazul bugetarilor, negocierea se face intre sindicatele reprezentative si Ministerul Finantelor, cu Ministerul Muncii ca mediator.
Iti dai seama ca, facand parte din acelasi guvern, cele doua ministere se vor sustine, asa ca negocierea e sublima dar lipseste cu desavarsire.
In sectorul privat s-a negociat un alt salariu minim decat cel impus de MMFES, si salarii proportionale cu acesta in functie de nivelul studiilor. Dar aceasta prevedere nu se aplica bugetarilor, care, pe posturi care impun studii superioare, incadrarile se fac undeva la 640 lei fata de sectorul privat, unde incep obligatoriu de la 1080 de lei de la 01.10.2008.
Asta desi este prevazut in contractul colectiv de munca la nivel national.
Si acum vin si-ti spun ca, daca activitatile economice se concentreaza in cateva puncte in tara asta, exista sute de localitati in care, inafara de institutiile bugetare, mai poti lucra-eventual- la magazinul satului.
Asta are ca efect fie migrarea catre zonele urbane, fie viata la limita saraciei-din ajutorul social si un pic de agricultura de subzistenta.
doinaş
Si daca ieri a fost greva – desi motivul oficial a fost cererea de crestere a salariilor- realitatea este ca a fost o greva impotriva inconstientei clasei politice.
Nu spun ca nu exista pensionari care o duc greu. Dar pensiile au crescut in ultimele 12 luni astfel :47% in noiembrie trecut, 7.5% in ianuarie curect si 20% in octombrie adica 89$ in suma nominala.
Salariile bugetarilor au crescut cu 5% in noiembrie trecut, 4% in aprilie si acum cu 5%. adica vreo 16 % Bugetarii sunt 1.100.000. Pensionarii sunt 5.5 milioane.
Cresterea abrupta a puterii de cumparare a pensionarilor a determinat cresterea preturilor. Televiziunile vehiculau in decembrie anul trecut cresteri de 40% ale preturilor, care anulau efectul maririi pensiilor. Dar nimeni n-a pus in discutie faptul ca marirea pensiilor a determinat scaderea puterii de cumparare a bugetarilor. Si acum, sa vii ca guvern si sa spui ca iei o categorie bugetara-dascalii – cca 400.000 si le maresti salariile cu 50%, cand, si asa, la numarul de ore efectiv lucrate sunt platiti de 4 ori mai mult decat alti bugetari…pe singurul motiv ca ei sunt vectori de opinie, ca altfel nu-mi explic…
Ce te astepti decat la reactie prompta si pe masura.
N-ati auzit ca la votarea cresterii initial doua persoane s-au opus-nu stiu cine sunt- si apoi s-a cerut refacerea votului in mod deschis si toata lumea a votat pentru?
Peter Gluck
Totul trebuie regandit…Moneyteismul cere mai mult decat sacrificii umane, tari intregi sunt pe duca, uite ce a patit micuta si foarte evoluata Islanda:
http://www.businessweek.com/globalbiz/content/oct2008/gb2008108_036648.htm?link_position=link6
Darius
Am ajuns prea tarziu pe aici ca sa mai pot sa ma bag in discutie dar asta insa nu inseamna ca nu pot sa fiu spectator. Si ca un spectator adevarat precizez ca eu tin cu Bibliotecaru 🙂 .
Bibliotecaru
@ doinaş
Stimată doamnă, regret dar nu pot fi de acord cu ceea ce spuneţi, deşi reproduceţi practic ceva din lege şi principial şi instituţional (adică nu spun nici că nu aveţi dreptate). Din păcate „EI” nu ştiu aşa de bine legea, sistemul instituţional, principiile care guvernează… sau nu le pasă (că nu cunosc legea este greu de crezut 🙂 totuşi am enumărat-o ca posibilitate).
Spuneţi aşa:
„În mod normal, negocierile pentru contractul colectiv de munca se face intre angajati si angajatori(sindicat si asociatia oamenilor de afaceri pe ramura) iar Ministerul Muncii este mediator.”
Teoretic exact aşa este. Din păcate, în mod real, nu o să vedeţi niciodată sindicatele făcând grevă în faţa angajatorilor asociaţi într-un organism, oricum s-ar numi el, şi nici în faţa Ministerului Finanţelor. Este evident unde anume se hotărăşte salariul minim, condiţiile contractului colectiv de muncă şi toate acele lucruri NEGOCIATE, la Palatul Victoria.
Spuneţi:
„In sectorul privat s-a negociat un alt salariu minim decat cel impus de MMFES, si salarii proportionale cu acesta in functie de nivelul studiilor.”
În realitate, coeficientul de multiplicare este şi în sectorul de stat, deci nu este o particularitate la privaţi. Dimpotrivă, a devenit obligatoriu în sectorul privat pentru că a fost introdus la stat şi în contractul colectiv de muncă. Salariul minim negociat, struţo-cămila despre care vorbeam, este un artificiu pe care statul român l-a băgat pe gât patronatelor. În acel moment a fost o confuzie legislativă de 3 luni de zile, nimeni nu avea habar ce anume trebuie să facă. Au întins de acea lege precum gumilaxul ca să acopere ceva ce nu avea în mod evident nici o bază legală, mai mult, nici un înţeles. În mod teoretic nu există nici o cale de a obliga patronul să dea un salariu minim diferit de salamul minim pe economie. Tocmai acest lucru înseamnă salariul minim pe economie. Existând un salariu minim negociat mai mare, salariul minim pe economie nu mai avea sens, pentru că nu mai era minim. Şi totuşi… fiinţa noastră românească a găsit o justificare. Această „negociere” a venit în momentul în care sindicatele cereau o mărire de salariu iar guvernul nu avea posibilitatea de a mări salariul minim. Manevra a dat roade, pentru că patronii s-au văzut brusc nevoiţi să plătească impozit pe salariu (ştiu, teoretic plăteşte angajatul) şi banii aceştia s-au aşezat în visterie.
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nu a avut nici un cuvânt de spus şi nici Ministerului Economiei şi Finanţelor, decât la semnătură, practic premierul a impus asta tuturor pentru ca sindicatele să nu mai fie în stradă. Eu vă întreb ceva, aceşti reprezentanţi ai patronatelor care negociază acolo salarii şi alte chestiuni, de cine sunt aleşi? Votează toţi proprietarii de întreprindere pentru ei? Ce legitimitate au ei?
Cei şmecheri au văzut şi în introducerea coeficientului de multiplicare o portiţă. Acolo nu scrie că cei angajaţi, şi care au studii superioare, au coeficientul 2, ci, mult mai nuanţat, cei care sunt angajaţi pe posturi care necesită studii superioare… bla bla bla. Atunci nu-l mai angajezi analist programator, îl angajezi necalificat, şi ai scăpat de coeficient.
Combaterea efectului migrării la oraş a fost, de multe ori, în agenda electorală a partidelor. Dacă ţin eu bine minte, PSDR a creat un fel de hartă a zonelor defavorizate… dar despre asta într-o postare ulterioară, deja mi s-a făcut foame. Trebuie să au hrană la neuroni. 🙂 Mă scuzaţi.
Bibliotecaru
@ doinaş
(continuare)
Pe vremuri, în facultate, am fost învăţat cum se gândeşte o fabrică, o uzină, un punct de producţie…
Există o listă de factori de care trebuie să ţi seamă atunci când gândeşti aşa ceva. Această listă conţine o serie de condiţii de producţie, cum ar fi apropierea de sursa de materii prime, de surse alternative de materie primă, apropierea de reţeaua naţională de energie electrică, de conducta de gaz, de canalizare, apă curentă, posibilitatea de extindere a zonei de producţie pe terenuri adiacente… dar şi de condiţii de pre-producţie şi post-producţie, cum ar fi forţa de muncă calificată şi necalificată, rezerva de forţă de muncă, capacităţi de cazare, infrastructura rutieră, cale ferată, port, apropierea de zona de desfacere, condiţii meteorologice, inundaţii, cutremure, o sursă de materiale de construcţie, capacitatea celorlalte firme de a acoperi cu uşurinţa nevoia de construcţie…
Statul s-a gândit să „răsplătească” pe cei care investesc în rural cu facilităţi fiscale. La fel şi Europa. Investiţia însă variază puternic faţă de cele despre care am vorbit mai sus. Este normal ca lumea afacerilor să se tragă natural spre capitală ori spre oraşele mari, acolo unde toate condiţiile sunt satisfăcute şi investiţia se micşorează simţitor. Decât investiţii şi cheltuieli ulterioare uriaşe într-o zonă rurală, unde şi riscurile sunt mult mai mari, pentru a lua nişte facilităţi fiscale pe care financiar le-aş traduce cu termenul „infim”…
Un plan adevărat de dezvoltare rurală conţine o dezvoltare a infrastructurii, chiar şi acolo unde nevoile actuale nu ar impune această dezvoltare, pentru că aceste condiţii de infrastructură vor atrage după ele şi investiţiile serioase ce pot acapara forţa de muncă. Eschivarea firmei Mercedes de a face o fabrică la noi a demonstrat acest punct de vedere cu prisosinţă. În presă a reieşit că România nu are drumuri. Probabil că Mercedes ştia că nu are drumuri atunci când s-a gândit să vină, dar când a pus pe hârtie ce anume nu mai are România, a ieşit prea scump la deviz.
Pe lângă infrastructură, decizia politică ar trebui să lucreze pentru întoarcerea oamenilor în rural după ce au făcut o şcoală la oraş. România ar avea, de exemplu, un potenţial turistic neexploatat. Sunt convins că un complex de tip agroturistic întins pe un hectar, ar putea oferi locuri de muncă pentru un sat sau o comună cu o mie de locuitori, fie că vorbim de angajaţi la complex, fie că vorbim de ocuparea paralelă prin sectorul agricol necesar aprovizionării complexului. Practic este simplu, guvernul ar trebui să construiască direct acest complex, ar trebui să-l ruleze o perioadă până devine rentabil, după care ar trebui să-l ofere în locaţie de gestiune cu anumite criterii de performanţă (să nu se apuce gestionarul să scoată bani fără să mai dea o pensulă de vopsea sau să repare o toaletă). Dacă locaţia în gestiune nu este prea fericită, poate fi privatizată, tot cu un contract care să asigure funcţionarea. În paralel cu această lucrare, statul ar trebui să aloce fonduri pentru infrastructura localităţii şi să urmărească, printr-un diriginte de şantier, dacă aceste lucrări se şi fac. Este o modalitate social-democrată de reabilitare locală. Părerea mea.
Bibliotecaru
@ doinaş
Logica spune că Parlamentul nu ar trebui să stabilească salarii ci condiţii de negociere a salariilor, ca să spun aşa.
Stabilirea salariilor este o treabă a Guvernului, că de aceea este executivul executiv şi Parlamentul legislativ, iar constituţia prevede separarea puterilor în stat. Chiar şi stabilirea propriilor venituri este un act incalificabil din partea Parlamentului ajuns deja cutumă, pentru că este imoral aşa ceva. Logica spune că cei din Guvern ar trebui să facă toate aceste lucruri şi parlamentul să vegheze ca onoratul Guvern să nu deraieze în luarea măsurilor şi să arunce România într-o prăpastie din care să nu mai poată ieşi. Sigur, din punct de vedere legal, Parlamentul este abilitat să emită legi care să treacă peste capul Guvernului, dar este anormal. Este ca şi cum directorul ar da la o parte un sudor şi s-ar apuca să sudeze, deşi nu are o calificare morală în acest domeniu.
Bibliotecaru
Oricum ai privi, Parlamentul a provocat o criză care putea fi evitată şi acum încearcă să emită ipoteza că cei de la Guvern „Nu vor să dea banii, deşi sunt”. Cei de la Guvern nu dau banii din buzunar, nici politicienii, ei plătesc din banii noştri. Dacă Guvernul spune că nu sunt bani, nu înseamnă că de fapt sunt, dar, dintr-un motiv abscons, Guvernul nu vrea să câştige capital electoral dând aceşti bani. Eu rămân cu impresia că până la urmă vom cheltui bani pe care nu-i avem iar mărirea salariilor este cea mai mare prostie. Acest lucru o spun eu, care sunt practic de partea cealaltă a baricadei Guvernului, pentru că nu sunt dintre bogătaşii lipsiţi de griji, dimpotrivă, sunt un amărât vai de capul meu. Eu cred că parlamentarii României ar trebui să aibă, în acest moment, un moment de ruşine profundă pentru ce au provocat şi ar trebui să-şi ceară, în mod public, scuze poporului român, printr-un comunicat către ţară.
gabicretu
@Totdeauna am avut o uimire profunda cand „amaratii vai de capul lor” adopta cele mai de dreapta teorii si cele mai conservatoare si reactinare pozitii. Ma gandeam ca din lipsa de cultura socio-politica. In cazul unor prieteni de ai mei nu gasesc inca nici o explicatie…
Inca nu am auzit critica impartirii produsului intern brut intre participantii la producerea lui. Poate inteleg si eu meritul care a permis miliardarilor nostri (in euro!) acumularea unor averi fabuloase in timp scurt…
Teoria statului minimal a fost totdeauna, in fapt si teorie, teoria statului minimal pentru cei mici. Pentru cei mari (economic vorbind) nu stiu de unde ati scos-o. Nicaieri si niciodata nu a functionat. Dintr-un motiv simplu. Cu putine exceptii (ale democratiilor populare) este vorba de statul lor!Statul capitalist este al capitalistilor, ca nu s-o fi chemand degeaba cum se cheama.
@Doinas, nu as fi crezut ca trebuie sa-ti amintesc si tie ca pensionarii sunt: mamele, tatii, bunicii, prietenii nostri mai in varsta si …Peter! Rata de inlocuire este de aproximativ 35%. Si cum SME este la limita supravietuirii…
Daca nu li s-ar mari cat de cat pensiile, am avea mai multe griji pe cap decat avem (ca cineva trebuie sa aiba grija si de ei, nu) si mult mai putine ajutoare decat avem. Ori nu se mai duc nepotii la bunici sau bunicii la nepoti?! De cei care nu mai au pe nimeni, nu vorbesc. Dar, vorba lui Peter, faptul ca mancarea pentru caini si restul accesoriior reprezinta o parte semnificativa din PIB (!) nu supara pe nimeni…
Nu am putea sa nu mai facem distinctia ban public – ban privat pe criteriul ca primii sunt de la noi si ceilalti nu?! Ca sa vezi! Si eu care credeam ca cifrele de afaceri reprezinta marfa vanduta si incasata (ghici de la cine?!) si ca noi suntem fraierii care platesc sume fabuloase pentru servicii sau bunuri de redusa utilitate cel mai adesea ( pentru noi, pentru ceilalti…)
Bibliotecaru
@ gabicretu
Înţeleg că ce este mai sus mi se adresează. 🙂
Eu nu pot adopta teorii de dreapta sau de stânga, nici conservatoare măcar. Nu sunt om politic, nu am nici un fel de putere, nu am nici un fel de doctrină, nu am nici un cuvânt de spus în coordonarea politică, cuvântul meu este „vânare de vânt”, există în măsura în care cineva îi dă cu adevărat atenţie.
Oricât m-ar jigni cuvintele de mai sus, pentru că vin spuse de undeva de sus, de la o poziţie superioară, îmi dă senzaţia că sunt tras de urechi şi aşezat jos cu nota 2, prefer să mă auto-cenzurez şi să opresc discuţia aici. Nu are nici un rost că continui mai departe dacă ceea ce spun este primit astfel. Deduc că de umila mea părere, de amator, nu este nevoie aici. Nu e nici o problemă, mă duc acolo unde poate este nevoie de ea. Iar dacă nimeni nu are nevoie de vorba mea, de gândul meu, dacă peste tot voi găsi o auto-suficienţă irefutabilă, nici asta nu este o problemă, eu am încercat să fac ceva cu bună-credinţă şi în sinea mea sunt cu sufletul împăcat.
Vă doresc o zi excelentă!
doinas
Draga Gabi, ai dreptate in ce spui referitor la pensionari. Sunt ai nostri, cum ai nostri sunt si copiii si dascalii, dar si bugetarii.
Se creeaza insa niste imagini publice referitor la anumite categorii sociale care se manipuleaza la nivel emotional populatia in general.
In mod automat se asociaza cuvintele pensionar sarac, copil obraznic, politist/functionar corupt, profesor prost platit. Aceasta imagine este un construct social, nu reflecta o realitatea in integritatea ei.
Revin.
doinas
CORECTEZ
Se creeaza insa niste imagini publice referitor la anumite categorii sociale PRIN care se manipuleaza la nivel emotional populatia in general.
gabicretu
Bibliotecarule, nu e prima data cand ai aceasta reactie. Eu nu pot privi de sus pe nimeni pentru simplul motiv ca eu traiesc egalitatea ca o atitudine si principiu de viata. Sunt poate prea directa si sintetica.Dar nu am timp de explicatii.
Daca nu as sti ca e o cochetarie toata aceasta declaratie de nestiinta, as spune ca nu mi trebuie criticati alesii neamului. Ca reprezentanti ai cetatenilor stiu tot atat cat ei…
Peter Gluck
Crearea de imagini care contin si nasc prejudecati e o practica in istorie eficienta creaza meme uneori irezistibile. Ti-se spune cat castiga- de exemplu- un parlamentar si pe urma ti-se arata la TV cum doarme un individ gras si cu vorba otravita pe care il urasti oricum, pentru relele facute in regimul Ceausescu- gata! esti tentat sa generalizezi.
Cu pensionarii este mai complicat, dar intervine un factor psihologic – ” eu nu voi fi asa de batran(a)
niciodata”- deci da-i incolo de pensionari. Oricum,
in linii mari am scapat de senilicid. Eu mai repede fiindca din 1999 incoace am avut mereu un job doua si am adaugat la anii de munca- am 54 acum, vin dintr-o industrie cu conditii grele.
Ma bucur ca Gabi vede ca oamenii sufera pentru caini Eu ma exprim radical -e o crima anti-umana de cea mai josnica speta.
In alta ordine de idei, eu cred ca deosebirea de pareri ii atrage pe oamenii destepti. Concret, par egzamplu afost nevoie ca Bibliotecaru sa-mi explice de ce raporteaza unele realitati de azi la chestiuni religioase si adevaruri biblice- dar am inteles punctul sau de vedere. Sincer, mi-ar lipsi opiniile
D-sale,stie foarte multe.
Discutaram ce discutaram,dar nu lamuriram:
a) a procedat intelept Parlamentul cand a dat legea cu salariile profesorilor?
b) ce ajustari trebuie aduse capitalismului ca sa nu mai provoace asemenea crize majore si quasi-ubicue?
La primul punct putem raspunde cu Da sau Nu- sa punem chestiunea la vot?
Iarasi in alta ordine de idei am primit un .pps
in care sunt indemnat sa nu votez ca nu am cu cine si sa-i cer Bunului Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne ajute sa rezolvam situatia. Ciudate sunt caile- nu stiu cui.
Peter Gluck
Incredibil dar adevarat!
„”Iceland’s banking system is £35billion in debt – the equivalent of an incredible £116,000 for every man, woman and child on the island, it was revealed today. With a population of just over 300,000 – less than that of Norwich – a miniscule economy and banks deeply involved in global markets before the meltdown, Iceland is on the brink of national bankruptcy. It will cost Britain too. British taxpayers are likely to have to pay out at least £2.4 billion to compensate hundreds of thousands of account holders at Landsbanki, the Icelandic lender.”
Dementa financiara!
vesnicul sin suportabilul Gigi !
Dna. Doina :
(Nu am sh) Despre greva functionarilor :
1. 99,99 % dintre functionarii care vin in contact direct cu publicul sunt corupti , prost educati si nemernici (dea’ dreptul)
2. 99% dintre functionarii publici vad in slujba lor un mijloc de a obtine privilegii in schimbul a nimic.
3. 99% dintre functionarii publici sunt convinsi ca spaga catre superiori rezolva totul
4. 99% dintre functionarii publici merita , pe deplin, excluderea pe veci din lumea civilizata.
99% este procentul situatiilor in care a trebuit sa dau spaga ca sa-mi rezolv , la timp, o problema ABSOLUT banala.
Total : va rog frumos, in numele decentei impuse de nivelul intelectual al opinentilor in acest loc, nu mai scoate nici un cuvant ! Niciodata, despre functionarii publici romani. Nu merita !
doinaş
Scuze, „insuportabilule Gigi” voi spune doar cateva vorbe, ca sa vezi putin problema si din perspectiva mea, a noastra.
A fi functionar public NU ESTE O SINECURA, pentru majoritatea acestora.
Functionar public fiind, esti interfata dintre stat/guvern si populatie. Trebuie sa aplici legea facuta de parlamentari, in termenele si conditiile stabilite de acestia.
Principiile functionarii sistemului birocratic (caci al nostru este birocratic nu din dorinta functionarilor, ci din constructie)incearca sa limiteze la minim deciziile individuale. Mai clar, este scris in legi, ordonante, norme ce trebuie sa faci, cum trebuie sa faci, in cat timp trebuie sa faci. Pentru a se evita orice implicare individuala (ca sa se evite darea-luarea spagii, ca asta te doare) de regula persoana care preia cererea ta este diferita de persoana care decide. Prin urmare, daca documentele prezentate de tine nu sunt perfecte, n-ai cum sa explici situatia. Decizia se ia pe baza documentelor.
Din pacate, un sistem birocratic este de asemenea un sistem inertial, si acesta este probabil cel mai mare pacat al lui.
Sa ma explic: in documentele normative sunt prevazute (mai clar sau mai putin clar) un numar de cazuri, si modul de rezolvare a lor.
Din pacate, situatiile reale sunt mult mai multe si mai complicate decat cele prevazute de legiuitor.(in opinia mea cca 10-15% din cazuri nu sunt clar incadrabile). Ca functionar de executie, cu atributii foarte clare, nu le poti rezolva. Te duci la superiorul tau. II expui problema. El decide cum sa faci sau transmite lucrurile la superiorul lui, care le transmite /sau nu superiorului si tot asa. Dar comunicarea se face intre persoane de executie. Pana cand ajunge problema in parlament, sa se ia o masura clara si legala, tu, cel mai mic executiv trebuie sa iei o decizie, in termenul legal de timp. Daca problema nu se incadreaza strict in lege, poti sa decizi sa respingi cererea ca nefondata-profesional si legal asta trebuie sa faci- sau poti sa-ti asumi ( moral – pe raspunderea ta) responsabilitatea sa interpretezi legea si sa dai o decizie. Dar, desi seful tau semneaza impreuna cu tine, tu esti cel responsabil. Si raspunzi (profesional, civil si penal) 50 de ani pentru ce ai decis.
Esti prins intre doua lupe: una care minimalizeaza tot de ai facut bine si ignora efortul care sta in spatele unor probleme rezolvate si una care maximizeaza tot ce n-ai realizat la timp sau ai gresit.
Pentru asta esti platit in medie cu 1900 lei brut adica 1300 de lei net. Si media asta cuprinde si salariile alea de 50000 de euro pe luna.
Spuneai ca ” pentru a rezolva problema la timp” ai dat spaga. Deci ai vrut rezolvarea problemei intr-un termen mai scurt decat cel prevazut in lege. Asta pentru ca, probabil, la problema ta nu este prevazuta in lege o taxa pentru rezolvarea problemei in regim de urgenta.
Te rog sa privesti cu toata atentia ce ti-am scris. Nu vreau sa-ti schimbi parerea. Vreau numai sa accepti ca perspectiva ta asupra problemei nu este completa, prin urmare, nici suta la suta corecta.
😐
doinaş
Referitor la greva un singur lucru:
este imoral sa maresti cu 50% veniturile unei categorii profesionale, cand toate celelalte primesc doar 5%.
E ca si cum tu, ca parinte, ai da unuia dintre copii zece felii de parizer la cina, si celorlalti numai una.
Cathy
Doina, si daca acel copil e bolnav (sa zicem de tuberculoza – boala care nu te omoara dar nici nu te lasa sa traiesti) si necesita (necesita, nu este optional!), pentru a se face bine, in loc de regimul normal de 2000 de calorii, un regim special de 4500 de calorii pe zi? Asta ca sa ma pliez pe exprimarea ta la modul figurat…:)
gabicretu
@Doinas, ai avea perfecta dreptate daca lumea ar pleca de la zero si diferentele dintre oameni ar fi bazate pe dreptate, ar fi juste. Dar nu-i asa totdeauna. E ca la noi, femeile, cand solicitam cote de reprezentare; nu ca sa-i nedreptatim pe altii ci ca sa corectam nedreptatile trecutului…
Nu ma refer la exemplele particulare despre care vorbim ci in general. Desi la pensionari se aplica; acum zece ani rata de inlocuire era de 65%…
@Peter, si-ti vorbeste cineva care hraneste opt caini…
Peter Gluck
@Gabi- buba e cu nedreptatile prezentului, nu-s ca fantana de adanci si nici ca usa bisericii de late- dar sunt coplesitoare si inradacinate si la noi.
Si vin din gandire, iar gandirea nu reuseste sa se inoiasca. Trebuie taiate cat mai multe Sfori care ne trag din trecut. E tragic sa vezi cum, dimpotriva Sforile se transforma in otgoane si franghii. Greu!
doinaş
🙂
@ Cathy
Da, dar pentru O cina, nu pentru toate cinele viitorului. Si nici nu cred ca tu vrei sa spui ca invatamantul e singurul tuberculos in familia bugetarilor.
Sa nu intram in derizoriu. Nu vreau sa spun ca cererea profesorilor e neindreptatita. Dar nici nu pot, in ruptul capului sa accept ca sunt singurii indreptatiti. Si saracia, daca e saracie trebuie impartita echitabil.
Si sa stiti ca in randul functionarilor nivelul de frustrare e foarte mare. Niciodata pana acum, cand a mai fost pusa in discutie varianta grevei generale pe termen nelimitat colegele mele n-au fost de acord. Credeam ca nici acum nu vor fi. Spre surprinderea mea, discutand zilele trecute cu ele am aflat ca SUNT DISPUSE SA FACA GREVA. Cu riscul de a nu-si ia salariul.
Aveti idee ce inseamna asta? Sa se blocheze toate operatiunile trezoreriei? A jumatate din casele de pensii, a unui mare numar de primarii si servicii publice?
Eu, personal, ma tem de ce s-ar putea intampla, si sper sa nu fie nevoie. Dar daca colegele mele vor decide asa, voi fi impreuna cu ele.
vesnicul si insuportabilul Gigi !
@ Doina :
Rescunosc lipsa de viziune completa, dar dumneavoastra omiteti cateva lucruri bazice , extrem de importante.
1. Functionarul public este platit (prost sau bine) de catre amaratii (cel mai adesea) de dincolo de reduta ghiseului) care trebuie sa se priveze de alte lucruri pentru a da spaga, daca situatia lor nu este clara.
2. Functionarul roman are mentalitatea obisnuita : trebuie sa ma descurc cum o fi, daca imi fac treaba bine asta-i alta chestie, mai vedem noi. Deci acest functionar nu are , nu simte necesitatea de a-si face treaba bine si corect, nu acesta este scopul lui ci cum sa-si mareasca veniturile. Desigur ca acesta situatie nu are caracter singular, dar daca un muncitor intr-o linie de montaj industrial nu-si face treaba ramane repede fara post si mai ales nu face viata amara atator oameni nevinovati (lol, nevinovatie discutabila , desigur 🙂 )
3.Greva rusinii este motivata de cresterea salariilor si nu de promovarea unor legi mai bune care sa duca la imbunatatirea sistemului.
Adica, lasati legea cum este, ne lasa loc de intors, ce vrem este salariu mare ca de munca ne ferim noi.
4. Termenele legale sunt o bataie de joc si functionarul stie asta, si iese cu oferta. Asta-i.
Concluzie :
Functionarii romani sunt perpetuarea propietatii socialiste, sunt prelungirea avutiei intregului popor. Care ne-a dus la dezastru.
Pe curand.
doinaş
@Gigi
Pana la urma, parerea ta despre functionari, Gigi, conteaza pentru mine,dar nu atat de mult incat sa insist sa ti-o schimb, cand tu nu doresti in ruptul capului acest lucru. Probabil este punctul fix de care-ti sprijini Universul, si ai nevoie sa ramana fix…ca sa nu-ti pierzi echilibrul…
Mai vorbim cand (si pe subiecte pe care ) vei fi permeabil la argumente.
insuportabilul Gigi
Dna. Doina,
Aproape ca trebuie sa-mi stapanesc rasul.
Trecerea de la particular la general este apanajul infrantilor. Pai, ce importanta are pe ce se sprijina universul meu ? Importante sunt valorile in discutie.
Dumneavoastra ar fi trebuit sa-mi spuneti ca functionarii cer conditii mai bune ca sa-si merite banii (mai multi). Asa ar trebui sa fie intr-o societate normala. Deci, ceva cam asa : noi suntem buni, corecti si harnici, meritam mai mult dar sistemul este impotriva noastra, schimbati sistemul ca putem castiga ce meritam !! Sau ma insel ?
Nu ma insel, din nefericire.
Cati lefegii are statul roman ?
Va spun eu : peste 25 % din forta activa din Romania. Este record mondial. Cum functioneaza ?
Lamentabil. Sub orice critica si tendinte clare spre deteriorare.
Clasa functionarilor este complice direct la dfistrugerea oricarei posibilitati de a ajunge la normalitate. Este clasa (poate)cea mai conservatoare si privilegiata. Daca as fi prim ministru v-as concedia pe loc pe toti. Pe veci. Fara pensii sau alte drepturi sociale. La fel profesorii si alte categorii de santajisti sociali.
Total : nu sistemul obliga functionarul sa fie o jigodie corupta care ia spaga un carton de tigari pentru un lucru normal, sarcina sa oficiala. Ci materialul amoral atat de bine slefuit in cei peste 40 de ani de comunism nenorocit.
Simbioza perfecta : cetateni imbecili-sistem corupt.
Mediul de cultura ideal pentru functionar.
Cum vi se pare ideea unei greve fiscale indefinite ?
Ar fi raspunsul logic. Pai domna Doina, chiar daca sunteti atee, aprindeti o lumanare si multumiti Domnului pentru soarta atat de indulgenta ce traiti.
Pe curand.
gabicretu
Vezi
http://www.pes.org/content/view/262/138