Despre statul pe loc!

Țara arde și baba se piaptănă. Acesta va fi comentariul cel mai probabil al cititorilor mei. Nu au, totuși,  dreptate. Este ușor să afirmăm că lucrurile nu merg bine. Este ceva mai dificil de găsit cauzele și soluțiile lipsei evidente de progres din societatea noastră; lipsa de progres este un eufemism… Este și mai puțin spectaculos.

Afară, în aceste zile, lucrurile arată ca-n filmele de acțiune de la Holiwood – mascați, puști, elicoptere, mașini, descinderi în forță și plecări în grabă… O diferență ar fi, totuși; în filme, personajul principal negativ este unul, caz singular, care trădează sistemul și colaborează cu grupurile infracționale; la noi e invers.

În acest timp, eu particip la o masă rotundă. După o lungă experiență, am ajuns să cred că aceste reuniuni se cheamă rotunde pentru că la final te găsești exact în punctul de plecare; de dialog, nu se poate vorbi întotdeauna. Mă ocup cu ideile; și cu politica. Ar fi normal să-mi placă conferințele, seminariile, simpozioanele… Este locul unde se prezentă probleme, concepte, proiecte, se pot lămuri lucrurile legate de legislație sau aplicarea ei; se adună, de regulă, oameni care stăpânesc anumite teme și împărtășesc altora știința lor. Toate bune și frumoase; inclusiv necesare. O singură condiție trebuie îndeplinită – să nu devină scop în sine și singura formă de acțiune politică; sau academică.

La început mă încântau; ideile pot schimba lumea iar cunoașterea este primul pas în rezolvarea problemelor. În timp, am văzut că marele pericol al formelor fără fond există. În societate, ideile capătă cu adevărat relevanță doar dacă schimbă comportamente, reguli, norme, dacă devin moduri de acțiune practică, fiind asumate de cetățeni ca ale lor; sau de autorități. Or, mesele rotunde sunt după ziduri; înalte și intenționat ridicate acolo; să nu se afle, să nu se știe, să nu se schimbe ceva… Sunt răspunsul perfect la întrebarea cum poți să acționezi fără pericolul de a schimba ceva.

Exemplul de astăzi este tipic. Se vorbește despre combaterea sărăciei prin promovarea egalității de gen în țările și mai sărace decât noi. Chiar dacă nu are dorință sau interes, ca stat membru al Uniunii Europene, România are obligații asumate în politica de cooperarea pentru dezvoltare; prin aceasta, Uniunea încearcă exportarea valorilor sociale și democratice comunitare finanțând proiecte în statele mai sărace; urmărește, bineînțeles, și scopuri pur umanitare. Fiecare stat membru își alege propriile arii de interes. Pentru România, Moldova, Serbia și Georgia ar fi țintele; teoretic, cel puțin.

La reuniune vorbesc cei care știu despre ce este vorba și cred în ce spun. Sunt din mai multe țări și continente. Se ascultă între ei. România nu are politici de gen demne de exportat; situația femeilor este una dintre cele mai proaste din Europa; îngroașă numărul săracilor, sunt absente din decizia politică unde ființează doar prin excepții, au salarii mai mici, cad victime violenței domestice, exploatării prin muncă sau traficului de persoane ; în țară, nu doar în alte state…

Sensibilitatea autorităților la sărăcia altora este la fel cu sensibilitatea la egalitatea de gen și la sărăcia noastră – sublimă, când nu lipsește cu desăvârșire. Nici măcar interesul de a întări poziția României în regiune nu este foarte evident; faptul că se pot folosi instrumentele și politicile europene pentru asta pare dificil sau este necunoscut; serviciile secrete sunt considerate de cei care ne conduc mai eficiente în influențarea statelor vecine pentru; la fel, campaniile publicitare cu frunzulițe verzi.

Se organizează însă, cu participarea unei societăți civile numeroase și alfabetizate deja, mese rotunde. Politicienii nu sunt prezenți; nici alfabetizați în domeniu. Drept urmare, nicio mirare ca la finalul unei zile intense, cu dezbateri serioase, ne aflăm chiar în punctul de unde am plecat… După acțiunile cu caracter cinematografic împotriva corupției din vămi, din păcate, mă tem că rezultatul final va fi ca la mesele rotunde…

6 comentarii la “Despre statul pe loc!”

  • doinas

    Da, asa ma tem si eu…Si ma gandesc la ce afirmau cei de la FMI: pe caile ferate din Romania au circulat …n vagoane de combustibil; accizele au fost platite la mai putin de o treime…

  • Peter Gluck

    Metafora cu statul pe loc e buna dar trebuie sa adaugam ca stam pe
    loc pe niste nisipuri care se misca.

    De mult m-am intrebat daca Doctrina Kaltwaser (vezi blogul meu EgoOut)
    se aplica capitalismului si in ce proportie. Pai in cazul capitalismului autohton se aplica in masura mare si crescanda. Nu a fost nicio revelatie totusi ne socheaza ca cleptocratia incepe de la hotare. Noile meciuri de box intre Privilegii si Drepturi s-au terminat prin KO, precizez Drepturile au fost scoase din lupta.

    In vremurile rele circula un felde gluma- se construieste o uzin cocso-chimica si a iesit o uzina chicso-comica. Cam asa stam (pe loc) si noi
    numa’ ca situatia e tragica.

  • Peter Gluck

    @Biblio- pe vremuri am transpus zicerea din cantecul de mai sus in limbajul pretios al criticii literare- asa:

    „Am admirat intotdeauna, fara rezerve, atitudinea eroica a venerabilei doamne care, in imobilul cuprins de flacari, pe cand toti isi pierd cumpatul, sfideaza pericolul si omagiaza propria sa doza de etern feminin, punand in ordine pentru ultima oara, coroana simbolica, multifibriforma a corpului sau”.

  • Bibliotecaru

    🙂
    … multifibriforma… Frumos.

  • Stefan

    @Peter Gluck,
    Mai pe romaneste,
    -se pricepa la…..ca baba la mitraliera!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *