Din nou, pe baricade!
De mai bine de o luna doar citesc ce mai scriu unii si alții; si ascult. Cu unele idei am fost de acord, cu altele nu. Nu am făcut însă comentarii, nici nu mi-am exprimat vreo poziție publică in legătură cu temele arzătoare ale zilei în societatea româneasca sau în alte societăți. Spre uimirea unora si fericirea altora, nici măcar atunci când am participat la evenimente publice nu am intervenit in dezbateri, comportament absolut excepțional la subsemnata.
Nu am devenit, intre timp, un intelectual degajat de răspundere, nici nu am renunțat la angajamentul social care m-a determinat să interpretez altfel decât altii lucrurile, cu riscul de a-mi face dușmani si pierde amici. Mai curând am trecut prin ceva ce s-ar numi depresie socială; începusem să cred că este o maladie epidemică la români. Dar se vindecă! M-am convins ieri! O afirmație a unui prieten m-a scos din inerție (mai corect, m-a scos din sărite!). Cică, ar trebui să așteptăm schimbarea biologică de generație pentru a avea o altfel de politică. Este un sofism atât de mare încât nu poate fi trecut cu vederea; in plus, contrazice titlul interventiei, cu care sunt perfect de acord (Actiunea sociala ca antidot al disperarii).
– Schimbarea sociala nu-și are baza în biologie, ci tot în societate; doar catastrofele sociale pot fi accelerate de factori care au legătura cu biologia (o epidemie de ciuma, sa zicem); epidemia de prostie este sociala, nu naturala; altfel, biologia lucrează in alt ritm…
– Nu există nicio garanție că schimbarea generațiilor reprezintă un progres; regresul este, de asemenea, posibil. Schimbarea in bine trebuie imaginata și produsa – prin educație, prin reguli și instituții, prin promovarea de valori și modele diferite, prin acțiune sociala. In caz contrar, realitatea ne arata ca rata de înnoire a parlamentului a fost la noi net superioară celei din țările considerate mai democratice; fără vreun efect pozitiv, din păcate… Situația este recunoscuta de toți, indiferent de culoare politica, daca mai putem identifica așa ceva; cameleonismul unora si neutralitatea ideologica (sic!) declarata de alții domina spectrul.
Drept urmare, cum năravurile rele si obiceiurile proaste se transmit moștenire ușor – si nu pe cale biologica – am revenit pe baricade! Este mare nevoie sa le mai denunțam ca anormale pana nu se transforma in regula. Aștept întăriri!
Ileana
Gîndeai c-am murit, neică ?!
Ilogică, într- adevăr, și fumată – afirmația pe care o comentezi.
Trecerea timpului nu garantează nimic decît uitarea, și aceea imperfectă. E de luptat și de murit acum, mereu acum!
Dar să zicem că e clar pentru ce lupți(unii au transformat deja obiectivele în sloganuri). Întrebarea este cu ce arme și, mai ales, împotriva cui, că dacă îi întrebi, toți vor să fie bine și frumos.
Soluția ar fi, o spui tu însăți, educația, și, înainte de asta, crearea cadrului pentru ca o bună și fluentă educație să aibă loc, să se bucure promoție după promoție de modele viabile, digerabile, inspiratoare.
Fiindcă vezi cît de încurajator e nivelul politic al mulțimii de proaspăt maturi, care nu știu aproape nimic despre trecutul apropiat și nimic-nimic despre cel mai îndepărtat. Nu prea cred că poți avea nădejde în cineva că ar gestiona mental viitorul, cînd este perfect ignorant față de trecut.Iată că poți fi un dezrădăcinat chiar dacă nu-ți părăsești țara, prin simplul fapt de a fi un ignorant. Nu văd nimic mai bun într- un ignorant tînăr față de unul bătrîn.
Bun revenitul acasă,în spațiul ideilor neîngrădite!
gabicretu
Corectez! Eu lupt intotdeauna pentru ceva; niciodata impotriva cuiva.
Macar sa vorbesc pot!Eu nu cred ca libertatea cuvantului este cea mai importanta dintre libertati (are mai curand de a face cu aplicatiile lui Freud). In orice caz, este un exercitiu bun intr-o tara in care foarte putini au curaj sa mai spuna ceva iar cand spun, spun destule prostii (din motivele sus-mentionate.
Ileana
Da, politicește corect este să folosești cît mai multe verbe cu semnul plus, dar știi prea bine ce-am spus prin cuvîntul ,împotrivă”, are cred suficientă încărcătură culturală. Dacă nu curățăm terenul, fiind împotriva a ceva care ne sufocă, degeaba! O spui singură, de altfel, prin
nevoia de a denunța „năravurile rele și obiceiurile proaste”
Așa că nu ne contrazicem, de data asta, cel puțin.
Dumnezeule,sîntem tot la 1848, cu mai puțină energie, cu mai mult scepticism.
Gabi
@Care 1848!? Și eu am mai spus că revoluția democratică nu a fost încă desăvârșită. Problema este că nu mă mai uitasem de ceva vreme pe formulările din Declarația de la Islaz; nu e vorba că nu am terminat-o; am stricat și ceea ce se obținuse, sub unele aspecte…
Iată ce voiau intelectualii la (18)48; compară aceste revendicări cu pozițiile exprimate de numeroși intectuali români de astăzi. fac referirea la intelectuali pentru că sunt responsabili de valori mai mult decât alții… vezi art. 2, 3, 4, 5, 6, 9, 13, 14, 16… Toate, în fapt
1. Independinţa administrativă şi legislativă a popolului romăn, pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V, şi neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuţie generală.
4. Adunanţă generală compusă de reprezentanţi ai tutulor stărilor societăţii.
5. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani şi căutat în toate stările societăţii.
6. Împuţinarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.
7. Responsabilitatea ministrilor şi a tutulor foncţionarilor în foncţia ce ocupă.
8. Libertate absolută a tiparului.
9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanţii săi, iar nu dela Domn.
10. Dreptul fie-căruia judeţ de a’şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’şi alege Domnul.
11. Gvardie naţională.
12. Emancipaţia mănăstirilor închinate.
13. Emancipaţia clăcaşilor ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea ţiganilor prin despăgubire.
15. Representant al ţărei la Constantinopol dintre Romăni.
16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.
17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au foncţii.
18. Desfiiţarea, pedepsei degrădătoare cu bătaiea.
19. Desfiinţarea, atât în faptă, cât şi în vorbă, a pedepsei cu moarte.
20. Aşezăminte penitenţiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să easă îmbunătăţiţi.
21. Emancipaţia Izraeliţilor şi drepturi politice pentru ori-ce compatrioţi de altă credinţă.
22. Convocare în dată a unei adunanţe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile naţiei, care va fi datoare a face constituţia ţărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.
Bibliotecaru
🙂
Ne întoarcem şi la plebiscit?
Ileana
La plebicist, venerabile!
Bibliotecaru
Sigur că da, unul de suspendare… 😀
goe
„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!” – Caragiale, mereu actual, nemuritor!
Imi place tema de azi: biologia salveaza Romania. Celelalte solutii s-au epuizat (sau ne depasesc, sau n-are rost, sau cam asa ceva, vezi Miorita). Totusi, putem rasufla usurati, in ceasul al 12-lea. In sfarsit, Romania va deveni o tara in care merita sa traiesti. Post mortem! Cred ca prietenul dvs are un umor macabru… Haha! Totusi am ras. Eu as fi intitulat articolul „Miorita laie, laie bucalaie”, fara misto, ca e trist.
Bine ati venit inapoi, v-am simtit lipsa! Am cautat un blog mai comunist ca al dvs si nu am gasit, asa ca n-ati scapat de mine 🙂 Sefii mei mi-au marit salariul, asa ca sunt mai motivat ca oricand si pregatit de noi si noi succesuri, sau succese…
Voi ceilalti, comunisti mici si constiinciosi, sunteti bine, sanatosi? V-ati intors din concediile si vacantele capitaliste? 🙂
gabicretu
@Goe,
E criza de umor in capitalism!? Parca pe vremuri era mai bine :))
Ileana
Acum să văd unde pot fi încadrată, că altfel o să mă adîncesc în criza de identitate:
Dacă sînt comunist de ce am cod fiscal și se cheamă că sînt antreprenor,
și mă amenință falimentul?
Dacă sînt capitalist( de la Capital,NU?), de ce n-am nici un leu, nici măcar cît cerșetorii de la Metrou?
Mi se pare mie sau dintru început sînt cam încurcate firele ideologice, chiar dacă unii se chinuie să le evidențieze colorîndu-le?
ggiggi
„epidemia de prostie este sociala, nu naturala”
Asta este adevarat doar in masura in care „subjectii” a fost lipsiti (sic) de anumiti nutienti indispensabili pentru dezvoltarea normala a creierului.
Numind pe cei care nu simpatizeaza stanga ” prosti” se poate vedea lispsa susnumitilor nutrienti, in anumite cazuri !
Cat despre intariri si intaritori, va recomand ciment romanesc produs in fabricile privatizate cu succes de echipa celui mai reprezentativ „stangist” din ultimii 20 de ani.
Sa auzim numai de bine 😀
goe
@Ileana
Nu ma refeream si la dvs cand salutam comunistii aspiranti. Se stiu ei care sunt 🙂
Numai bine si succes in afaceri!
gabicretu
@Ileana,
Nu te teme! Nu ești capitalistă, deși te-au păcălit unii. Nici măcar o mic burgheză nu ești; ești o persoană care muncește din greu și obține ceea ce abțin cei ce muncesc în capitalism.
@Goe,
Mulțumesc pentru apreciere. Cum bănui că termenul este folosit drept etichetă pentru stânga, mă simt flatată. Acolo mă plasam și eu; asta, pe bune și pe testul stanga-dreapta cel mai cunoscut.
Mă bucur și că am depășit etapa aspirantului…
doinas
Cred ca e epidemie de depresie sociala. Si pe mine inca nu m-a socat nimeni destul.
Bine-ai revenit.
gabicretu
@Doinas,
La mine e mai grav. Mă gândesc dacă se va șoca(sic!) cineva atunci când aș spune ce aș spune. Concluzia este că nu; am spus până acum o mulțime de lucruri; unele serioase; majoritatea confirmate de realitate. Ei și!? Să le reiau?! Să le repet până unii vor înțelege!? Și dacă vor înțelege, vor acționa diferit!? Habar nu am dar nici nu am chef să mă adaptez stilului zilei (se vede că de succes, pentru unii…)
Totuși, o temă ar mai merita repetată – violența asupra femeilor. Au fost în vara asta o mulțime de cazuri la televizor, în presă; tratate ca la știrile de la ora cinci; nimeni nu a făcut măcar referire la ceea ce se întâmpla ca la un fenomen social. Astăzi chiar, un studio plin de jurnaliști-comentatori se distrau de zor la difuzarea unor imagini în care un tip își lovea soția la o nuntă pentru că nu dansa atât de performant pe cât voia el…
Nu vrei să scrii tu?!
doinas
Chiar n-am vazut emisiunea, dar amuzamentul la vederea violentei reale ma scoate din papuci. Ma gandesc.