E 1 Decembrie. Bucurati-va!
Fiecare cum poate. Esenta unei sarbatori trebuie sa fie bucuria. De asta nu-mi plac paradele militare. Produc bucurie numai atunci cand se intorc soldatii din razboi; dar nu pentru ca e parada ci pentru ca, unii macar, se intorc vii…
Armele inspira teama si indeamna la supunere. Tara e pentru copii si batrani, barbati si femei, e a tuturor; e pentru trait in demnitate, nu pentru plecat capul. De ziua nationala vreau sa celebrez cu toata tara, tara; nu cu armata, statul…
La multi ani! Bucurati-va!
PS
Ca sa transform dorinta in actiune, in aceasta dupa-amiaza, voi sarbatori 1 Decembrie impreuna cu toata echipa de campanie; sper sa fie veselie, cantec, dans si voie buna, pace si prietenie. Observati, va rog, cu cata grija evit monstruosul cuvant „distractie”; de o vreme le-a inghitit pe toate celelalte… Sa protestam impreuna!
Bibliotecaru
La ora asta aud salve de tun… poate de la Monumentul Eroului Necunoscut.
Cezar si Lili
Profit de ocazie sa va uram un 1 Decembrie asa cum l-ati descris. Ocazia ne-a dat-o (re)confimarea, prin intermediul statutului de europarlamentar ‘ales’ (a se adauga si un mic zimbet), a unei perioade de munca si sacrificii pentru construirea de convingeri si pareri . Convingeri care de multe ori sunt incomode, mai ales atunci cind trebuie sa remodeleze educatia (sau lipsa ei !) de ani de zile.
Fara modestie, suntem mindri sa spunem tuturor : ‘o cunoastem si noi’.
Pingback: Sorin Tudor - marketing politic, relatii publice, comunicare online » Blog Archive » La multi ani, Romania!
Bibliotecaru
AICI am fotografiat România pe care o cunosc şi o iubesc. Sper că se descifrează cu uşurinţă simbolistica.
gabicretu
@Cezar, Lili, Irina si toti prietenii care ati spus lucruri frumoase
ma bucur de cuvintele voastre! Multumesc! Ma simt responsabila pentru toti.
Despre nimic
@Bibliotecaru
Faci poze bune, puteai participa la concursul foto 🙂
Bibliotecaru
Atunci când vreau să fac o anumită fotografie, pândesc şi 6 luni momentul potrivit. E normal ca până la urmă sa iasă cât de cât bine (am un aparat de 100 de lei şi e destul de greu fără teleobiectiv), dar munca în sine este frumuseţea, rezultatul contează mai puţin.
Nu-mi place să particip la concursuri, îmi dă impresia că vând ceea ce fac. Prefer să dăruiesc ce fac şi să mi se dăruiască ce fac alţii, decât să câştig. Poate e momentul să spun că sunt plin de astfel de idei fixe gen zbor deasupra unui cuib de „curci”.