Excepţionalismul românesc…
Europa. După şocul crizei financiare se încearcă evaluarea pierderile şi se trag concluziile. Una este evidentă: au depăşit cel mai uşor momentele dificile ţările în care reglementările pieţei sunt cele mai puternice, inclusiv pe piaţa muncii, unde salariaţii sunt trataţi ca acţionari şi cointeresaţi în bunul mers al firmelor; înalta calificare a forţei de muncă şi tradiţia meşteşugărească bine conservată au fost de asemenea atu-uri importante. Pieţele flexibile şi cu reglementări laxe s-au dovedit perdante. Clasamentul competitivităţii în Uniunea Europeană ne-o dovedeşte. Suedia şi Finlanda se află pe primele două locuri în timp e Italia este a treia din coadă, chiar înaintea României. Este adevărat că Uniunea Europeană are altă definiţie a competitivităţii. Măsura nu este dată de micimea salariilor sau de abilitatea de a exporta totul, inclusiv populaţia. Criteriile competitivităţii sunt altele: creşterea economică, sporul de productivitate, rata şomajului scăzută şi cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare ridicate. Din acest punct de vedere, iarăşi am dat lovitura! I-am depăşit iar pe bulgari…
Franţa. Impozitul pe venit este progresiv; speranţa de viaţă, 77 de ani bărbaţii şi 84, femeile; vârsta de pensionare, 60 de ani. Conform Constituţiei franceze, preşedintele poate decide în aspecte economice. Mult la dreapta în spectrul politic, Nicolas Sarkozy tocmai a decis; a decis creşterea ratei de impozitare pentru veniturile mari şi cele provenind din capital pentru a putea suplimenta fondul de pensii. Orice scădere a nivelului de trai a locuitorilor ar fi subminat creşterea economică…
România. Este una dintre foarte puţinele ţări europene care au taxă unică de impozitare pe venit; speranţa de viaţă, cu vreo zece ani mai puţin pentru fiecare dintre noi; vârsta de pensionare tocmai a crescut la 65 de ani, dar nu chiar pentru fiecare; unele servicii speciale îşi păstrează dreptul de a ieşi la pensie cu vreo cincisprezece ani mai devreme… Preşedintele nostru, fără atribuţii constituţionale dar cu iniţiativă, tocmai a decis; a decis ce ştim cu toţii şi nu mai repet, că sarea pe rană provoacă dureri suplimentare celor care trăiesc de astăzi coşmarul zilei de mâine.
Sfânta Piaţă nu este considerată doar foarte eficientă de cei care decid; criza provocată de piaţă financiară ne-a dovedit şi cât de eficientă este şi pentru cine dar la noi nu s-a tras încă vreo concluzie. Piaţa este considerată în România şi dreaptă în repartiţia veniturilor; de asemenea, utilă în reglarea demografică; asta nici măcar apologeţii ei celebri nu au susţinut vreodată. Cât plăteşte cel care câştigă o sută de milioane de euro pe an, plăteşte şi cel care câştigă salariul minim pe economie. Raţionamentul pare simplu: cel care câştigă mult, câştigă pe merit; cel care câştigă puţin, o face de prost. Pe piaţă, de pensionari nu are nevoie nimeni; în lipsă de cerere, trebuie redusă cantitatea rapid, întrucât înregistrăm un excedent relativ. Soluţia adoptată este înfometarea; prăbuşirea industriei chimice româneşti şi recenta rezoluţie împotriva folosirii cianurilor a împiedicat o soluţie şi mai rapidă. Drepturile constituţionale nu sunt la noi o piedică…
Ce putem citi în informaţiile brute este, din nou, excepţionalismul românesc; din păcate, excepţionalism păgubos pentru ţară. Reamintesc faptul că statul şi ţara sunt două lucruri total diferite. Ţara este un teritoriu locuit de nişte oameni; statul, puterea organizată să administreze acea ţară. România a ajuns locul în care dezinteresul pentru ţară şi grijă pentru stat se împletesc. În interesul altora, cel mai adesea. Teritoriul şi populaţia sărăcesc pe zi ce trece. În aceste condiţii, statul propune Parlamentului să voteze achiziţionarea avioanelor de vânătoare second hand de la americani; probabil pentru afirmarea suveranităţii pentru munţii defrişaţi şi pensionarii flămânzi. Parlamentul se va afla în faţa unui test esenţial; vom vedea, după rezultatul votului, pe cine reprezintă…
Oricum, senzaţia rămâne; noi nu trăim ca restul lumii şi nu adoptăm măsuri comparabile cu restul lumii. Aici s-a strecurat o eroare; suntem diferiţi de restul Europei. În restul lumii semănăm cu cineva; similarităţi surprinzătoare pentru cine nu cunoaşte dedesubturile politicii avem cu o ţară care a rămas o excepţie în America Latină de astăzi – Columbia. Probabil că, pe vremuri, românii au visat să trăiască ca în America dar au omis o precizare – în care dintre Americi vor să ajungă…
goe
„Europa. După şocul crizei financiare se încearcă evaluarea pierderile şi se trag concluziile.” – traducerea: „Europa. Criza s-a terminat, se scrie raportul, apoi se pleaca in pauza de pranz”. Am inteles ideea: criza e un fleac pentru profesionisti, daca ar fi PSD la guvernare s-ar rezolva si la noi in maxim 2 saptamani.
„Cât plăteşte cel care câştigă o sută de milioane de euro pe an, plăteşte şi cel care câştigă salariul minim pe economie” – trebuie sa va reamintesc ca moneda nationala a Romaniei este Leul, nu procentul. In lei, cel care castiga 100 de milioane de euro pe an plateste de mii de ori mai mult decat plateste cel cu salariul minim. Teoretic. Practic s-ar putea sa nu plateasca nimic, si asta e de fapt problema.
Tema asta cu impozitul progresiv e o tema falsa. Am mai avut si am dus-o mai rau ca acum. A reintroduce acum impozitul progresiv ar fi un dezastru. Saracii ar ramane tot saraci (o felie de parizer in plus nu iti schimba statutul), iar clasa de mijloc, atata cata e, ar disparea cu totul. Unii in clasa saraca, altii peste granita, iar altii la balamuc (aia care au credite). Ce n-a reusit sa distruga criza poate distruge PSD-ul. La lupta tovarasi!
N. Raducanu
Este surprinzator ca actuala conducere a Romaniei, atunci cand anunta masurile pe care e obligata sa le ia pentru reducerea calitatii vietii unei importante categorii a cetatenilor, nu se simte vinovata cu nimic si, daca nu crede ca ar trebui sa cedeze locul altora, nu isi cere macar scuze. Criza economica si financiara nu este o napasta cazuta din cer, o catastrofa naturala imprevizibila. Mai mult chiar, economisti occidentali cu vasta experienta prezic ca ea va dura si este probabil ca vor urma noi replici ale acestui cutremur economic, deoarece crizele tin de esenta sistemului. In loc de a se prezenta un plan coherent de retragere din comportamentul falimentar de pana acum, se continua aplicarea cu docilitate a sfaturilor FMI. Care si acum, ca si in trecut, nu a stiut sa recomande decat solutii liberale ce slabesc capacitatea de rezistenta a statului, dar intaresc domeniul privat, aflat deja in buna masura in posesia unor companii straine. Seful statului are tupeul sa mai vorbeasca de apararea suveranitatii tarii, care e demult amanetata. Iar primul ministru, sa rosteasca discursuri triumfaliste despre autostrazile ce vor fi construite. Citesc undeva ca doar cu ocazia expozitiei de la Shanghai, China a construit 2500 km. de noi sosele. Care or fi secretele economiei chineze care, in plina criza mondiala, continua sa uimeasca lumea cu un ritm de crestere de 8-9% anual? Are oare rezerve miraculoase de titei, de metale pretioase, de alte materii prime? Nu, are doar capacitatea de a pune la treaba peste un miliard de cetateni. La noi capacitatea guvernantilor este de a spori numarul somerilor. Si a anunta noi privatizari. Iar nimeni nu spune nimic, caci de doua decenii opinia publica a fost servita cu articole si talk-showuri despre “insusirile mizerabile ale acestui popor, ce isi are clasa politica pe care o merita”. Si deci ca nimeni nu poate face nimic, ci doar sa se resemneze.
iceflame
@ N.Raducanu
” Doar cu ocazia expozitiei de la Shanghai, China a construit 2500 km. de noi sosele. Care or fi secretele economiei chineze care, in plina criza mondiala, continua sa uimeasca lumea cu un ritm de crestere de 8-9% anual?”
Probabil ca este vorba despre acea mixtura intre stimularea interesului privat al cetateanului chinez si posibilitatea de interventie a statului in economie. Se pare ca acest sistem functioneaza. Pana acum cel putin, China a dat clasa Occidentului…
iceflame
@ goe
Tema impozitarii progresive nu e deloc o tema falsa ci o realitate incomoda pentru portocaliii lu’peste…
Dumneavoastra nu sunteti de acord cu scutirea de impozit a celor care au venituri sub 1000 de lei pe luna?
Priviti putin la disperarea pensionarilor, la nenorocirea celor cu venituri mici si foarte mici, la reactia mamelor care isi vad planurile date peste cap de schimbarea regulilor in timpul jocului( sarcinii), la zecile de mii de firme impinse la faliment de incompetenta, iresponsabilitatea sau de-a dreptul inconstienta guvernantilor PDL.
De ce oare nu a iesit Basescu sa le explice pensionarilor „vizitatori” ai Palatului Cotroceni cum sta treaba cu reducerea pensiilor?
Unde s-a ascuns MARELE LIDER?
Dupa fustele cui s-a pitit?
Unde dracului au disparut toti saltimbancii televizivi si responsabili de dezastrul economic in care a fost adusa Romania?
Unde e domnul Videanu? Blaga? Funeriu? Doamna Sulfinica? Doamna Boagiu, Macovei, Ritzi? Unde e domnul Preda de la Buzau sau domnul acela caruia ii ramasese broscoiul in gat? Am auzit ca il cauta doctorul Ciomu ca sa i-l scoata…
Unde este domnul Flutur cu oitele lui lozincarde de pe colinele Bucovinei?
Unde sunt toti acesti domni si doamne si de ce nu vin sa discute in piata publica cu romanii care traiesc atat de bine sub inteleapta ocarmuire portocalie?
Abia acestia sunt „tovarasi” si sunt la lupta acum…
La lupta contra propriului popor.
Bibliotecaru
De câteva zile nu mai ştiu ce să zic…
Am îmbătrânit. Înainte vreme aveam o părere despre orice. Acum încep să văd că sunt depăşit de anumite probleme. Deduc că am îmbătrânit.
iceflame
@ Biblio
Unii sustin ca batranetea vine la pachet cu intelepciunea…
Bibliotecaru
Nu, că la mine avansează de 20 de ani foarte rapid scleroza… Acum 20 de ani eram cu adevărat genial, acum abia de mai am 10% din capacitatea de atunci.
Peter Gluck
@Biblio- batranetea este o stare greu de tolerat dar absolut necesara
pentru o viata relativ lunga.
Citatul meu preferat in legatura cu acesta stare este urmatorul:
” Minte si geniu gasesti mult mai mult la tineri, mai ales minte sanatoasa. Cand ti-se iveste prilejul. te-rog sa-mi arati cativa batrani cu minte sanatoasa. N-ai bagat de seama ca batranii sunt intotdeauna ori rai, ori naivi? Nu exista forma intermediara. Unii privesc vesnic cu rautate, ceilalti rad intr-una chiar cand e cazul sa planga. Sa-ti spun ceva, Dupont: omul imbatraneste. Asta inseamna ca devine urat, neputincios, neajutorat, incomod. Si dupa aceea isi baga in cap ca are mai multa minte si e mai intelept. In realitate, mintea se deterioreaza la fel cu trupul. Uneori ceva mai putin repede, pentru ca trupul a fost folosit mai mult decat mintea si se uzeaza deci ceva mai devreme. Dar si trupul, si mintea se afla pe curba descendenta, poti sa ma crezi.
(Jos Vandeloo, „Primejdia” din „Casa cu straini” editura Univers, 1986, p 197)
Ceea ce se uita sa se spuna aici este ca batranii mai sunt pe deasupra si excesiv, patologic de sensibili si sunt afectati de lucruri pe care mai demult le intelegeau ca normale cum ar fi inumanismul si lipsa de omenie care se suprapun numai in parte. Sunt bine documentat, crede-ma!
iceflame
@ Biblio
Pai daca Bibliotecaru e ceea ce e astazi cu doar 10 la suta din capacitate, asta ma cam pune pe ganduri…
gabicretu
@Peter,
Cred că eu întineresc pe măsură ce trece timpul, dacă ar fi să ne luăm după ce spui. Eu cunosc o grămadă de bătrâni; ei sunt ca şi tinerii, adică de toate felurile – buni şi răi, deştepţi şi mai puţin, altruişti şi egoişti… Problema este falsă. Dacă se poate întreba ceva, atunci acest lucru s-ar formula diferit: sunt eu, Gabi, pe măsură ce îmbătrânesc, mai om decât eram la 20 de ani!? Înţeleg mai bine?! Tolerez mai mult!? Îmi pasă de mai mulţi!? Eşti tu, Peter, astăzi, mai om decât acum treizeci de ani?! Nu mai sănătos şi cu păr sârmos… Comparaţia, o poate face fiecare pentru sine…
goe
@iceflame
„Dumneavoastra nu sunteti de acord cu scutirea de impozit a celor care au venituri sub 1000 de lei pe luna?” – nu, nu sunt de acord. Pentru aceasta categorie trebuie aplicate masuri de asistenta sociala, dar numai dupa o analiza a fiecarui caz in parte. Sunt o gramada care au venituri foarte mici sau deloc, dar invart afaceri la negru de te ia ameteala, sau au proprietati pe care le inchiriaza, etc. De aia asistenta sociala e raspunsul, nu scutirea de impozit. Impozitul asa cum e, e deja diferentiat. Dupa cum am mai spus, moneda Romaniei e leul nu procentul.
iceflame
@ goe
Avand in vedere modalitatea extrem de greoaie a aprobarii dosarelor de asistenta sociala, de fondurile (care?) aflate la dispozitia autoritatilor locale, de subiectivismul celor cu stampila, e greu de crezut ca situatia majoritatii celor aflati in real impas financiar se poate rezolva asa cum spuneti dumneavoastra.
Pe de alta parte, aveti mare dreptate in legatura cu unii care din Mercedes descind si se dau saraci lipiti pamantului.
Raman la parerea ca impozitarea progresiva e cea mai buna solutie.
Intr-adevar, moneda Romaniei este Leul. De curand am vazut noua bancnota de Zero Lei cu chipul zambitor al lui Basescu pe ea.
Deh, umor negru romanesc, la asta nu ne bate nimeni…
gabicretu
@Goe,
Sub 1ooo de lei este salariul unei foarte mari părţi dintre angajaţi. Şi aştia sunt asistaţi social!? Despre pensionari, copii şi femei însărcinate deja am auzit că ar fi…
Şi eu cred că toată lumea trebuie să plătească impozite; de la niveluri foarte scăzute (pentru veniturile mici, la niveluri mai semnificative, pentru cele mari. Calitatea de cetăţean se dovedeşte şi prin plata impozitelor (aşa cum calitatea de membru de partid, prin plata cotizaţiei – sic!). Ce nu cred este că cineva ar trebui, în condiţiile date, să muncească un program de lucru timp integral pentru 600 de lei pe lună, cum o fac peste un milion de oameni… Acolo este problema!
goe
@gabi
Nu cred ca 1 milion de oameni lucreaza intr-adevar pe 600 de lei. Ce procent din astia reprezinta economia gri, cu un salar mizerabil pe cartea de munca si restul la negru? Se fura statul in asa hal incat statisticile salariale oficiale nu mai au prea mare valoare, in special in zona salariilor mici. In lipsa oricaror date credibile e greu de spus de cati oameni vorbim de fapt.
Exista firme care platesc exact atata cat are nevoie un om sa nu moara de foame, in special in zone slab dezvoltate unde practic nu exista o piata a muncii ci un cartel de 3-4-5 angajatori care platesc la fel (de prost). Scutirea de impozit a acestor salarii mici nu ar ajuta de fapt angajatul ci pe angajator, care o sa poata plati si mai putin.