Gracias, Negra!
Astăzi a plecat dintre noi un mare spirit militant şi o artistă incomparabilă – Mercedes Sosa – o legendă a Americii Latine. Una dintre ultimele ei declaraţii spun mai mult decât poate orice străin spune: „Nu sunt ceea ce sunt pentru că am voce, ci pentru că gândesc. Dacă aş fi gândit altfel, viaţa mea nu ar mai fi fost aceeaşi…”
După cum a trăit, sunt sigură că astăzi ar dori să ascultăm Gracias a la vida.
Bibliotecaru
Am un cântec şi mai potrivit…
Romperá la tarde mi voz
Hasta el eco de ayer.
Voy quedándome solo al final,
Muerto de sed, harto de andar.
Pero sigo creciendo en el sol,
Vivo.
Era el tiempo viejo la flor,
La madera frutal.
Luego el hacha se puso a golpear,
Verse caer, sólo rodar.
Pero el árbol reverdecerá
Nuevo.
Al quemarse en el cielo la luz del día
Me voy.
Con el cuero asombrado me iré,
Ronco al gritar que volveré
Repartido en el aire a cantar,
Siempre.
Mi razón no pide piedad,
Se dispone a partir.
No me asusta la muerte ritual,
Sólo dormir, verme borrar.
Una historia me recordará
Siempre.
Veo el campo, el fruto, la miel
Y estas ganas de amar.
No me puede el olvido vencer,
Hoy como ayer, siempre llegar.
En el hijo se puede volver
Nuevo.
(Mercedes Sosa – „Mercedes Sosa Zamba Para No Morir”)
http://www.youtube.com/watch?v=RrIKHFhKSfA