Happy bloggerit, Mister President!
Alerg. Imi trag sufletul. Vorbesc. Ascult. Vorbesc. Vorbesc. Ascult. Ascult. Alerg.
Nu mai apuc sa scriu. Nu mai apuc sa citesc ce scriu altii. Fug la tren. Fug la aeroport. Fug la Strasbourg. Fug sa am de unde ma intoarce. Suna telefonul. „Arde! Mosu’ si-a facut blog. A scris deja trei articole.” Trenul pleaca din gara. Suna telefonul. „Iliescu are blog!” Trenul se opreste. Suna telefonul. „Domnul Presedinte a intrat in blogosfera!„. Eu nu mai reusesc sa intru pe net. Avionul trebuie sa plece. Nu mai suna telefonul, ca l-am inchis. In sfarsit! Iata-ma! Iata si blogul!
Bun venit in blogosfera! Or sa glumeasca rauvoitorii dar acum chiar se inroseste…
Bibliotecaru
Vă cert un pic cu degetul arătător în aer. De aceia există laptop şi internet mobil. Să transmiteţi o mustrare celui care a spus „moşu a făcut blog”. Se pare că în trei zile a avut zeci de mii de vizitări. Eu, în două luni şi ceva, abia am pe la trei mii. „MOŞU” e încă Moş Crăciun pentru PSD.
nasii
Ion Iliescu a dat lovitura. Bravo lui. http://www.nasii.ro a facut prima remarca. Geoana nu exista in blogroll.
gabicretu
„Mosu'” e un apelativ familiar (si aproape familial) pe care il folosesc intre ei cei care il cunosc de mult sau au lucrat cu Domnul Presedinte. Nu are nici o conotatie negativa. E invers. Adauga putina afectivitate la respect. Nici o problema din acest punct de vedere.
Bibliotecaru
Dacă ar fi fost numele de cod „Bunicuţa”, era de înţeles. 🙂 L-am auzit cu urechile mele într-un interviu în care domnul Ion Iliescu şi-a asumat această poreclă. Dar poate Moşu vine de la colocvialismul internaut. Cum ne spuneam prin liceu „Ce faci moşule?”. 🙂 De fapt vroiam să fac o introducere pentru Moş Crăciun al PSD… se pare că domnul Ion Iliescu a dat lovitura cu blogul şi… m-am bucurat. Nu prea ştiu de ce m-am bucurat, pentru că nu are nici o influenţă directă asupra mea. Poate pentru că se aplică proverbul acela cu „nu mor caii când vor câinii şi nici câinii când vor stăpânii”.
danieloctavian
Al batran o sa rupa tot. Ca de obicei. Si bine face. Ca are ce spune si stie sa o faca.
darius f
A aratat inca o data ca e cel mai tare. Nu am fost niciodata cel mai mare fan al domniei sale dar imi scot palaria si ma inclin.
Bibliotecaru
Parcă îl văd pe Guţ@ cântând Cine este nambăr oan! 🙂
Despre nimic
Degeaba si-a facut daca doar comentariile pozitive sunt acceptate. Iliescu dovedeste in continuare ca nu stie ce e ala „dialog”, doar „monolog”. Am amici care au incercat sa posteze, fara sa-l injure sau chestii de astea, doar sa-l intrebe de mineriade de exemplu. Si nu au aparut niciodata comentariile. De altfel si presa a semnalat deja ca sunt cenzurate comentariile. A lasat doar comentariile laudative sau oricum cele care nu-l critica direct. Din nou, daca mai era nevoie, si-a dat arama pe fatza.
Bibliotecaru
@ Despre nimic
Ultimul meu comentariu a fost o părere contrară relativă la titlul postări „Filozofia este ştiinţa care are în vedere adevărul”.
Dacă va apărea, atunci este loc şi de comentarii „contra”.
Despre nimic
Una e sa te legi de titlul articolului si alta e sa pui intrebari incomode. Poate va aparea, insa asta nu demonstreaza nimic. Oricum „pute” de la o posta faptul ca 90% din comentarii sunt super laudative … daca ar avea asa suport pe internet Iliescu ar fi inca presedintele Romaniei acum. Ori se stie clar ca internetul, adica tineretul cu acces la anumite resurse, abia daca voteaza 15-20% pentru PSD, ce sa mai zicem sa-l iubeasca pe Iliescu cu atata indarjire. Si au testat deja alti ziaristi inaintea noastra si nu le-au aparut comentariile.
Bibliotecaru
@ Despre nimic
Păi aceste comentarii sunt de casă nouă! 🙂 Ar trebui să priveşti altfel această realitate. Sunt 500 de comentarii (printre care şi ale mele, cele de bun venit) din 50.000 de vizite. Foarte multă lume a intrat de curiozitate. Câţiva dintre cei 50.000 vor rămâne cititori şi comentatori pe blog, poate şi eu printre ei. Personal deja am cerut pe blogul domniei sale introducerea de dezbatere politică, adică nu ştiri de tipul „ce am făcut aseară”, ştiri care nu au nici o legătură cu politica, şi nici „ce nesimţit e adversarul meu politic”. Probabil că voi insista o lună sau două, după care, dacă nu mi se va da în dezbatere filosofia gândirii social democrate, construirea planurilor de viitor pentru acest partid, o dezbatere reală, voi pleca şi vor rămâne doar cei care sunt interesaţi de mesajul banal. Dacă însă blogul va fi interesant, probabil că va atrage numeroşi oameni interesaţi de dezbatere şi nu de şueta uşoară.
Traian Băsescu a lansat şi domnia sa un blog. Acum o lună am intrat pe el cu gândul să transmit câte ceva preşedintelui, aveam multe pe suflet de spus. Am văzut că blogul avea două intrări ale preşedintelui, prima la înfiinţare şi a doua la câteva zile de la înfiinţare prin care preşedintele mulţumea că sunt mulţi vizitatori. În rest blogul avea o afluenţă colosală, poate 100 de comentări pe zi. 99% dintre comentarii erau obscene şi 100% futile, asemenea IRC-ului în zona lui trivială. Am pus şi eu o întrebare publică, „Fiind evident că preşedintele nu a mai intrat de câteva luni pe blog, de ce continuaţi să scrieţi aiurea aici şi nu vă duceţi pe IRC sau pe un forum.”. Am aflat cu această ocazie că cei ce scriau continuau să creadă ca sunt citiţi, dacă nu de preşedinte, măcar de un consilier. Ok, o credinţă rezonabilă pentru cei tineri, dar atunci ce ofereau aceşti tineri spre lectură preşedintelui, postări porcoase? Nu mai este nevoie să spun că mi-am atras oprobiul public şi eticheta că sunt anti-Băsescu, element provocator trimis de PNL, trimis de PSD, trimis de România Mare, de Voiculescu… plus tona de înjurături scrise cu punct pentru a nu fi scoase de sistemul de filtrare al blogului, mult mai dense decât strigătura tribunelor reunite Steaua, Rapid, Dinamo. Din fericire, m-am obişnuit să fiu înjurat de oamenii care cred că este mai simplu să trăieşti o viaţă uşoară şi mocirloasă, decât să participi cu un efort de gândire la evaluarea şi evoluarea socială spre bine a societăţii umane, fie prin act artistic, fie prin prezervarea bunului cultural, fie prin inovarea procedurilor filosofice menite să mişte spre pozitiv “şandramaua” actuală numită societate. Suntem încă atât de aproape de alegoria lui Platon din Republica încât parcă era mai bine acum 2400 de ani. Se prea poate ca atunci Adevărul să fi fost mai aproape. Şi spune Platon, undeva în sfârşitul Republicii, ceva cam aşa: “Astfel relaţia întâmplării a fost salvată şi nu s-a pierdut, şi ne va salva şi pe noi dacă suntem îndeajuns de obedienţi faţa de cuvântului vorbit.”
Îmi cer scuze dacă citatul nu este prea exact.
Despre nimic
@bibliotecaru
Eu sunt deacord cu cenzura pe blogul unui om important pana la un momentdat … pentru ca sunt multi „idioti” care nu stiu decat sa puna injuraturi. Dar in momentul in care te exprimi decent si pui intrebari la obiect, chiar daca sunt incomode, nu ar trebui sterse.
Bibliotecaru
🙂 Nici comentariul meu nu a apărut. 🙂