Hector
Voiam sa scriu un post despre grupurile de extrema dreapta care apar ca ciupercile dupa ploaie (si otravesc societatea)…
Trebuia sa-i explic pe larg prietenului nostru Despre nimic cat greseste cand afirma ca
„… alegerile pentru europarlament nu ma intereseaza absolut deloc, pentru ca oricum puterea de decizie a romanilor de acolo va fi foarte mica. Dupa parerea mea in viitor vor fi tot mai importanti politicienii de la nivel local, iar pe oameni asta ii va interesa cel mai tare pentru ca acestia pot schimba cel mai tare soarta lor” …
Ar fi trebuit sa scriu si despre cum o persoana ca mine – cu o acuta sensibilitate la abuz si constienta ca traim in feudalism – inca poate fi redusa la tacere de un gest (de fapt, nu de gest ci de banalitatea lui, de faptul ca nici cei mai cumsecade nu fac exceptie…)
Mai puneam la cale sa polemizam putin cu … baietii care mai plang cateodata.
Marturisesc ca nu pot sa-mi adun gandurile. De fapt, imi vine in minte un singur lucru pe care l-am auzit intai cu vreo opt ani in urma. Atunci, cedand rugamintilor baiatului meu, l-am cumparat pe Hector.
Hector a fost un collie . Spun „a fost” pentru ca nu mai este. Cineva, astazi, l-a otravit.
„Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat mai mult iubesc cainii” imi spusese crescatorul de caini…
Al meu este mort, in curte, la doua mii de kilometri distanta. Banuiesc ca multora le suna ridicol. Permiteti-mi insa ca, pentru un ceas macar, sa iubesc mai mult cainii…
bianca
@ Imi pare rau, Gabi.
Despre nimic
Parintii mei au avut o pisica pe care au luat-o de pui in momentul in care am plecat eu de acasa. Pentru ei a devenit cea mai importanta fiinta insa mie imi era total indiferenta, chiar ma cam „enerva” cu „fitzele” ei (prefer cainii la orice ora). O vedeam rar, o data pe luna, doar cand mergeam acasa, iar cel mult ne „sacaiam” unu pe altul, adica ea venea si mi se punea in brate cand mancam si nu mai vroia sa plece bagandu-si ghearele in hainele mele si in mine, iar eu o trageam de coada sau ii suflam in ureche ca sa o „provoc” cand vedeam ca sta linistita. Dupa ce a ajuns la batranete chiar o ignoram in general – nu mai era nici ea prea jucausa si dornica de „provocari”.
A murit anul asta, chiar de Paste. De batranete si boli adunate de-a lungul vietii probabil. Batranii zic ca cine moare de Pasti merge in Rai, gand care a mai consolat-o pe maica-mea, care a iubit-o aproape ca pe un copil. Cu o zi inainte nu a mai vrut sa se ridice deloc … doar statea intinsa, respirand cu greu. Nu eram acasa cand a murit, insa cand am aflat nu am putut sa nu vars o lacrima. Apoi mi s-a parut ciudat ca dupa ce am ignorat-o aproape toata viata ei la sfarsit chiar mi-a pasat de soarta ei. Chiar am avut impresia ca am pierdut pe cineva drag si ca, chiar asa „distanti” cum am fost, si eu am tinut la ea si si ea la mine … Imi inchipui cum poate fi sa ai in sanul familiei opt ani un „suflet” credincios si apoi cineva sa ti-l ia nedrept de langa tine … Cateodata lumea in care traim e prea cruda …
Rodica
Iti impartasec tristetea in speranta ca ti-as putea-o imputina…
cui ar putea parea ridicol?
nici sa nu-mi spui
Peter Gluck
Draga Gabi,
Hector sunt (si) eu. Si tu. Fiindca saracul catel a murit ca un om,in locul unui om, l-a ucis eterna rautate omeneasca, indreptata impotriva semenilor.
Nu trebuie sa mergi la Stormfront.org sau la siteul garzii maghiare ca sa vezi cat de puternica si profunda este ura omului contra omului, ajunge sa citesti disputele de pe forumuri, chiar pe teme relativ inocente.
Si ceea e ciudat, raul se comite in numele binelui, a iubirii fata ceva care nu e omenesc.
Poate vei gasi o explicatie partiala intr-un articol semnalat azi:
http://newsweek.washingtonpost.com/onfaith/sam_harris/2007/08/the_sacrifice_of_reason.html
care trebuie citit – cred- in combinatie cu:
http://www.csmonitor.com/2007/0830/p08s01-comv.html?s=hns
Oamenii buni sunt chinuiti de indoieli, oamenii rai te ineaca in cascada certitudinilor lor. Si omoara in numele lor.
Bietul Hector, a fost amestecat in treburile omenesti.
Peter
suzzy
Lumea este rea, asta am invatat pe parcurs. Acum ma gandeam la expresia „rau ca un caine”, cred ca oamenii uneori sunt mai rai decat cainii, sa inventam o alta??
Ce vina avea scumpul ala de caine??? Catelusa mea anul trecut a fost impuscata, avea vreo 15 ani, bunica a plans o saptamana dupa ea…
Sunt complet de acord cu dumneavoastra, unii oamenii sunt mai rai decat animalele…
Acuma sa il critic un pic pe „despre nimic” eu cred ca tu confunzi masculinitate cu putere, o femeie puternica nu este neaparat masculina, si de cand un om care reuseste in viata trebuie sa fie neaparat barbat???
Pai eu cred ca ar trebui sa renuntam la stereotipii , nu femeie la cratita ne dorim dar femeie de serviciu, care sa faca de mancare si sa creasca copii…
SE poate gasi o cale de mijloc intre acestea doua viata de familie si cariera.
Despre nimic
@suzzy
De cand e puterea un atribut feminin?? Nu e absolut nimic feminin in asta si niciodata nu a fost. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe femei „puternice”, sa existe, dar nu poti sa pretinzi ca o femeie care are atribute si aspiratii masculine este feminina. Bineinteles ca toti avem o combinatie de atribute masculine si feminine in noi indiferent de ce sex am fi, si eu am diverse atribute feminine si nu e nimic rau in asta. E rau in momentul in care numarul atributelor feminine e mai mare decat cel al atributelor masculine si eu pretind ca sunt barbat. Nu cred ca iti place un barbat care se comporta ca o femeie, asa nu ne plac nici noua femeile care se comporta ca si barbatii.
E o chestiune foarte simpla, nu ma intereseaza daca stati la cratita sau sunteti foarte bune in cariera pe care o faceti, insa in momentul in care te intereseaza DOAR cariera si sa ajungi cat mai sus, sa demonstrezi oricui ca esti cea mai buna si nu esti interesata deloc sa fii mama, iubita, sa primesti flori sau sa te scoata cineva la o cina romantica atunci eu zic ca ai o problema pentru ca latura masculina a personalitatii tale a preluat controlul asupra vietii tale. La urma urmei e alegerea ta, dar nu te astepta atunci sa fii tratata ca o femeie pentru ca nu mai ai atributele unei femei. Daca pentru tine reusita in viata inseamna sa ajungi directoare de banca cu ORICE sacrificii atunci permite-mi sa consider ca nu esti tocmai un model de „feminitate”.
Iar daca calea ta de mijloc inseamna sa faci copii dar sa ti creasca altcineva, sa ai menajera pentru ca tu nu stii si nu ai timp sa faci de mancare permite-mi sa-ti zic ca asta nu e o cale de mijloc.
Daca modelul tau e diferit si chiar vrei sa le faci pe toate cat mai bine atunci felicitari, asta caut si eu, calea de mijloc.
Liliana
Hello Gabi,
I am sorry about Hector. My husband told me about him. I know how you must be feeling. To live with a dog so many years makes one feal that he becomes an important family member. I had a dog that lived all his life with us, since he was an adorable puppy till he died of a cancer when he was 12 years old. I knew that a dog has a limited lifespan but in my head he would live for ever. Now he lives for ever in my heart.
It breaks my heart when I hear on tv that in Portugal more and more people are abandoning their pets because they go on holiday or whatever other reason. People forget sometimes that dogs are truly and unconditionally our best friends. They would never leave us.
I hope you’ll recover well from your loss and keep in your mind good memories of your dog that makes you smile.
Till next time, hugs from
Lili
carmen
draga gaby imi pare rau nu pentru hector ci pentru voi care ati pierdut un prieten adevarat dezinteresat care va iubea nu pentru functie, nu pentru culoarea politica, nu pentru pozitia sociala ci pentru faptul ca erati oameni. pacat ca hector nu stia ca printre noi astia care ne numimi oameni mai sunt si niste animale. nu e lumea in care traim cruda draga „despre nimic”.noi suntem rai, haini, mici. nu reusim sa ne ridicam la eleganta, decenta, devotamentul, loialitatea animalelor.
iceflame
Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic Carmen.Daca printre noi,astia care ne numim oameni,ar exista intr-adevar si niste animale,lumea ar fi mult mai buna…@Gabi,e trist ce s-a intamplat,nu uita insa ca exista atatia si atatia catelusi mici si adorabili…Stiu ca asta nu te consoleaza,sa stii insa ca,mai greu,mult mai greu decat iti este tie acum,le-a fost celor care si-au pierdut copiii in revolutie si care nici astazi nu au aflat cine sunt criminalii!
bianca
@Mai, lasati omul in pace. Haideti sa scriem pe alte postari.
iceflame
Se pare ca am iscat o problema!Absolut fara nici o intentie din parte-mi,computerul a facut o conexiune nebuna(nu prea inteleg cum).Din asocierea unui cuvant(„buna”) si a unui nume(„Gabi”),cu @ si vreo trei puncte pe la mijloc,computerul asta dement a inventat o maniera trasnita de trimitere directa la una din adresele mele de mail.Nu va bucurati,intre timp,am sters tot ce era pe acolo…Ca mare-i si gradina ta,sfinte internet!
suzzy
Pentru „despre nimic”
Eu nu cred ca puterea ar fi un atribut masculin, chiar deloc, si sa ma scuzi dar marea majoritate a femeilor pe care eu le cunosc sunt nu doar puternice ci foarte puternice, si crede-ma deloc masculine, adica a fii ferma, a avea aptitudini si caliatati care te pot lansa pe postul de candidat la presedentie nu inseamna a fi masculina.
Mi se pare extrem de misogin ceea ce tocmai ai afirmat ca puterea ar fi un atribut masculin, scuza-ma pentru ca nu pot fi de deloc de acord cu tine.
O femeie cred ca rezista mai usor loviturilor vietii si am cunoscut multe dovezi in acest sens, nu tot ce pare firav si bland este slab, nu cauta puterea in imaginea de care ne lovim la primul contact, putere nu inseamna muschi si brate puternice…
Si hai sa nu ne mai luam atata de neglijarea familiei, nu cred ca femeile care se realizeaza din punct de vedere profesional pun familia pe locul doi, si nu cred ca femeile de cariera isi pierd instinctul de mama sau ca s-or fi tranformand brusc in monstru fara sentimente, nu este deloc asa, oricarei femei ii place sa primeasca flori si orice femeie este capabila sa iubeasca.
Despre nimic
@suzzy
Suzzy, chiar nu cunosti nici o femeie care a amanat cativa ani/zeci de ani a avea un copil pentru ca trebuia sa avanseze in cariera? Nu cunosti nici o femeie care a ajuns sa divorteze pentru ca nu avea timp de sotul ei din cauza carierei? Nu cunosti nici o femeie care isi viziteaza parintii odata la cateva luni pentru ca nu are timp? Nu cunosti nici o femeie care si-a angajat bona si bucatareasa pentru ca ea nu are timp sa stea cu copilul ei si sa-i dea de mancare? Sunt tot mai multe femei care pun familia pe locul doi. Eu cel putin cunosc destule. E alegerea lor la urma urmei, insa dupa parerea mea candva le va parea rau pentru alegerea facuta. Nu cred ca orice femeie e capabila sa iubeasca si nu consider ca femeile de cariera sunt monstrii fara sentimente. Tot ce incerc sa spun e sa nu exagereze cu cariera si sa neglijeze restul aspectelor. Dupa cum am mai spus, daca pot sa le imbine pe toate cu brio, bravo lor.