Iarna speranţelor noastre
La Bruxelles este primăvară timpurie. Acasă este încă iarnă; doar iarna nu înverzeşte nimic, nici măcar speranţa…
Despre asta aici sau direct, mai jos.
„Încă hibernăm. Dincolo de spectacolul mediatic care poartă falsa etichetă de democraţie, în România nu se întâmplă nimic, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă. Mimăm democraţia şi aşteptăm să treacă timpul; timpul care trece se numeşte viaţa noastră dar ce importanţă are. Pentru unii are, doar că sunt prea tăcuţi şi par prea puţini. Alţii chiar fac eforturi să schimbe câte ceva dar muncesc mai mult în van.
Cei noi repetă metehnele celor vechi; repetarea calităţilor este prohibită. Conservatorismul năravurilor pare a fi curentul dominant, nu contează culoarea politică, vârsta sau genul. Numărul de evenimente pe oră de transmisie televizată a crescut exponenţial; un singur eveniment nu se întâmplă, deşi ar fi cu certitudine unul important, cel puţin prin raritatea sa – nu învăţăm din experienţă. Se spune că deştepţii învaţă din experienţa altora iar proştii din cea proprie. Terţul nu este exclus, pentru că noi nu învăţăm deloc.
Criza economică a produs la nivel global o schimbare a discursului despre economie; dogmatica pieţei libere a fost puternic zdruncinată, ca şi poziţia Produsului Intern Brut drept criteriu unic de evaluare a rezultatelor; reglementările în zonele considerate anterior pieţe ideale (piaţa financiară) sunt pe cale să devină realitate; rolul activ al statului a fost recunoscut, chiar şi post-factum, după sutele de miliarde de dolari şi euro cheltuite din banul public pentru a salva societăţile financiare care au provocat criza.
Guvernului nostru îi lipseşte evident un „furnizor” pentru o interpretare economică realistă a realităţii; se recită în continuare mantra pieţei bune şi a statului rău; nici măsurile anticriză clasice, keynesiene, nu-i sunt cunoscute; cele câteva măsuri incoerente adoptate pot eventual salva statul (echilibrul finanţelor publice) dar cu sacrificiul ţării, a intereselor majorităţii; nu că ar fi prima dată în istorie când lucrurile stau astfel…
Nimeni nu-i spune primului ministru că egalizarea veniturilor este anti-ciclică iar polarizarea economică este pro-ciclică; dacă săracii devin mai săraci şi bogaţii mai bogaţi, criza se adânceşte. Transferul ar trebui realizat în sens invers. Ştirea săptămânii trecute a fost însă că România, în sfârşit, a intrat în lumea bună – trei cetăţeni români au intrat în top 1000 cei mai bogaţi din lume, pe timp de criză. Nu ni s-a comunicat şi câţi români au înmulţit topul săracilor; acolo trebuie să fie mare densitate pe metru pătrat întrucât PIB-ul a scăzut în 2009… Logica analizei nu cere să fi obţinut vreun doctorat în economie; ba chiar este interzis să-l ai la şcoala neoliberală.
Orice diminuare de venituri la salariaţii cu venituri mici diminuează cererea de bunuri şi servicii; aceştia, de regulă, consumă majoritatea veniturilor şi economisesc foarte puţin; pentru că nu au de unde, nu pentru că nu vor. Consumul se orientează în proporţie foarte mare spre utilităţi, bunuri alimentare, încălţăminte şi îmbrăcăminte din producţia autohtonă; cea mai mare parte vine de la întreprinderi mici şi mijlocii sau micul producător agricol. Dacă intră în şomaj sau i se reduc veniturile, salariatul nu mai cumpără. Producătorul nu mai vinde; dacă nu mai are cui vinde, nu mai are pentru ce să producă; de vreo două-trei secole, se produce pentru profit, nu pentru nevoi; deci, nu mai produce. Ca urmare, disponibilizează o parte din angajaţi, sau pe toţi, şi se duce acasă. Noii şomeri vor proceda la fel ca primii; întreprinzătorul se va mai descurca o vreme din acumulările trecutului; dacă are. Dacă are credite de plătit, este mort; cercul vicios se întreţine şi multiplică.
Nu se prăbuşeşte doar cererea; moare şi încrederea că mâine lucrurile vor sta mai bine. Capitalul natural, tehnic şi uman rămân însă acolo; nu fug, nu se distrug, nu dispar pe termen scurt. Din acest punct de vedere, criza actuală este incomparabil mai mică decât cea prin care ţara a trecut în anii numiţi de tranziţie. Atunci activele au dispărut; resursele au fost exploatate iraţional, jefuite fără minte dar cu folos; fabrici şi uzine, flote şi vagoane au ajuns la fier vechi; oamenii şi-au luat lumea în cap şi au plecat în alte ţări, cu precădere cei activi care aveau calificări înalte.
Lucrurile nu sunt comparabile. Interesele se pare că da. Doar că interesele unora sunt ignorate iar ale altora subminate. Cineva câştigă totuşi; şi altcineva plăteşte. Uneori se plăteşte cu viaţa. Este nevoie să se ajungă acolo pentru a ieşi din hibernare şi a începe să construim o viaţă mai bună pentru noi înşine!? Şi mă mai preocupă ceva. Oare după moartea tinerei programatoare firma a decis să angajeze pe altcineva în loc sau a redistribuit sarcinile!?”
ileana
Din interior se vede putin altfel ,si anume ca poporul in intregul lui are o grea si cronica suferinta ,motiv pentru care nu ar mai trebui sa indure nici un moment lectii negre de stinga sau de dreapta despre biata tarisoara , ajunsa pe mina railor si incompetentilor aflati la guvernare . Sa fim seriosi ,la fel a fost vreme de douazeci de ani ,procesul distructiv a avansat fara pauza,din motive greu de prins.
* Ma gindesc ca discursul tau ,ca om de partid ,ar arata cu totul altfel daca ai fi la putere ,cu partid cu tot.In cazul acela nu ti-ai permite pesimismul care il baga in boale pe un roman obisnuit ca mine,inconjurat de amenintari de tot felul. Ai gasi resurse pentru tonul mobilizator ,de nu chiar vesel ,optimist , mai ales ca este primavara ,si nu putem fi complet imuni la entuziasme pasagere .
*
De cite ori ii vine rindul unui om politic sa se exprime public ,de atitea ori sa spuna ceva constructiv .Sa dea un sfat ,sa prezinte o experienta reusita fie si de la eschimosi.Iar daca asa ceva nu se gaseste inseamna ca trebuie sa fie trimisa la reciclare intreaga omenire .Si atunci nu vad de ce mereu are cineva de scos in prajina doar poporul roman.
Pentru mine ,bau-bau este aceasta plingere fara sfirsit la adresa neperformantului popor din care fac parte .
gabicretu
@Ileana,
Tu te uiti vreodata prin cartile mele?! Nu de alta, dar deprinderea cititului sigur o ai.
Din pacate, ai capatat una pe care nu ti-o cunosteam – faptul că nu vorbeşti cu mine şi cu ceea ce afirm eu ci cu vreo idee din capul tău (asta cu omul de partid!) Din ce deduci ca articolul de mai sus este scris de un om de partid!? Bineinteles, acestia sunt lipsiti de calitati esentiale precum inteligenta, simtul critic sau chiar ochii…
Esti sigura si ca ai citit articolul de mai sus!? Nu mi se pare ca vorbesti despre el… Despre mine, este sigur ca nu. Ma vei fi uitat, este explicabil…
ileana
Omul de partid se poate trage dintr-un individ chiar si genial. Important este ca devine o specie noua ,cu racorduri pe care nu stau eu acum sa le dezleg,dar te asigur ca se vad ,mai ales in cazul de fata, existind o mare distanta fata de persoana daruita pe care o cunosc si n-am uitat-o.Primele doua carti le-am citit ,si inca serios ,asa cum i-ai citi pe clasici ,am si citit altora fragmente de atitudine umana superioara ,salvate din contextul uneori prea orientat politic.
Acum vorbim de articolul de mai sus .Mai lasa si tu oamenii sa-si spuna cuvintul ,chiar daca nu-ti pare convenabil.Tu ai migrat intr-o lume straina (pasaj autocenzurat)in care nu ai fost lasata sa intri cu tot ce esti si cu tot ce ai .Daca vrei sa crezi…
Mentin ce-am spus asta-noapte ,adaugind nuanta ca articolul tau este scris foarte bine ,cu simetrii si accente convingatoare ,dar e cu atit mai in spiritul opozitiei dizolvante care se practica la noi.
Acum te rog sa-mi dai voie sa fiu dezamagita ca nu e nevoie de un public prea atent si participativ la spectacolul politic jucat exclusiv de oamenii cu carnet.
gabicretu
Ileana draga,
Ori tot ce ai spus este despre tine, ori eu am scris foarte prost articolul.
Era vorba de stiinta economica practicata in frumoasa tarisoara care – vai!iar o să mă acuzi de spirit critic – nu a descoperit ca maeştrii ei spirituali sunt morti si ingropati! Daca am adus in discutie guvernul (de aici ai tras concluzia ca e pozitie de partid?)este doar pentru ca el este cel care, actualmente si trecator, ia masurile concrete.
Cat despre posibilitatea ca cineva sa exprime opinii adverse, scuze, dar esti NEDREAPTA cu mine.
Chem in sprijin pe toti cei care mai scriu pe aici! Auziti ce zice fata asta! Am instaurat dictatura pe blog!
PS
De cand ai devenit activist politic!? Nu-ţi sta bine…
ileana
Cind nu m-am inscris in nici un partid ,am stiut asta .Fug la munca,este singurul domeniu care imi sta bine ,numai ca ,asa talentata pentru munca ,n-am descoperit cum sa fac sa muncesc si pe bani .
Iceflame
OK. Sa ramanem calmi si constructivi.
Cred ca ne aflam in fata unui fals conflict.
@ Ileana
Tabloul realizat de Gabi este de bau-bau…
Dar e A.D.E.V.A.R.A.T.
Eu insa am retinut si urmatoarele;
„Uneori se plăteşte cu viaţa. Este nevoie să se ajungă acolo pentru a ieşi din hibernare şi a începe să construim o viaţă mai bună pentru noi înşine!?”
Deci, pe langa culorile sumbre dar absolut reale din tabloul respectiv, Gabi lanseaza si o provocare, ceva de genul;
asta-i filmul, e interactiv si cu final optional, IMPLICATI-VA!!!
Asta am inteles eu.
@ Gabi
Ileana traieste la Falticeni. De la Bucuresti pana la Falticeni nu sunt doar vreo 500 de kilometri de drum, mai e si o diferenta de nivel de trai.
Cred ca Ileana este o luptatoare, o luptatoare din acea specie rara care prefera moartea in locul infrangerii.
Ea si-a pus cu siguranta mari sperante in oameni ca tine, oameni de la care asteapta gandire pozitiva si idei, daca nu miraculoase macar incurajatoare.
Mesajul tau provocator si al dracului de realist la Bucuresti, a aterizat la Falticeni ca o atentionare cod portocaliu de ploaie intr-o localitate aproape inundata.
Cand esti in pericol de a fi inundat, nu prea esti atent la cum iti sta parul, asadar, s-ar putea ca in incordadrea luptei zilnice cu viata, Ilenei, dragei de ea, sa-i fi scapat amanuntul cu provocarea…
@ Ambelor prietene
Daca am gresit cu ceva, pedepsiti-ma, poate chiar prin invitarea la o partida de poale-n brau, ca pe vremea lui Nica a lui Stefan a Petrei.
goe
In ceea ce ma priveste, Dvs sunteti aici in postura omului de partid, pentru ca nu discutam retete culinare ci politica. Asta nu e singurul motiv, mai sunt si altele…
In privinta crizei, credeti ca ar fi mai bine sa facem ce au facut grecii, adica sa bagam mizeria sub pres si sa ne facem ca ploua? Sau aveti alta idee si mai buna? Haiducia (luam de la bogati si dam la saraci)? Cand terminati cu bogatii de la cine mai luati? Mai facem un experiment de 50 de ani sa vedem daca ajungem iar toti la sapa de lemn ca prima data?
E usor sa critici toata ziua, mai greu e sa gasesti solutii (care si functioneaza). Noroc ca populismul n-are nevoie de solutii, doar de critica si demagogie.
Citez: „cele câteva măsuri incoerente adoptate pot eventual salva statul (echilibrul finanţelor publice) dar cu sacrificiul ţării, a intereselor majorităţii; nu că ar fi prima dată în istorie când lucrurile stau astfel… ” – am impresia ca sugerati existenta unui alt stat paralel aici, al statului PSD, cu guvernul lui din umbra (care stim ca exista deja), care este adevaratul unicul neasemuitul si neprihanitul reprezentant al intereselor majoritatii. Celalalt stat „rau” si „bolnav” pe care n-ati reusit sa puneti mana complet si care momentan va cam sta ca un ghimpe in coaste, ala trebuie lasat sa moara. Se pregateste cumva o lovitura de stat? Asta e solutia anti criza a PSD? Discursul asta repetat despre doua guverne, doi presedinti, doua state, doua electorate, doua justitii (a noastra si a lui TB) ma face sa suspectez ca se pregateste ceva urat. S-ar putea cobori PSD atat de jos? N-am nici cea mai mica indoiala ca da. Din fericire Romania nu mai e sat fara caini ca in 90. Cu retorica asta pucista nu faceti decat sa va adanciti in penibil. Democratia inseamna si sa stii sa pierzi.
ileana
Iceflame,
Daca ai facut observatia ca exista o diferenta de nivel de trai intre Bucuresti si Falticeni (acesta din urma fiind metafora provinciei absolute si ,crezi tu ,a saraciei),atunci te rog sa accepti ca lucrurile pot fi privite si din unghiuri care sa recupereze instantaneu Falticeniul ,trimitind Bucurestiul in tenebre .N-am sa ma lansez in ce-mi vine sa spun ,ca sa nu -mi arat infatisarea talibana . De altfel ,cred ca Gabi nu gindeste pe coordonatele: CENTRU versus PROVINCIE,avind distanta necesara pentru obiectivare .Nici eu nu ma simt prea bine inghesuita in aceasta proiectie nerealista despre Falticeni,cind ,in realitate ,ma consider un cetatean cu deschidere spre lume .In alta ordine de idei ,la Falticeni si la Bucuresti sau Cluj ,domnesc aceleasi legi fiscale si aceleasi dobinzi bancare .Omul are la dispozitie tot 24 de ore pe zi ca sa lupte cu fiara datoriilor(ziua muncind si noaptea cautind solutii )
Mai observ in ceea ce spui o dragalasa generozitate si empatie care ma face sa simt ca nu traiesti la Bucuresti.
De la mine ,Bucurestiul nu se vede clar din cauza mizeriilor sub care zace .Il mai salveaza faptul ca s-au adunat in el niste provinciali de soi .
ileana
Iceflame ,
Indraznesti sa vorbesti despre placinte pe un blog al femeilor cauzase ?
Si mai ales placinte „poale-n briu „?
Nu vei fi iertat!
Iceflame
@ Ileana
Abia astept.
La placinte -inainte!
Cat despre Bucuresti, se pare ca unii chiar se simt bine acolo.
Chestia nu e valabila si pentru mine care locuiesc intr-un satuc de langa Iasi.
ileana
Iceflame ,
Observi ce teme grave se dezbat in jurul nostru! Abia astept sa vad unde o sa aseze Gabi subiectul „placinte poale-n briu”!
Cit despre Bucuresti ,slava Domnului ,a vorbi despre provincie cu dispret a devenit o chestie foarte provinciala …
gabicretu
@Ileana,
Se va încadra la tema conservarea selectivă a tradiţiei, partea despre tradiţiile care nu trebuie pierdute, nici eliminate; mai curând… degustate. Faci o invitaţie!?
ileana
Gabi ,abia acum inteleg de ce nu-mi incurajezi veleitatile de activista pe tarimul politicii . Vrei sa fii sigura ca nu ramine cuptioriul de placinte nepazit…
gabicretu
@Evrika!
ileana
Pentru fiecare femeie care se afla pe baricadele feminismului ,alta sau altele trebuie sa-si duca in liniste si cu rabdare -conditia traditionala.Caci placintele nu sint decit metafora /emblema unui sir nesfirsit de poveri, pe care ,daca femeia le-ar abandona , s-ar duce dracului toata cosmelia ,cum de altfel se si intimpla .O spune cineva care experimenteaza ,cu sau fara voie , ambele ipostaze .
Asa ca ,va invit la placinte,numai sa treaca postul. Stiti adresa ,dati un semn sa incingem cuptoarele .
gabicretu
@Ileana!
Acum chiar mă simt ofensată. Adică tradiţionalistele ştiu să facă plăcinte şi feministele nu ştiu!? Sau nu cară poverile?! Credeam că diferenţa este doar că unele îşi dau seama şi reacţionează iar celelalte nu… Altfel, mă apuc de făcut un festin…
ileana
@Gabi
1.Daa,ai dreptate ,dar n-as vrea sa ai.
In partea sobra a spuselor mele era ideea ca deja feminismul si-a selectat categoria care are rol de reprezentare ,ma intelegi ,a devenit deja o institutie respectabila ,cu activiste derobate de smotru si alte plictiseli.Dar probabil ca nu am dreptate ,reusiti doar sa creati impresia de libertate ,ceea ce este important si demn de urmat.
2.”Amenintarea ” cu festinul nu face decit sa-mi stirneasca amintiri .
Era o vreme cind traiam pe o planeta a idealismului autentic si ne bucuram de festinuri nu doar in sens epicureic ,ci si platonician !
Asadar ,unde sint placintele de altadata ?
gabicretu
@Pardon!
La festinurile mele, sarmale si vanat; şi clatite; şi vin de la tata, acru ca dracu’… Placinte mancai pe la altii…
Feministele nu sunt deloc derobate de obligaţiile tradiţionale; nici nu renunţă să le ducă la îndeplinire. Unele, mai norocoase, au parteneri de viaţă, nu bărbaţi (adică ei sunt bărbaţi dar ele nu sunt neveste) şi le
fac mai cu drag. Cele care au bani, tradiţionaliste şi feministe în bloc, cumpără bunuri şi servicii şi mai salvează ceva timp pentru ele.
Totul este, până la urmă, chestie de priorităţi…