Leapsa pentru politicieni
Am primit o noua provocare cand tocmai pierdusem orice chef de scris…
„… cum v-aţi dori să fiţi şi partidul nu vă lasă? Nu mă refer aici la cineva din partid, mă refer la întreaga politică. Ce anume pierdeţi din felul domniei voastre de a fi existând sub ştampila de politician?”
Primesc leapsa si o dau mai departe lui Cristi Diaconescu care are insa blogul indisponibil… Speram ca revine pe baricade.
Adevarul e ca sunt intr-o mare dilema.
Ori exist ori nu exist ca politician. Daca sunt eu insami, regulile jocului de la noi ma fac invizibila (nu trec filtrul). Daca nu sunt eu insami, nu exist (singura mea forta sta in cum sunt). Concluzia inevitabila e ca nu exist!
E valabil pentru Romania. La Bruxelles e mai usor; incet, incet, decolez; nu inseamna ca sunt in aer ci ca-mi iau zborul. Dupa prezentarea proiectului de raport in comisie, asistenta a tras cu urechea la comentariile informale si a venit foarte mandra de sefa ei in birou… Miercuri, Grupul pentru Populatie si Dezvoltare din Parlamentul European (EPWG) da un lunch cu ocazia alegerii mele drept co-presedinta a grupului. Acolo nu sunt decat eu insami si ei. Nici macar nu am o echipa experimentata care sa ma ajute, cum au alti colegi.
In politica noastra – damboviteana, ce sa-i faci – sunt un soi de Don Quijote in varianta feminina cu o trupa de Sancho dupa mine si atat.
Eu sunt directa, transanta, plin de idei; nu-s obligatoriu toate bune dar macar sunt. Am fost obisnuita sa lucrez in colectiv (unde devin brusc mult mai eficienta) si sa-mi folosesc energia ca sa-i misc pe ceilalti. Va inchipuiti ca, in zilele noastre lipsite de elanuri studioase, veneau cate 40 de tineri (din toti anii de studiu) la faza pe liceu a olimpiadei de logica!? Nu se da admitere la logica…
Am un atasament real fata de niste valori, incerc sa duc si o viata in concordanta cu ele; am un simt critic accentuat si o tendinta neplacuta spre perfectionism; am si o agenda politica proprie si o lipsa deranjanta de interese masurabile in avantaje personale. Cred in democratie, in faptul ca opiniile trebuie sa se exprime si confrunte; nu cred in supusenie… Ma simt egala celorlalti (pe care-i vad diferiti dar egali). Am mai citit la vremea mea multe lucruri utile in politica; am un pacatos spirit polemic, credinta ca lucrurile se pot face si incredere in oameni… Mi-ar placea sa ma manifest ca atare.
La noi, in Romania, politicienii nu cred in alte valori decat ei insisi decat rar de tot; ideea ca cetatenii nu sunt „publicul” ci cei pe care ii reprezentam este oarecum straina; nici macar cetatenii nu au despre noi aceasta idee…
La noi, in Romania, cele mai multe propozitii incep cu „Da’ nu …” iar deciziile se iau dupa modelul celor trei pasi:
- unii – de regula putini si altii decat trebuie – se aduna si decid, in cu totul alte locuri decat cale in care oamenii isi inchipuie ca se iau deciziile
- se convoaca organismul de decizie sa fie informat despre ce a decis
- se face o adunare larga in care cei ce vor suporta consecintele aplauda intelepciunea deciziilor care s-au luat
Activitati frecvente sunt sapatul, periatul si turnatul; uneori se adauga o mare doza de imaginatie la acest proces, alimentat din plin cu invidie… Aceste tipuri de activitati se fac prin actiuni bilaterale asa ca traditia lucrului in echipa nu exista.
Cei mai multi doresc sa fie ascultati dar sunt incapabili sa asculte; cand o fac, iau orice sugestie ca pe un atac personal iar pe indraznet drept dusman.
Ca urmare, cred ca nu folosesc prea mult politicii romanesti asa cum sunt, recunosc asta; ceea ce nu recunosc e ca eu as avea o problema; cred ca mai curand politica noastra are una…
artistu
„Ca urmare, cred ca nu folosesc prea mult politicii romanesti”
Ba da Gabi folosesti ! Tu poti fi flacara, care va porni „focul tinerilor politicieni” ! Stiu ca suna pompos si nerealist, insa eu cred cu tarie in aparitia unei clase politice PROFESIONISTE (inca !). Succes la „incendiu” !
😉
Bibliotecaru
Sună frumos această analogie cu flacăra olimpică.
Eu spun altceva. Forţa nu vine din ceea ce văd alţi că eşti. Acest lucru este secundar. Forţa vine, în primul rând, din ceea ce ştii că eşti. Atunci când ridici fruntea cu demnitate şi inteligenţă, nu cu aroganţă şi prefăcătorie, lumea simte imediat şi se alătură unui hei-rup.
Lumea politică nu este atrasă de lideri ci de oameni puternici care duc lupte drepte.
Am să spun acum un lucru incredibil, vă recomand o carte care a făcut înconjurul României datorită unui alt personaj, aproape politic. Am să vă recomand: Războinicul Luminii. La început am crezut că este o carte de tipul învăţăturile poporului chinez sau Confucius în vacanţă. Abia târziu am înţeles ce a făcut acea carte pentru Gigi Becali, i-a insuflat curaj. Ce se spune acolo, concluziv. Atâta timp cât cauza ta e dreaptă şi calea ta este cea corectă, nu ai cum să nu învingi. Cauză dreaptă, cale corectă… desigur sunt noţiuni relative, dar reconoscibile.
Radu Negru
Stimata doamna Cretu,
Mesajul dvs. cu reflectii filosofice despre soarta omului politic cinstit in Romania, este emotionant. Mi l-am copiat pentru a urmari daca in activitatea viitoare va veti conforma ideilor din el, ceeace sper. Dar el a fost scris pe 4 octombrie, zi importanta pentru partidul din care faceti parte, deoarece a declansat un inceput de sciziune in PSD. Nu ma intereseaza daca in final veti fi de partea lui Geoana sau a lui Iliescu, ci as dori sa va aflu parerea asupra posibilitatii existentei intr-un partid democratic a unor opinii divergente in unele probleme de tactica, ramanand neatins consensul in problemele de strategie, ce afecteaza principiile si valorile. In numeroase partide de stanga occidentale au avut loc cazuri analoage de obiectii, ce au dus chiar la demisia unor ministri,fara insa a se pune problema unor excluderi din partid. Procedeul excluderii pentru indisciplina este basescian, amintind de debarcarea de catre capitan a marinarilor recalcitranti la ordinele primite. Dar nu simtiti ca demult se simte in PSD nevoia reafirmarii – in fapte, nu in vorbe – a vocatiei sale de unic partid al stangii, lucru pe care se pare ca actuala conducere l-a cam uitat ?
Rodica
„De ce te plangi de dusmani? Pot sa-ti fie prieteni niste oameni carora o natura ca a ta le este in ascunsul inimei o vesnica mustrare?” Citeaza Schopenhauer din Divanul Vest-Ostic a lui Goethe in Aforisme asupra intelpciunii in viata ,in Capitolul IV: Despre ceea ce reprezinta cineva.
In rest pentru „down to earth cheering up” treci pe la mine.
darius f
Foarte bine scrise cele de mai sus. Intr-adevar, asa cum esti, Gabriela, lui Geoana nu-i prea folosesti :), dar folosesti in schimb PSD-ului. Intrebarea care mi-o pun de mult timp este: care ar fi modalitatea de a-i aduna pe toti cei care gandesc asa cum scrii tu mai sus? Cum ar putea fi ei identificati? Cred ca de asta depinde in mare masura viitorul PSD-ului ca partid important in Romania.
gabicretu
Nici nu stiu ce am spus diferit de ceea ce spun de obicei; sunt sigura insa ca am fost sincera si ca era miezul noptii…
Spuneti lucruri prea frumoase! Nu-s despre mine.
@Andrei,
Ai suflet de artist, adica exagerat. Tu crezi ca generatia voastra tanara si ferice este capabila de inflacarare pentru ceva!? Eu am inceput sa disper. In alegerile trecute am avut doua teme de campanie – un parlament mai profesionist, o femeie mai respectata. Am castigat alegerile dar nu am reusit; 70% din membrii Camerei sunt la primul mandat; multi tineri si foarte tineri dar…
@Bibliotecaru,
Multumesc de recomandari; am prins ideea; numai ca e tare riscant sa definesti de unul singur care este cauza dreapta si calea corecta in politica; nu ca sa imparti responsabilitatea alegerii ci ca sa pui in practica, sa misti lucrurile…
@Radu Negru,
Sunteti atat de formal; aici, toti prietenii imi spun Gabi, dusmanii nu!
De obicei, nu sunt nici de o parte, nici de cealalta, ci fidela unor valori si principii; cei ce le impartasesc imi sunt prieteni. Altfel, sunt precum portarul de la minister care nu mai tine minte cati ministri a schimbat…
Serios vorbind, coloana mea teapana – surprinzator – mi-a permis sa raman cele mai bune relatii cu fiecare sef succesiv (nu am figura de tradator). Cred ca e intrigant pentru unii ca pot in aceeasi zi (a motiunii, de exemplu) sa stau de vorba despre dezvoltarea durabila cu Mosu’ (care vorbeste doar el), despre blogguri cu AN-ul (care isi incearca ironia si primeste replica), despre …(!?) cu Geoana; asta pentru ca nu cer nimanui nimic (doar sa faca ceea ce trebuie).
Nu cred ca excluderile sunt solutii (obisnuiesc sa amintesc tuturor ca partidele sunt asociatii de voluntari; nu-i tine si nu-i da nimeni afara cu forta); facem prea putin caz de democratie (sau lipsa ei) si prea mult caz de disciplina (care pentru mine inseamna sa-ti asumi realizarea unui obiectiv la care ai aderat in cunostinta de cauza si dupa o dezbatere serioasa).
@darius f,
imi pune intrebari la care caut solutii de vreo zece ani, cel putin; am militat pentru relationarea orizontala in partid; am cunoscut, generatie dupa generatie, cate unii/unele deosebiti; au disparut pur si simplu, au tradat, s-au schimbat, au imbatranit prematur; atmosfera democratica si serioasa e din ce in ce mai rara;majoritatea se imparte in cei carora le e frica sa spuna ceva si cei care nu au de spus nimic; la scolile de vara ai auzit vreo dezbatere despre politici pe care tinerii vor sa le propuna si sustina sau exercitii de imagine care sa suplineasca lipsa (in unele cazuri) de continut…
Bibliotecaru
:))
Error!
„e tare riscant sa definesti de unul singur care este cauza dreapta si calea corecta in politica”
Uite unde se ajunge dacă fiecare îşi face un model. :))
Ei de aceea este nevoie de modelul unic, pentru a nu mai avea întrebări relative la corectitudine şi dreptate.
Este normal să excluzi pe cineva pentru că a votat altfel decât i s-a trasat sarcină de partid?
Are voie PD să-şi pună în statut că membrii Grupului Parlamentar PD trebuie să voteze în parlament conform cu punctul de vedere al partidului?
Să faci politică înseamnă să-ţi pui conştiinţa pe locul doi?
Uite că modelul acela perfect şi unic răspunde clar la aceste probleme, nu mai apar diferenţe de opinii.
darius f
La scolile de vara tinerii se intalnesc ca sa se simta importanti si bagati in seama de seniori. In proportie de 99%, daca au dat mana cu X sau au stat la 2 metri de Y, ei merg super fericiti si mandri acasa si le vor povesti aceste momente si nepotilor. Cam asta insemna pe scurt scolile de vara. A, era sa uit, scolile de vara mai sunt si prilej pentru multi presedinti TSD de la judete sa mearga si sa pupe clanta presedintelui de la seniori ca sa le dea si lor acolo niste bani de un harb de microbus cu care sa ajunga acolo si de un mic cu mustar si cu paine. Normal ca in aceste conditii acel presedinte de la tineret nu va avea niciodata cuvant in interiorul partidului ce sa te mai astepti la pareri politice.
Trist e ca atata timp cat nu va exista o politica de cadre clara in interiorul partidului situatia va ramane neschimbata.
Bibliotecaru
Mă tot întreb cine sunt profesorii şcolii de vară?
gabicretu
Nu-mi aminti de scolile de tineret! Lista „conferentiarilor” este intotdeauna punctul meu de uimire maxima (tot felul de oameni de dreapta si de curiozitati)
Nu am reusit sa aflu niciodata de ce mai anu’ trecut fusese invitata la masa rotunda despre „gender politicies” social-democrate…Elena Udrea! E recunoscuta ca buna cunoscatoare a acestor politici sau este un exemplu de succes al aplicarii lor!? Nu! Probabil dadea bine in poza (cred insa ca nu a onorat invitatia) dar sigur, dupa masa rotunda cu pricina, nimeni nu a plecat acasa cu vreo idee despre ce s-ar putea face in domeniu… Am ales acest exemplu doar pentru a sublinia felul in care sunt folosite „resursele umane” din partid; nu recunosc in Romania prea multe persoane care sa reziste unei confruntari cu mine pe tema politici de gen, ca sa fiu modesta (sic!)…
Cathy
Eu nu cunosc nici in partidul Dvs. vreuna…
Radu Negru
Stimata doamna Cretu,
Cred ca v-ati pripit a ma trece in categoria dusmanilor (?!) doar pentru ca nu va tutuiesc. Eu am o varsta aproape de doua ori mai mare ca a dvs., locuiesc de mult timp in strainatate (desi anual petrec o luna si mai bine in tara), dar am ramas cu o serie de obiceiuri ce unora li se par invechite. Va asigur ca desi opiniile noastre politice sunt apropiate (v.blogul meu), nu imi voi permite sa folosesc decat persoana doua plural in eventualele mele comentarii pe blogul dvs.
Bibliotecaru
Nu mai spuneţi niciodată că Elena Udrea nu poate învăţa nimic pe tinerii politicieni. Iată că ea este acum lector universitar. 🙂
gabicretu
@ Bibliotecaru,
Problema era daca, dupa lectiile primite, tinerii inteleg cum e cu social democratia… Da’ de ce ar intelege tinerii, la urma urmei, ce nu stiu batranii!? (macar persoana cu pricina poate genera consens de opinii; mai putin social democrate dar unanime…)
@ Radu Negru,
Banuiti ca era o gluma. In fapt, e o traducere, imperfecta si fara haz in romana, a unei expresii pe care o mai folosesc atunci cand ma prezint (All my friends call me Gabi, my enemies don’t call me at all…). Noua ne face placere ca intrati in dialog; speram ca stilul nostru mai informal sa nu va deranjeze; la urma urmei, comunicarea conteaza!
Bibliotecaru
Cred că nu este vorba de doctrină în şcoala de vară ci de felul de a fi politician. Din păcate… din păcate exemplele politicienilor adevăraţi sunt foarte puţine. Cei tineri învaţă altceva la acest cursuri de vară şi anume cum trebuie să te comporţi ca să ajungi în vârf.
GABICRETU pun si eu o întrebare la care aştept un răspuns direct:
Dacă vă prezint un sistem politic care rezolvă problema actuală, problema politicii în România, un model care să vă convingă că se poate face politică fără intervenţia mercantilului, il veţi susţine? Nu spun „fără bani”, „fără afaceri”, spun „fără intervenţia intereselor”. Eu nu vă propun sa vă alătura unei politici, nu vă propun să schimbaţi „credinţa” politică, ci să acceptaţi, să promovaţi un altă reprezentare politică, un alt mod de reprezentare politică, mult mai democratic decât cel de acum. Răspunsul nu vă angajează la nimic, vreau doar să ştiu dacă nu mă înham la un efort intelectual major fără a avea nici un „client” care să beneficieze de acest efort, sau dacă există cineva care să citească cele scrise. Eu fac artă de dragul artei, dar nu aş face filozofie politică de dragul de a spune ceva. Vreau să ştiu că există undeva o nevoie de schimbare, de soluţionare.
gabicretu
@ Bibliotecaru
Cum sa fii politician fara doctrina!? Poti poate doar sa faci pe politicianul… Atunci ce schimba politicienii odata cu partidele!? (sic!)
Poate asta este si explicatia crizei de identitate doctrinara a partidelor in Romania si lipsei de perspectiva in evolutia „clasei politice”; in loc ca tinerii sa invete care sunt valorile care se presupune ca i-ar reuni, politicile concrete prin care ar putea sa organizeze viata oamenilor in functie de acele valori, ei invata cum sa pacaleasca, sa manipuleze, sa faca frumos, etc… Daca sunt inteligenti si au vointa, devin foarte rapid copii de succes ale celor pe care deja ii uram…
Astept cu interes rezultatele „efortului intelectual major”; pot fi considerata client. Totusi, cred ca e necesara, din start, definirea termenilor. Nu pot intelege ce inseamna „fara interventia intereselor”. Despre care interese vorbim!? Pentru ca asa, in general, e absurd; spatiul politic, social, il putem defini ca un camp in care se compun, precum vectorii, interesele tuturor celor care traiesc (uneori si ale celorlalti…)
darius f
@Gabriela
Ai intrebat „Cum sa fii politician fara doctrina!?”
Eu as vrea sa te intreb daca cunosti vre-un pardid din Romania care sa functioneze pe baza unei doctrine. Ca eu nu am vazut niciunul. Asa ca politician cu doctrina poate fi eventual unul care candideaza independent.
Parerea mea.
Cathy
Darius, eu cred ca poti fi politician intr-un partid „fara doctrina”, asa cum spui tu, dar sa ai un PROGRAM PROPRIU pe care sa il respecti si prin care sa schimbi cate ceva. Imaginea aceasta de turma pe care ne-o ofera politicienii din Romania poate fi schimbata. Gandeste-te ce frumos ar fi ca fiecare politician sa aiba un program propriu pentru indeplinirea caruia sa traga cat il tin puterile. Se poate, dar e nevoie de efort. Si nu multi sunt in stare sa se inhame la asa ceva. Asta pentru ca, la adapostul „turmei” e usor, responsabilitatea se distribuie, si nimeni nu-i sanctioneaza pe ei personal. Daca in campanie fiecare si-ar anunta programul, iar la urma s-ar face inventarul celor realizate individual, nu s-ar mai putea ascunde in spatele „guvernarilor ostile”, anterioare sau prezente…
Pingback: Sorin Tudor - marketing politic, relatii publice, comunicare online » Blog Archive » Curaj de europarlamentar
Maria Barbu
Gabi, insusi faptul ca esti obligata sa existi de o maniera schizoida, adica sa fi cea adevarata in afara tarii si altfel in tara, este deja ilustrativ pentru dramatica noastra intarziere in tipare politice revolute. Cand vad ce scrii despre lucrul in echipa si compar asta cu ceea ce se intampla in realitatea politica romaneasca, mi se strange inima. In cartea mea („Postmodernismul, liderii si crizele”),- pe care sper sa ti-o dau la un moment dat, oricum e pe biroul meu cu dedicatie pt tine!, – am exaltat cat am putut modelul liderului capabil sa lucreze in echipa si sa faca o conjugare inteligenta intre modelul ierarhic si modelul retelar, dar asta presupune aptitudini aparte, care nu se prea cauta pe plaiurile noastre.
Oricum, felicitari pt cum ai raspuns la leapsa. F frumos si mai mult decat interesant.
Bibliotecaru
@ darius f
Offff, doar ţi-am mai spus că Gigi Becali are doctrina 🙂 Încă este upgradată pentru a reflecta intrarea ecologistilor :)). În plus şi Adrian Năstase mi-a dat o lista de 150 de cărţi care reprezintă o parte din doctrina PSD.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Am început lucru. Desigur mă refer la „interese economice punctuale” şi nu la interese ale unui grup mai mare de oameni sau ale ţării în general. Dacă doriţi, voi spune „manipularea realităţii astfel încât să se potrivească cu modelul virtual al căştigului personal”.
Bibliotecaru
@ Cathy
Doctrina unui partid este o lucrare filozofică care defineşte conceptual şi explică mecanismele de funcţionare ale societăţii şi, în concecinţă cu această înţelegere, defineşte şi descrie un model social ideal şi drumul spre atingerea acelui ideal şi, de ce nu, mecanismele legale, economice şi programul politic. Ea este un lucru esenţial unui partid. Doctrina fereşte partidul de la derapaje ideologice, în primul rând, şi construieşte şi o coeziune naturala a membrilor, în al doilea rând.
Cine îmi poate spune cum de a ajuns partidul liberal, deci teoretic un partid cu o doctrină liberală care se adresează patronilor şi profesiunilor liberale, să ofere promulgării o lege care măreşte pensiile. Tot acelaşi partid liberal a mărit salariul minim negociat pe economie, o acţiune dictată poate de Uniunea Europeană, dar clar în dezavantajul patronatului. Iată deci că avem un Partid Naţional Liberal intrat în parlament într-o coaliţie de dreapta care ia decizii de stânga. Mi se poate replica că aceste decizii erau obligatorii, că era nevoie de ele… Desigur, dar acest lucru se putea face şi prin prezentarea unei demisii a guvernului PNL sau D.A. şi instaurarea unui Guvern de stânga PSD-ist. Aşa ar fi făcut un partid care doreşte bunăstarea unui grup al cărui reprezentant este şi binele naţional în general şi nu musai un post în conducerea ţării.
În lipsa unei doctrine care să comande acţiunea politică prin exprimarea clară a ceea ce este posibil şi ceea ce nu este posibil să întreprindă un anumit partid, partidele politice nu mai sunt legate de localizarea lor pe esicherul politic stânga/dreapta: social, liberal, conservator… ci de liderul/liderii de partid: partidul Geoană-Iliescu-Năstase, partidul Voiculescu, partidul Boc-Băsescu, partidul Guşe-Şandru, partidul Vadim, partidul Becali…
Dragos Dinca
Elena Udrea – lectorat penal
Sef de promotie, sute de ore de studiu, vagoane de carti citite, masterat, doctorat, zeci de articole, carti si comunicari stiintifice, zeci de ore de seminar şi asistent la cursuri … pentru a deveni lector universitar … si ce folos?
Elena Udrea le-a sters cu buretele devenind lector universitar in doi timpi si trei miscari (politice, de sold, ea stie…).Si cui ii pasa … inca o mie de studenti ratati care fac o facultate doar pentru diploma, ca oricum n-au de la cine invata.Nu mai intreb daca Elena lu’ Base are cursuri de pedagogie sau de educatie a adultilor, daca a publicat ceva în domeniu…Dar lectoratul duduiei Udrea are si o tenta penala si eu unul am de gand sa sesizez parchetul fiindca la un master nu au voie sa tina cursuri decat cei care au titlul de doctor. Si daca e asa tare in drept administrativ, eu unul, fara a fi jurist o provoc la o dezbatere pe teme de administratie … o buna ocazie sa-si dovedeasca stiinta.
Lector doctor pe bune,
Dragos Dinca
Mihai
@Dragos Dinca
Nu cred ca are importanta ce cunosti ci mai degraba „pe cine” cunosti. Raposata Elena era Academician Dr Inginer!!!
@Bibliotecaru
„fara interventia intereselor”-banuiesc ca afirmatia e doar retorica. In mintea mea daca nu ai absolut nici un interes, nu ai tel, n-are rost sa te trezesti dimineata.
Banuiesc ca o platforma politica TREBUIE sa aibe o tinta de ex. crearea unei comunitati politice(pluripartidism) care sa aiba ca tinta finala acelasi lucru: bunastarea societatii pe care o reprezinta. Sau ceva in genul asta. Cel putin asa o vad eu.