O explicatie. Dupa Congresul PSD
Tristetea pe care v-am marturisit-o nu are legatura cu cine a pierdut sau cu cine a castigat conducerea partidului. Continui sa cred ca oamenii care ne conduc conteaza dar ca ei se pot schimba, pot trada, pot gresi; sau invers, pot progresa, inventa, etc…
Este posibil sa conteze pe termen scurt cine este seful. Pe termen lung conteaza asumarea colectiva a unei directii. Directia „Spre Putere, inainte mars!” nu era singura care ar fi trebuit sa fie asumata acolo, desi castigarea puterii este mijlocul prin care poti sa schimbi ceea ce trebuie schimbat. Mult asteptata deschidere spre stanga, spre societate, spre ceea ce-i doare pe oamenii care nu participa la exercitarea niciunei puteri nu pare sa se fi produs. Sper din tot sufletul sa ma insel. Deocamdata, mentin tot ceea ce am spus in postul anterior, despre flacara gri. Nu ati fost prea atenti la partea a doua…
Si cum voiati sa fiu vesela cand femeile nu vor avea voce in partidul care ar trebui sa le reprezinte!? Din acest motiv am renuntat la candidatura pentru vicepresedinta. Aceasta precizare este pentru colegele din organizatia de femei…
In acesta privinta, iarasi trebuie sa-l amintesc pe Yeats – ” Totul a fost schimbat si totusi, deja, totul pare sa fie la fel…”
Bibliotecaru
Nu, nu a fost totul la fel.
Domnul Ponta a avut un discurs excelent, domnul Iliescu a dovedit încă o dată că este ultimul politician profesionist cu un discurs-radiografie fin, în sfârşit, discursul „de învins” al domnului Geoană m-a impresionat. Eu cred că este un miros de primăvară în PSD, deşi frig, parcă miroase a dezgheţ.
gabicretu
@Biblio,
PSD-ul este dezgheţat de multă vreme. Curge în toate părţile chiar… Nu problema dezgheţului era cea care trebuia rezolvată… Nici despre calitatea persoanelor nu vorbim aici. Aşa cum te aştepţi, este vorba de aspectele identitare, de asumarea colectiva a unei direcţii, a unui mod de a acţiona şi a fi. Nu de rebranduire… M-am săturat de marketizarea politicii! Nimeni nu observa ca efectele acesteia sunt minore in raport cu eforturile; din păcate…
Bibliotecaru
De aceea mi-a plăcut discursul domnului Iliescu. A pus punctul pe i şi pe j… De aceea l-am şi preluat pe blog, ca lumea să-l urmărească cu atenţie să să înţeleagă principalele probleme ale partidului. Eu le tot repet de ani de zile, şi nu mă ascultă nimeni. Vă aduceţi aminte când băteam lumea la cap cu doctrina, cu ideologia… Din păcate întotdeauna alegerile sunt mai importante…
Peter Gluck
Nu are absolut nici o legatura cu cele ce se discuta acum, dar fiindca
ACESTA este blogul meu preferat, poate ca merita sa cititi:
http://www.techipedia.com/2010/influential-bloggers-traits/
Sa speram ca Gabi isi va regasi entuziasmul pentru probleme si ne va da prilejul sa discutam despre lucruri interesante si importante.
In alta ordine de idei, cu colaborarea si indrumat de cei trei nepoti ai mei- pregatesc un editorial despre POVESTI. (o zona din Verufictia, nu sunt adevarate dar nu sunt nici minciuni.)
Orice sugestii- la peter.gluck@gmail.com sunt binevenite.
gabicretu
@Peter,
Thanks a lot! Doar ca preferata ta nu ne spune cum reuseste cineva sa-si administreze timpul atunci cand nu are o echiopa in spate, are multe idei in cap si o groaza de alte lucruri de facut.
Din cauza acestora am uitat sa fac niste precizari in legatura cu articolele despre adevar si minciuna…Pentru rigoarea tratarii.
1. Adevarul nu se opune minciunii nici viceversa. Adevarul se opune falsului. Ele (A si F) se stabilesc in raport cu ceva exterior cunoasterii (pentru care sunt valorile fundamentale).
2. Minciuna este un termen etic. Tine de evaluarile morale si se opune sinceritatii.
Drept urmare:
a. poti sa spui adevarul si totusi sa minti (cazul banal in care nu stii adevarul, crezi ca-l stii si vrei sa-l ascunzi spunand altceva)
b. poti sa spui adevarul cu sinceritate (suprapunere intre calitatea cunoasterii si atitudinea morala)
c. poti sa afirmi cu sinceritate ceva fals (cazul a. pe dos)
d. poti sa minti afirmand ceva fals (stii adevarul dar il ascunzi)
te rog sa nu fii sincer si sa spui ce gandesti dupa asemenea observatii…
Peter Gluck
@gabi multumesc; pentru mine aceste consideratii sunt nitel prea subtile
si relative. Nu implic moralitatea si sinceritatea.
Pentru adevar exista dovezi pro, pentru minciuna exista dovezi impotriva,
intre acestea exista o trecere destul de treptata. Un exemplu- „exista viata dupa moarte” ce e adevar, minciuna?
Voi mai reveni, iti multumesc ptr ce ai scris.
Bibliotecaru
Eu aş adăuga că în timp ce adevărul există prin el însuşi, minciuna trebuie creată. (mari implicaţii filosofice şi religioase 🙂 Să-mi dea cineva premiul Nobel cât mai am ce face cu banii)
gabicretu
@Dragilor, tot nu inteleg ce nu intelegeti. Minciuna tine de intentie. Daca intentionez sa ascund ceva ce cred ca stiu, sunt un mincinos (cu bune sau rele intentii). Asta nu inseamna ca stiu…
Am auzit ca prietenul meu este pe moarte. Il intalnesc si, pentru incurajare, ii spun ca arata minunat si ca o sa traiasca cat Matusalem. Minciuna cu bune intentii. Aflu ca zvonul era fals si ca diagnosticul initial a fost gresit. Prietenul are toate sansele sa traiasca mult si bine…Deci, am mintit spunand adevarul…
Adevarul tine de corespondenta dintre ceea ce afirmam si realitatea la care se refera ceea ce spunem. Daca-l cunoastem sau nu este greu de stabilit.
Peter Gluck
Dragelor si dragilor,
In editorialul Nr. 288 al Info Kappa am demonstrat clar ca Minciuna
nu poate exista daca nu exista si Adevar. Minciuna este simplu negatia’
Adevarului. Nu are o existenta de sine statatoare.
Adevarurile dor- de exemplu viata are sens numai daca il creezi, deci mintim. Cand am murit s-a terminat- suntem un buchet de amintiri si nimic mai mult- deci venim cu minciuni despre viata de apoi sau renastere
si este esential pentru supravietuirea vesela sa credem minciunile astea.