P7. Raportul de activitate, la final de mandat.
Am vorbit în postarea anterioară despre educație! Dar nu există educație fără educatori educați! Educatorii slabi sunt o boală care virusează sistemul de învățământ. Și nu ne putem apăra punând o mască și făcându-ne că nu vedem. Sau să închidem televizorul…
Federația Internațională a Comunităților Educative – FICE Romania – timp de 30 de ani, a activat pentru și împreună cu cei din protecția socială, asistenți sociali și copii, pentru ameliorarea pregătirii personalului, pe de o parte, și a vieții copiilor instituționalizați și a celorlalți copii, pe de alta.
Aproape 4000 de asistenți sociali au fost la stagii de pregătire în străinătate, în acest timp, prin parteneriate cu organizațiile surori. Nenumărați copii au fost implicați în activități educative, culturale sau sociale. Specialiștii din sistem care au activități de cercetare și-au văzut publicate lucrările în volume.
Am acordat voluntarilor implicați în activitatea FICE tot sprijinul. Este un ONG bazat în întregime pe voluntariat!
De câțiva ani buni, m-au ales vicepreședintă a organizației, în semn de recunoaștere a implicării în găzduirea și organizarea conferințelor internaționale și naționale – pentru specialiștii în asistență socială – și a expozițiilor, concertelor, vizitelor și altor acțiuni pentru copii; presupun, și pentru legătura pe care o fac cu colegii politicieni, când e vorba de cauze comune.
Eu m-am bucurat să-i cunosc și ascult pe cei care se lucrează în protecția socială, români și străini, deopotrivă. Am învățat mult!
Festivalul Național ”Bucuria lecturii” – care presupune ca, după ce citesc o carte, copiii să deseneze/picteze ce au simțit citind-o – se încheie în fiecare an cu o expoziție cu desenele finaliștilor, în foaierul Senatului. Alți copii și-au expus și chiar vândut produsele artizanale.
Colaborarea cu FICE Internațional și filialele din Israel, Germania, Finlanda, Elveția, Austria, etc. au devenit tradiție, dovadă fiind participarea activă la conferințe, vizitele de studiu în țara noastră și primirea/găzduirea/schimburile de experiență de care s-au bucurat asistenții sociali din România trimiși în străinătate.
De solidaritatea copiilor care au făcut donații – de carte, rechizite, jucării – s-au bucurat copiii mai puțin avuți din multe locuri, inclusiv cei din circumscripția mea…
Nu am reușit – Nicoleta Aldea, implicată și cu sufletul, și cu mine – să numărăm câte evenimente am organizat în ultimii patru ani, așa că ilustrez cu câteva imagini, la întâmplare!
