P8. Raportul de activitate, la final de mandat.
E greu să fii femeie, în societatea în care trăim!
Riști să devii victimă a violenței, acolo unde ar trebui să te simți în siguranță, acasă. Riști să muncești mai mult si să fii plătită mai puțin. Riști să te înjure participanții la trafic, deși e dovedit de toate statisticile că șoferițele produc mult mai puține accidente decât șoferii.
În cazurile extreme, poți fi traficată ca o bucată de carne; chiar dacă infracțiunea se cheamă trafic de persoane, continuăm să zicem trafic de ”carne vie”. Sunt multe femei care ajung să se vândă la marginea drumului, pentru o bucată de pâine… Poți să fii ucisă sau dispărută fără urmă, ca demult uitata de toți Alexandra…
Astea se întâmplă acolo unde 70% dintre absolvenții de invățământ superior sunt fete, unde femeile au reușit să pătrundă și să domine domenii rezervate în trecut bărbaților, unde țin familiile împreună, hrănite, curate, cu bolnavii și bătrânii îngrijiți… Și tot ele se numesc ”persoane în întreținere”, dacă se întâmplă să nu aibă, pe lângă slujba de acasă, și slujbă la patron…
Pentru a-și ține copiii în școli și bătrânii sau chiar bărbații, în viață, multe au plecat în alte țări să slujească bătrânii altora și copiii altora…
Nici în politică nu e diferit. E chiar mai dur, pentru că bătălia pentru putere se duce cu toate armele. Misoginismul este una dintre ele. Am asistat la situații deprimante sau revoltătoare chiar în grupul meu, mai de stânga, luptător pentru egalitate. Vorbea cea mai experimentată colegă, cea mai inimoasă dar și profesional de succes – rector, profesor universitar, ministră, etc. – un om cu care poți să nu fii de acord dar pe care trebuie să îl respecți; băieții o ignorau pur și simplu, nu se prefăceau măcar, ipocrit, că o ascultă și să-i dea un răspuns.
Orice lege menită să schimbe această situație inacceptabilă m-a avut inițiatoare sau susținătoare.
Dar la orice lege de acest fel am luat cuvântul și am spus că prin lege noi tratăm efectul, nu cauzele. Că inegalitatea și discriminarea nu sunt o problemă a femeilor, ci a relațiile dintre bărbați și femei, a societății, a valorilor acesteia; de multe ori, ca în cazul violenței domestice, poate fi mai mult problema lor…
Am scris cărți și articole și am contribuit, ca material didactic, la zeci de lucrări de cercetare făcute de tinere/tineri, prin lume… Dar nu am devenit ”academică”. Mă supun chinului de a asculta cazurile reale care ajung la Costel Zara, la centrul de asistență, ca să-mi țin vie revolta și să nu cedez.
Nu se vor schimba esențial normele sociale până când bătălia nu va fi dusă împreună, de bărbați și femei, pentru o lume mai bună pentru toți! Inclusiv pentru ei.
Am fost și sunt militantă în organizațiile internaționale relevante pentru această luptă. Rețeaua globală Women Polical Leaders, WPL, printre ele.
Voi ilustra această postare cu doi lideri bărbați care sunt pe baricada luptei pentru construcția unei lumi mai drepte pentru femei! Din păcate, nu sunt români.
Unul e de stânga și-l iubesc, Michael D. Higgins, președintele Irlandei. Celălalt e de dreapta – Marcelo Rebelo de Sousa; îl stimez.
Imaginile sunt de la două summit-uri mondiale ale WPL, organizate la Dublin și Lisabona; sunt niște reuniuni restrânse cu cele/cei care vor să miște lumea.
