Pentru Peter!
Mâine este ziua lui Peter, prietenul nostru.
Eu am plantat o imagine cu brazi şi soare pe care am luat-o de prin ţara noastră. Nu ştiu de ce mi s-a părut potrivită. Adăugaţi şi voi câte ceva frumos, că merită! Cuvinte sau sunete, ce doriţi…
Peter Gluck
Multumesc mult, draga Gabi!
Nu e mare placere sa fii batran, dar altfel nu ai timp
sa rezolvi destule probleme. Sau macar sa traiesti mult.
1/2 duzine de duzini de ani e destul de mult asa ca nu
am scuze pentru ce nu am reusit sa realizez.
Mi-ai facut o mare bucurie si mi-e greu sa gasesc cuvintele care exprima recunostinta mea.
Bibliotecaru
La mulţi ani!
„Cadoul” meu este atât vizual cât şi auditiv…
http://www.youtube.com/watch?v=jf0Bhm9YQiU
Peter Gluck
Draga Biblio,
multumesc mult! E splendida.
Cred ca aria care reda cel mai bine suferinta unui batran, tot bas, e asta:
http://www.youtube.com/watch?v=zYET-0jBd1Q
Din fericire nu mi se potriveste, sunt insurat de aproape 44 de ani si un sot fericit, dar aria ma emotioneaza profund.
gabicretu
@Biblio,Peter,
Deja cea daruita sunt eu.
Biblio, ce ti-a trecut prin cap cand ai ales aria!? Eu am senzatia ca altceva decat a vrut sa inteleaga Peter…
ileana
Nu va cunosc,dar recunosc soiul rar caruia ii apartineti si spre care indrept,in loc de cuvinte , o arie de Vivaldi, cu Cecilia Bartoli-Agitata da due venti.Va rog sa o cautati (daca nu cumva este deja printre pasiunile Domniei Voastre).Este inaltatoare si energizanta ca o calatorie prin munti intr-un rasarit de vara.Va salut si va doresc sanatate pentru a va bucura de frumusetea vizibila si invizibila a acestei lumi.Cecilia Bartoli este si pentru gazda noastra ,Gabriela Cretu ,si pentru toti oamenii care se vor intimpla prin acest colt virtual.
Peter Gluck
Draga Ileana,
Aria e foarte frumoasa, Cecilia Bartoli e o sursa de mari bucurii pentru noi. Uite-o aici:
http://video.google.com/videosearch?sourceid=navclient&rlz=1T4GFRC_en___RO202&q=agitata+da+due+venti+you+tube&um=1&ie=UTF-8&ei=Du3jSrSUEJTJ-Qa0zrncAQ&sa=X&oi=video_result_group&ct=title&resnum=1&ved=0CBYQqwQwAA#
copy paste e dar merge iute si cu titlul ariei.
Imi cunosti sufletul, iubesc in mod deosebit opera si am scris un editorial pe care te rog sa-l citesti e la:
http://info.kappa.ro/index.php?pag=numar&numar=312
Iti multumesc mult dar te rog nu te formaliza cu mine si sa fim e-prieteni.
Cu drag,
Peter
PS asta iti spun ca redactor IK- alaturi de youtube si
mp3, e muzica buna si pe dailymotion
doinas
Si eu! Si eu!
Si eu iti doresc toate cele bune. Sa fii sanatos, sa te bucuri de ce ai si ce poti impartasi.
http://www.youtube.com/watch?v=fd3a189vcVc
Pup!
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Boris Christoff este unul dintre preferaţii mei. În cuvintele regelui Filip al doilea mă regăsesc în schimb eu…
Passar veggo i miei giorni lenti!
Il sonno, o Dio!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Faust, bătrânul profesor, învaţă să întinerească şi, redevenit tânăr, are o a doua şansă să se bucure de viaţă, de toate lucrurile pe care şi le-a refuzat în prima tinereţe, şi, în această cea de a doua şansă a vieţii, reuşeşte să înţeleagă că sufletul poate fi salvat prin metanoia, oricare ar fi păcatul vieţii… Nu se potriveşte cu domnul Peter Gluck, dar nu cred că există altceva care să mă poate defini mai bine pe mine…
Peter Gluck
@Doinas
Tu si melodia sunteti la fel: incantatoare!
Fiind vestit pentru timiditatea mea, nu am
indraznit sa spun: adorabile.
Pupaturi,
Peter
Cathy
@Peter Gluck
Cicero, în Ad Familiares, VII, 24, 1, povesteşte cum un cetăţean din Roma, nesuportând vizitele, se prefăcea că doarme când îi soseau musafiri. Într-o zi, zărind pe sub gene cum sclavul său se înfrupta pe ascuns din vinul cel bun al casei, îi spuse: Non omnibus dormio! („nu dorm pentru toţi”).
De fiecare data cand il citesc pe Peter nu ma pot impiedica sa mi-l imaginez zambind si spunand: „mai inchid eu cate un ochi, dar nu pentru toata lumea!”
Plaudite, cives!, aplaudaţi cetăţeni, aplaudaţi pentru că există cineva care nu doarme pentru toţi.
La multi ani, Peter!
Peter Gluck
Biblio@am invatat sa fiu discret si sa nu pun intrebari nedorite oamenilor. Daca cumva as uita asta – dar inca nu sunt sanse!- te as intreba daca nu cumva esti nitel pesimist? Daca totusi te as intreba si ai raspunde quasi-afirmativ, ar trebui sa-ti spun ca pana si pesimismul este mai bun decat optimismul exagerat care ne a bagat in criza asta. Barbara Ehrenreich a scris foarte frumos pe tema asta.
Cand am primit al doilea mesaj de la tine, am plecat imediat spre Polus unde ne-am intalnit cu nepotii la un fel de masa festiva.Dar mi-am notat o intrebare la care va trebui sa raspund: este oare posibil sa fii fericit, inteligent si religios in acelasi timp? Nu este o problema simpla. Voi incerca s-o rezolv singur.
Si mi-am adus aminte de o poezie citita in tinerete: „Daca as avea din nou 16 ani!” Se termina cu lamento-ul:”dar vai eu am deja 17 ani si totul e pierdut!” Cam asa simti la varsta aceea.Dupa aceea
devii ceva mai realist si daca vezi ca viata e grea e bine sa gandesti la faptul ca viata a fost intotdeauna grea.
Poate o sa mai discutam si despre Herr Professor Faust, se pare ca business-planul sau a fost perdant.
Peter Gluck
@Cathy: multumesc frumos,voi incerca sa urmez sfatul cel din urma al lui Julius Fucik si voi fi atent la ce se intampla.
Numai pentru adevarul istoric,(biologic si biografic) pot sta linistit cu ochiul stang inchis- 40 de ani de munca in industria chimica plus o intoxicatie cu Paracetomul Sinus forte i-au redus functionalitatea la zero. Atat timp cat vad monitorul si tastatura, nu-i bai.
Nu cunosteam povestea cu Cicero; am invatat singur ceva latina fiindca maman a spus mereu ca latina nu e o limba ci un mod de gandire. Anul asta am serbat 45 de ani de la absolvirea liceului (C.D. Loga, Timisoara)
In anii ’50 nu era la moda latina, in schimb am terminat cu 10 clase si sa ma picure cu ceara daca nu a fost destul.
Acum nepotul Rudi (clasa I-a) ma intreaba daca el are o coasta mai putin ca surorile lui. Un prieten care e predicator, a venit cu o explicatie absolut geniala:
Adam a fost creat „ab ovo” cu o coasta in plus.
Pentru informatia voastra dupa calculele lui Ussher chiar ieri, 24 oct, Universul a implinit varsta de 6013 ani. E batran, dar nici eu nu-s de ieri, sper sa mai ramanem impreuna un timp.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Un om legat de şinele de cale ferată care vede că vine trenul, trăieşte mai întâi spaima, groaza, disperarea… la un moment dat ajunge să fie nemulţumit că nu se mai termină o dată…
Am trecut de mult timp de variantele anterioare… nu cred că aş putea numi pesimism ceea ce simt eu. De aceea sunt şi insistent cu lumea politică, pentru că viitorul nu sună bine deloc.
Bibliotecaru
@ Cathy
Nu era vorba despre adulterul nevestei sale? (Pararenchon)
Cathy
@Despre acel cetatean (Cipius) vorbea Cicero. Povestea o preia, asa cum bine spui, ca nu degeaba esti bibliotecar, de la Lucilius.
Spusa ramane valabila pentru Peter care, cu ochiul lui vigilent, este acolo pentru noi!
Bibliotecaru
@ Cathy
🙂
Eu nu am citit pe Cicero, recunosc, am luat din dicţionar pe domnul CI’PIUS:
http://www.ancientlibrary.com/smith-bio/pages/0766.gif
Peter Gluck
@Biblio banuiesc ca chestiunea aia cu omul legate de sinele de sine ferata (care imi aduce aminte de o lectie de limba rusa-„Raimonda Dien legla na relsi”)
este mai mult o metafora.
Dar ca sa ma confesez si eu, acum, luni de dimineata ma uit la stiri si ma raudispun mai ales pentru urmatoarele trei:
a) e cica o veste buna ca credinciosii stau la coada la sfintele moaste numai 7-8 ore si nu 20 ca anul trecut;
b)iarasi s-au batut trogloditii de fani de fotbal pe nimica (Mie nu mi-e frica noaptea in cimitir, mi-e frica ziua pe stadion(Valeriu Butulescu);
c) comentatorii unui post TV au chemat o astroloaga ca sa le spuna ce sanse are guvernul Croitoru sa fie investit azi in Parlament; tot vitzelu’ stie ca sansele sunt de doua ori mai mici decat sansele de supravietuire ale unui bulgar de zapada aruncat in zona incandescenta a iadului; astroloaga trateaza problema stiintific si cu ifose de savant.Ar trebui sa mai iau
o pastila impotriva hipertensiunii.
Tare rau e cand lumea se tampeste la cub!
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Este evident că nu sunt legat de şine… dar în rest, trăirea, senzaţiilor, nu este o metaforă.
Cele trei ştiri despre care vorbiţi, din punctul meu de vedere, sunt trecute în plan secund de suferinţa maestrului Dinică. Problemele domnului Croitoru sunt născute din jocul copilăresc (să nu spun infantil preşcolar) al politicii, suferinţa unui mare român este însă o ştire implacabilă.
Peter Gluck
@Biblio: desigur ca si eu il admir si-l iubesc pe Gheorghe Dinica si sunt ingrijorat pentru viata sa. Oricum se pare ca toti oamenii au zilele numarate.
Ceea ce ma revolta pe mine nu are nici o legatura cu suferintele tanarului Lucian Croitoru ci cu faptul ca o ineptie pernicioasa ca astrologia este luata in serios, oficial in serios. Asta este ingrijorator.
La fel si ca inchinarea la moaste nu poate fi organizata intr-un mod umanitar si eficient. Sau daca nu suferi de frig, sete, foame, oboseala etc pe care nu le mai detaliez, nu esti demn sa devii beneficiarul puterilor celor bune?
Despre fotbal ce sa spun? Nu este simptomatica aceasta forma de violenta?
Ceea ce i-se intampla maestrului Dinica e o tragedie,
dar o tragedie independenta- oarecum- de starea noastra
morala si intelectuala. Stirile nu sunt aditive sau substractive.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Nimic nu este întâmplător, nimic nu este independent.Ceea ce se întâmplă astăzi nu va fi înţeles decât peste sute de ani…
Peter Gluck
@Biblio- nu sunt de acord nici cu prima afirmatie, in sens practic, si nici cu a doua, in toate sensurile.
Eu am dat 3 exemple care ilustreaza violenta malefica si prostia tragicomica a unora si nimic nu ne poate consola pentru asta.
Pelerinilor (care e femininul?) tot le ingheata toate cele, huliganii o vor lua de la capat, oamenii tot vor crede ca planetele si stelele decid daca seful va fi mai scarbos ca ieri sau daca vor mosteni ceva bani azi,
orice lucru bun s-ar intampla. Lucrurile sunt si nu sunt legate intre ele. De pilda efectul fluture e o chestiune geniala dar si o tampenie. Fiecare caz trebuie judecat in mod separat.
La fel, daca ce se intampla azi va fi inteles peste sute de ani, ne am putea astepta ca azi sa intelegem de pilda cum si de ce au fost vanate vrajitoarele, iar noi le vanam si azi. (un exemplu din multe) Istoria e un Mississippi de minciuni- a zis Mark Twain parca.
Ce ne incalzeste pe noi ca ce se intampla azi va fi explicat in cartea „Forme extreme de prostie in secolul XXI timpuriu” de Sten Porrvik (2567-2612)?
E mai important ca sa intelegem noi ce facem si sa ne bagam mintile acolo unde e locul lor. Si sa ne intoarcem cu fata de la Trecut de unde vin Sforile cu care suntem trasi, spre Viitor.
gabicretu
@Subscriu absolut la ce spune Peter.
Nici nu are sens sa mai traim, daca plecam de la ipoteza ca sensul este ceva ascuns si lizibil doar la scara istorica (adica peste cateva sute de ani).
„Stirile” lui Peter sunt simptomatice pentru o stare de fapt care ar trebui schimbata, nu sunt ceva de ordinul destinului…
Daca urmasii urmasilor nostri se vor ocupa de noi, sper sa aiba intelepciunea pe care noi nu o avem – sa invete cate ceva din istorie…
doinas
Subscriu si eu. Ceea ce-i dramatic, insa, este faptul ca, desi constient de ceea ce se intampla, desi exista solutii, acestea nu se aplica.
Si-atunci, cum sa nu cazi in apatie…ca sa nu zic depresie. Pana la urma, ii inteleg pe cei care refuza sa priveasca dincolo de lungul nasului: ceea ce se intampla dincolo de el e…de speriat. Prin urmare, de ce sa te miri ca toti cauta solutii individuale de supravietuire, dupa puterile si intelepciunea lor, inclusiv tararea in genunchi in jurul bisericilor? Doar stiti efectul placebo: daca tu crezi ca iti face bine, chiar inti face bine?
In fine, sa n-o luam in tragic, tocmai am privit dincolo de lungul nasului zilele trecute si ma resimt…:))
Bibliotecaru
@ Peter Gluck, gabicretu, doinas
Pelerin nu se referă la persoană, bărbat sau femeie, ci la om în afara persoanei sale. Vine din franceză, pèlerin, ori definiţia franceză deja susţine un gând poetic… en parlant de l’homme de passage sur cette terre. Născut din aceiaşi mama, peregrinare, compaignons peregrinans en ce monde (Jean Molinet în Cronici), deja împinge şi la final, căci naşterea este initio şi moartea finalis şi nu întâmplător debilitatea umană este maximă la naştere şi la bătrâneţe, pentru ca aceste două dimensiuni îl sileşte a fi social.
Întâmplător aţi spus de „pelerine”? 😀 Nimic nu este întâmplător, nimic nu este independent.
Eu nu vorbesc despre planete şi predestinare atunci când vorbesc despre întâmplător sau, într-un sens mai larg, despre prezenţa unui fenomen fortuit. Eu vorbesc despre faptul că întâmplările vieţii sunt astfel clădite pentru a ne exprima, indirect, prin non-cuvinte, răspunsuri la întrebările fundamentale. Personal, atunci când mă frământă ceva (şi asta este cam tot timpul), cam tot ce se întâmplă în jurul meu este răspuns la acea întrebare, fie că este vorba despre o replică de film, o situaţie, o ştire, o veste… orice. Trebuie doar să fiu deschis şi să accept răspunsul care mi se dă.
Cărţile sunt forme de răspuns oculte, pentru că acolo nimeni nu oferă dezvelirea tainei ci se indică cioburi de realitate dezvăluite. Citind haotic, nu literatură direcţionată pe un anumit subiect (adică o literatură asumată), vezi cum alţi mulţi oameni au primit la rândul lor răspunsuri, unii fără să le înţeleagă ca atare.
Eu spuneam că adevărurile de astăzi nu vor putea fi înţelese decât peste câteva sute de ani pentru că numai după trecerea unor generaţii de uitare cineva îşi va pune cu adevărat întrebarea şi va putea aduna atunci cioburile realităţii de astăzi astfel încât să reconstruiască înţelesul ocult (şi ocultat) al timpului pe care îl trăim obţinând, la final, răspunsul.
Se spune că Anticristul va poza mai întâi ca mântuitor, ca salvator… Fără această confuzie el nu se poate ridica. De aceea eu nu caut Anticristul în oameni răi, ci doar în salvatori… Aceasta este puterea ocultismului social.
Este evident că nu vedem adevărul zilelor de astăzi, din două motive:
– Suntem prea aproape pentru a vedea în ansamblu
– Deşi ne este accesibil parţial trecutul (arhivele se secretizează mulţi ani, dar există amintirea istorică), prezentul şi viitorul nu ne sunt accesibile. Nu putem vedea deci procesul născut derulat şi încheiat, pentru că este încă în derulare şi nu s-a încheiat. Iată de ce ştim mai multe despre revoluţia de la 1848 decât despre revoluţia din 1989.
Depresie, da… depresia este una din soluţii. Nu există genii normale. Cât timp viaţa funcţionează normal, oamenii sunt precum oile, mănâncă, se adapă, îşi fac culcuş… dau lână, carne, lapte… berbecii se împung pentru dreptul la reproducere. Avem nevoie de anormalitate pentru a fi non-animalici.
Peter Gluck
@Biblio: in primul rand multumiri pentru explicatiile
date. Si multumiri pentruca imi dai prilejul sa expun asta:
Cele 9 reguli ale lui Steve Allen pentru gandire rationala sunt:
1. Controleaza-ti emotiile.
2. Intelege diferenta dintre fapte si emotii
3. Cauta dovezile.
4. Nu te pacali- spune lucrurile asa cum sunt.
5. Intelege diferenta dintre concret si abstract.
6. Utilizeaza cuvintele cu grija.
7. Aminteste-ti ca niciodata nu exista doua lucruri la fel
8. Sa nu-ti fie teama ca sa-ti schimbi parerea.
9. Aminteste-ti ca cele mai multe adevaruri sunt relative.
pe blogul ospitalier al lui Gabi si sa va rog pe toti sa incercam sa completam, succintizam, esentializam aceste reguli; sunt importante. Asta e o traducere bruta pentru Info Kappa 276- si e o problema de traducere aici- „reasonable” ar putea fi la fel de bine
„rezonabile”. Ca unul care a obtinut ani de zile (cand fiul meu era bolnav) venituri suplimentare din traduceri (rusa–>engleza (tehnic!)fiind cea mai rentabila) stiu ca exista lucruri care pot fi traduse greu dintr-o limba in alta („leverage” e un exemplu)
E greu sa sesizesi in romana diferenta dintre „to explain” si „to explain away”- cu asta inchei introducerea si trec la subiect- raspund la mesajul tau de mai sus. A explica, a raspunde la cea ce a spus partenerul de discutii implica sa vorbesti despre acelasi lucru despre care a vorbit el (ea)si nu sa tarasti faptele schingiuite undeva in balarii.
a)e o deosebire tragica intre ce e un pelerin in mod abstract si ce e oncret cu bietii oameni care se inghesuie in siruri nesfarsite pentru a se inchina la moaste;credinta face minuni prin efectul quasi placebo, dar am neplacuta impresie ca moneyteismul are un rol mare in organizarea acestor pelerinaje, nu uita- „cudiah e acela care ia banii de la sarac si-i da bogatilor” E greu sa scoti bani de pauperi, dar nu imposibil.
Poate vei avea bunavointa sa explici unui modest inginer ce inseamna „om in afara persoanei sale” si de ce trebuie folosita limba franceza pentru a explica viata- omul soseste, sta o taruca (La vie e breve etc)
si pe urma pleaca.
Iar socializarea pelerinilor se rezuma, horribile dictu, de multe ori la bataie pentru sarmale, ceai si apa sfintita. Lamentabil.
Adevarurile de azi sunt fragmentate- vezi Info Kappa83 in care folosesc o metafora-poveste religioasa pe care sunt sigur a nu o cunosti (pariu?) si nu vad nici un motiva ca cei ce vin dupa noi la sute de ani sa se ocupe de adevarurile si problemele noastre si nu de ale lor. Aici iarasi ceva abstract se contrapune unui lucru concret.
Voi fi lipsit de delicateta- nu merita sa discuti lucruri intelectuale cu cineva care crede serios in astrologie.Despre treburi concrete, de ce nu?
Recunosc ca nu sunt la curent cu programul si strategia Anticristului, sper ca la sosirea lui sa fiu deja plecat.
Despre raspunsuri si carti, as discuta cu placere altadata, dar to discuss, not to discuss away.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
🙂
Păi dumneavoastră asta înţelegeţi prin pelerini, coada la sfintele moaşte? Pelerinajul nu este ţinta ci drumul spre ţintă. Când cineva spune „Pelerinaj la locurile sfinte” şi a plecat cu avionul până în Ierusalim, pelerinul este turist, merge să facă poze, să se distreze, „să ne simtem bine”. Revelaţia nu este în atingerea ţintei ci în drumul până la ţintă. Când drumul nu este destul de anevoios, atunci se străbate în genunchi, târâş, în post şi rugăciune. Pelerinajul are legătură nu cu atingerea de moaşte, ci cu regăsirea înţelesurile ascunse, atât în lumea înconjurătoare cât şi în rezonanţa interioară.
“om in afara persoanei sale”…
Formulând „Omul Acela”, se înţelege o anumită persoană, formulând „Un Om Sărman” se înţelege o persoană nedefinită prin altceva decât sărăcire. Formulând „Un pas mic pentru OM, un salt uriaş pentru OMENIRE”. Omul este privit în afara unor caracteristici personalizate, este pur şi simplu o specie aflată în evoluţie şi revoluţie.
Cuvântul om desemnează persoana, desemnează un Homo Sapiens Sapiens, desemnează însă şi acele caracteristici ale omului care depăşesc stadiul de animal. “Om in afara persoanei sale” reprezintă abstractizarea spiritului uman. Persoana este materia, palpabilul, reacţia, interacţiunea, “om in afara persoanei sale” reprezintă inefabilul. Acest lucru încercam să spun şi speram să fiu înţeles. A fi PELERIN nu se referă la capacitatea de existenţă, la a fi bărbat sau femeie, la foame, sete, somn… ci, mai ales, la ce se află dincolo de om, la impersonal, la non-biologic, adică drumul, transformarea, revelaţie.
(va continua)
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
(continuare)
Se tot vorbeşte despre faptul că apa are memorie. S-au scris mii de cărţi despre memoria cristalelor şi cristaloterapie. Personal cred că şi în cuvinte găsim această memorie, uneori vizibilă, cum este în „reasonable” şi „rezonabile”, alteori extrem de bine ascuns.
Trebuie să spun că nu am nici o abilitate în traduceri. Dar aici nu este vorba despre traducere în sine. Între „reasonable” şi „rezonabile” există diferenţe mari de memorie.
„Reasonable”, adică reason+able…
„Reason” înseamnă judecată, afirmaţie, expresie a intelectualităţii, înţeles, motiv, cauză, gând, echilibru, calcul.
De cealaltă parte, „able” reprezintă capacitatea de a folosi.
„Rezonabil”, adică rezon+abil…
„Rezon” ne duce, fără doar şi poate, spre perioada Caragiale, spre cafenea, spre discuţia uşoară, la un pahar, dar şi la praful franţuzesc din praful scenei ridicat de picioarele în tavan ale can-canului. Cuvântul REZON este puternic în limba română, consistent, bine hrănit de Caragiale. Dacă nu mă înşel a şi existat o revistă cu numele Rezon.
Caragiale pune, de exemplu, acest cuvânt, „rezon”, în gura personajului Ipingescu, în „O noapte furtunoasă. Contrastul franţuzismului de bun-ton cu ipistatul interesat de politic care poartă şi cu numele Ipingescu (ipingea – haină ţărănească). Totul este perfect echilibrat… Dar să nu insist că nu fac romane, nu-i aşa?
„Abil” în română se distanţează foarte mult de abilitate, merge cu înţelesul spre şmecherie, viclenie… Rezonabil devine astfel nu calea corectă, raţională, ci minimul limitei accesibile, improvizaţia care „ar putea să ţină”.
Nu în ultimul rând, rezonabil sună un ureche cu sunet de „rezonanţă”. Şi acest lucru se vede pentru că rezonabil implică o construcţie comparativă, este determinată de ceva exterior.
Iată cum memoria cuvântului „reasonable” îl califică pentru înţelesul calea corectă de a face ceva, iar cuvântul „rezonabil” are o memorie care îl califică pentru înţelesul „nu ne batem capul, las-o că merge şi aşa”, deşi în aparenţă ar trebui să însemne acelaşi lucru.
(va continua… deja o telenovelă)
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
(continuare)
Şi „leverage” este un cuvânt interesant, deşi în tehnică este uşor de tradus drept pârghie sau mecanism pârghie, amplificator de moment… depinde de la caz la caz… Memoria cuvântului este însă diferită de o astfel de traducere şi îl poate nuanţa. Folosirea termenului „leverage” în literatura tehnică engleză este consemnată pe la începutul secolului XVIII cu înţelesul de acţiune a pârghiei. Când eram mic şi mama ne punea să mutăm şifonierul ca să aspire praful în spate, tata spunea… „Ia băţul ăla gros să facem o pârghie!” Cam acesta ar fi sensul lui „leverage”. Memoria mai spune ceva, care era conţinut şi în înţelesul spuselor tatălui meu. Lever înseamnă a ridica, a uşura, a micşora efortul… exact asta spunea şi tata, „să facem o pârghie”. Cu adevărat, fără a face o pârghie, şifonierul era de neclintit.
Dacă ar fi preluat în română, leveraj ar însemna negreşit şi a da şpagă.
(va continua, sper)
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
(continuare)
Steve Allen parcă avea 101 căi de îmbunătăţire…
Pe mine m-a pierdut de muşteriu încă de la prima. Controlarea emoţiilor este un lucru foarte rău. Emoţiile ajută gândirea, îi dă o dimensiune originară pentru că la origini gândirea era non-abstractă, non-raţională, doar pur senzitivă. Suntem capabili să gândim încă de dinainte de a stabili un limbaj minim, cu atât mai mult un limbaj articulat. Eu nu aş spune deci „Controlează-ţi emoţiile!” ci, dimpotrivă, „Lasă-ţi emoţiile să zburde pe unde vor ele!”, numai aşa se poate raţiona dincolo de cutume, până la înţelesurile primare.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
(continuare)
Povestea respectivă este ciudată, Adevărul, Dreptatea, Pacea, Iubirea nu pot exista în afara omului care instituie, Minciuna, Strâmbătatea, Războiul şi Ura.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
(continuare)
Ceea ce urmează după „Voi fi lipsit de delicateta-…” nu vreau să-l discut pentru că-l simt uşor agresiv.
Peter Gluck
@ Biblio: iti multumesc pentru harnicie si pentru incercarile de a ma culturaliza. Dar e greu…
Pe puncte:
nu eu ma refer la pelerinii autohtonica pelerini ci media;cauta te rog „pelerini moaste” (fara ghilimele) pe Google si vei vedea despre cine este vorba, absolut concret. Sunt 63100 de hituri.Stiu ca pelerin in sens spiritual e oarecum altceva. Practic si turistic si comercial, miracolele au fost plasate geografic si de aia avem pelerinaje la Lourdes sau la Mecca etc.
Pelerinajul ca drum interior catre descoperire, auto-gasire, revelatie, satori- este altceva. (Chiar acum ascult in paralel stirile nr 1 este bataia pentru sarmale intre pelerinii de pe Mitropoliei- sau sa le spun altfel?)
Recent am stabilit cum trebuie citit Razboinicul Luminii de Coelho. Povestea din IK 83 nu are decat un singur scop sa explice metaforic de ce adevarul este atat de fragmentat incat toata lumea are numai un fragmentel de adevar. Si noi, poate mai multe.eu le colectez si incerc sa le combin.
Fii mai curajos, nu sunt eu baiat rau si am si rabdare- am fost nedelicat doar cu Anticrist care mi-e profund si ireversibil antipatic. Si asa o ducem prost, mai vine si asta si baga strambe grele.
Ideea ca drumul conteaza mai mult decat tinta, este si nu este adevarata, depinde… Se spune asta de obicei despre fericire, dar e un adevar relativ. E o fericire sa astepti activ chiar? Cateodata nu…Si cat vei fi de pelerin loco, tot nu esti satisfacut(a) panu nu ai ajuns chiar la moaste…doar CU ele iti vei putea rezolva problemele existentiale.
c)inn ceea ce priveste memoria apei iti pot povesti,
multe. am e-corespondat cu Jacques Benveniste in ultimii sai doi ani de viata si feciorul sau (specalist IT) mi-a dat sfaturi la trecerea mea prin Paris in 2004 spre Marsilia.Degeaba au cuvintele o memorie, utilizarea prezenta le incarca cu sensuri noi. Nu simti deosebirea intre rational si rezonabil? Rece, intelectual fata de prietenos, pasnic, uman. Dar regulile sunt rationale.
Nu sunt de acord cu explicatiile pe care le dai, mi-e greu sa accept un sens negativ pentru rezonabil.
d) problema cu cuvantul parghie e ca nu poate fi verbalizat decat prin expresii adoptate la cazul concrete, nu se poate spune parghierea….
d)In legatura cu controlul emotiilor – taman scriu despre Fanatism, emotiile in mers de amoc. Ai dreptate daca nu ne-am stapani sentimentele am rezolva problema suprapopulatiei in cate luni, de tot. Asta nu stiu sa faca nici fanii de fotbal. Daca ai o atractie puternica catre nevasta vecinului, de ce sa stapanesti acest sentiment? Poate ar fi mai rezonabil sa renunti la aceasta afirmatie. singurul animal care nu isi stapaneste sentimentele e bursucul de miere. E agresivitatea personificata…
)In cu totul alta ordine de idei- la concursul de cultura muzicala unde joaca nevasta mea e o intrebare aparent usoara- dar pe naiba!: „care bas de faima mondiala a fost in tinerete campionul de box la categoria grea. a tarii sale?” Ma duc s-o ajut pe sefa mea sa gaseasca raspunsul.
Pe urma revine si te lamuresc cu pelerinii bastinasi daca nu a mers pana acum.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
În nici un caz nu încerc să culturalizez pe cineva… mărturiseam doar nişte preocupări… O altă preocupare este filmografia asiatică… şi tocmai începe telenovela coreană de pe TVR1 😀
Peter Gluck
@Biblio- sotia mea se uita la telenovela asta,(pe DVR) mai tarziu ne uitam amandoi la „Jewel of the Palace” foarte bine regizata. Despre prima femeie medic din Corea.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Da, Juvaierul Palatului a fost prima… cea care mi-a deschis gustul…