Primul dialog platonic

„Platonic” vine de la Platon. Sorin Platon.  Acesta face pe  blogul său o analiză în şase paşi despre viitorul PSD. Remarc cu bucurie că nu sunt 7, 10 sau 22!

Propune, pe scurt, ca partidul să schimbe următoarele lucruri:

· numele şi doctrina

· membrii

· structura organizaţională şi maniera de lucru

· criteriile de selecţie a cadrelor

· să facă politici la bază, în loc de politică la vârf

· să înnoiască radical partea vizibilă în pregătirea lui 2012

Prima reacţie a fost să spun că, dacă lucrurile stau aşa, soluţia cea mai simplă pentru Stânga românească ar fi să-şi facă alt partid; ce PSD ar mai fi cel care s-ar numi altfel, ar avea altă doctrină, alţi oameni, etc… Dar, cum tocmai ne-am procopsit cu un nou partid declarat de stânga alcătuit din generali şi alte grade, deduc că un nou partid nu înseamnă obligatoriu şi o nouă politică. Şi-mi amintesc că iar am avut dreptate aici .

A doua reacţie a fost că… lucrurile stau cam aşa dar soluţiile propuse trebuie puternic nuanţate.

1. Vechimea nu este un rău în sine; depinde despre ce vorbim; la vin, e de bine, la ouă, e de rău. O inevitabilă uzură s-a produs, cu eforturi şi contribuţii concertate din toate părţile; inclusiv din partid, se înţelege. Întotdeauna însă, în timp se produce şi o consolidare şi o structurare necesare oricărui partid. Există o parte nemulţumită; există însă şi o parte relativ mulţumită (făcând comparaţie cu alte partide, pe baza realizărilor trecute şi în lipsa de alternativă). Vechimea trebuie insa valorificata!

2. Nici mărimea nu este un rău; este chiar mai bine ca un partid sa fie mare! Small is good nu este un deziderat cu care sa opereze un partid intr-o democraţie daca vrea sa si câştige, nu doar sa-si apere valorile si urmărească obiectivele din opoziţie. Viteza de reacţie scăzuta nu s-a datorat mărimii; aceasta ar fi fost o frana doar daca s-ar fi respectat proceduri democratice extinse si profunde (consultări ale organizaţiilor de baza, primare, etc.) ceea ce nu a fost, din păcate, cazul.

3. Rebranduirea (aspecte exterioare) are eficienţă mică şi pe termen scurt; ca orice metodă de marketing politic, costă şi nu serveşte la schimbarea de profunzime. Mai curând , funcţionează ca un aparat de respirat la gura muribundului – creează iluzia unei noi vieţi dar nu însănătoşeşte; Congresul (cel mai recent) poate fi citit in aceasta nota, inclusiv cu schimbarea de la vârf (sau mai ales ea).

4. Cu doctrina este altă problemă – necesită coerenţă, cunoaştere şi asumare. Coerenţă, pentru că este incoerentă. Apartenenţa la social democraţie este doar declarativ – orală. Statutul actual conţine prevederi care ar putea să-şi găsească locul doar la un partid creştin democrat (referinţele la tradiţie, biserică, etc.). Cunoaştere, pentru ca este o necunoscuta chiar si pentru cei care se declara ideologi in partid; necunoaşterea a fost stimulata de transformarea treptata a dezbaterilor organizate (v. şcolile de vara ale tineretului) in petreceri cu cântece si… cântec la care erau invitate tot felul de persoane care nu aveau nimic in comun cu vreun fel de stânga politica. Asumata, pentru ca, dintre toate valorile, una nu poate exista decât trăita – egalitatea. Indiferent cum o înţelegem, ea ramane valoarea fundamentala a oricărei stângi (moderate sau radicale); trebuie sa ne dezbăram de obiceiul foarte pământesc de ai trata pe cei care se afla mai jos pe diverse scări ierarhice drept inferiori, iar pe cei care se afla mai sus, drept stăpâni (in varianta moderna – conducători)

5. Democratizarea urgenta a relaţiilor din partid si cu exteriorul ar fi intr-adevăr primul pas, asta fara nuanţare si îndoiala. Nu de conducători sau lideri sau oameni carismatici duce in realitate lipsa partidul (deşi nu are); duce lipsa de acea atmosfera care sa-l faca pe cel care vrea sa facă politica dar ştie ca nu va ajunge niciodată deputat sa se simtă util si luat in seama, sa aibă unde se exprima si sa fie luat in seama. la nivelul sau de expertiza si la nivelul sau de decizie politica (in cartier, sat sau municipiu). Singurele sentimente pozitive actuale sunt generate de accesul la vreo funcţie, nu de realizarea vreunui proiect public dorit…

6. In loc de „Politici secvenţiale” as prefera a se citi „politici locale” sau aplicate; ideea promovării unor politici specifice la nivelul administraţiilor locale, cu proiecte ţintite, cu efect foarte concret, este total pierduta din vedere. Totul este centrat pe „marea politica”….

7. „Head huntingul” este preferabil de înlocuit cu „umblatul cu lumânarea după caractere”. Iar trebuie sa îl citez pe Eminescu „nu inteligentele ne lipsesc, ci caracterele…„; vorbea despre romani… Capete mai au unii. Obraz, inima, voinţa, perseverenta, ataşament, etc., au mult mai putini; in general, nu doar in PSD. Aceasta vanatoare trebuie începuta imediat ce vanatorii se lamuresc cu privire la diferenţa dintre interesul public si interesul privat. Aceasta confuzie este pe cale de a distruge total politica româneasca, atât cat este si aşa cum este… Am scris despre asta aici.

8. Daca distincţia de la punctul 6 va fi înţeleasa si asumata, echipa pentru 2012 se va schimba aproape de la sine, deşi îmi vine foarte greu sa fiu optimista. La baza este relativ bine, la vârf, bate un vânt  al singuratatii…

Dar  prietenul nostru Peter tocmai a scris despre credinţa unora ca in 2012 vine apocalipsa. Peter zice ca este o prostie si ca nu vine. Eu as zice ca vine, pentru PSD, daca nu rezolva urgent problema. Problema nu este că partidul nu poate face ceea ce ar trebui să facă sau că nu găseşte soluţia potrivită; problema este că  nu-şi propune asta! Dacă există  viziunea, voinţa, credibilitatea şi energia necesare, ele nu sunt toate la un loc sau nu sunt unde ar trebui să fie… Mobilizarea! Si fara generali!