Salamanca
Conferinta Relatiile intre America Latina si Europa – bilant si perspective, organizata de Secretariatul General Ibero-American si Universitatea din Salamanca, 25-26 aprilie 2008.
Orasul – o bijuterie medievala – aflat in patrimoniul umanitatii. Universitarii – deschisi, fara false ifose intelectuale, tineri in spirit indiferent de varsta. Diplomatii – ca diplomatii; totusi, atitudinea unora mi-a placut; Enrique Iglesias, secretarul general al SEGIB, este remarcabil cu adevarat; are viziune.
Politicienii – cei pe care ii stiu; nu mi-am schimbat parerea. Stanga a fost mai tare – Borrell, Baron Crespo, Miguel Angel Martinez, Monica Frassoni si eu. Nu s-ar putea spune ca am fost intr-o companie proasta…
Interventia mea, ca de obicei, pe muchie de cutit. Nu-mi place – sper sa nu-mi placa niciodata – sa fac interventii diplomatice. Pentru un politician inseamna de fapt sa nu spuna nimic. Reactia celorlalti a fost neasteptat de buna. Si nu ma refer la Monica Frassoni, care gandeste cam la fel, sau la unii dintre colegii mei de grup. Poate pentru ca am incercat, cu duritate dar si cu adevar, sa pun in lumina slaba relevanta pe care o are astazi America Latina pentru majoritatea statelor Uniunii Europene. Si ele fac politica externa! Am facut asta insa de pe pozitia unuia care crede ca ar fi avantajos pentru ambele parti (America Latina si Europa) ca lucrurile sa stea altfel decat stau.
Faptul ca am vorbit in spaniola a fost cireasa de pe tort pentru ca e o limba pe care nu am invatat-o niciodata dar pe care, de un timp incoace, o vorbesc dupa ureche si se pare ca destul de bine… Mi-a fost greu sa am curajul unui discurs public in spaniola pentru ca majoritatea participantilor o aveau drept limba materna… Am avut mai multe rezerve in aceasta privinta decat in a-mi asuma riscul de a spune ce am spus. Dar totul e bine cand se sfarseste cu… felicitari, multe contacte utile si sperante de progres.
Sa asteptam rezultatele summit-ului de la Lima! Pentru pregatirea acestuia a fost organizata conferinta. Saizeci de sefi de state si guverne se vor intalni acolo. Sincera sa fiu, nu sunt prea optimista in privinta unor schimbari majore…
Rodica
Pai vezi mai tesator regal pe itze ‘ntinse intre razboi si pace, intre justitie si injustitie (foarte frumos ti-am scris si nici n-ai observat) ca ai “incentives to keep on going”: bijuterii medievale, compania aleasa si emotiile alese si ele de a vorbi in spaniola.
Daca ai fi fost “la vatra”, tinand un astfel de speech, nu numai ca n-ar fi fost cireasa pe tort dar ai fi avut ma tem, emotii dintr-o cu totul alta tagma. Din tagma “or sa ma trateze cu sictir (pardon) sau nu?”
Felicitari.
gabicretu
Rodica,
Ba observ, dar nu am timp sa mai multumesc, comentez, explic, etc…
Sunt la Uppsala, alta conferinta, alta tema…
gigi capsunaru
Vai cat de ocupata este doamna sa se vanture, si sa vanture,prin Europa, fara nici un rezultat, dar pe banii dobitocului de roman care nu ajunge de la un salariu la altul.Si pe deasupra,cireasa pe tort(sic),guvernantii il umilesc in fiecare ceas.
dar daca alegatoru’ asa vrea… de: vox populi…
Cat despre limba spaniola : hmmm, dejate de tonterias !
Cathy
Nea Gigi, eu am spus ceva si nu imi place sa repet: ai ceva de comentat, cu argumente, comenteaza in voia cea buna. Dar mai scuteste-ne cu insultele matale, ca pur si simplu nu ne intereseaza. Ai fost macar vreodata la o conferinta internationala? Stii cum se ajunge a participa la asa ceva? Iti inchipui ca i se pune pata lu` nea X si, uite asa, arunca niste bani, si in loc sa se duca pe litoralul bulgaresc sa asculte manele, iaca hop si el la o conferinta internationala unde se discuta si, de multe ori, schimba viata cetateanului. Hai, ne lasi?!
Roxana
@gigi capsunaru
…iar tu???si din nou cu insulte si fara dovada bunului simt si a celor sapte ani de acasa???
cat despre limba spaniola …se pare ca stii tu ceva ceva…asa ca…HAI LASA-TE DE PROSTII si daca vrei sa comunici cu noi fii „baiat gigel” si dovedeste-ne cu argumente ca ai dreptate!
In speranta ca limba engleza si Einstein nu sunt doua necunoscute pentru tine,iar iti mai dedic ceva:
„Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I’m not sure about the the universe.”
Rodica
Gabi,
Pana gasesti tu timp sa spui ce se discuta la Uppsala noi citim superficial despre oras care nu pare cine stie ce frumos dar vedem ca are cea mai veche universitate din Scandinavia (1477!) si una dintre cele mai vechi din Europa si vazand lista oamenilor de stiinta educati acolo (Celsius, Angstrom, Berzelius, Lineaus si Arrhenius) conchidem inca o data ca cine se scoala devreme departe ajunge nu este o vorba in vant.
gigi capsunaru
@ Cathy :
Tre’ sa inteleg ca Dna. Deputat si-a platit deplasarea si sejuru’ ?looooooool
Cat despre insulte…….. care ar fi in conceptia dumitale,aceste insulte?
Si ce-i mai interesant,schimba viata cetateanului !
Da, il fac mai sarac si mai nevoias in fata statului care cheltuie resursele fara jena.
In afara de indignarea fara obiect, poate Domnia Voastra sa articuleze un discurs rational?
@Roxana :
Google este generos cu linku-ul ala.
Intrebarea fara stavila : cine putea in ’94 beneficia de burse de astea?
Cine din familia dumitale este(era) ministru,securist
sau alta clasa de proeminenta?
Eu am terminat Liceul de Chimie cu 7,.. pentru ca profesorii erau ugigasi. Iar dupa aceea (cu vreo 8 ani inaitea dumitale) m-am pierdut pe alte carari(destul de onorabile de altfel) asa ca stiu perfect cum se faceau chestiile astea. In 1977, la Olimpiada de la Iasi,m-au descalificat in favoarea unei …domnisoare care era fiica asistentei de la nu stiu ce catreda de la Asachi
Total: cu ce si cum am insultat eu ?
Cine plateste si de ce ? Adica care este finalitatea?
Bibliotecaru
@ Cathy
Şi eu mă îndoiesc că ai putea articula un discurs raţional care să fie în acelaşi timp înţeles de onoratul domn gigi căpşunaru. Ar trebui să uzitezi de un discurs grobian. Domnia sa nu poate înţelege un discurs decât dacă dezvoltă energie prin osmoza artei oratorice prin filtrul aristotelic al catharsisului. De ce? Pentru că domnia sa foloseşte catharsisul ca efect terapeutic şi trăire refulată. Ca urmare a imanenţei grobiene, ce natură poate avea irumperea defulării, alta decât simbioticul dintre sinopticul generalist al noţiunilor strict primare şi clivajul psihotic traumatic? Abhora pe care o degajă nu ar trebui tratată cu prea multă amenitate. Discursul domniei sale face o anagogie prin anamorfoză, oferind o apoftegmă cu grad de generalizare, deşi este numai aparent anteic iar în realitate în stare de anomie şi aporie. Se laudă cu a sa ataraxie şi atrabilar indus, dar de fapt este un banal om atrabiliar şi autarhic în această trăire. Iată de ce teleologia domniei sale este un pic tautologică şi tremolenţa transmundană nu ar trebui să să ajungă în stadiul de a titila nefiresc propria noastră xenofilie, esenţa domniei sale este o simplă formă de vacuitate.
doinaş
@ Bibliotecarul
:))
Am consultat dictionarul la litera a de vreo cinci ori… Cred ca trebuie sa-mi reevaluez vocabularul…si sa ma apuc sa citesc dex-ul pe post de lectura obligatorie…
@ Gabi
Esti la intalnirea despre care ne spuneai ca vei fi moderatoare? Abia astept sa aflu ce s-a discutat…
Bianca
@Bibliotecare!!! Am murit de ris! Super, dar cea mai tare a fost chestia cu „tremolenta transmundana”!!! Bietul tremolator, l-a lovit delirium tremens et fascinans, hahahaha!!! Bravo, as parafraza din Umberto Eco si anume ca distinsul practica o tetrapiloctomie aplicata la democratia multimilor din Sahara si cu o subtila metafizica de sorginte hermeneutica, derivata din principiul masinii de spalat, trecerea de la alb la negru, printr-un principiu inversat conform teoriei relativitatii.
Bianca
@Vai, imanenta grobiana!!!! :-))
Bianca
@P.S. Tetrapiloctomia e arta de a despica firul in patru 🙂
gabicretu
@Deconstruind – dupa o metodologie freudo-jungo-doltoniana – contextul, textul si subtextul, imi spuneti si mie de ce ne transformam cu totii in psihanalisti (a sa nu zic psihiatri) si ne abatem de la subiect prin paduri pline de salbaticiuni?! Ignorare humanum est!
Bibliotecaru
Poate o reacţie a firescului stabil şi monoton incontinent în ceea ce priveşte moderaţia discretă şi, apoi, acea trecere înspre futilitatea frivolă, dar remanentă, dintr-un film pe care l-am văzut de curând, Ikiru, în regia lui Akira Kurosawa, şi cu rolul magistral Kanji Watanabe interpretat de Takashi Shimura. Poate m-am identificat prea mult cu personajul principal. Vine un moment în viaţă când ai nevoie de cunoaşterea atâtor lucruri încât este evident că o sigură viaţă nu-şi poate construi atributul comprehensibil. Aşa începe conştientizarea sfârşitului. Şi atunci, privesc distrat la TV micii electorali şi mă întreb animadvertistine, ubicumque stes, fumum recta in faciem ferri?
@ Bianca
Tetrapiloctomia… dacă nu mă înşel, am întâlnit prima dată acest cuvânt citind Umberto Eco, Pendulul lui Foucault.
Peter Gluck
Bibliotecarule, Bianca,
Felicitari pentru text, si mai ales pentru aliteratiile
abil asezate. Trebuie sa-mi revad atat „Transformatele paremiologice” din Info Kappa 41 Citate cat si aliteratia mea „Agrotis” de vreo 107 cuvinte. Sunt total obsoletizat,trebuie sa recunosc ca m-ati data gata! Bravissimo!
Peter
Cathy
@Bianca si Bibliotecaru
Nu cred ca as mai putea adauga ceva ca raspuns (discurs rational) pentru amicul nostru. Pot doar sa spun ca inca il respect… Nici macar indignare fara obiect nu era, doar lehamite… Dar nu a inteles…
Oricum, dragilor, sunteti ADMIRABILI! Nu stiam eu de ce va iubesc. Uite de-aia!
gigi capsunaru
@ Gathy:
Dragoste,dragoste, da’ cine plateste?
Pana la urma, m-am uitat si eu in dictionar de cateva ori.Tot n-am gasit raspunsul.Cine si de ce tre’ sa plateasca ?
Fiinta umana are o inclinatie genetica spre distrugere.
Numai ca in unele situatii ,acesta se poate controla prin instructie ¨¨bine¨¨ orientata
Bianca
@Peter, Gabs, Cathy, Bibliotecaru ce poate fi mai frumos? O adevarata mina la poker, numai asi! V-am zis ca joc poker pe fasole si cistig tot? Uite-asa asa se vede cine nu vrea bani…
Ma uit la toti, la toti cei care sintem aici, la cei pe care i-am cunoscut si ma intreb cit de mult pot sa fac? Ma uit la toti cei din preajma mea si ma intreb cit de putin, oricit de putin pot face pentru acesti oameni ramasi in urma? Au plecat mii de oameni din judetul meu care construiesc in Ungaria, in Austria si in Italia. Copii care sint crescuti de bunicii lasati in urma. Nu se lasa batuti, se vor intoarce acasa cu bani si cu un nou fel de a gindi, dar nu vor invata in veci sa isi aleaga oamenii care sa ii conduca. Si va repet: in veci. Scuze, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb: Vom fi asimilati, in cele din urma, vom vindeca Europa nobiliara de hemofilie? Cite secole vom lua istoria de la capat? Ma rog, cite milenii? Eu vreau aici, in aceasta tara. AICI. Imi cunosc radacinile si limba pe care o vorbesc e miere pentru sinapsele mele. Aici, in acest colt de lume.
Bibliotecaru
@ Bianca
Adevărul trist este că cineva va cere la un moment dat cele peste 80 de miliarde de euro înapoi. Încep să mă îndoiesc că această datorie va putea fi plătită. Unii dintre români muncesc în străinătate, alţii se îmbogăţesc excesiv din importuri şi comerţ, adăugând, indirect, câteva miliarde pe an la îndatorarea României faţă de occident. Până la urmă datoria va fi plătită tot prin zeci de ani de înfometare a pensionarilor şi oamenilor săraci. Cineva spunea că noi consumăm pe credit de consum viitoarea noastră existenţă, că ne înrobim occidentului. Multă lume l-a huiduit pe acel cineva, dar acesta este tristul adevăr. Europa occidentală şi occidentul de peste ocean, trăieşte astăzi o altfel de hemofilie, una financiară. Linia „de sânge” a moştenirilor este una a banilor. Ce fel de produs ne oferă această nouă istorie? Este îndeajuns să ne uităm la Paris Hilton.
Şi în România au început alianţele între familiile bogate, chiar între familii politice, sentimentul uman a ajuns la periferie, adolescentele de astăzi visează fie la fotbalişti de viitor, fie la diferiţi columbeni, caşuneni sau poponeţi cu maşini de un milion de euro. Răpus de visul pe care mi l-a permis statul socialist, acum visez să fac umil o agricultură de subsidenţă socială, o scufundare lentă cauzată de porozitatea substratului de fundaţie socio-culturală. Din păcate, şi ţăran este greu astăzi să pretinzi a fi fără să stârneşti o malversaţiune anti-mesianică. Acest aspect mundan ineluctabil nu este deloc invelat. Opus stării de juisanţă, se ajunge, deşi este de cele mai multe ori un parcurs inavuabil, la un trai ignar. Se încheie astfel o întreagă litotă şi un magnanim se transformă, printr-o acţiune obnubilată, într-un mundan nomabil.
Din păcate, acest ciclu nu duce la palingeneză, petulanţa fiind astfel o cale spre peripatetiza într-un mod peremptoriu dar care nu acoperă decât un poncif.
Revin la întrebarea mea iniţială, de unde asemenea pululaţie financiară încât să raportăm sicofant plătirea celor peste 80 de miliarde euro datorie.
Nepăsarea noastră este, cred eu, o subreptice a acestui moment, tropism al vieţii financiare ce va degenera rapid în thanatic transmundanist. Părerea mea.
Bianca
@Bibliotecaru Taman ce am zis ca parafrazez din Umberto Eco, numai ca „Pendulul lui Foucault”, din ce mi s-a spus mie, din opiniile cititorilor, a intimpinat o rezistenta colectiva. Eu iubesc cartea aia, mi se pare maxim ca explicatie, si maxim ca poveste. „In nomine de la rosa”, la fel. Citi stiu cit citeaza Umberto Eco din texte clasice? Sunt texte vechi de secole, dar, nu-i asa, de ce ar trebui sa cunoastem lumea? Ne ajunge sa nu ne cunoastem ziua.
Dar, ma rog, se poate ca „Lector in fabula” sa ne fie drumul. Sau Baudrillard, sau Baltrusaitis, sau Huizinga. De ce trebuie sa stim? Mai bine pretindem.
Bianca
@Bibliotecar Nu ma amuza, de data asta.
Bianca
@Bibliotcaru Totul se negociaza. Trocul nu chiar a disparut. Tine minte doua cuvinte: trafic femei.
Bibliotecaru
@ Bianca
Îmi place Umberto Eco, atât de mult încât am şi scris o carte în acest gen. Desigur, răspunsul simplu de la final, după un fantastic atât de pătrunzător, nu m-a mulţumit deloc. Este un fel de fugă de răspundere. Nu am citit nici “Lector in fabula”, nici (Jean) Baudrillard, nici (Jurgis) Baltrušaitis, nici (Johan) Huizinga (poate că aş citi, dintre cărţile lui, Erasmus of Rotterdam, Homo Ludens şi Men and Ideas, prea sună incitant). Ştii cumva daca Men of Ideas cartea are legătură cu filmul cu acelaşi nume (15 episoade scurte)? Filmul e probabil mai uşor de găsit şi o scurtătură în conţinut. 🙂
Bibliotecaru
@ Bianca
Încă o realitate, dacă nu ar exista solicitarea, nu ar exista nici traficul de persoane. Noi condamnăm traficul pentru că nu suntem solicitanţi, totuşi să nu ne amăgim, caracterul profitabil este dat mai ales de cerere. Iată că revin la nevoia modelului social, al modelului uman şi, implicit, la nevoia de reformă doctrinară a partidelor care să reflecte un model social şi uman.
Eu nu cred că omenirea se va salva de la propria dispariţie cât timp conştiinţa nu va reflecta interesul public mai presus decât cel personal în fiecare dintre cetăţenii planetari (trans-statal).
Bianca
@Bibliotecaru „Oameni si idei” de Johan Huizinga? La mine nu auzit, la mine nu stie. La mine ramas la superbellissima si mirobolantissima „Amurgul Evului Mediu”, „Homo Ludens” si „Erasmus”. Dar „Amurgul” este curat capodopera. Si eu o am in colectia „Meridiane”, cu notite explicative, cu citate din franceza veche din documente de epoca, o nebunie… Ce Grenouille, ce gurmand al mirosurilor? Nimic nu e mai addicted decit o carte minunanata ca asta. Ti-o recomand din toata inima, caut-o pe la anticariate. Si lasa filmuletele!!!! Tot Eco spunea ca lumea se va imparti in curind in cei care au citit cartea si cei care au vazut filmul. Cartea rulz, nimic-nimicutza nu bate cartea! Ma rog, ar fi o singura exceptie care confirma regula, nota bene: „Andrei Rubliov”, a lui Tarkovski.
Bibliotecaru
Din câte am înţeles eu…
Men and Ideas: Histoiry, the Middle Ages, the Renaissance: Essays, 1959
Bianca, în lumea filmului am găsit multe capodopere. Dădeam mai sus un exemplu de regizor de excepţie, Akira Kurosawa. Nu nega lumea filmului numai pentru că nu ai văzut capodopere la televizor. Sunt şi eu fan Tarkovski, revăd des filmele lui, şi redescopăr de fiecare dată ceva nou în ele şi, este evident, că a reprezentant o şcoală rusească de cinematografie. Dar asta nu înseamnă că nu-l preţuiesc, de exemplu, şi pe Nikita Mikhalkov. Într-o lume dominată de efecte speciale, marii regizori sunt picături de expresie.
Am găsit şi eu “Amurgul Evului Mediu”, “Homo Ludens”, e drept că nu sunt bine scanate. Am să fac o încercare totuşi, deşi îmi este greu să citesc în ultimul timp pentru că am rămas un pic fără acuitate vizuală.
Bibliotecaru
@ Bianca
Îmi permit o mică recomandare (este vorba de film scurt, deci nu ocupă prea mult timp), Gdy spadaj anioly (Când cad îngerii – 1959) semnat de Polanski. Seamănă oarecum cu Andrei Rubliov, mă refer la modalitatea simbolisticii de tip cinematografic, are până şi simbolul calulului. Sunt tare curios cum primiţi acest film. Recunosc că l-am revăzut ca să fiu sigur că apare calul aşa cum îmi aminteam. Da, apare. 🙂