- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
Bibliotecaru
Pe timpuri, Grupul Divertis asemuia zgomotul produs de o motoretă cu accelerarea privatizării.
Trăiesc aceiaşi senzaţie şi astăzi. Se tot aude un zgomot îngrozitor relativ la reforma politică, reforma sistemului instituţional, domnul Geoană vorbeşte în sfârşit despre un grup de experţi care să gândească o reformă în sistemul Constituţional… vruuum, vruuuuum, vruuuuum… mult zgomot pentru nimic, pentru că dincolo de cuvinte nu se întâmplă absolut nimic.
România trăieşte nesfârşit conceptul „avem proiecte minunate”, dar nu se poate, din păcate.
Nu are sens să dezvolt, am să sintetizez:
Avem nevoie de o politică profesionistă dezvoltată de politicieni profesionişti.
Haideţi să facem uitat amatorismul, haideţi să uităm de politicienii amatori, cu formaţie ieftină şi prezenţi pe toate drumurile. Haideţi să ne formăm o politică profesionistă, cu oameni a căror educaţie este scumpă, dar eficientă.
Aud că domnul Mazăre va candida pentru postul de preşedinte al PSD. Din ce în ce mai bine.
Iceflame
Diagnostic corect.
Asteptam reteta, poate, in tabletica urmatoare?
Iceflame
@ Biblio
Pe tine te supara zgomotul, pe mine ma ineaca fumul fir-ar a dracu’de Mobra…
N. Raducanu
Editorialul d-nei Gabriela Cretu este bine venit intr-un moment destinat clarificarii apelor politice. Totodata el provine de la cineva din interiorul unui partid de opozitie, deci lipsit de aerul de falsa obiectivitate al unor ziaristi ce privesc detasati, de la inaltime, framantarile clasei politice, ca si cum rezultatul lor ii lasa indiferenti.
Analiza dansei evidentiaza cateva fenomene demne de reflectie si anume ca:
• partidele nu se preocupa suficient de schimbarile ce au loc in societate, ci mai mult de intrigile dinauntrul lor;
• dar chiar si atunci, in desbaterea problemelor, deciziile nu se iau in mod democratic (ca de pilda prin alegeri primare), ci se respecta disciplinat hotararea sefului, chiar daca aceasta e gresita;
• rezultatul este dezinteresul cetatenilor pentru politica, ba mai mult, neincrederea in institutiile statului;
• Desvoltarea economica prin atragerea investorilor straini si favorizarea exporturilor, prin utilizarea fortei de munca ieftina si exploatarea resurselor naturale, nu s-a dovedit o politica in interesul tarii si ea ar trebui schimbata, punandu-se accentul pe desvoltarea pietei interne.
Fiecare din aceste constatari ar trebui sa faca subiectul unor studii detaliate, cu exemple concrete si cifre, insotite de recunoasterea greselilor facute si a masurilor neluate de loc sau nu la timpul potrivit, dar mai ales de adoptarea unor planuri de masuri, severe, dar dureroase. In Partidul Social-Democrat al Germaniei (SPD), dupa pierderea alegerilor fostul presedinte, Steinmeier, si-a dat imediat demisia, iar la conducere a venit un nou presedinte, Sigmar Gabriel, care a si inceput curatenia in partid si atragerea in conducere a unor oameni tineri, cu mare experienta in activitatea la baza. In schimb in PSD se crede in continuare ca s-a facut tot ce se putea face si ca pierderea alegerilor a depins de circumstante de care conducerea sa nu poate fi invinuita. O asemenea atitudine presupune resemnarea de pe acum in fata viitoarelor infrangeri. Poate sunt unii care ar accepta degringolada ce se constata in PSD. Dar este cert ca membrii cu sincere convingeri de stanga vor fi dezamagiti si se vor opune continuarii unei politici defetiste. Sunt mai multe solutii pentru iesirea din impas, dar ele trebuie sa porneasca de la membrii partidului, ce trebuie sa-si strige nemultumirea pentru felul in care s-a ajuns la acest rezultat. De existenta si vigoarea principalului partid de centru-stanga, depinde insasi intarirea democratiei, inca debile, din tara noastra
ileana
Gabi,textul tau cuprinde O lectie despre raportul dintre politica si cetatean .Si politica si cetateanul sint supusi radiografiei si ce se vede e jale .Toti avem o boala grea, cam nevindecabila,cinstit vorbind .Pentru ca ba nu se vrea stabilirea diagnosticului ,ba ,cind se stabileste , se prescriu tratamente dupa ureche ,care se si schimba de pe o zi pe alta .
O intreaga societate se afla intr-o prelungita reconstructie ,unii i-ar spune agonie.Majoritatea cetatenilor si chiar a politicienilor pierd din vedere ca sintem in constructie ,ca ne definim acum ca societate..Nu poate un partid sa se coaguleze ,sa-si administreze un dus rece si sa se trezeasca la o existenta coerenta si responsabila, daramite societatea romaneasca in intregul ei .
O multime descurajant de mare isi vede de viata individuala ,fara sa se sinchiseasca de nevoile colective .Daca s-ar comporta la fel,albinele dintr-un stup ar muri imediat .
Ce sa-i faci ,nu avem filosofia sacrificiului ,nici a uceniciei.Zicem ca nu avem maestri .E adevarat ,dar nici cultura ascultarii n-o avem ,ni se pare ca stim noi mai bine… sau ca oricum nu stie nimeni…Doamne ,de unde sa incepem?
gabicretu
@Ileana,
Avem, in schimb, prea multa cultura a supunerii…
ileana
Gabi , din numita de tine ,,cultura supunerii ” ,nu lipsesc tehnicile fofilarii ,supravietuirii ,improvizatiei , razvratirii bezmetice.
Acum sa recunoastem ca si revolutiile de top s-au amorsat si au izbucnit in comunitatile care au cunoscut supunerea pina la anihilarea fiintei umane .Iar ideologia comunista a continuat sa sculpteze exact pe vechiul contur al omului supus ,in cautarea omului nou ,care trebuia sa fie des-creierat .Acum sa vedem ce facem cu noi ,
mancurtii .Persoanele de fata se includ (de bunavoie ) – din curiozitate didactica sau din smerenie crestineasca.
Bibliotecaru
@ Iceflame
Dar ce bun ar fi un Hoinar… Am fost îndrăgostit de acea motoretă, din păcate nu mi-am permis-o în tinereţe şi acum nu se mai fabrică.