Tableta de azi
V-am privat de avanpremiera dar mai bine mai tarziu, decat niciodata. Spun asta pentru ca astazi am luat drept pretext proverbele… Puteti citi aici sau in Cronica Romana!
- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
Cathy
Ne intereseaza sau nu cine este Presedintele Comisiei Europene?! De ce acest subiect este evitat cu eleganta sau ignorat pur si simplu, sub pretextul ca nu ne priveste pe noi, romanii?!
Bibliotecaru
@ Cathy
Dacă ar fi existat posibilitatea ca Preşedintele Comisiei Europene să fie român, poate că lumea şi ştirile ar fi urmărit evenimentul cu sufletul la gură. Dacă nu, pe cine cunoaştem noi, simpli cetăţeni, din cei care ar putea ocupa postul de Preşedinte al Comisiei Europene, de unde să ştim noi care dintre ei ar fi mai bun pentru noi dacă habar nu avem cine sunt?
Nici măcar nu există o dezbatere între mai mulţi candidaţi:
Regulamentul Parlamentului European
Articolul 98 : Alegerea Preşedintelui Comisiei
(1) După ce Consiliul a convenit asupra unei propuneri în vederea desemnării Preşedintelui Comisiei, candidatul propus este invitat de Preşedinte să facă o declaraţie şi să-şi prezinte orientările politice în faţa Parlamentului. Această declaraţie este urmată de o dezbatere.
Consiliul este invitat să participe la dezbatere.
(2) Parlamentul aprobă sau respinge persoana propusă cu majoritatea voturilor exprimate.
Votul este secret.
(3) În cazul în care candidatul este ales, Preşedintele informează Consiliul cu privire la aceasta, invitându-l să propună, de comun acord cu preşedintele ales, candidaţii pentru diferitele posturi de comisari.
(4) În cazul în care Parlamentul nu aprobă persoana desemnată, Preşedintele invită Consiliul să desemneze un nou candidat.
Cathy
@ Bibliotecaru
Dar daca am avea societate civila si cetateni (in adevaratul sens al cuvantului) si am pune presiune pe reprezentantii in Consiliu atunci cand se face desemnarea?
Daca am avea reprezentanti puternici in PE care sa respinga, impreuna cu alti reprezentanti ai altor CETATENI in PE, persoana desemnata daca aceasta nu merita sa fie presedinte al Comisiei?
Desigur, discutam la modul ipotetic…”what if”…americanii au facut din „what if” un impuls spre actiune. Noi facem din aceasta sintagma un impuls spre meditatie… neutra. Asa ne mai place sa laudam cu neutralitatea aceasta… Si ca s-o completez pe Dna Cretu: noi suntem… „ca romanul: impartial”.
Poate sa-mi spuna cineva care sunt realizarile Comisiei Europene in ultimul mandat (lasand deoparte „hei-rup-ismele” din ultimele 5 luni de mandat) si daca acestea indreptatesc re-alegerea presedintelui ei?
Bibliotecaru
@ Cathy
Nu cred că este atât de simplu. Cetăţenii români nu pot exercita o presiune asupra consiliului, pentru că acest consiliu nu este ales prin vot de români şi, chiar dacă ar fi, românii nu reprezintă o parte importantă a votanţilor în Europa.
Pe de altă parte, pentru a fi împotriva cuiva, ar trebui ca românii să-i cunoască pe toţi eventualii candidaţi posibili şi să aibă şi o soluţie de schimb, ori nu este cazul.
Personal habar nu am ce ar trebui să facă şi nu face Comisia Europeană, dacă vă amintiţi eu am susţinut o bună informare a românilor în problematica europeană pentru că nimeni nu spune nimic şi nu m-a luat nimeni în seamă. Întorc deci întrebarea, ce credeţi că ar fi trebuit să facă această Comisie Europeană şi nu a făcut? Puteţi da câteva exemple concrete?
gabicretu
@Bibliotecarule,
Nu vehicula idei false. Cetatenii Romaniei au dreptul si obligatia sa-si intrebe propriul guvern (ca este rezultatul alegerii lor) ce pozitie adopta si de ce.La fel pot face toti cetatenii europeni. Consiliul nu reprezinta altceva decat suma guvernelor noastre, nu a celor de pe Marte! Nu este vreo forta inefabila, fara nume si prihana; doar cei 27 ministri de externe au discutat problema; si Consiliul European, dar fara decizie. Nu este o problema de persoana, repet. Este o problema de program. Daca Barroso ar fi de doua ori mai bun, lucrurile ar sta si mai rau; ar fi chiar mai capabil sa-si duca programul la indeplinire…
Bibliotecaru
@ gabicretu
Nu am spus nicăieri că cetăţenii nu au dreptul să întrebe. Dacă am scris aşa ceva, probabil că m-am exprimat greşit pentru că nu am vrut să spun aşa ceva. Nu pot fi însă de acord că au obligaţia să întrebe… unde anume este prevăzută această obligaţie, în ce lege? Nu sunt nici de acord că un guvern este impus electoral? Ştiu teoria despre care vorbiţi că votul prin mandat… Vă rog însă să vă amintiţi că PSD a rămas cu buza umflată în 2004 deşi electoratul a spus altceva. Vă rog să vă amintiţi cum liberalii au rămas la guvernare atâta timp cu o „majoritate” de 20% din dorinţa electorală. Să nu folosim cuvintele fără acoperire doar de dragul poeziei. Guvernul nu este expresia dorinţei cetăţenească, ci rezultatul negocierii politice care nu înseamnă nici 1% dorinţa celor care au votat.
Eu spuneam că cetăţeanul nu poate în mod real să influenţeze această alegere şi, poate cu atât mai important, nici nu ştie să facă o alegere din moment ce nu cunoaşte nici posibilii candidaţi sau măcar ce face Consiliul European, Comisia Europeană sau orice alt organism european. Dacă habar nu are ce, cum ar putea să ceară ceva?
Dumneavoastră chiar credeţi că domnul Boc ştie programul domnului Jose Manuel Barroso? Eu am mari îndoieli că ştie ce este în programul de guvernare al propriului guvern pentru că nu recunosc nimic de ce scrie acolo în actul de guvernare… Dumneavoastră, ca om implicat în politica europeană, puteţi spune alte 10 nume care ar putea fi în locul domnului Barroaso? României cine i-ar conveni mai mult şi de ce? Există publicate undeva, în limba română, programele celor 10 pe care îi propuneţi, în special cel care este benefic României?
Cathy
@Bibliotecarul
De acord cu ce spui tu, insa numai partial. Internetul e un mijloc de informare rapid si ieftin. Institutiile europene au site-uri ce pot fi urmarite de catre cei curiosi de ce se intampla cu viata lor. Ne-am invatat ca, cel mult, sa inghitim nemestecat stirile digerate de altii. Asa se intampla ca la vot alegem fara sa fim in cunostinta de cauza. Suntem comozi, Bibliotecarule! Vrem sa decida, sa munceasca, sa traiasca altii pentru noi!
Ceea ce se poate spune despre mandatul recent incheiat al Comisiei Europene este ca acesta a fost caracterizat de o lipsa flagranta si dureroasa, prin aceasta, de initiative in domeniul social, lipsa ce a intors multi cetateni impotriva proiectului european, acestia dorind (normal!) ca progresul economic sa se asocieze cu progresul social, ceea ce, asa cum se poate constata de catre oricine, nu s-a intamplat.
Ce putea sa faca si nu a facut Comisia Europeana? Un exemplu: putea elabora in 5 ani (e timp destul!) un plan de masuri coerente in privinta muncii decente, in acord cu Carta Drepturilor Fundamentale care, la art 31 in special cere conditii decente si corecte de munca pentru fiecare cetatean, conditii care sa-i respecte acestuia sanatatea, siguranta si demnitatea, dreptul la o limita a orelor de lucru zilnice sau saptamanale, dreptul la perioade de pauza si concedii platite. Toate acestea s-ar fi rezolvat printr-o Directiva a timpului de lucru formulata in sprijinul lucratorului, nu al angajatorilor din domeniul privat.
Putinele masuri propuse de Comisie in cei 5 ani de mandat nu sunt suficient de coerente pentru a lupta impotriva saraciei si excluderii sociale la nivel European.
Ar fi de discutat saptamani intregi pe subiectul acesta, Bibliotecarule…
In acelasi timp, sanatos ar fi fost ca discutia aceasta sa fie purtata in timpul mandatului trecut, astfel incat sa putem pune presiune asupra Comisiei si sa faca ceva. Urasc sa critic, de aceea ma voi opri. Sunt reprosuri tardive si inutile, deci absurde. Nu are rost sa spunem ce ar fi putut face si n-a facut. Mai bine ne concentram pe ce ar putea face de acum inainte, urmeaza alti 5 ani de mandat. „What if…?”
gabicretu
@Repet de o mie de ori, ca sa ne intelegem. Nu este vorba de persoane ci de politici. Iar Dreapta si Stanga nu se inventeaza, reinventeaza in fiecare zi. `Politicile care au idealizat dereglementarea, liberalizarea, privatizarea cu orice pret au fost experimentate pe pielea noastra deja. Nu trebuie sa invatam din carti ci din ceea ce am trait si traim. Consecintele deciziilor luate nu se intampla; ni se intampla. nu trebuie sa fim eruditi; doar constienti. Nici sa cultivam ideea ca guvernele sunt mereu altceva decat rezultatul vointei cetatenilor. Europa este caracterizata de democratii reprezentative. Toate guvernele au investitura parlamentelor, ca nu avem nici o dictatura (nu formal). parlamentele trebuie sa intrebe, ca ele reprezinta cetatenii; daca nu stiu despre ce este vorba, e catastrofal… Traim intr-o catastrofa. Asta este!
Bibliotecaru
@ Cathy
Stimată domnişoară,
Eu petrec mult timp pe internet şi nici măcar eu nu urmăresc ce se întâmplă în instituţiile europene, pentru că volumul informaţiei este extrem de mare. Mai mult, cea mai mare parte a grupajelor informative este în limba engleză şi nu o pot urmări exact. Eu nu ştiu cum ar putea cineva crede că tot românul ar avea timp două ore pe zi să se intereseze despre ce se întâmplă în Europa, alte două ore ca să citească ce face politica şi pe la noi… este exclus. Sinteza şi semnalele de atenţie sunt necesare, de aceea s-a inventat şi presa, altfel am citit tot timpul Monitorul Oficial. Dar să spunem că românul s-ar informa şi ar ştii exact ce fac cei câteva sute de parlamentari europeni, că ştiu exact ce se întâmplă la nivel de conducere europeană. Ce anume ar putea face el de aici? Să trimită o scrisoare premierului prin care să-l roage să adopte o anumită poziţie? Să trimită o scrisoare ministrului de externe, reprezentanţilor săi în P.E.? Cred că cei de la Guvern s-ar executa imediat… 😀
Nu pot fi de acord cu acest „putea elabora in 5 ani (e timp destul!) un plan de masuri coerente in privinta muncii decente”. Asta poate însemna orice… Guvernul Boc de ce nu ia „un plan de masuri coerente in privinta muncii decente”? Dar Guvernul Tăriceanu? Dar Guvernul Năstase? Sigur, ca formulare sună bine, totuşi eu nu pot să cred că aceste soluţii plutesc în aer şi cineva refuză să le ia pentru că nu doreşte de fapt o muncă decentă. Ştiţi care sunt aceste măsuri coerente? Există ele sau trebuiesc inventate?
În toate „reclamele electorale”, pentru că nu le mai pot numi campanii, auzim de fiecare dată acelaşi lucru, măsuri concrete, măsuri coerente, pachet de legi, o mai bună organizare… toate aceste vorbe cu pretenţie de climax de operativitate. După aceea nu se mai întâmplă nimic.
Adevărul pe care l-am constat este că nimeni nu poate să facă exact mare lucru (declarativ se pot face multe), toată lumea are poziţii de tipul mărim TVA, micşorăm TVA, nu modificăm TVA… dar aceste măsuri, contradictorii fără doar şi poate, nu pot duce toate la bunăstare, la un mai bine… deduc deci că nimic nu este clar, nimic nu este determinat, nu există o formulă spre un mai bine. Privesc acest Guvern şi întreaga presă cum vorbeşte de luni de zile de un impozit forfetar care nu are nimic forfetar în el şi nu-mi pot imagina decât că toţi oamenii politici care se perindă savanţi la TV, începând cu ministrul de finanţe şi premier, sunt nişte bieţi copii în ale macro-economiei care se joacă de-a Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia… Este un spectacol penibil şi, cu cât reuşesc să mă informez mai mult, cu cât încep să înţeleg mecanismele conducerii economiei naţionale, cu atât îmi dau seama că cei care se află la conducerea destinelor României sunt penibili, infantili în reacţii, ca nişte veşnici repetenţi ajunşi pe un post de profesor universitar doar pentru că sunt îmbrăcaţi „la costum”. Să nu uităm că România a mai avut un academician cu coc, astăzi toată lumea se vizează un mic Ceauşescu. Observ că puţinii specialişti pe care România îi mai avea la final de mileniu s-au retras din viaţa publică şi au prins nişte posturi decente unde nu este necesar să se murdărească după cum i se năzare unui fiu iubit al poporului.
De aceea sunt pragmatic, nu mai cred în soluţii de genul „să nu fie rău ca să fie bine”, vreau concret proiecte de legi, soluţii, simulări de implementare… Nu ştiu dacă cineva din lumea politică îşi dă seama, dar „simplul cetăţean” deja se gândeşte la a desfiinţa armata şi serviciile secrete, la a scădea TVA-ul la 13 la sută… Propaganda pe care politica o face de mulţi ani încoace cu mesajul „noi facem altfel şi suntem mai buni”, a prins atât de bine la populaţie încât a început fiecare a început să citeze mesajele TV fără a înţelege exact despre ce e vorba. Oamenii înţeleg astăzi că mesajele de tipul „să nu fie rău ca să fie bine” sunt aplicabile dar nu sunt aplicate pentru că un „nenorocit” de nu ştiu unde vrea ca populaţiei să-i fie rău în continuare şi asta pentru că este condus de o perversitate ciudată. Toate partidele s-au perindat pe la guvernare şi sub nici unul nu s-a ajuns încă măcar la „performanţa” conducerii PCR. Nu este umilitor pentru actuala clasă politică? Lumea crede că o guvernare este mai bună decât alta dacă consumă un kilogram de carne în plus pe lună, nimeni nu vede în ansamblu, nimeni nu vede că România este înecată în datorii, nimeni nu sesizează cacealmaua.
Eu sunt convins că aveţi bune intenţii, dar eu nu mă voi mai lăsa convins decât de concreteţe. Acest „what if”, pentru care am inventat cu ceva timp în urmă un cuvânt, refuturare, rămâne un simplu exerciţiu intelectual. Democraţia nu lucrează cu acest „what if”, exerciţiul democraţiei conţine funcţionarea „din mers” a lucrurilor. Personal nu cred că domnul Barroso ar fi putut să aplice ceva, de orice natură, astfel încât munca să câştige în calitate şi nu a făcut-o din rea voinţă. De asemenea nici nu cred că altcineva ar fi putut face acelaşi lucru pentru că ar avea o ştiinţă superioară asupra lucrurilor şi fenomenelor socio-economice.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Vă eschivaţi de la răspuns. Politicile sunt alese prin vot de persoană.
Dar vă fac pe plac 🙂 Îmi puteţi indica un link către programul pe care îl consideraţi cel mai benefic pentru România şi care ar trebui susţinut de Statul Român? Evident în limba română…
Cathy
@Bibliotecarul
🙂
Prieten drag,
Nu vorbesc la modul general, chiar daca formularea era poate generala.
„Plan coerent de masuri” se referea, de exemplu, la saptamana de lucru de 48 de ore maxim la nivelul intregii Uniuni, o directiva care sa stabileasca drepturi minime pentru fiecare lucrator, indiferent de tipul activitatii desfasurate astfel incat sa fie protejati si lucratorii care nu au contracte de munca standard, numiti in jargonul european lucratori „atipici”, o directiva privitoare la negocierea contractelor colective de munca la nivel trans-national, in acord cu tendinta de extindere a afacerilor la nivel de Uniune, o revizuire a instrumentelor existente, de exemplu (subiect dureros pentru femei), o revizuire a Directivei privitoare la principiul egalitatii in remunerare intre lucratorii femei si cei barbati – suntem constienti ca e veche de 34 de ani aceasta?! – masuri de reconciliere a vietii private cu cea de lucru etc. etc.
Desigur, toate acestea pot fi numite teme electorale. Ai si tu dreptate. Eu nu te contrazic si nu ma cert cu tine, asta ar mai lipsi acum!
Daca exista vointa insa, masurile acestea pot fi luate. Avem exemplul tarilor nordice, de ce sa nu incercam – macar sa incercam – sa-l exindem la nivel de Uniune?
Bibliotecaru
Desigur, astfel de măsuri ar avea un rol benefic pentru cea mai mare parte dintre cetăţenii europeni. Din păcate ele funcţionează la nivel de principiu şi, în foarte multe cazuri, cutuma va rezista. Eu cred că va exista întotdeauna un canal îngust dar insurmontabil din cauză că este foarte adânc, care se va erija într-o prăpastie între raţiunea la vârf şi realitatea la bază. Eu de aceea susţin că este foarte mare nevoie de o reconstruire doctrinară care să lege iarăşi politica de societate.
Cathy
🙂
Trebuie in primul rand sa reconstruim societatea, Bibliotecarule! Apoi societatea sa construiasca politica. Desi pare un proiect a carui reusita este foarte departe!
Bibliotecaru
Da, aşa este. Dar pentru ca să reconstruim societatea, cu toţii trebuie să investim într-o figură proeminentă capabilă să fie efigia acestei schimbări, simbolul unei noi ere. Ei bine, aceşti oameni emblematici pentru o întreagă epocă sunt eclipsaţi şi marginalizaţi de viaţa politică devenită forţă conservatoare. România are nevoie astăzi de o forţă motrice a restructurării mentalităţii colective, aşa cum au fost, de exemplu, Dimitrie Cantemir sau Alexandru Ioan Cuza, artizani ai schimbărilor instituţionale, avem nevoie de lideri de opinie geniali şi de oameni cinstiţi. Va înţelege însă politica nevoia schimbării, va lăsa politica aceşti oameni să producă schimbarea? Îl vedeţi de exemplu pe Traian Băsescu, Mircea Geoană sau Crin Antonescu renunţând la puterea prezidenţială pentru a face loc şi a susţine toţi la un loc un geniu intelectual care să conducă România spre o altă identitate? Mă îndoiesc.
Cathy
Eu nici macar nu ma indoiesc, Bibliotecarule. Sunt sigura ca nu.
Bibliotecaru
Păi şi atunci ce este de făcut? Cum pot cetăţenii să influenţeze evoluţia lucrurilor, fie în România, fie în Europa? Eu nu cred că există o şansă democratică, nu cred că votul influenţează efectiv situaţia, chiar dacă merg la vot, nu cred că se poate constitui o coeziune între membrii societăţii astfel încât să devină o forţă. Singura şansă trebuie să o aşteptăm tot din partea politicii care trebuie să elibereze ea însăşi poziţia de forţă pe care a ocupat-o de o sută de ani încoace. Pentru aceasta avem nevoie de politicieni care să nu fie aroganţi, să fie bine intenţionaţi şi care să dorească în mod real binele României. De aceea eu aş întreba fiecare membru de partid, fie el în vârf, fie el la bază, ce are de gând să facă pentru democraţia reală şi nu cea mimată? Sunt oameni care nu sunt „pe interes”, sunt oameni care chiar trăiesc astăzi o revoltă a neputinţei. Politicienii de vârf ignoră aceşti oameni şi ei pleacă, pentru că nu vor munci la nesfârşit în numele unui scop de tip afiş, iluzoriu.
Darius
Mda. Vad ca pot eu sa stau si sa astept mult si bine raspunsul la leapsa.
gabicretu
@Darius,
Sunt tot pe drumuri. Am uitat… Bine ca mi-ai amintit. Poate reusesc o versiune de raspuns rezonabil de diferita de a celorlalti…
Darius
In acest caz, astept. 🙂
doinaş
Am fost recent la un seminar, si, din pacate, s-a confirmat ceea ce spunea Gabi: desi, declarativ, Europa doreste sa fie o entitate cu puternice valente sociale, in fapt, prin vot, ne indreptam spre un mare liberalism.
Sa fiu a naibii daca nu-s din ce in ce mai convinsa ca majoritatea celor care=si proclama o afinitati liberale, se refere la libertati de genul celei de gandire, de asociere, de circulatie, de exprimare…in consecinta drepturi politice. Atunci cand vorbim despre drepturi economice….majoritatea devin mult mai…de stanga.
Imi exprim si eu indoiala ca opinia romanilor ar putea avea vreo relevanta…
Plus ca, gandeste-te cat efort de informare ar cere ca sa urmaresti site-urile la care de referi…in conditiile in care, practic, opinia ta nu conteaza… de ce-ai face-o? A, de-o curiozitate, poate. Dar nu sa le urmaresti sistematic…
doinaş
Prin voturile exprimate de parlamentarii europeni, adica, …ne indreptam …