Home » Analize, Editoriale, General, Politice, Prima pagină

Oameni de stat sau avocăței de provincie!?

25 June 2012 12,267 views 117 Comments

României nu-i merge bine. Tensiunile dintre instituții sunt din ce în ce mai puternice; nu doar puternice; sunt profund disfuncționale. În alte societăți, gradul mare de încredere între cetățeni și în instituții nu face necesar apelul cotidian la lege. La noi, nu este cazul. Trebuie să invocăm mereu litera legii. Doar că ea, legea, poate fi citită în felul în care o fac oamenii de stat sau, dimpotrivă, în maniera unor avocăței de provincie.

În ceea ce privește soluționarea conflictului dintre președinție și guvern cu privire la participarea la Consiliul European, din păcate, drumul pe care s-a pornit este acesta din urmă; nici nu e de mirare. Pare a fi o mare penurie de oameni de stat în țara noastră. Din acest motiv, reiau într-o manieră mai explicită și riguroasă câteva dintre concluziile lecturii pe care o dau legilor. Am spus legilor (la plural), nu legii (Constituția, la singular). Acest articol vine după acesta si acesta.

România a aderat la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Din acel moment, legii noastre constituționale i se adaugă și Tratatele Uniunii Europene.
”Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate” (art. 148/1 din Constituție) s-a produs. În caz de conflict legislativ, are prioritate legislația comunitară. În celelalte cazuri, legile sunt complementare.

Rezolvarea ”dilemei” privind reprezentarea la Consiliul European este un asemenea caz de complementaritate a Tratatelor Fundamentale ale Uniunii Europene și Constituției României. Mai facem precizarea că actuala Constituție este din 2003, înainte de aderarea la Uniunea Europenă, iar instituțiile românești abilitate nu au transpus legislativ, până la acest moment, prevederile din Tratat care nu își au corespondent în prevederile constituționale (ca formă provizorie, până la elaborarea unei noi constituții care să ia în considerare statutul de stat membru al UE și participarea la nivelul comunitar de decizie).

Consiliul European este cea mai recentă instituție comunitară; nu este o organizație sau organism internațional. Este rezultatul instituționalizării reuniunilor informale la nivel înalt existente anterior. Baza sa juridică a reprezintă Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. La art. 13 din Tratat îl putem găsi, pentru prima dată, în lista instituțiilor Uniunii Europene iar la art. 15 se stabilesc rolul și componența sa. Citez:

(1) Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale. Acesta nu exercită funcții legislative.
(2) Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre…

În recentul conflict interinstituțional, acest articol a fost redus la aliniatul doi – cine participă la Consiliul European - ignorându-se rațiunea pentru care acesta se reunește, precizată la alin. 1. Acest aliniat are două părți; din prima, aflăm că această instituție ”definește orientările și prioritățile politice generale” ale Uniunii Europene; a doua parte precizează că ”nu exercită funcții legislative”. De altfel, știm cu toții că documentul final al Consiliului European, concluziile, este o declarație politică care nu are caracter legislativ.

Ce anume a gândit legiuitorul european când a pus în același aliniat cele două precizări!? Am putea gândi că a vrut să dea o satisfacție gratuită șefilor de state sau guverne, care să se reunească fără vreo finalitate practică, în acest caz, normativă; ne-am putea închipui o cină între prieteni, care ține până la trei dimineața, în condiții stricte de securitate. Nu este departe de adevăr dar nu este cazul, totuși. Istoria dezbaterilor Tratatului și crearea funcției de președinte (permanent) al Consiliului European ne spune altceva. Consiliul European a fost instituționalizat în ideea de a crește eficiența deciziei europene. Cum poate fi eficientă o instituție care nu poate să legifereze!? Prin participanții săi, care se angajează să transpună în acte normative deciziile luate.

Concluzie preliminară

Participanții trebuie să fie purtătorii unei voințe politice (care să le permită în mod legitim să stabilească orientările generale în diferitele domenii ale politicii comunitare).
Participanții la Consiliul European trebuie să aibă capacitatea instituțională și atributul constituțional de a transforma orientările și politicile generale în politici concrete, cu bază legală. Trebuie să aibă drept de inițiativă legislativă și o majoritate care să o susțină.

Există mai multe situații posibile. Dacă domeniul vizat este de competența exclusivă a instituțiilor europene, inițiativa legislativă aparține Comisiei Europene; președintele Comisiei este membru, fără vot, al Consiliului European. Angajamentul celorlalți participanți se concretizează în asigurarea susținerii în Consiliu a respectivelor propuneri (Consiliul Uniunii Europene, zis și Consiliul de Ministri, ”cameră” legislativă a Uniunii Europene, alături de Parlamentul European). În Consiliu sunt reprezentate guvernele statelor membre, așa cum în Parlamentul European sunt reprezentanți cetățenii europeni.
Pentru domeniile care sunt de competență națională, angajamentul se transpune prin legislație internă. La fel se întâmplă și în cazul în care nu se ajunge la unanimitate în privința unei decizii dar o parte a statelor membre cad de acord să ia anumite măsuri care nu se pot adopta la nivel comunitar (din lipsa unanimității). Un exemplu în acest sens este Compactul fiscal. Două state s-au opus măsurilor; o inițiativă a Comisiei a fost imposibilă (în sensul unei directive sau unui regulament). Atunci s-a ales forma unui tratat interguvernamental pentru care semnatarii s-au angajat să asigure ratificarea în parlamentele naționale.

După aceste precizări, trecem la aliniatul 2 al art. 15. – cine participă. Legiuitorul european lasă la latitudinea statelor membre să decidă între șeful de stat sau șeful de guvern, ținând cont de diversitatea reală și cea posibilă (Uniunea se mai extinde) a organizărilor statale și de nevoia ca participantul să îndeplinească condițiile specificate mai sus.

La cel mai recent Consiliu European, statele membre au fost reprezentate astfel: 23 de către șefii de guvern (7 monarhii constituționale și 16 republici parlamentare) iar 4 de către președinți. Cele 4 state reprezentate de șefii de stat au fost: Cipru (republică prezidențială), Franța (republică semi-prezidențială), Lituania și România (republici parlamentare). Rațiunile în fiecare caz în parte sunt diferite.(a se vedea articolul anterior)

Să le analizăm pe ale României. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și până la jumătatealui 2012, președintele a fost reprezentantul în Consiliul European. După 1 Decembrie 2009, în mod oficial nu s-a pus problema alegerii între președinte și primul ministru; nimeni nu s-a opus și toți au acceptat starea de fapt. Dacă problema ar fi fost ridicată mai devreme, s-ar fi observat că rațiunile instituționale lipsesc.

Prevederi explicite cu privire la nivelul decizional comunitar nu există în Constituție. În schimb, există prevederi explicite legate de autoritatea care are atribuțiile de a realiza politici și, respectiv, cea care deține inițiativa legislativă:

ARTICOLUL 102
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Articolul 102 ne scutește de a intra în dezbaterea legată de caracterul politicilor comunitare (interne sau externe). Indiferent de soluția pentru care optăm, guvernul este responsabil.
ARTICOLUL 74
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot.(…)

Există, de asemenea, prevederi explicite care stabilesc rolul președintelui (art. 80) și-i limitează anumite moduri de acțiune, de exemplu ca membru de partid, atașat unor anume politici (art. 84).
ARTICOLUL 80
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 84
(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid (…)

Președintele nu are constituțional puterile executive pe care unii i le atribuie pentru că nu dispune de mecanisme prin care voința sa să se transforme în act normativ: nu are drept de inițiativă legislativă, se poate adresa parlamentului doar prin mesaje, care nu sunt acte juridice, nu poate demite primul ministru, nu-l poate obliga să adopte anumite măsuri în guvern, etc.
Poate consulta guvernul, poate participa la unele reuniuni ale guvernului (specificate în art. 87 din Constituție) sau dacă este invitat de primul-ministru, etc… În orice caz, nu poate să impună reprezentanților guvernului în Consiliu cum să voteze.

Poate trimite spre ratificarea parlamentului tratate pe care le semnează (dar care trebuie negociate de guvern) dar nu poate să garanteze că ele vor fi votate în fața nimănui (pentru că, de principiu, el nu poate dispune de o majoritate parlamentară pe care să o controleze; este deasupra partidelor).

Constituția nu-l împiedică să participe la Consiliul European, nici nu-i recomandă; problema este dacă există rațiuni să o facă. Între voința sa politică, exprimată în cadrul reuniunii, și puterea legislativă/executivă din România este un vid instituțional. Nu există nicio garanție constituțională că ”impulsul necesar dezvoltării” se va transmite mai departe.

Să luăm un exemplu. La următorul Consiliul European, tema este Cadrul Financiar Multianual 2014-2020; bineînțeles, este vorba de orientările generale și de prioritizarea politicilor, veniturile proprii ale Uniunii, etc. Președintele nu are atribuții și responsabilități bugetare de niciun fel. Singura variantă legitimă și relativ eficientă de participare ar avea drept model pe regina Angliei citind mesajul anual; adică, primul ministru să-i scrie un discurs iar președintele să-l citească; la întoarcere, să informeze detaliat pe primul ministru/guvernul despre conținutul discuțiilor purtate de ceilalți participanți, etc. fără a avea posibilitatea de a decide el însuși asupra niciunui aspect în dezbatere (pentru că nu are atribuții bugetare!!!).
Această variantă ar putea fi acceptată doar de un ocupant al poziției de președinte pentru care orgoliul personal este mai important decât interesul statului și funcțonarea instituțiilor; sau care dorește să fie unicat între cei 27 de reprezentanți ai statelor membre.

România este republică parlamentară, in ciuda unor declarații contrare. Constituția este clară; chiar și simbolic, Titlul III (Autoritățile publice) începe cu Parlamentul și continuă cu Președintele, nu viceversa. În plus, prin aderare am transferat către instituțiile comunitare o serie de atribuții; dar nu puteau fi transferate la nivel comunitar și exercitate in cadrul instituțiilor UE, atribuții pe care președintele nu le are prin Constituție. Realizarea guvernanței economice europene este obiectivul central urmărit de instituțiile comunitare în această perioadă; prin ce artificii avocățești ar putea cineva dovedi că președintele poate în mod legitim să decidă la nivel comunitar ceea ce este ilegitim să decidă în țară – politicile financiar-economice!?

În Uniunea Europeană există un singur stat prezidențial (Cipru) și unul semi-prezidențial (Franța). Pentru cei care consideră că și România este un stat semi-prezidențial, comparațiile sunt simplu de făcut și diferențele de sesizat. Constituția Franței este aici iar cea a României, aici. Nici chiar Constituția franceză nu garantează însă că lucrurile vor merge bine în caz de coabitare; deocamdată, președinții Franței s-au bucurat de majoritate; dar ei pot fi membri de partid. Pentru a avea o bază de discuție…

Continuarea articolului este aici:

1. Diferența dintre o republică parlamentară și o republică prezidențială nu constă în faptul că, în prima,  parlamentul decide ce vrea el iar, în a doua, președintele face ce-i trece prin cap. Diferența stă în aceea că în republicile prezidențiale cel ce conduce puterea executivă  este președintele (de exemplu, SUA), în timp ce în republicile parlamentare executivul este condus de primul ministru (de exemplu, Germania). Parlamentul are același rol oriunde. Parlamentul, președintele și guvernul au aceleași limite de acțiune oriunde - cele impuse de legea fundamentală a țării cu pricina.

2. Conform (1), Tratatelor Fundamentale ale Uniunii și Constituției României, este abilitat (legitim) să participe la Consiliul European premierul; trebuie să o facă. Nu avea ce căuta la Parlament; nici președintele la Curtea Constituțională. Dovadă că au consilieri care trebuie demiși urgent; amândoi. Curtea poate fi suspectată de decizii părtinitoare; dar nu din acest motiv nu trebuiau să ajungă la Curte, ci pentru că nu exista niciun conflict instituțional; conflictele personale nu se rezolvă la CCR, nici la Parlament. Există, într-adevăr, un prost și ilegitim precedent (președintele a participat la Consiliul European în ultimii doi ani). Cutuma care contravine Constituției trebuie să înceteze. Atât.

3. Parlamentul are atributul constituțional de a defini mandatul cu care se duce premierul la Consiliul European; acesta este un mandat politic; de exemplu, să susțină instituirea taxei pe tranzacțiile financiare speculative (ca venit propriu al bugetului european); sau să nu o facă. Parlamentul nu are atributul constituțional de a defini conținutul funcției de premier sau de președinte. Pentru asta ar trebui să se transforme mai întâi  în adunare constituantă.

4. În diverse state, diferitele autorități poartă denumiri diferite; faptul că Angela Merkel se numește cancelară nu schimbă rolul său - de șef al guvernului. Descrierea rolului o găsim în Constituția Germaniei. În România, avem președinte, nu șef de stat, dar cei care invocă acest fapt fac o glumă, bănuiesc. Această din urmă denumire nu o veți găsi în constituții; este o etichetă care se aplică pe un borcan (în teoria statului și dreptului); în borcan poate fi un rege, un președinte, un mare duce sau un conducător, dictator,  etc. Ce rol are fiecare scrie în constituțiile statelor respective. Președintele nu trebuie să reprezinte România la Consiliul European pentru că nu are prin constituție puterile executive necesare; funcțiile sale din Constituție sunt altele! Dar dacă trebuie să aplicăm eticheta de șef de stat cuiva, în România, o va purta președintele.

5. Președintele nu poate mandata/transfera  decât atributele  pe care le are, nu pe cele care nu-i aparțin. Poate mandata pe președintele Senatului să primească scrisorile de acreditare ale ambasadorilor străini atunci când este plecat în străinătate să se trateze de o boală. Acest lucru este perfect constituțional. Nu poate să-l mandateze pe premier să susțină sau nu aderarea la euro mai devreme sau mai târziu, de exemplu; politicile economice nu sunt de competența sa, ci a guvernului. Scrie în Constituție. Mai curând el este mandatarul nu cel care mandatează; de exemplu, ca să declare mobilizarea generală (în calitate de comandant al forțelor armate) trebuie să aibă,  aprobarea prealabilă a Parlamentului. Cine l-a sfătuit să să spună că premierul poate merge la Consiliu doar mandatat de președinte, rău l-a sfătuit…

6. Am tot auzit repetat un lucru în aceste zile - cum că deciziile justiției sau ale Curții Constituționale nu se comentează. Este o mare confuzie la mijloc. Deciziile definitive sunt executorii; pot fi puse în aplicare, în cazul judecăților penale; interpretările Curții trebuie luate în considerare, conform prevederilor legale. Dar orice decizie poate fi comentată, analizată, contestată. În multe situații, există chiar forme excepționale de atac ale unor decizii definitive ale justiției. Multe procese au fost reluate și persoane care au ispășit o condamnare au fost considerate, în final, nevinovate. În privința interpretărilor Curții, lucrurile sunt și mai clare; nu sunt sentințe; sunt interpretări ale legii; uneori foarte corecte; alteori, stupide. În cazul de care este vorba, nu am înțeles bine asupra a ce s-a pronunțat…

PS

Mă simt datoare să fac aceste precizări pentru că mă simt responsabilă; un altfel de politică în România nu se poate face până nu învățăm să ținem cont de legi/instituții și să nu intrăm în bătălii personale. În plus, cetățeanul merită respect. El trebuie convins de legitimitatea acțiunilor celor care ocupă diversele funcții; ideea că x i-a ”făcut-o” lui y sau viceversa, trebuie să dispară din capetele noastre. Dacă reușim să scăpăm de ea, locul a va fi urgent ocupat de respect și încredere, nu rămâne gol!

Mă mai simt datoare să atrag atenția celor care ajung la putere că este bine să se înconjoare de unii chiar mai deștepți decât ei înșiși; puterea lor va spori. Dacă fac invers, va spori doar ridicolul.

http://www.gabrielacretu.ro/aceea%C8%99i-tema-precizari-pentru-cei-care-cred-ca-%C8%99tiu-dar-habar-nu-au.html

117 Comments »

  • casandra A spus:

    Bun articol.
    Poate ca ar fi trebuit sa mentionezi clar ca in Franta toate sedintele guvernului sutn prezidate de presedinte. Ca primul ministru prezideaza sedintele guvernului doar daca presedintele nu o face. Si ca ordinea de zi a sedintelor de guvern se face de presedinte.

    “Article 9
    Le Président de la République préside le Conseil des ministres.”
    Adica, le prezideaza pe toate. Nu doar pe unele, pe anumite teme, si cu prevederea constitutionala ca “poate” prezida.

    Si, da, ai dreptate, Constitutia Frantei consacra intai institutia “Presedintele”, apoi Guvernul si la urma Parlamentul. La noi, Parlamentul este primul.

    Ce naiba se intampla cu marii profesori de drept constitutional si drept european, unde sunt? Chiar toti sunt muti?

  • gabicretu (author) A spus:

    @Din păcate, dat fiind ca sunt două articole, complementare :) , lucrurile nu știu dacă sunt atât de clare precum a fost în intenție; se mai adaugă scrisul la unu noaptea, în afara orele de muncă… Am mai corectat acum din erorile de ortografie, să nu fiu sancționată public…

    În privința președintelui francez, două aspecte sunt esențiale pentru cazul nostru:
    1. are dreptul discreționar de a numi primul ministru (care nu trebuie să fie șeful majorității); acest drept nu mai există nicăieri.
    2. El rămâne șeful majorității (când nu e coabitare); astfel, are un control total asupra guvernului; dacă nu răspunde, primul ministru se poate trezi că a ajuns în opoziție a doua zi…

    Prezidarea ședințelor de guvern (lucru foarte adevărat) poate fi și un act simbolic, fără atribuțiile de mai sus.

  • N. Raducanu A spus:

    Articolul d-nei Cretu este excelent argumentat si convingator. Nici nu mai ar fi nevoie sa se pronunte in privinta celui care legal poate ocupa scaunul rezervat reprezentantului Romaniei in Consiliu. De ce oare insa secretariatul Consiliului (sau Comisiei?) a trimis cate o invitatie atat presedintelui, cat si primului ministru al Romaniei? Asa o fi procedat si in trecut, iar Boc s-a recuzat de fiecare data? Iar in ipoteza (chiar absurda) ca cei doi nu cad de acord acasa si se duc ambii la sedinta Consiliului, cine va transa dilema?
    Referitor la intrebarea d-nei Casandra: “Ce naiba se intampla cu marii profesori de drept constitutional si drept european, unde sunt? Chiar toti sunt muti?”. Raspunsul cred ca este unul: le este frica sa nu fie a doua zi chemati la DNA!

  • Aya A spus:

    ATENTIONARE

    Urmatorul pas pe care aproape l-a anuntat, in subtext, Traian Basescu este declararea starii de urgenta.
    Asta inseamna dizolvarea Parlamentului, interzicerea unor televiziuni si ziare, etc.

    USL trebuie sa se grabeasca- ar putea fi o chestiune de ore!- atat cu suspendarea lui Basescu DAR si- fulger!- cu modificarile necesare privind anumite chestiuni legate de Curtea Constitutionala.

  • Aya A spus:

    Solutia aleasa de Adrian Nastase- de a renunta la cererea de intrerupere a pedepsei, in conditiile in care cauza urma sa fie stramutata “cu dedicatie” – este un exceptional reflex de luptator.

    Sa nu uitam ca Victor Ciorbea a fost procuror si, cand a afirmat, la Antena 3 (in 3 iulie 2012) ca Adrian Nastase ar putea fi ucis “cu ocazia” transportului in orasul-nu-stiu-care unde ar fi stramutata judecarea cauzei, a vorbit intuind perfect gandirea si intentiile procurorilor Monicai Macovei.

    Subliniez ce am mai scris: in penitenciar, viata lui Adrian Nastase este in pericol. I s-a pregatit- si intentia este mentinuta- soarta lui Sorin Crivat (asasinat in penitenciarul Codlea).

    Amintesc ca de “noul caz Adrian Nastase” (legat, formal, de tentativa de sinucidere- pe fond, este si altceva, extrem de grav) se ocupa procurorul Selaru- acelasi care a “ingropat” cazul Sorin Crivat, asasinat in penitenciarul Codlea.

  • Aya A spus:

    Felicitari noului presedinte al Senatului- Crin Antonescu!
    Felicitari noului presedinte al Camerei Deputatilor- Valeriu Zgonea!

    Separat:
    Felicitari premierului Victor Ponta pentru modul impacabil in care s-a comportat si a actionat, subliniind, ireprosabil, separatia puterilor in stat!

    Felicitari pentru USL!

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,
    Va semnalez un fapt cu adevarat SENZATIONAL:
    In Monitorul Oficial, partea I, nr. 483/13 iulie 2012, este publicata Legea nr. 127/12 iulie 2012 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante. Aceasta lege este promulgata prin Decretul nr. 481/12 iulie 2012, publicat in acelasi Monitor Oficial.
    Si, acum, ATENTIE: Legea sus-mentionata este semnata de dna Roberta Alma Anastase in calitate de presedinte al Camerei Deputatilor, respectiv de dl. Vasile Blaga in calitate de presedinte al Senatului, desi cei doi au fost revocati din functii – Cand?! – in 3 iulie 2012.
    Cu alte cuvinte, dl. Crin Antonescu a promulgat o lege care, la data pe care o poarta – 12 iulie 2012 -, nu este certificata de presedintii in functie ai celor doua Camere.
    Aceasta situatie poate fi, desigur, explicata, dar din punct de vedere juridic legea respectiva, implicit ordonantele care se vor da in temeiul ei sunt lovite de nulitate.
    O asemenea situatie s-a intamplat, dar in alt fel, si in 2007.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Actiunea Presedintelui Romaniei de a ataca la Curtea Constitutionala hotararea Camerelor reunite ale Parlamentului de suspendare a sa din functie, judecata in 7 iulie cor., nu poate fi calificata, cum pe buna dreptate a statuat respectiva Curte, respingand-o ca inadmisibila, drept cerere de solutionare a unui conflict juridic de natura constitutionala. Intr-adevar, potrivit definitiei Curtii Constitutionale data prin Decizia nr. 730/2012, dar si prin Decizia nr. 53/2005, un conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice presupune “acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor”.
    In mod strict, hotararea de suspendare nu indica vreo autoritate investita (cu i de dupa i) sa preia atributiile Presedintelui Romaniei, ci doar creaza premisele ca preluarea sa fie realizata de Parlament prin unul din co-presedintii acestuia – presedintele Senaului sau presedintele Camerei Deputatilor. Conflictul juridic de natura constitutionala apare in momentul in care, potrivit definitiei reproduse mai sus, atributiile functiei de Presedinte al Romaniei sunt preluate efectiv de catre unul din cei doi subiecti nominalizati mai sus ori se creaza premisele preluarii de catre unul din subiectii respectivi. Acest lucru s-a intamplat, dupa cum bine stim, prin edictarea mai multor acte, apartinand atat Parlamentului, cat si Curtii Constitutionale, preluarea efectiva a atributiilor functiei de Presedinte al Romaniei de catre presedintele Senatului avand loc in 10 iulie cor. Abia ACUM, cand atributiile Presedintelui Romaniei au fost preluate de presedintele Senatului, se poate vorbi asadar despre un conflict juridic de natura constitutionala, in sensul definitiei reproduse mai sus. Abia acum Presedintele Romaniei poate sa introduca la Curtea Constitutionala cerere pentru solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala, ivit, pe de o parte, intre domnia-sa si, respectiv, Parlament, la care se adauga presedintele Senatului, pe de alta. Abia acum cererea este ADMISIBILA si numai in sensul celor aratate mai sus.
    Argumentele care sustin admisibilitatea cererii in cauza, privind calitatea procesuala a Presedintelui Romaniei, precum si cele privind fondul cauzei se regasesc in deciziile date de Curtea Constitutionala in ultima vreme. Intr-o postare viitoare voi sintetiza, cu speranta ca demersul meu va servi interesului public, aceste argumente.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu (author) A spus:

    @dl. Mangu,
    Mă bucur sa va revad/recitesc. Ca si in trecut, nu pot sa va înțeleg destul de bine deși sunteți mai clar decât CCR, trebuie sa accept.

    Acum exista un conflict între președintele suspendat si parlament?! Presedintele suspendat este o instituție?! Nu pot urmări…

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    V-ati speriat?
    Al dvs, Valeriu Mangu

  • gabicretu (author) A spus:

    @De ce?! Daca dv. recunoasteti ca ați atins nivelul maxim al evolutiei personale ca Bau Bau, eu nu mai sunt demult copil… :)

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Ma refeream la faptul ca nu ati postat un text pe care vi l-am trimis.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu (author) A spus:

    Nu știu despre ce e vorba… :)
    Text despre ce?! Trimis unde?!

  • ggiggi A spus:

    Da’ cine-i “aya” dom’le ?
    Ca ma scoate din sarite de nu se poate……. aya ( ca tot i ramane ) :D

  • gabicretu (author) A spus:

    Ggiggi,
    Înțeleg ca nu era pentru mine întrebarea. Nici eu nu știu răspunsul dar mă gândesc ca o fi omoloaga, de la grupul advers. Curios sa nu va cunoasteti…

  • ggiggi A spus:

    ^^
    Bine Doamna, matali ai vrut-o . De azi inainte o sa “postez” aceleasi cantitati…. :)

  • Gabi (author) A spus:

    @Nu am pârît la șefi că ea e mai harnică, să nu urmeze măsuri de represiune. Am considerat că e mai importantă calitatea decât cantitatea, așa că pot fi iertată :)

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    In urmatoarea suita de postari voi aduce argumente pentru invalidarea de catre Curtea Constitutionala a referendumului, INDIFERENT de numarul de participanti si, respectiv, de numarul celor care raspund “DA” la intrebarea inscrisa pe buletinul de vot, asa cum a fost ea stabilita prin Hotararea nr. 33/2012 a Parlamentului.
    Precizez ca expunerea argumentelor este succinta, vizand doar esenta acestora.

    ARGUMENTUL nr. 1
    de invalidare a referendumului

    Articolul 2 al Constitutiei consacra, in alineatul (1) al sau, principiul potrivit caruia alegerile pentru organele reprezentative ale poporului trebuie sa fie CORECTE. Acest principiu trebuie in mod neindoielnic sa guverneze si referendumul.
    Cetatenii cu drept de vot sunt chemati la referendum, potrivit dispozitiilor art. 95 al Constitutiei, “pentru demiterea Presedintelui”. Dar, datorita unui abuz de limbaj, consacrat de-acum in spatiul public cum ca ar exprima o norma de ordin constitutonal, majoritatea cetatenilor au convingerea ca Romania are doi Presedinti – unul pe numele sau de cetatean Traian Basescu, iar celalalt, Crin Antonescu. Primul – “suspendat”, iar al doilea – “interimar”. Aceasta convingere a fost alimentata atat de mass-media, cat si de dl. Crin Antonescu, autoprezentat in aparitiile sale publice drept “Presedintele interimar al Romaniei” desi, dupa cum am aratat anterior, domnia sa este doar presedintele Senatului, care a preluat cu caracter interimar o serie de atributii ale Presedintelui Romaniei. Dar chiar mai mult, dl. Crin Antonescu si-a insusit in mod neconstitutional si nelegitim insemnele functiei de Presedinte al Romaniei, tinand discursuri, respectiv transmitand mesaje de la Palatul Cotroceni, sub sigla traditionala sub care Presedintele Romaniei tine unele discursuri, respectiv transmite unele mesaje – este vorba despre alocutiuni de la pupitrul marcat cu eticheta “Administratia Prezidentiala”.
    De asemenea, aceasta stare este intretinuta de dl. Crin Antonescu prin faptul ca semneaza decretele – a se vedea in acest sens “Monitorul Oficial” – cu titulatura “Presedintele Romaniei – INTERIMAR – ”
    O asemenea situatie este de natura sa creeze confuzie, a carei gravitate este dificil de apreciat acum. Cine urmeaza sa fie demis? Presedintele Romaniei, dupa cum dispune Constitutia ( v. art. 95 alin. (3)), cetateanul Traian Basescu sau cetateanul Crin Antonescu?
    In conditiile in care exista astazi in Romania localitati neelectrificate si, deci, fara posibilitati de receptionare a posturilor de televiziune, fara acces al internet, nu este exclus sa existe cetateni care sa nu fi vazut niciodata chipurile celor doi cetateni nominalizati mai sus.
    De asemenea, persoanele care nu au exercitiul urmaririi fenomenului “politic” , mai ales cele din afara granitelor, pot sa faca foarte usor confuzie intre “Basescu” si, respectiv, “Antonescu”.
    Confuzia poate sa fie generata si de alte cauze si, in orice caz, ea este de natura sa altereze intr-o proportie ce nu poate fi imediat cuantificata rezultatul referendumului.
    (Va urma)
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doama Gabriela Cretu,

    In continuare prezint:

    ARGUMENTUL Nr. 2
    de invalidare a referendumului,

    indiferent de numarul de participanti si, respectiv, indiferent de numarul voturilor exprimate cu “DA” sau “NU”.
    Intr-o serie de decizii ale sale privind constitutionalitatea Regulamentului Senatului – v., de ex., Decizia nr. 46/1994 -, Curtea Constitutionala a analizat forta juridica a hotararilor Camerelor, respectiv ale Parlamentului.
    Potrivit considerentelor respectivei Curti, hotararile in cauza nu pot privi decat subiectele de Drept cu care Camerele, respectiv Parlamentul au raporturi juridice de ordin constitutional, raporturi specificate in mod explicit si expres de Constitutie. Mai clar spus, vazand procedura de legiferare prevazuta de Constitutie, dat fiind continutul si, respectiv, procedura de adoptare, o hotarare a Parlamentului, respectiv a unei Camere nu se incadreaza in categoria legilor si aceasta deoarece, in primul rand, o astfel de hotarare nu este supusa promulgarii.
    Cat priveste efectele juridice, hotararile Parlamentului, ale celor doua Camere nu pot stabili drepturi si obligatii decat pentru subiectele evocate mai sus – deputati, senatori, autoritati, demitari si functionari publici cu care se afla in raporturi de ordin constitutional. Numai legea, ca act juridic adoptat de Parlament si, respectiv, promulgat de Presedintele Romaniei poate sa consacre drepturi, respectiv obligatii pentru alte subiecte de Drept decat cele nominalizate mai sus.
    Asa stand lucrurile, Hotararea nr. 34/2012 a Parlamentului, potrivit careia data referendumului este 29 iulie 2012, iar acesta este obligatoriu nu poate fi opusa ceatenilor, altor autoritati cu care Parlamentul nu are raporturi de ordin constitutional. Mai precis spus, ea nu poate obliga in nici un fel alte subiecte decat cele nominalizate anterior.
    Considerentele anterioare se completeaza cu precizarea ca hotararile Parlamentului obliga diverse subiecte cu care acesta se afla in raporturi de ordin constitutional numai in masura in care respectivele obligatii sunt in mod explicit si expres prevazute in Constitutie.
    In lumina celor expuse mai sus data referendumului este stabilita in mod neconstitutional, ca si obligativitatea acestuia.
    (Va urma)
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Enunt mai jos:

    ARGUMENTUL Nr. 3
    de invalidare a referendumului

    indiferent de numarul de participanti si indiferent de numarul voturilor exprimate cu “DA” sau “NU”.
    Argumentul, care rezulta din interpretarea sistematica a principiilor si dispozitiilor constitutionale, este cu adevarat senzational si suna astfel: numai Presedintele Romaniei poate, in temeiul dispozitiilor art. 99 al Constitutiei, sa ceara poporului sa-si exprime, prin referedum, vointa de demitere a sa din functie!!
    De aici rezulta ca referendumul este convocat in mod neconstitutional.
    Afirmatia de mai sus este, intr-adevar, o uriasa provocare. O provocare a logicii interne a Constitutiei.
    (Va urma)
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Reproduc mai jos:

    ARGUMENTUL nr. 4
    de invalidare a rezultatelor referendumului

    indiferent de numarul participantilor si, respectiv, numarul voturilor “DA” sau “NU”.

    Participarea judecatorilor in birourile electorale este neconstitutionala.
    Intr-adevar, prin natura lor, birourile electorale sunt autoritati publice de tip executiv, subordonate in final Guvernului, care organizeaza referendumul. Prezenta judecatorilor in birourile electorale, inclusiv BEC, este neconstitutionala din mai multe motive. Astfel, daca activitatea judecatorilor in respectivele birouri este considerata a fi act de justitie, sunt incalcate dispozitiile art. 126 alin. (1) al Constitutiei, potrivit carora justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instate judecatoresti stabilite prin lege, dar birourile electorale nu sunt astfel de instante.
    Daca activitatea judecatorilor in birurile nu este considerata a fi act de justitie, ci de specialitate, se incalca dispozitiile art. 125 alin. (3), potrivit carora functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.
    De asemenea, este incalcat principiul separatiei puterilor in stat – legislativa, executiva, judecatoreasca – si care este consacrat de art. 1 alin. (4), ibid.
    Inca, prin subordonarea judecatorilor din birourile electorale fata de Guvern este incalcat principiul independentei judecaorilor, consacrat prin art. 124 alin. (3), idem.
    (Va urma)
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Prezint in continuare:

    ARGUMENTUL nr. 5
    de invalidare a rezultatelor referendumului

    indiferent de numarul participantilor si, respectiv, numarul voturilor “DA” sau “NU”.

    Spre deosebire de alegeri, care au caracter POLITIC, referendumul este, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (1) al Constitutiei, act de exercitare a suveranitatii nationale. Exercitarea acestui act se realizeaza, potrivit principiilor si dispozitiilor constitutionale, in toate formele, prin mijlocirea organelor reprezentative ale poporului si, respectiv, a autoritatilor publice. Rezulta de aici ca participarea partidelor politice, care nu intra in categoria subiectelor sus-mentionate, in cadrul birourilor electorale si al sectiilor de votare este neconstitutionala.
    (Va urma)
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Va rog sa primiti sentimentele mele de adanc respect si admiratie pentru gestul dvs. de a afisa textele mele. In egala masura, am respect si admiratie pentru curajul dvs. de a le pastra postate. Constat ca sunteti un om cu rara calitate de a avea caracter si un slujitor devotat al adevarului, ratiunii si dreptatii.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu (author) A spus:

    @Dl. Mangu,
    Eforturile făcute în direcția cea bună dau întotdeauna rezultate, chiar dacă uneori mai târziu… :)
    Întotdeauna afli ceva din opinia adversarului/contr-opinentului, despre cauza în speță sau despre persoană ca atare. Oricum, e de bine :)

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Statul democratic si social este - ori trebuie sa fie -, in mod fundamental, o asociatie a cetatenilor lui in scopul sporirii mijloacelor necesare in scopul liberei dezvoltari a propriei personalitati a fiecaruia dintre noi. Asa stand lucrurile, este absurd sa fim adversari. Asta nu se intelege la noi - ca nu trebuie sa fim adverdari, ci sa contribuim la sporirea mijloacelor respective, intai prin argumente, prin logica etc.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    Subscriu la ceea ce spune domnul Valeriu Mangu. Într-o lume normală politicienii au rol de a găsi o soluţie optimă care să convină unei cât mai mari părţi din populaţii. Stabilirea unor carteluri de partide care să îndeplinească un minim de 50% şi folosirea procentului majoritar ca pe o armă în a trece legi, este anti-democratică. Mai mult, sistemul instituţional nu prevede o supunere a parlamentarului faţă de partid, deci majorităţile ar trebui să se constituie EXCLUSIV ad-hoc, în momentul votului.

    Faptul că în România modificarea legilor are o dinamică extraordinară, se schimbă de zeci de ori de nu mai ştie nimeni care este forma exactă, dar mai ales faptul că legile nu prea se aplică în România pentru că sunt extrem de proaste, este o dovadă vie că nu calea războiului şi a conflictului este cea bună.

    La televizor se tot vorbeşte, cam de o lună, despre o lege a sănătăţii care prefigurează un genocid dureros. Ca cetăţean am semnalat asta unor parlamentari USL care nu mi-au răspuns deloc, deşi unii sunt în strânsă legătură fie cu domeniul sănătăţii, fie chiar cu comisia de sănătate. Ce am putea face? Care este şansa noastră, a poporului, să ne facem auziţi? Cum anume se poate pune în aplicare democraţia dacă politicienii nu aud ce le spune poporul, ci doar declamă lucruri pentru popor. Dar mai ales, de ce nu mă întreabă nimeni cum aş vrea să fie legea sănătăţii ca să votez pe cel cu proiectul mai bun?

  • Adrian Grom A spus:

    Legea sănătății, așa cum arată acum, e cam cum ar fi un tratament de după al doilea război mondial pentru o pneumonie (măcar exista penicilină) față de unul din primul război mondial. Adică e îmbunătățită considerabil față de forma idioată compusă de clica băsistă (pentru cititorii ăia care cred că idolul lor face numai lucruri bune - face lucruri execrabile, la comenzi externe… ). Dar mai e mult pâna la o lege modernă.
    Din punctul nostru de vedere (al medicilor de familie) am reușit să rezolvăm o bună parte din ceea ce ne privește și în ceea ce îi privește pe pacienții noștri. Mai sunt multe de rezolvat și foarte multe în ceea ce privește restul sistemului. Legea nu va duce la genocid dacă mai e amendată în câteva puncte esențiale (în care trebuie să batem FMI și BM, puncte negociate cu mult talent de BOC și compania - se aude domnu Goee?? ). Problema va veni în Parlament, când amendamentele unora sau altora vor strica echilibrul legii și din legislația secundară, acolo unde nu e clar sau strict în textul legii..
    Esențiale sunt 2 probleme
    - finanțarea (populația plătește cam maximul din ce poate, se rezolvă doar prin creștere economică și creșterea volumului contribuțiilor prin creșterea numărului de locuri de muncă; e un pas înainte că bugetul va compensa plata pentru cei acum scutiți!; nu rămâne nimeni fără asigurare, toată lumea va avea acces la un pachet de bază și unul de urgențe)
    -asigurarea împotriva băieților dăshteptzi din sănătate (promovați cu aceeași îndârjire ca și Roșia Montana de aceeași clică băsistă - se aude domnu giggggggi?) care ar fi vrut să spumuiască prin asigurări private cele 5 miliarde de epuroi investite în sănătatea românilor, după modelul Hidroelectrica.
    Nu m-oi pricepe la industrie, economie sau altele dar la sănătate mă pricep. Iar nivelul nostru de expertiză în ceea ce privește modul în care se fură la CNAS sau MS…eheee, a murit cheliuță de la casa de fiecare dată când i-am băgat datele sub nas… (să moară mam mare - că ne-a furat și v-a furat cu 2 milioane de români - de 3 ani evidența populației dă zombi - morți pe care noi îi dăm că le-am dat certificat de deces și ei îi dau înapoi în SIUI ca vii și virgine de 60 de ani cu numele de fată… )

  • ggiggi A spus:

    @ Dl. Grom

    Nu am NICI o simpatie pentru Basescu. Doar ca nu-l urasc ca pe Iliescu. Am si eu prioritatile mele … :D
    Va rog, daca aveti timp, sa citi ultimele mele “opere” - http://www.gabrielacretu.ro/29-iulie-ora-720-votat-da.html

    Ca sa fie si mai clar, daca as putea as umple puscariile, pentru muuulti ani, cu aproape toata clasa politica din’89 pana acum.
    Desastrul actual nu este opera “directa” de Basescu,Ponta etc Astia , ca si precedentii, sunt niste capuse.
    Iliescu a fost arhitectul. Dreptate in cazul Iliescu, marea mea obsesie.

    Sa auzim numai de bine,

  • Adrian Grom A spus:

    Nu oamenii politici sunt vinovați. În ciuda obsesie dumneavoastră… (mă întreb la ce mai folosește, având în vedere că a rămas doar un oracol consultat de presă și …atât). Vinovații suntem noi, care acceptăm toată tăvăleala politică fără a reacționa (decât virtual și ineficient…). Nu cred că v-am văzut în stradă, la sediul unui partid (oarecare) sau măcar la vreo întâlnire cu vreun om politic… (aici nu mă refer la dvs. personal ci la întregul gen pe care îl reprezentați - cârcotașii de pe margine, buni de gură, mari meșteri la spart semințe și absolut incapabili să rupă din timpul lor ca să facă realmente ceva, să se implice… fie și numai să meargă să urle un sus sau un jos…atunci când e cazul)… Poate veți fi fiind excepția (deși dat fiind anonimatul… ) dar am motivele mele să mă îndoi de eficiența urii dvs… O vărsați aici și aiurea, fără nici un fel de noimă și fără a avea efecte (în afara faptul că ne puneți nervii pe moațe).
    Ca să mă faceți comunist (ha, ha) vă repet citatul lui Lenin…ăla cu puterea sovietică. Dar vi-l servesc și pe Toqueville…ăla care a spus că americanii sunt mult mai eficienți decât europenii pentru că se organizează…
    Eu semnez… de bun simț ar fi să lăsați anonimatul… dar… am uitat. Băsismul înseamnă lipsă de bun simț…

  • ggiggi A spus:

    @ Dl.Grom

    Je m-anfish in tufish !
    Nu stiu ce facednia dvs. pana in 96′, da subsemnatu’ a facut cate ceva.
    In 92′ aveam o amarata de furgoneta TV si pentru ca am “indraznit” sa o tapetez cu afise electorale IN CONTRA lu’ Iilescu, naste ! oameni di bini, mi-au distrus furgoneta. Cred ca inca mai figurez in evidentele PNT. Am asteptat, si asteptat , si luptat pana prin 98′-99′
    Dupa care , intelegand ca mamaliga nu explodeaza, mi-am facut valiza ……… si pa !
    De 13 ani nu am pasit pe acolo. Nici nu ma grabesc. Am inca un apartament si ceva teren arabil ( doua sfori pricajite)
    Asa ca , sa risipesc energia cu aldea nea manelica ……. pardon monsher, nu-i stilu’ meu.
    Sa-l vad pe Iliescu in zeghe si catuse …….. asta da climax.

    Vorba lu’ Domnu’ Tutea : am facut puscarie pentru niste prosti. Yo am stat doar “retinut” la secu cateva zile… ce sa-i faci, trebuia sa ma straduiesc mai mult, stiu.

    Sa auzim numai de bine , Domnule … gradu ? a, informatie rezervata. Inteleg.

  • Adrian Grom A spus:

    mai draga, ca sa folosesc un citat din clasici in viata, :P , am spus doar ceva - anume ca ura directa, fara cenzura si fara neuroni in spate, e la fel de daunatoare ca si lingusirea sau basismul…
    Si eu era cit pe ce sa iau bataie pentru opiniile mele politice pe 13 iunie 1990. Cind aveam 17 ani. Cam greu sa fiu gradat…
    Pe de alta parte acum inteleg… de la distanta e usor… e foarte usor…
    Am destui colegi plecati (foarte buni luptatori cit au fost pe aici). Imediat dupa ce au plecat au inceput sa dea solutii paralele cu realitatea… De ce? Pentru ca e muuult mai simplu acolo, cu o societate civila puternica, cu discutia cu oameni normali samd… Repet, oameni cu care aici aveam un dialog absolut normal si vedeam lucrurile la fel…
    Gata, eu m-am lamurit… Si nu, nu e vorba de salam cu soia sau alte cretinisme de acest gen. Ci doar de chestia aia - e mult mai usor sa spargi seminte la peluza decit sa alergi pe teren…
    Sa uriti bine!

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Demisia pe care dna Mona Pivniceru si-a dat-o din CSM ii rezolva doar jumatate din incompatibilitati. Ce se intampla cu functia sa de JUDECATOR al Inaltei Curti de Casatie si Justitie? Va fi cumva detasata de la respectiva Curte la Guvern?
    Potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) al Constitutiei, “Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior”. Dna Mona Pivniceru trebuie sa fie numita in functia de membru al Guvernului prin decret al Presedintelui Romaniei, ceea ce inseamna ca va detine o NOUA functie, alta decat cea de judecator, ceea ce este contrar dispozitiilor constitutionale. Numirea prin decret nu poate fi ocolita – a se vedea dispozitiile art. 85 alin. (2), dar si alin. (1), ibid. Mai precis, dna Mona Pivniceru nu poate functiona in cadrul Guvernului ca membru al acestuia in baza unei detasari dispuse de conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    Pentru a evita starea de incompatibilitate, respectiv pentru a detine functia de membru al Guvernului, dna Mona Pivniceru va trebui sa-si dea demisia si din functia de judecator al respectivei Curti.
    Dar chiar detasarea in alta “putere” a statului este neconstitutionala.
    In ceea ce priveste incompatibilitatile a se vedea si dispozitiile art. 105 alin. (1), ibid., potrivit carora “Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator”. Exercitarea prin detasare de catre dna Mona Pivniceru a atributiilor de membru al Guvernului nu este, la prima vedere, contrara acestor dispozitii, chiar in situatia in care dna Mona Pivniceru este numita membru al Guvernului prin decret – in acest caz d-sa trebuie sa-si suspende activitatea de judecator -, dar impotriva acestei solutii se opun, dupa cum am aratat mai sus, dispozitiile art. 125 alin. (3), ibid.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Ceea ce aş vrea să vă întreb eu este în legătură cu DETAŞAREA.

    Dacă doamna Mona Pivniceru este detaşată pentru funcţia de ministru, ea va deţine concomitent cu noua funcţie şi vechea funcţie de judecător al Curţii de Casaţie şi Justiţie.

    Vă reamintesc că există practica detaşării judecătorilor ca procurori… or este evident că cineva nu poate fi în acelaşi timp cu un astfel de cumul de funcţii, judecător şi procuror.

  • gabicretu (author) A spus:

    Am rugamintea sa cititi ce este “detasarea”. http://www.codulmuncii.ro/titlul_2/capitolul_3/art_45_1.html
    Nu este vorba de exercitiul simultan al celor doua funcții. Prima funcție se suspenda pe durata detasarii.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu

    Sigur că da, codul muncii spune asta, de aceea am şi adus în discuţie acest lucru… eu eram curios cum interpretează domnul Valeriu Mangu din punctul de vedere al principiilor acest lucru.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Separarea puterilor, ca principiu, privește exercițiu respectivelor autorități; atât timp cât se suspendă ”contractul” de judecător, nu văd în ce măsură ar fi un risc de concentrare a puterii într-o singură mână. Separarea puterilor a fost introdusă împotriva absolutismului monarhic, nu e dat divin… Accentul pus pe separare, din motive de înțeles, pune în umbră celălalt aspect - interdependența și cooperarea loială… Acolo e chiar mai dificil de lucrat, că este un principiu de conținut, nu formal…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu

    Aşa este, numai că interdicţia prevăzută incompatibilitate nu se referă neapărat la separaţia puterilor ci la independenţa judecătorului. El nu trebuie să aibă un raport de subordonare faţă de cineva, respectiv el nu are voie să fie cumva condiţionat de ceva în momentul în care dă o decizie în calitate de judecător.

    O prevedere asemănătoare este şi la preşedintele României, or el nu face parte din nici o putere, deşi exercită atribuţii care ţin de fiecare dintre cele trei puteri.

    La Adrian Năstase avem deja un caz. Din câte am reţinut din presă, poate greşit, că e de mult timp, unul dintre judecători se pare că a participat, pe vremea când a suferit o detaşare la procuratură, şi în calitate de cel care a strâns probele la proces. Cu alte cuvinte s-a văzut în poziţia de a fi şi cel care acuză, dar şi cel care judecă.

  • gabicretu (author) A spus:

    @asta-i alta speta, ca sa zicem așa. Ministra nu va fi ministra ca judecatoare. Acest statut se suspenda pe perioada detasarii; nu judeca, si-a dat demisia si din csm, etc. Doar ca i se rezerva postul, sa nu mai dea concurs cand termina mandatul.

  • Bibliotecaru A spus:

    Păi normal că postul nu i se ocupă, că asta înseamnă detaşare… :D Altfel ar fi transfer (dacă ar mai exista).

  • ggiggi A spus:

    :D Curat murdar chestia cu ju(de)catoarea asta ……

    Cum spunea unii ( sic ) Romanie te iubesc !
    (ce pacat ca e locuita)

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,
    Domnule Bibliotecaru,

    Cercetand cu atentie Constitutia vom observa ca interdictiile privindu-i pe judecatori si procurori sunt identice cu cele privindu-l pe Presedintele Romaniei, cu diferenta ca judecatorilor si procurorilor li se ingaduie sa fie cadre didactice in invatamantul superior.
    Sa ne inchipuim, ca ipoteza de lucru, detasarea Presedintelui Romaniei. Cum ar suna?
    In cazul judecatorilor si procurorilor, ca si al Presedintelui Romaniei, incompatibilitatea functiilor lor cu orice alta functie publica sau privata se traduce prin inadmisibilitatea DETINERII unei alte functii, fie si in stare de suspendare. Aceasta situatie nu este aceeasi cu cea in care se afla, de pilda, membrii Guvernului, care pot EXERCITA, dintre functiile publice de autoritate, doar pe cea de deputat sau senator, pe care, se subintelege, le pot detine. Aceasta inseamna ca un membru al Guvernului poate detine functii (si demnitati publice) de autoritate, dar nu le poate exercita decat pe cele de deputat sau senator, restul fiind suspendate in ceea ce priveste exercitarea.
    In cazul dnei Mona Musca problema este alta, anume ca d-sa trebuie numita, potrivit dispozitiilor constitutionale, prin decret, ceea ce inseamna o functie NOUA. “Functia”, potrivit definitiei clasice, este caracterizata de actul de numire - decret, decizie de incadrare etc. - si, respectiv, de ansamblul atributiilor ce o caracterizeaza, precum si - lucru extrem de important - de natura ei juridica.
    In ceea ce priveste detasarea, definitia la care faceti referire trimite la schimbarea locului de munca, respectiv a angajatorului, mai precis a celuia caruia urmeaza sa i se subordoneze cel detasat. Din cate tin minte exista o decizie a Curtii Constitutionale care stabileste ca detasarea fara acordul celui detasat este neconstitutionala. Din adnotarile la textul la care faceti trimitere rezulta ca detasarea este considerata de doctrina, respectiv de jurispruenta drept o cesiune temporara a unui angajator a contractului de munca privindu-l pe cel detasat catre alt angajator, pe perioada detasarii, executia contractului initial, a deciziei initiale de numire etc. suspendandu-se. In realitate, detasarea nu apare, in raport cu aceste adnotari, decat ca un imprumut, daca ma pot exprima astfel, de executant, de persoana, de specialist, de forta de munca s.a., contractul initial sau decizia initiala de numire, incadrare etc. ramanand valabile, atat doar ca se afla in stare de suspendare in ceea ce priveste executarea de catre cel detasat.
    Daca prin detasare se schimba, fie si in parte, ansamblul atributiilor ce caracterizeaza functia intitiala ori natura ei este evident ca avem de-a face cu alta functie. In cazul dnei Mona Pivniceru ar insemna ca d-sa, detasata ca membru al Guvernului, ramane in realitate ca functie judecator, dar ar urma sa indeplineasca atributii diferite de cele ale unui judecator. Mai precis, am avea de-a face cu o functie denumita “judecator” dar care, prin natura atributiilor, nu este altceva decat functia de membru al Guvernului. In mod evident este vorba despre o situatie inadmisibila.
    Dar nimic nu se opune ca dna Mona Pivniceru sa fie, sa zicem, detasata ca judecator la o alta instanta, caci sensul functiei de judecator - acela de a rosti Dreptul - nu se schimba.
    Aceeasi situatie inadmisibila o intalnim si in cazul detasarii procurorilor pentru a indeplini atributii de judecator - sau invers.
    Ansamblul atributiilor ce caracterizeaza o functie sunt organic legate intre ele prin NATURA lor. In cazul judecatorilor, cum am precizat, acestia sunt chemati/ investiti (cu i de dupa i) sa rosteasca Dreptul, iar in cazul procurorilor, sa apere ordinea de drept, drepturile si libertatile cetatenilor, sa reprezinte interesele generale ale societatii. Un judecator detasat de la Judecatoria sectorului 1 la cea a sectorului 2, tot ca judecator, va indeplini atributii de aceeasi natura, insa nu acelasi lucru se poate spune cand detasarea se face la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 2, unde ansamblul atributiilor exercitate au o alta natura.
    Rezulta din cele expuse mai sus ca detasarea judecatorilor pentru a efectua prestatii care nu au natura functiei de judecator este neconstitutionala. Acelasi lucru este valabil si pentru procurori, dupa cum este valabil si pentru Presedintele Romaniei.
    Am citit pe blogul dlui Marius Mioc o mentiune interesanta privitoare la decizia Curtii Constitutionale privitoare la pensiile speciale ale judecatorilor si procurorilor. Se spune acolo - citez din articolul dlui Marius Mioc, articol referitor tocmai la cazul dnei Mona Pivniceru - ca pensiile speciale acordate judecatorilor si procurorilor nu infrang dispozitiile si principiile constitutionale tocmai datorita sistemului de incompatibilitati la care sunt supusi acestia.
    Exista si o alta explicatie a neconstitutionalitatii detasarii unui judecator sau procuror intr-o alta “putere” a statului. Ea se bazeaza pe natura, mai precis pe misiunea Autoritatii judecatoresti.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,
    Domnule Bibliotecaru,

    Din cele expuse mai sus rezulta ca, de fapt, o functie, respectiv o demnitate publica sunt caracterizate de actul de numire/investire (cu i de dupa i), de natura functiei/demnitatii - executiva, legislativa, judecatoreasca, administrativa -, precum si de ansamblul atributiilor ce caracterizeaza functia. Prin schimbarea ansamblului atributiilor se poate ajunge la schimbarea naturii functiei.
    Cazul dnei Mona Pivniceru ridica insa si o alta problema: cine, pana la urma, la o adica, urmeaza sa dispuna detasarea? CSM-ul sau Presedintele Romaniei, care a semnat decretul de numire in functia de judecator?
    In sfarsit, trebuie facuta distinctia intre natura functiei si, respectiv, locul unde se exercita ea. Mai precis, cand o persoana este numita judecator - sau procuror -, de principiu poate sa functioneze in cadrul oricarei instante - sau oricarui parchet. Numirea pe post este o alta chestiune, care nu tine de natura functiei, ci de optiunea judecatorului/procurorului, de nevoile justitiei, de calificare etc.
    Din cele expuse mai sus rezulta ca detasarile, transferurile pot fi lasate, constitutional vorbind, la latitudinea CSM-ului, dar numai cand este vorba despre detasarea/transferul care pastreaza functia in ceea ce priveste natura ei. Cu alte cuvinte, o cerere de detasare a dnei Mona Pivniceru ca membru al Guvernului inaintata CSM-ului este inadmisibila.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Instituţia detaşări preşedintelui nu există, există însă instituţia detaşării magistratului. Mai mult, nu există încă o lege a statutului preşedintelui României, deşi există una a Administraţiei Prezidenţiale, în schimb există una a magistraţilor.

    Am să citez aici întreg capitolul pentru a nu vă sili să faceţi drumuri când colo şi când colo…
    (http://legestart.ro/Legea-303-2004-statutul-judecatorilor-procurorilor-%28MTU4NTU2%29.htm)

    CAPITOLUL VI
    Delegarea, detasarea si transferul

    Art. 57. -
    (1) In cazul in care o judecatorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate functiona normal din cauza absentei temporare a unor judecatori, existentei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, presedintele curtii de apel, la propunerea presedintelui respectivei instante din circumscriptia acelei curti de apel, poate delega judecatori de la alte instante din circumscriptia mentionata, cu acordul scris al acestora.
    (2) Delegarea judecatorilor de la judecatorii, tribunale si tribunale specializate in circumscriptia altei curti de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea presedintelui curtii de apel in circumscriptia careia se cere delegarea si cu avizul presedintelui curtii de apel unde acestia functioneaza.
    (3) Delegarea judecatorilor curtilor de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea presedintelui curtii de apel.
    (4) Delegarea in functii de conducere a judecatorilor de la curtile de apel, tribunale, tribunale specializate si judecatorii se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, pana la ocuparea functiei prin numire in conditiile prezentei legi.
    (5) Delegarea in functiile de conducere de la Inalta Curte de Casatie si Justitie a judecatorilor de la aceasta instanta se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, cu acordul scris al acestora, la propunerea presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    (6) Delegarea judecatorilor se poate face pe o perioada de cel mult 90 de zile intr-un an si poate fi prelungita, cu acordul scris al acestora, cel mult inca 90 de zile.
    (7) In interesul serviciului, procurorii pot fi delegati, cu acordul scris al acestora, inclusiv in functii de conducere, de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioada de cel mult 90 de zile intr-un an.
    (8) Delegarea procurorilor poate fi prelungita, cu acordul scris al acestora, cel mult inca 90 de zile.
    (9) Pe perioada delegarii judecatorii si procurorii beneficiaza de toate drepturile prevazute de lege pentru functia in care sunt delegati. Cand salariul si celelalte drepturi banesti prevazute pentru functia in care este delegat judecatorul sau procurorul sunt inferioare, acesta isi pastreaza indemnizatia de incadrare lunara si celelalte drepturi banesti.
    Art. 58. -
    (1) Consiliul Superior al Magistraturii dispune detasarea judecatorilor si procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instante sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii, Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia ori la alte autoritati publice, in orice functii, inclusiv cele de demnitate publica numite, la solicitarea acestor institutii.
    (2) Durata detasarii este cuprinsa intre 6 luni si 3 ani. Detasarea se prelungeste o singura data, pentru o durata de pana la 3 ani, in conditiile prevazute la alin. (1).
    (3) In perioada detasarii, judecatorii si procurorii isi pastreaza calitatea de judecator sau procuror si beneficiaza de drepturile prevazute de lege pentru personalul detasat. Cand salariul si celelalte drepturi banesti prevazute pentru functia in care este detasat judecatorul sau procurorul sunt inferioare, acesta isi pastreaza indemnizatia de incadrare lunara si celelalte drepturi banesti.
    (4) Perioada detasarii constituie vechime in functia de judecator sau procuror.
    (5) Dupa incetarea detasarii, judecatorul sau procurorul revine in functia detinuta anterior.
    Art. 59. - Detasarea nu se poate face la instante sau parchete de nivel superior celor la care judecatorul sau procurorul are dreptul sa functioneze potrivit legii.
    Art. 60. - Transferul judecatorilor si procurorilor de la o instanta la alta instanta sau de la un parchet la alt parchet ori la o institutie publica se aproba, la cererea celor in cauza, de Consiliul Superior al Magistraturii.
    Art. 61. -
    (1) La cererea motivata, judecatorii pot fi numiti in functia de procuror, iar procurorii, in functia de judecator, prin decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea conditiilor prevazute in prezenta lege.
    (2) Pentru numirea in functiile prevazute la alin. (1), candidatii vor sustine un interviu in fata sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii in cazul procurorilor care solicita numirea ca judecatori si, respectiv, a sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii in cazul judecatorilor care solicita numirea ca procuror.
    (3) Presedintele Romaniei nu poate refuza numirea in functiile prevazute la alin. (1) decat motivat, aducand la cunostinta Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.

    Ce anume reprezintă FUNCŢII DE DEMNITATE PUBLICĂ NUMITE avem în anexa Nr. IX/2 (pagina 134) din Reglementările specifice personalului care ocupă funcţii de demnitate publică şi personalului care ocupă funcţii asimilate cu funcţii de demnitate publică. Anexa Nr. IX/4 (pagina 136) defineşte funcţiile asimilate cu funcţii de demnitate publică.
    (moficial.ro/2009/0762.pdf)

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Dispozitiile art. 58 de mai sus sunt neconstitutionale atunci cand este vorba despre detasarea unui judecator de la o instanta judecatoreasca la o institutie care nu este instanta judecatoreasca. Un exemplu in acest sens il constituie detasarea judecatorilor in birourile electorale, care nu sunt instante judecatoresti. La fel pentru procurori. De asemenea este neconstitutionala detasarea unui judecator de la o instanta judecatoreasca la o alta, pe alta functie decat cea de judecator (la fel pentru procurori). Desigur, se poate pune problema cine mai poate ocupa functii de natura executiva in cadrul Ministerului Justitiei; dar nu-i obligatoriu ca persoanele respective sa provina din randul judecatorilor. In aceasta directie este necesar de pregatit, poate prin facultati de profil, specialisti in probleme de administratie in domeniul justitiei.
    Evident ca nu exista - si nici nu poate exista din perspectiva constitutionala - posibilitatea detasarii Presedintelui Romaniei; am dat exemplul pentru a se vedea, prin similitudine, cat de anormala este, potrivit bunului-simt, detasarea judecatorilor in functii de alta natura decat judecatoreasca.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    E ceva logic în ceea ce spuneţi, tocmai de aceea v-am şi întrebat, numai că ceea ce spuneţi nu reprezintă un argument de natură să mă convingă. Mai mult, legea e în partea cealaltă… după cum vedeţi.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Prin dispozitii legale neconstitutionale se poate in mod practic orice, inclusiv de dizolvat partidele politice prin ordonanta de urgenta si, deci, reintoarcerea la sistemului partidului unic sau mai rau.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu
    :D
    Stimate domn,
    Eu spuneam că argumentele dumneavoastră de neconstituţionalitate nu m-au convins. Altfel aveţi dreptate.

    Eu vă spuneam că în detaşare se suspendă vechea funcţie pe o perioadă limitată, şi preia noua funcţie pe aceiaşi perioadă limitată. Una este funcţia de judecător şi alta este profesia de judecător or calitatea de judecător. Iată, că spuneaţi de preşedinte… Astăzi Traian Băsescu este preşedinte suspendat, respectiv el nu mai deţine funcţia de preşedinte, dar nu a pierdut calitatea (mandatul) de preşedinte (caz în care ar fi fost demis).

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    1) Textul l-am scris la prima mana, asa ca n-am avut prilejul sa dezvolt, eventual, argumentele.
    2) Observatiile dvs. ma determina sa iau in consideratie functia ca o institutie independenta de titularul ei. Formularea “functie vacanta” arata ca functia este, pana la urma, o notiune impersonala, un mecanism care se pune in miscare prin energia titularului. Cand titularul este suspendat din exercitarea functiei, aceasta ramane ca mecanism inert ori este pus in miscare de altcineva, integral sau in parte. Asa se face ca o persoana poate sa capete investitura (cu i de dupa i) - ori calitatea - de a exercita un anumit tip de functie, fara sa fie legata de un loc de munca anume. In cazul judecatorilor, de exemplu, investirea (idem) lor prin decret inseamna ca, de principiu, pot sa exercite functia in cadrul oricarei instante.
    Prin detasare nu functia se suspenda, ci titularul se suspenda din exercitiu, fiind trimis in alta parte. Functia ramane si poate fi exercitata de altcineva - de exemplu, in cazul unui judecator transferat, detasat etc., in locul sau in instanta intra alt judecator in procesele nefinalizate pe care cel transferat, detasat le-a judecat pana la momentul transferului, detasarii. Dar, in fond, si dvs. ati sesizat aceasta diferenta.
    Interdictia constitutionala cu privire la judecatori si procurori de care vorbeam arata ca o persoana investita (idem) cu calitatea de procuror sau judecator nu poate sa primeasca, respectiv sa exercite o functie de alta natura ori atributiile altei functii. Cand un judecator este suspendat din exercitiul functiei el ramane tot judecator, nu poate primi alta functie pana cand nu este eliberat din calitatea de judecator. In mod practic, pe perioada suspendarii este muritor de foame. Pe cazul Presedintelui Romaniei cum ar suna ca acesta pe perioada suspendarii din exercitiul functiei sa se angajeze, sa zicem, capitan de vas?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Judecator, procuror, Presedinte al Romaniei, deputat, senator etc. sunt, pana la urma, CALITATI acordate care permit unei fiinte umane sa savarseasca anumite actiuni ori chiar inactiuni. Eu, de pilda, nu pot sa indeplinesc functia de judecator pentru ca, intai, nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mi se atribui o asemenea calitate - de principiu, studii de specialitate, apoi vechime etc - si nici nu mi s-a acordat o asemenea calitate.
    In mod normal, un decret al Presedintelui Romaniei trebuie, intai, sa acorde unei fiinte umane calitatea de judecator, iar mai apoi sa prevada locul unde urmeaza sa indeplineasca aceasta functia de judecator. Intre cele doua aspecte nu trebuie sa existe o conditionare - de pilda, exista prin alte state formula “ministru fara portofoliu”.
    Un judecator suspendat din functie este tot judecator, dar fara portofoliu, fara loc de munca etc., pana cand calitatea de judecator este retrasa.
    Formularile din Constitutie, respectiv din legi, care vorbesc despre “functia de judecator”, sunt ambigue. Corect ar fi “calitatea de judecator” a unei fiinte umane. In aceasta privinta Constitutia vorbeste, in art. 70 alin. (2) al sau, despre “calitatea de deputat sau de senator”.
    Evident, doar detinand calitatea, poti exercita functia - ori mandatul - in cauza.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Spuneţi: “Asa se face ca o persoana poate sa capete investitura (cu i de dupa i) - ori calitatea - de a exercita un anumit tip de functie, fara sa fie legata de un loc de munca anume”

    Numai că decretul de numire semnat de preşedinte nu are forma “se numeşte judecător” şi atât, ea are forma următoare:
    “Preşedintele României decretează:

    Articol unic. Doamna Ezer Lavinia se numeşte în funcţia de judecător la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

    PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
    TRAIAN BĂSESCU

    Bucureşti, 6 februarie 2012.
    Nr. 100.”

    Cu alte cuvinte numirea este într-o anumită funcţie, într-un anumit loc de muncă. Mai mult, şi în cazul detaşării se face tot prin decret. De exemplu (iau doar textul care ne interesează):
    “Pastoreanu Ana Mirela se elibereaza din functia de procuror la Parchetul de pe lnaga ICCJ si se numeste in functia de judecator la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, cu pastrarea gradului profesional de judecator de curte de apel.”

    Dacă un judecător îşi dă demisia, şi atunci există un decret:
    “Veste Cristina, judecator la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, se elibereaza din functie ca urmare a demisiei.”

    Mai mult, dacă demisia este din poziţia detaşată, se precizează ambele poziţii:
    “Ecedi-Stoisavlevici Claudiu, judecator la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, detasat la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, se elibereaza din functie ca urmare a demisiei.”

    Evident funcţia din care pleacă detaşatul trebui să-i rămână la dispoziţie, pentru că asta înseamnă detaşarea, numai că ea nu mai este exercitată de cel detaşat. El nu are deci două funcţii, când colo când colo, pentru că ar fi nu detaşare, ci cumul de funcţii… aşa cum premierul are astăzi şi funcţia de ministru al Justiţiei. Se prea poate ca cineva să preia dosarele judecătorului transferat, că doar nu s-or suspenda sine die procesele, dar asta nu înseamnă că un alt judecător are două funcţii de judecător (cel mult ar putea avea o funcţie de locţiitor în cazul când vorbim despre un “şef”, aşa cum este cineva şi când şeful pleacă în concediu).

    Judecătorul poate fi detaşat ca ministrul Justiţiei şi asta o spune legea. Ce lege ar împiedica preşedintele ca în această lună în care este suspendat să nu se fi putut angaja pentru o cursă cu vaporul, doar nu se îngrădeşte dreptul la muncă? Domnia sa a făcut în acest timp foarte multe lucruri pe care nu le-ar fi putut face ca preşedinte, în special în sfera declaraţiilor şi ieşirilor în public alături de PDL. Dacă ar fi fost în funcţie şi ar fi spus de “lovitura de stat”… ehehei. Chiar dacă Traian Băsescu spune la nesfârşit “preşedintele ales” el este “suspendat”… “ales” a fost în perioada dintre alegeri şi depunerea jurământul. Pe perioada în care este suspendat este la fel de simplu cetăţean ca noi toţi.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Eu insumi v-am semnalat ambiguitatea din formularile decretelor Presedintelui Romaniei.
    Evident ca prin detasare o persoana nu detine doua functii; ea o detine pe cea din care a fost detasat, indeplinind insa, pe cazuri similare celui analizat de noi, atributiile unei alte functii - cea in care a fost detasat.
    Intr-una din zile am fost prezent la Inalta Curte de Casatie si Justitie, intr-o sala. Se judeca in complet de 5 judecatori contestatia unui judecator la o decizie administrativa a Consiliului Superior al Magistraturii. Judecatorul fusese, daca am retinut bine, suspendat. A castigat in final procesul si repus in functie. Acest lucru nu ar fi fost posibi daca intre timp i s-ar fi luat, prin decret, calitatea de judecator.
    Eu am vrut sa semnalez doar ca legea care ingaduie detasarea judecatorilor pentru a indeplini atributiile altei functii decat cea de a judeca este neconstitutionala.
    Cu privire la Presedintele Romaniei este de retinut ca cetateanul Traian Basescu a fost mandatat - ori i s-a conferit calitatea - de a indeplini functia/mandatul de Presedinte al Romaniei. Presedinte al Romanei este in clipa de fata unul singur, atat ca este suspendat din exercitarea functiei/mandatului, ceea ce nu inseamna ca ar fi pierdut mandatul. Mandatul antreneaza dupa sine o serie de incompatibilitati, intre care si interdictia ca, in timpul mandatului, sa indeplineasca vreo functie publica sau privata - v. art. 84 alin. (1) al Constitutiei. Deci cetateanul Traian Basescu, fiind in mandat, nu poate indeplini nici o functie publica sau privata, ramanand sa vedem ce inseamna “functie privata” in sensul Constitutiei. Sau nu este in mandat? Pai daca nu este in mandat pe perioada suspendarii ne trezim cu alta posibila belea de ordin constitutional, anume ca mandatul trebuie sa fie prelungit cu rastimpul suspendarii.
    Dna Mona Pivniceru a primit, prin decret, mandat de judecator - sau calitate sau, cum se exprima Constitutia in art. 125 alin. (3) al sau, functie de judecator. Cand n-are loc de munca este judecator la dispozitia, sa zicem, a Consiliului Superior al Magistraturii - sa avem in vedere, de pilda, situatia in care numarul de posturi de judecator de la Inalta Curte de Casatie si Justitie se reduce prin lege la un moment dat, reducere care nu conduce insa la abrogarea decretului prin care d-sa a fost numit judecator, caci decretele Presedintelui Romaniei nu pot fi abrogate prin lege. O asemenea calitate nu ingaduie decat exercitarea unui anumit tip de functie, caracterizata de anumite atributii specifice. In Guvern, in ipoteza detasarii d-sa ar avea - repet - calitatea de judecator, consfitita de decretul de investire (idem), dar ar indeplini atributiile altei functii, ceea ce este inadmisibil, functia fiind, dupa cum am spus, caracterizata atat de actul de numire, cat si de ansamblul atributiilor.
    Adancind analiza putem sa ne confruntam cu situatii curioase - de pilda, de ce n-ar fi detasata dna Mona Pivniceru si in functia de deputat sau senator, pentru ca in aceasta calitate sa propuna nu stiu ce amendamente la legea de organizare judiciara pentru ca mai apoi, revenind la Inalta Curte de Casatie si Justitie, sa beneficieze de ele?
    Dar sa nu uitam un amanunt esential, anume ca potrivit dispozitiilor art. 85 alin. (2) al Constitutiei, dna Mona Pivniceru trebuie numita ca membru al Guvernului prin decret al Presedintelui Romaniei. In lipsa acestui decret d-sa nu poate fi socotita membru al Guvernului.
    Cat ii priveste pe membrii Guvernului, functia acestora este de membru al acestuia. “Ministru” nu este o functie distincta, ci denumirea generica a unui ansamblu de atributii ale membrului. Daca ar fi socotita functie distincta s-ar incalca dispozitiile art. 105 alin. (1) al Constitutiei. Pe cale de consecinta, un membru al Guvernului poate sa indeplineasca, de principiu, orice atributii care sa-l califice fie ministru al Justitiei, fie al Culturii etc., fie, cum am aratat mai sus, fara nici un portofoliu - de pilda, dl. Marko Bela n-a avut, cat a fost in Guvern, atributii de ministru.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Calitatea nu o ia nimeni, şi domnul Băsescu, pe toată perioada în care a fost preşedinte, nu a încetat să fie căpitan de vas. Nici domnul Antonescu nu şi-a pierdut calitatea de senator. Dacă domnul Băsescu revine la Cotroceni, şi domnia sa revine la şefia Senatului. Iată încă un argument în favoarea detaşării, pentru că venirea domnului Antonescu la Cotroceni este un exemplu foarte bun. Exercitarea funcţiei de senator şi de preşedinte al României sunt incompatibile, dar domnul Antonescu este detaşat ca preşedinte interimar fără probleme.

    Sigur că domnul Băsescu nu a pierdut mandatul, mandatul curge mai departe avându-l pe interimar în funcţie şi i se aplică acestui pe perioadă limitată, nu i se aplică domnului Băsescu care este suspendat.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru,

    Domnule Bibliotecaru,

    Functia de “Presedinte interimar al Romaniei” nu exista. Dl. Crin Antonescu este presedintele Senatului care a preluat spre exercitare, cu caracter interimar, o serie de atributii ale Presedinelui Romaniei.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu
    :D
    Domnule Mangu,
    Eram şi eu uşor ironic în simetrie, pentru că nici “preşedinte suspendat” nu este o funcţie.

    Dar exemplul este concludent, situaţia în care se află doamna Judecător Mona Pivniceru, aceea de judecător->ministru, este de aceiaşi natură a incompatibilităţii pe care o are domnul Antonescu, senator->preşedinte.

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Invalidarea referendumului cu 5 voturi contra 4 este constitutionala si legitima.
    In cazul invalidarii, Parlamentul poate adopta procedura de urmat cu votul a cel putin 3/4 din numarul deputatilor si senatorlor.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • ggiggi A spus:

    Se maritaaa Monaaaa , e nunta’n cartier…… lalala

    Doamnelor si Domnilor,
    Ar fi de rasul curcilor dar e de plans…..
    Romanie te iubesc …. da’ restul il stiti dvs. …

    Sa auzim numai de bine,

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Alaturat transcriu textul sesizarii pe care am depus-o astazi la Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la cazul doamnei Mona Pivniceru:

    [Consiliul Superior al Magistraturii
    Biroul Registratura, Secretariat si Arhiva
    Nr. 1/22971/ss) indescifrabil/20.08.12]

    Doamna Presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii,

    “Subsemnatul, Valeriu MANGU, domiciliat in (…) cu respect ma adresez dvs. cu rugamintea de a cerceta si, respectiv, de a stabili in ce masura o serie de contacte realizate in ultima vreme de doamna Mona Pivniceru, membru al Consiliului pe care il conduceti, cu reprezentanti ai Partidului National Liberal, contacte prilejuite de posibila nominalizare a domniei sale ca membru al Guvernului – ministrul Justitiei, au pus la indoiala independenta justitiei.
    Este de notorietate faptul ca dna Mona Pivniceru a avut cel putin o intalnire, anuntata in mod public de domnia sa, prin intermediul posturilor de televiziune, cu conducatori ai partidului sus-mentionat avand drept subiect respectiva nominalizare. Din declaratiile publice ale dlui prim-ministru rezulta ca dna Mona Pivniceru a fost propusa pentru functia de membru al Guvernului – ministrul Justitiei de catre acesta. In acest context este de neinteles motivele pentru care doamna Mona Pivniceru a acceptat o intalnire cu reprezentanti ai partidului politic sus-mentionat pe tema posibilei numiri, de vreme ce, potrivit dispozitiilor constitutionale – v. art. 85 alin. (2) al Constitutiei -, primul-ministru ar fi trebuit sa inainteze propunerea Presedintelui Romaniei.
    Nedezavuand imixtiunea respectivului partid politic in procedura de numire a titularului portofoliului de ministru al Justitiei, doamna Mona Pivniceru a indus in cunostiinta publica faptul ca respectivul portofoliu ar fi proprietatea partidului in cauza si ca, de fapt, acest partid urmeaza sa faca nominalizarea in functia de ministru al Justitiei. Prin atitudinea sa, doamna Mona Pivniceru a lasat sa se inteleaga ca este de acord cu practica neconstitutionala potrivit careia partidele politice sunt cele care numesc membrii Guvernului, respectiv stabilesc politica in domeniile publice, inclusiv in domeniul justitiei, ceea ce contrazice dispozitiilor art. 2 alin. (2) al Constitutiei, potrivit carora nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.
    Dar nu numai atat ci, prin atitudinea sa de a participa la respectiva intalnire cu reprezentantii Partidului National Liberal, in cadrul careia, dupa cum a declarat in mod public, a pus o serie de conditii, privind, de pilda, independenta justitiei, doamna Mona Pivniceruu a admis ca proprietarul de facto al portofoliului respectiv este partidul in cauza, ca ministrul Justitiei nu este altceva decat un angajat al partidului politic respectiv, contrar dispozitiilor constitutionale sus-mentionate. O astfel de abordare este contrara statutului domniei sale de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, investit, potrivit dispozitiilor art. 133 alin. (1) al Constitutiei, cu garantarea independentei justitiei.
    Mai clar, doamna Mona Pivniceru, acceptand sa discute cu reprezentantii partidului politic sus-mentionat in legatura cu nominalizarea domniei sale ca ministru al Justitiei, a achiesat la o realitate contrara Constitutiei, anume ca justitia este subordonata partidelor politice, care au confiscat suveranitatea nationala – mai precis, partidele politice au confiscat dreptul pe care numai primul-ministru il are de a propune Presedintelui Romaniei candidati pentru functia de membru al Guvernului.
    Desigur, la acest act de confiscare a suveranitatii nationale de catre partidele politice a suveranitatii nationale a achiesat si primul-ministru, care a trimis-o pe doamna Mona Pivniceru la conducerea partidului politic sus-mentionat, pentru ca acesta s-o accepte pentru postul de ministru al Justitiei.
    Fata de cele expuse mai sus va rog sa dispuneti masurile prevazute de lege pentru a se stabili daca actiunile si respectiv pozitia doamneii Mona Pivniceru descrise anaterior au adus sau nu prejudicii independentei justitiei, respectiv statutului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei.
    Tot cu privire la posibila nominalizare a doamnei Mona Pivniceru ca membru al Guvernului – ministru al Justitiei arat ca primul-ministru a declarat in mod public faptul ca a cerut conducerii Inaltei Curti de Casatie si Justitie detasarea dansei la Guvern, ca membru al acestuia, dat fiind ca doamna Mona Pivniceru detine functia de judecator al Inaltei Curti. Pe acest aspect, data fiind calitatea Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei, va aduc la cunostinta urmatoarele aspecte, urmand sa dispuneti masurile legale in consecinta:
    Detasarea doamnei Mona Pivniceru de la Inalta Curte de Casatie si Justitie la Guvren, ca membru al acestuia, este din punct de vedere constitutional inadmisibila. Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 85 alin. (2) al Constitutiei, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a unei functii in Guvern un membru al acestuia este numit de catre Presedintele Romaniei, prin decret. Actul de numire semnifica faptul ca doamna Mona Pivniceru urmeaza sa detina in cadrul Guvernului functie, anume functia de membru al Guvernului – ministru al Justitiei. Functionarea in cadrul Guvernului ca membru al acestuia in lipsa decretului de numire este inadmisibila.
    Pe de alta parte, doamna Mona Pivniceru detine functia de judecator al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, numirea sa in aceasta functie realizandu-se, de asemenea, tot prin decret al Presedintelui Romaniei. Ar insemna, in ipoteza in care doamna Mona Pivniceru va detine functia de membru al Guvernului ca domnia sa va detine doua functii, contrar dispozitiilor art. 125 alin. (3) al Constitutiei, potrivit carora “Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior”
    Pe aceste aspecte mai trebuie subliniat faptul ca functionarea doamnei Mona Pivniceru ca membru al Guvernului – ministru al Justitiei in lipsa actului de numire, care este decretul Presedintelui Romaniei, conduce la nulitatea absoluta a tuturor actelor juridice semnate de domnia sa in aceasta calitate.
    Cu multumiri,
    ss)Valeriu Mangu
    Data: 20.08.2012
    Contine 2 pagini

    Doamnei Presedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii”

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Doamna Pivniceru v-a dat satisfacţie, şi-a dat demisia din Magistratură. Acum mai este incompatibilă cu ceva? :D

  • gabicretu (author) A spus:

    @În țara asta, situațiile de criză scot la lumină tot urâtul și nebunia care sunt mai discrete în timpuri normale; și tendințele suicidare ale românilor.
    Distrugerea sistematică a celor care se bucură de încredere (și așa foarte puțini) și ar putea să joace un rol în refacere a țesutului social, nu poate fi numită altfel.
    Când apare câte unul, precum Mona Pivniceru, în care oamenii au încredere pe bună dreptate, acesta trebuie protejat cu grijă.
    Cei care nu se simt strânși puțin în spate când asistă la o întâmplare organizată atât de securistic ca cea cu pozele, înseamnă că sunt din sistem; orice cetățean normal, conștient de drepturile sale, nu poate fi decât înspăimântat de asemenea lucruri, pentru că și lui i s-ar putea întâmpla.

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Eu nu am facut altceva decat sa semnalez, pe de o parte, o posibila incompatibilitate, asadar o posibila incalcare a dispozitiilor constitutionale, iar pe de alta sa arat ca modul in care dna Mona Pivniceru a abordat problema desemnarii sale in functia de membru al Guvernului - ministru al Justitiei este de natura sa incalce statutul sau de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Am speranta ca nu imi faceti un proces de intentie pe marginea acestei actiuni. Nu m-am referit, dupa cum se poate constata cu usurinta, la evenimentele la care faceti trimitere dvs.
    Pe de alta parte insa, din observarea atenta a dispozitiilor constitutionale rezulta ca Presedintele Romaniei, judecatorii si procurorii au, practic, acelasi statut constitutional. Adica sa ne serveasca in mod egal, respectand in cel mai inalt grad, daca se poate spune asa, Constitutia.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Ramane de vazut ce va spune Consiliul Superior al Magistraturii.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Mangu,
    Deci chiar dacă nu mai eşti judecător, nici membru CSM şi nici nimic, tot poţi fi incompatibil cu poziţia de ministru al Justiţiei? :D Sunt convins că CSM se va împotrivi cu disperare, dar nici măcar ei nu au cum să nu primească o demisie…

  • Adrian Grom A spus:

    De ce le e frica … nu scapă…
    Istoria are felul ei de a pocni peste botul celor care o călăresc crezându-se Attila…
    Îmi place înverșunare cu care se opune sistemul… E un semn că a fost și va fi deranjat profund. Și de aceea se zvârcolește… Inutil. Că se va întâmpla în 2 luni sau în doi ani e irelevant. Important e ca un acest gen de sistem să nu mai reapară.
    Doar eu am impresia sau media de vârstă a celor promovați de camarila ex-cotrocenistă e între 30 și 40 de ani? Pentru că e vârsta marilor iluzii, vârsta la care poți fi foarte ușor manipulat.. E vârsta la care ești în deplina capacitate intelectuală fără a avea experiența necesară pentru a evita să fii carnea de tun a „bătrânilor„ cu experiență.
    E vârsta la care îți închipui că un tun dat e doar un tun și peste 2-3 ani va fi fost uitat… Pentru că nu imi explic altfel deranjul intelectual al unora, deraparea de la cele mai elementare instincte de conservare..
    Și asta o spune unul care e tot de vârsta asta și care a fost ales în funcții reprezentative locale și naționale de către colegi.. Și imi recunosc cu durere limitele și lipsa de experiență… Dar eu nu sunt un geniu ca magistrații tineri și nepătați prezentați ca fiind viitorul luminos al patriei …
    PS - era greu pentru CSM să se întrunească în timp util? Nu. Au vrut să dea o lecție, că ar fi independenți. Din păcate a fi realmente independent înseamnă să acționezi cu bună credință… Bona fides.. Buna credință presupunea reîntrunirea după ce Mona Pivniceru și-ar fi recunoscut greșeala de a solicita un lucru incorect și ar fi venit cu demisia din CSM. Prelungirea inutilă până după pronunțarea CCR (chiar, ciudată coincidență…) e de natură să creeze suspiciuni privind corectitudinea și imparțialitatea CSM. Demisia e un act unilateral. Dacă nu se întruneau deloc și tot devenea efectivă în 15 zile… Râsul curcilor .. Avem instituții în România? Nu. Avem oameni care își bat joc de ele. De aceea e inutilă căutarea de virgule și aspecte gramaticale în textul legii pentru că nerespectarea ei e norma, nicidecum excepția (o amărâtă de virgulă din Legea 95 produce efecte dezastruoase prin nerespectarea ei. Legea spune că asigurările sunt obligatorii și asimilate impozitelor prin neplată, cu executare silită, etc. Așa cum rămâi cetățean cu drept de vot chiar dacă nu ai plătit impozitul, la fel rămâi asigurat chiar dacă nu îți plătești asigurarea, căci banii vor fi scoși de la tine. Ei bine, CNAS a considerat că neplătitorii la timp nu beneficiază de pachetul de bază ci de cel minimal, cuvenit neasiguraților… Abia în 2010 au acceptat argumentația legală pe tema asta… citiți și vă minunați de virgulele din articol (există un articol ulterior din lege care spune că cei cu restanțe au diminuat pachetul de servicii, nicidecum că sunt asimilați neasiguraților..)
    ART. 211
    (1) Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetatenii straini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile prezentei legi. In aceasta calitate, persoana in cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Bineinteles ca daca sunt eliminate incompatibilitatile dna Mona Pivniceru poate fi propusa pentru ocuparea functiei de membru al Guvernului. Dar una este sa propui pe cineva care intelege ce insemana independenta justitiei in dimensiunea sa constitutionala si alta sa propui pe cineva care nu intelege ori care nu are forta de a se opune subordonarii justitiei. Precum ati observat, am citat din dna Mona Pivniceru tocmai exprimarea d-sale privind independenta justitiei. Dar prin simpla sa participare la o discutie in care a pus conditii a aratat ca nu cunoaste ce este aceea - independenta justitiei incepe chiar cu numirea ministrului Justitiei.
    In mod normal, existand o sesizare - dar am inteles ca exista si o autosesizare a Consiliului Superior al Magistraturii - pe numele dnei Mona Pivniceru privind calitatea d-sale de membru al acestui Consiliu, intai trebuie solutionata aceasta, iar mai apoi Consiliul urmeaza sa ia act de demisie.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Nu vă credem atât de “cârcotaş”. Doamna Pivniceru şi-a dat demisia din CSM de mult timp, de la bun început, se punea problema doar a păstrării unui post de judecător pentru atunci când nu va mai fi ministru. Acum şi-a dat demisia şi din magistratură… ce ar mai putea fi?

    Ministerul Justiţiei nu are legătură cu Autoritatea Judecătorească ci cu Guvernul. Ce treabă are cine este numit ministru acolo cu independenţa Justiţiei?

    :D Mă scuzaţi, dar încep să cred că ţineţi cu ursul numai ca să aveţi ce comenta :lol:

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bbliotecaru,

    Ministrul Justitiei numeste judecatorii stagiari, apoi propune candidati pentru diverse functii - de exemplu, pentru procurorul general etc -, apoi initiaza proiectele de legi privind justitia, are un loc de drept in Consiliul Superior al Magistraturii. Iata suficiente argumente in favoarea tezei ca ministrul Justitiei poate sa influenteze domeniul in discutie.
    Faptul ca dna Mona Pivniceru si-a dat demisia din respectivul Consiliu in urma cu cateva saptamani nu descalifica actiunea mea. Ea priveste in principal calitatea dnei Mona Pivniceru de membru al Consiliului, dar - recunosc - si de candidat pentru portofoliul de ministru al Justitiei. Pentru ultimul caz o eventuala ancheta a Consiliului nu ne poate decat edifica asupra felului in care dna Mona Pivniceru priveste relatia ministrului Justitiei cu partidele politice. Ce este rau in asta? O astfel de ancheta - dar, poate, termenul nu este tocmai potrivit - ar trebui facuta cu toti candidatii pentru functia de membru al Guvernului. Nu ne plangem toata ziua ca statul a fost confiscat de conducerile partidelor?
    Cu “ursul” nu tin fiindca as avea vreun sentiment omenesc aparte. Am explicat cu alta ocazie atitudinea mea: este absurd sa-t distrugi propriul executant. Aici putem avea insa viziuni - ori interese - deosebite. In orice caz eu il consider pe Presedintele Romaniei, ca si pe toate autoritatile publice, drept executanti ai nostri, ai tuturor cetatenilor, fara distinctie. Nu m-am sfiit niciodata sa ma adresez, cand am avut ocazia, Presedintelui Romaniei, de pilda, sa exercite dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 80 al Constitutiei, dand astfel de inteles ca nu prea exercita respectiva atributie.
    Nu comentez, dupa cum, poate, ati avut ocazia sa constatati, textele cititorilor blogurilor; intervin de regula pe teme de Drept constitutional.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Peter Gluck A spus:

    Intrebare nici macar retorica:
    De ce are nevoie PSD-ul singurul partid de Stanga, de
    p alianta paguboasa cu nucleul dur dar putred al unui partid
    liberal (cica)condus de o non-valoare totala care are ambitii imperiale?
    Este o legatura primejdioasa peste poate.

    Basescu a obtinut o victorie a la Pyrrhus asa ca nu va functiona
    nici macar ca liant USL. In schimb, infrangerea USL este reala
    fiindca USL-ul insussi este infrangrea unor idei care definesc un
    adevarat partid socialist.

  • Gabi (author) A spus:

    Peter,

    Inteleg intrebarea drept una retorica. Tot ceea ce am spus si scris in ultimii doi ani reprezinta un răspuns clar.

    Totusi, in bătălia care nu e deloc democratică, acest argument apartine celor care sustin principiul Divide et impera! Ghicim al cui este!?

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Cele enumerate ca fiind atribuţii ale ministrului Justiţiei sunt activităţi politice şi nu juridice, ele nu au legătură cu actul de justiţie. Justiţia se referă la APLICAREA LEGII CONFORM LEGII, nu la numirea cuiva sau iniţiativa legislativă.

    Cât despre locul de drept în CSM… bănuiesc că ştiţi că

    Art. 28 - (2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot în situaţiile în care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare.
    (Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/16_08_2012__50939_ro.doc)

  • Peter Gluck A spus:

    Draga Gabi,
    Promit sa incerc sa ghicesc cine zice si face rautatea aia cu divide.
    Dar ghiceste te rog in schimb cine a demonstrat ca acel divide et impera e numaio parte a metodei- uite:

    My former Global Problem Solving Consultancy Bureau had a great variety of customers. Our successes are easy to explain: we repeated slogan-like that we solve each and all the problems. A candidate dictator from a troubled African country wrote:

    “My problem is how to manipulate my people, in this age when even here information is circulating much too freely making my work so difficult”
    We have prepared a good Modern Mass Manipulation Manual for the customer, however unfortunately before paying he was arrested, emasculated and hanged by the militia of a rival, therefore his chances to become a dictator have practically disappeared and my Bureau has lost money. Highly disturbing, we cannot apply the perfect bordello business model (Payment First, Service After Payment) to protect us against such a malheur.
    Anyway, here is the:
    ——————————————————————————–
    Executive Summary of the Modern Mass Manipulation Manual

    Mass Manipulation is actually easy. Masses enjoy manipulation because it replaces thinking with the own brains an effort very few humans can afford. Use killer memes to install memecracy (see our former report MM 24/0037829) and the following three main actions:

    DIVIDE and Rule
    Divide and rule, convert the differences in disagreement and disputes, weaken the brains by provoking the reptile and the proto-rat brains against the neo-cortex, show it enemies and dangers and horrible risks everywhere and overall- even in the mirror. Make the people to be eternally suspicious, terrified, and vigilant , learn them to fear their own ideas, make them to hate actively anybody with other opinions and develop in them criminal attitudes toward those on the opposite sides of everything. Discourage original, creative or personal thinking incessantly and fiercely! Divide the World in “Us” and “They”

    CONNECT and Stupefy
    Connect and stupefy, connect many brains from a group, a crowd, from a room, a hall, a marching column, an Internet forum/group force them to practice groupthink and no think and you will state with satisfaction that intelligences are not additive; on the contrary they are mutually weakening and slowing down, up to total blockage, A great, lazy and coward Big Brain – fictive – will completely replace all the real brains that are functionally annihilated. Connect people to celebrities and mythomaniacal populist politicians (like you!) and degrade them to fans. Fanatize them!
    Disconnect people from reason, decency, kindness, goodwill, human feelings, and especially from altruism! Eradicate empathy!

    COMBINE and Confuse
    Combine and confuse, abundantly mix truths, half-truths, outright lies, real, false and useless data, weird superstitions and obsolete myths, plausible but inexistent correlations, crippled and unsustainable metaphors, poisoned fantasies, fragments of cultural slogans and many other such things and when this mixtura miserabilis is ready, inject it in brains. Any cognitive or intellectual activity of the poor grey cells will stop except a perpetual signaling of Fatal Error.
    The Test of success is- if after all these manipulations the people are grateful to you, admire and idolize you.
    ——————————————————————————

    Obviously we are serious professionals: the Manual also comprises over 300 pages of practical examples, it outperforms Machiavelli’s The Prince by orders of magnitude. Old Niccolo is of no help when the young dictator-in-spe decides to use the Internet in his actions.
    Despite the fact that today it is increasingly risky to become a dictator and the more fragile ones are weeded out fast, we have succeeded to sell more – always up-to-dated variants of this fine Manual to new customers and two of them have used it in the effective mode. They rule over millions of people and the word democracy has disappeared from the local vocabularies.
    However it still has to be forgotten irreversibly and this is a challenging task.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Am ajuns la originea lucrurilor: ce inseamna “politic” in sensul - repet, in sensul - Constitutiei?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Dupa cum dispune art. 134 alin. (1) al Constitutiei, “Consiliul Superior al Magistraturii PROPUNE (subl. ns.) Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii”. Din acest text rezulta in mod neindoielnic faptul ca atributia de a propune, in particular, numirea in functiile de procuror general si, respectiv, procuror-sef DNA revine CSM-ului, nu ministrului Justitiei. Faptul ca propunerile respective trebuie facute “in conditiile legii” are un caracter de reglementare de tip administrativ, care nu poate sa rastoarne conditia impusa de teza principala a textului.
    Asa stand lucrurile, orice (alta) reglementare dand dreptul altei autoritati publice de a face propunerile respective este neconstitutionala, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. e) al Constitutiei, CSM-ul urmeaza sa se adreseze Curtii Constitutionale, fiind vorba despre un conflict juridic de natura constitutionala intre CSM si autoritatea publica respectiva.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    După părerea mea “politica” sau “politic” în sensul ei normal, nepervertit, înseamnă o dimensiune a guvernării (în sens larg, nu strict legat de Guvern, respectiv politica o face Parlamentul, o execută Guvernul… după legile gestionate de Justiţie).

    Constituţia stabileşte “regulile jocului”.

    Respectând “regulile jocului” (constituţia), politic înseamnă o soluţie funcţională de guvernare.

    Dacă vreţi, putem analiza toate articolele unde apare “politic” în Constituţie.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Va multumesc respectuos pentru raspuns.
    Cu privire la cele expuse de dvs. ma limitez deocamdata la a va indrepta atentia catre art. 61 al Constitutiei, in care se da definitia Parlamentului: a) organ reprezentativ suprem al poporului; b) unica autoritate legiuitoare a tarii. Aceste doua calitati nu fac nici o trimitere la “politic”, mai ales in conditiile art. 69, ibid., potrivit caruia deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului si, respectiv, orice mandat imperativ este nul.
    Aceste norme constitutionale interzic cu desavarsire deputatilor si senatorilor “sa faca (in cadrul Parlamentului) politica”, mai precis sa promoveze vreo “doctrina politica”, in sensul uzual dat acestei sintagme. Deturnarea sensului notiunii “politic(a)” catre intelesul “grup” este cauza principala a confuziei ce se manifesta azi in societatea romaneasca. “Politic(a)” IN SENSUL Constitutiei inseamna nu “grup”, ci TOATA obstea, TOTI cetatenii, fara distinctie. O DECLARATIE POLITICA ori o OPINIE POLITICA privesc - ori trebuie sa priveasca - TOTI cetatenii, nu un grup.Confuzia porneste de la preluarea sensului termenului “politic(a)” din doctrina statala monarhica, unde, dupa cum stim, partidele politice sunt asociatii de interese de grup. In cadrul sistemului democratic - ori, altfel formulat, al republicii -, desi denumirea este identica, sensul este - ori trebuie sa fie - altul. Statul LEGITIM se afla - ori trebuie sa se afle - in proprietatea fiecarui cetatean, el fiind o forma de asociere a cetatenilor sai in vederea sporirii mijloacelor necesare astfel ca fiecare sa-si poata dezvolta in mod liber propria personalitate (v. art. 1, ibid.). Statul monarhic nu este o asemenea asociatie, chiar daca el este de tip constitutional. Statul monarhic se da de catre monarh in renta cand unui grup - asadar partid -, cand altui grup. In cadrul statului monarhic partidele se lupta intre ele sa capete renta, speculand, ca sa nu spun prostind marea massa, formata - nu-i asa? - din “supusii Majestatii Sale”.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Gabi (author) A spus:

    @dl Mangu,
    Dv. vorbiti serios sau va bateti joc de rabdatorii care citesc randurile pe care le scrieti?!

  • Gabi (author) A spus:

    @dl Mangu,
    Dv. vorbiti serios sau va bateti joc de rabdatorii care citesc randurile pe care le scrieti?!

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Înţeleg ce spuneţi, şi aveţi dreptate într-un anumit punct de vedere.

    Este adevărat, o declaraţie politică în Parlament trebuie să privească toţi cetăţenii, după cum actul de guvernare este egal pentru toţi (şi sunt câteva articole care stipulează diferitele forme de egalitate între toţi cetăţenii), dar cu toate acestea viziunea politică este personalizată, respectiv, chiar dacă toţi parlamentarii TREBUIE să se gândească la o politică pentru toţi cetăţenii români, ei trebuie să aibă totuşi opinii personalizate şi nu toţi aceiaşi părere.

    Trebuie să spun însă că articolele 61 şi 69 nu interzic politica în Parlament şi nu-mi dau seama cum de aţi ajuns la o asemenea concluzie.

    Cheia este în altă parte:

    ARTICOLUL 8 - Pluralismul si partidele politice
    (1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
    (2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.

    Vedeţi, constituţia punea în acelaşi loc despre nevoia de păreri diferite ale cetăţenilor (nu se spune nicăieri nimic despre pluralismul partinic, pluralismul este în societate, deci al cetăţenilor în relaţiile lor sociale).
    Constituţia spune tot aici că nu vorbim despre o voinţă politică a partidelor, ci de o voinţă politică a cetăţenilor. Partidele capătă instituţional o voinţă politică în măsura în care asociaţia preia voinţa politică a cetăţenilor membrii ai asociaţiei cu caracter politic.

    Ne întoarcem un pic la…
    ARTICOLUL 2 - Suveranitatea
    (1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
    (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

    Aici se spune că fiecare cetăţean are voinţa lui proprie, ca parte din suveranitate, nimeni nu poate să dea sau să ia suveranitatea altora pentru a o exercita în locul lor.

    Pentru suveranitate sunt două căi, referendum şi organe reprezentative, atenţie, constituite prin alegeri. Ce înseamnă “alegerile” acestea. Evident, nu înseamnă delegare unei persoane cu un vot în alb, înseamnă alegerea unei politici anume dintre toate politicile prezentate de către politicieni în campania electorală pentru Parlament.

    Mai departe, revenim iarăşi la Constituţie.
    ARTICOLUL 90 - Referendumul
    Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.

    şi

    ARTICOLUL 61 - Rolul si structura
    (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.

    Nu numai că Parlamentul este un organ politic, dar este organul politic reprezentativ al politicii cetăţeanului. Suma politicilor parlamentarilor (mediată în exercitarea mandatului) este practic politica naţională. Prin vot cetăţeanul oferă un mandat politic parlamentarului ales pentru că alege candidaţii care au o voinţă politică (în calitatea lor de cetăţeni) asemănătoare sau compatibilă cu a lor. Astfel Parlamentul se constituie după principiile matematice ale unui sondaj de opinie la nivel naţional, respectiv aleşii parlamentari au voinţe politice care, însumate la nivelul parlamentului, devin reprezentative pentru întreaga societate. Desigur, pentru asta cetăţenii trebuie să aleagă programele politice şi nu politicieni sau partide. Din păcate politicienii nu aduc în faţa cetăţenilor cele câteva zeci de legi pe care ar dori să le propună şi să le susţină în cei 4 ani de mandat.

    Eu am spus că politica este o ştiinţă a guvernării. Eu nu am atribuit-o unui grup. Parlamentarul ajuns în Parlament nu face altceva decât să-şi respecte PROPRIA VOINŢĂ POLITICĂ, pe care o are ca orice cetăţean… asta şi înseamnă interdicţia votului imperativ. Fiecare cetăţean cu drepturi electorale ar trebuie să identifice voinţa politică a cuiva şi să voteze voinţa politică a viitorului parlamentar şi nu persoana în sine. Astfel reprezentarea nu va fi prin persoană, ci prin voinţa politică a persoanei.

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Intrucat nu precizati la ce va referiti, pot doar sa presupun. Presupun asadar, ca ipoteza de lucru, ca vedeti partidul politic drept un grup de interese. Admitand o asemenea ipoteza, ratiunea constituirii grupului este, desigur, aceea de a pune stapanire pe stat si de a-l folosi pentru transpunerea vointei - ori chiar a interesului - ce ii asociaza pe membrii lui - in fapte. Dar un prim pas in acest demers il constituie transformarea vointei ce caracterizeaza grupul in norma juridica, mai precis, ca regula generala, in lege. Dar, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (1) al Constitutiei, “Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Aceasta inseamna ca izvorul, daca se poate spune asa, al vointei exprimate de lege, prezumata a fi a poporului, asadar vointa politica, nu poate sa fie de grup, ci trebuie, prin rezultatele sale practice, sa asigure, in mod egal, fara privilegii si fara discriminari, mijloace necesare fiecarui cetatean in vederea liberei dezvoltari a propriei personalitati.
    Asocierea la care presupun ca va ganditi este valabila pentru situatia in care membrii grupului cauta sa obtina de la altcineva, in cazul statului monarhic, de la monarh, inlesniri, facilitati etc. sub forma DREPTURILOR si LIBERTATILOR. Sau, in a doua varianta, membrii grupului cauta sa acapareze statul pentru transpunerea in fapte a vointei lor definind interesul ce ii leaga, actiune care este, ab initio, nelegitima.De ce, de pilda, un asemenea grup nu isi creaza mijloace proprii si cauta sa acapareze statul, stat intretinut, finantat de toti cetatenii?
    In statul democratic cetatenii n-au a se asocia sub forma partidelor politice pentru a obtine, pentru a castiga etc. de la stat drepturi si libertati - asocierea trebuie sa aiba drept scop crearea de mijloace, de facilitati s.a. traduse sub forma valorilor comune (scoli, spitale etc.), precum si a altor valori, denumite de Constitutie (v. art. 1 alin. (3) al ei), se vede ca datorita unui limbaj saracacios, tot “drepturi” si “libertati”. Atata doar ca aceste drepturi si libertati sunt consacrate de Constitutie (ibid.) drept VALORI SUPREME. Iar gama lor este - ori trebuie sa fie- aceeasi pentru toti cetatenii, in lumina dispozitiilor art. 16, ibid.
    Rezulta de aici ca, de fapt, misiunea constitutionala a partidului politic in cadrul statului democratic este alta decat in cazul statului monarhic. Dintre normele constitutionale citate cu generozitate de dl. Bibliotecaru va rog sa va aplecati atentia asupra celor cuprinse in art. 8 alin. (2) al Constitutiei, care precizeaza cat se poate de clar misiunea constitutionala a unui partid politic. Desigur, mai ramane de vazut ce inseamna, pana la urma, “vointa politica a cetatenilor”, pe care Regulamentul Organic al Munteniei din 1831, daca tin bine minte anul, o numea, echivalent, “obsteasca vointa a cetatenilor”.
    Desigur, mai sunt multe de adaugat si va stau, in masura puterilor mele, la dispozitie cu lamuriri suplimentare.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Evident ca viziunea politica este - ori trebuie sa fie - personalizata, atat ca, pe fond, dupa cum subliniati si dvs., vointa politica trebuie sa priveasca toti cetatenii, in mod egal, fara privilegii si fara discriminari (v. art. 16 alin (2) al Constitutiei).
    Chiar azi am intalnit o definitie exceptionala a notiunii “pluralism” (v. Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Ioan Vida, Constitutia Romaniei/Comentata si adnotata, R.A. “Monitorul Oficial, 1992, p. 25); “In sens comun, prin pluralism se intelege o multiplicitate de factori echivalenti, care nu pot fi redusi la unitate”. Evident ca pluralismul este necesar, atat ca vointa politica trebuie sa se subordoneze, in privinta continutului ei substantial, definitiei date in postarile anterioare. Noi doi, de pilda, putem gandi solutii diferite pentru desfundarea canalelor orasului, important este sa gandim pentru tot orasul,recte pentru toti cetatenii, nu numai pentru strada pe care locuim, recte numai pentru noi insine. Numai in primul caz avem de-a face cu vointa politica.
    In alta ordine de idei, vointa unui partid politic, in dimensiunea sa de persoana juridica, este continuta - ori exprimata - de statutul sau. Toti conducatorii unui partid politic sunt chemati doar sa execute dispozitiile statutului. Nu trebuie confundata asadar misiunea partidului politic de care face vorbire art. 8 alin. (2) al Constitutiei cu vointa sa, repet, exprimata de statut. In fond, de vreme ce este chemat sa “contribuie”, partidul are o misiune de tip executiv, nicidecum o vointa politica.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Faceţi o confuzie. Statutul defineşte relaţiile dintre indivizii asociaţi într-un partid.

    Legea partidelor politice spune aşa:

    Art. 9
    Fiecare partid politic trebuie să aibă statut şi program politic proprii.

    Art. 11
    Statutul şi programul politic ale partidului trebuie să fie prezentate în formă scrisă şi aprobate de organele
    împuternicite prin statut.

    Este evident că cetăţenii cu drept de vot se asociază într-un partid în măsura în care voinţa lor politică este compatibilă cu programul politic al partidului şi sunt de acord că relaţiile definite de statut.

    Partidul în sine nu are cum să aibă voinţă politică, pentru că este o instituţie, membrii de partid în schimb au fiecare voinţă politică şi partidul are puterea politică a “membrilor săi de partid” în societate.

    Art. 1
    Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la
    formarea şi exercitarea voinţei lor politice
    , îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane
    juridice de drept public.

    Un partid are şi reprezentare naţională. Motivul este condiţia înfiinţări prin distribuţia membrilor de partid în teritoriu, respectiv ca 18 dintre judeţele ţării să conţină minim 700 de membrii.

    Art. 19
    (1) Lista semnăturilor de susţinere trebuie să menţioneze obiectul susţinerii, data şi locul întocmirii, iar pentru
    susţinători trebuie să conţină numele şi prenumele, data naşterii, adresa, felul actului de identitate, seria şi numărul
    acestuia, codul numeric personal, precum şi semnătura. Susţinătorii înscrierii unui partid politic pot fi numai cetăţeni
    cu drept de vot.
    (2) Lista va fi însoţită de o declaraţie pe propria răspundere a persoanei care a întocmit-o, care să ateste
    autenticitatea semnăturilor, sub sancţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal.
    (3) Lista trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării şi
    municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti.
    (4) Fiecare listă va cuprinde persoane dintr-o singură localitate. Listele vor fi grupate pe localităţi şi judeţe, pentru a
    se putea verifica prevederile alin. (3).

    Legea partidelor politice mai are o prevedere…

    Art. 2
    Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la
    formarea opiniei publice
    , participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează
    participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.

    Cu alte cuvinte nu cetăţeanul trebuie să aibă grija unei voinţe politice de tip macro, partidele trebuie să elaboreze nişte planuri politice valabile pentru toţi cetăţenii iar cetăţenii, în momentul votului pentru corpul legislativ, trebuie să aleagă proiectul politic cel mai potrivit pentru ei. Astfel orice proiect ar alege cetăţenii, cum cel care propune proiectul în campania electorală are rolul de a-l face pentru toţi cetăţenii (respectiv într-un sistem integrat care priveşte toţi cetăţenii) iar el este dezbătut şi în Parlament conform principiilor de elaborare a legilor, caracterul naţional este respectat (măcar teoretic). În plus, controlul Constituţional al CCR păzeşte şi controlează posibilitatea unei dictaturi a majorităţii împotriva drepturilor fundamentale ale unei minorităţi.

    După cum vedeţi, pe de o parte sunt de acord cu domnia voastră când spuneţi că partidele politice nu au, ca instituţie, o voinţă politică… pe de altă parte nu pot să nu spun că ele constituie o asociaţie de cetăţeni care au voinţă politică şi care, având drepturi electorale, au voie să şi-o exprime. Cetăţenii nu-şi pierd drepturile politice prin înscriere în partid şi nici nu-şi cedează aceste drepturi. Mai mult chiar, fără aceste drepturi politice (respectiv drepturi electorale) nici nu pot face parte dintr-un partid politic, aceste drepturi sunt esenţiale în construcţia unei asociaţii de tip partid politic. În sfârşit, conceptul că un partid candidează la alegeri reprezintă o simplificare, în realitate la alegeri nu pot lua parte decât cetăţenii cu drepturi electorale, partidul nu există într-o esenţă distinctă. Chiar şi votul pe listă nu ar trebui să implice partidul ca atare, este doar o formă de organizare a mai multor membrii de partid ce prezintă toţi acelaşi concept politic pentru nişte alegeri la nivel naţional (candidaţii pe listă nu mai candidează uninominal pe colegiu). Chiar şi în consilii sau în parlament, partidul în sine, ca entitate instituţională, nu există. De exemplu, grupul PSD din Camera Deputaţilor nu înseamnă că aparţine PSD, ci că anumiţi parlamentarii s-au unit într-un grup parlamentar numit PSD. Nu obligă nimeni un membru al parlamentului să se înscrie într-un grup parlamentar care poartă numele partidului din care face parte, este o cutumă. Drept dovadă, mulţi parlamentari se retrag din grup şi devin indenpendenţi, sau chiar se mută la alt grup. Din păcate cutuma formată în mintea parlamentarilor a indus prevederi în regulamentele camerelor care nu au ce căuta acolo, dat fiind că leagă formarea grupurile parlamentare de apartenenţa la partid… Această prevedere are o oarecare logică atunci când vorbim despre un sistem electoral pe liste şi când plecarea unui parlamentar provoacă venirea următorului pe listă, totuşi…

    Nu pot deci spune că partidul are o misiune de tip executiv pentru că partidul nu execută o voinţă politică. Execuţia voinţei politice, adică guvernarea României, este realizată de către stat, prin funcţiile statului, respectiv prin funcţia legislativă, funcţia executiv-administrativă şi funcţia judecătorească.

    Sigur, în interiorul partidului, structura partidului trebuie să execute voinţa membrilor de partid pentru destinul partidului, cum ar fi, de exemplu, elaborarea proiectelor, modificarea statutului sau revizuirea doctrinară. Partidul în sine nu are însă cum să execute voinţa politică a membrilor fără a ajunge în Parlament.

  • Gabi (author) A spus:

    @Biblio,
    Merci! Pentru precizarile necesare. Credeam ca are Dl. Mangu un adept… :)

  • Gabi (author) A spus:

    @dl. Mangu, Biblio,
    Dacă toată lunga demonstratie vrea sa spună ca politica (si cei implicați in ea) privește interesul public, nu interesul privat, atunci va dau dreptate suta la suta. Este un lucru care multora nu le este clar. La fel de neclar le este si faptul ca ceea ce constituie interes public la un moment dat nu cade din cer; trebuie stabilit prin dezbaterea in care cetățenii sunt parte, in toată pluralutatea lor! Initiatorii dezbaterii pot fi partidele. Pot exista si exista si alți initiatori.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Statutul unui partid politic exprima scopul partidului, obiectivele sale si, desigur, la o adica, si relatiile dintre membrii sai.
    Cuprinsul art. 9 al Legii citate de dvs. impunand ca partidul politic sa aiba program politic impune, de fapt, scopul fundamental trasat de art. 8 al Constitutiei, altfel ratiunea lui de a fi nu exista.
    Vointa politica a unui partid nu preexista, ci este expresia vointei politice a membrilor lui, fie acestia membrii fondatori. Cetatenii care devin membri dupa nasterea partidului nu fac altceva decat sa-si insuseasca, sa fie de acord cu substanta vointei respective, sa-si regaseasca vointa lor politica in vointa respectiva.
    Rezulta asadar ca, pana la urma, avem aceeasi intelegere a conceptului in discutie, atat ca ne exprimam fiecare intr-un mod propriu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Prima dvs. propozitie, dar si celelalte exprima exact ceea ce doream sa arat. Desigur, sunt multe de spus in legatura cu tema abordata. In orice caz, va multumesc respectuos pentru intelegere si pentru rabdare. Adevarul se naste greu, dar ce frumos este prin simplitatea sa …
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Gabi (author)

    Sigur, pot exista şi alţi iniţiatori, dar condiţiile de iniţiere sunt prohibitive pentru cetăţeni. Practic este aproape imposibil ca nişte cetăţeni, fără a fi organizaţi, să iniţieze o lege. Prin organizare cetăţenii practic devin temporar un fel de partid politic. Varianta internet “semnează petiţia” nu are nici un fel de valoare legală reală. Mai mult, petiţiile sunt cu sutele, voinţa politică civică se disipează. Lucrurile sunt făcute astfel încât cetăţenii să aibă mâinile legate.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    :D Stimate domn, cât timp sunteţi de acord cu mine, sunt şi eu de acord cu dumneavoastră… :D

    Să facem deci un partid :D

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    In ultima vreme mi-a traversat prin minte ideea de a ma inscrie intr-un partid. Dar care partid?! Am un prieten cu care am fost coleg de serviciu acum cativa ani, care a plecat recent dintr-un partid si s-a inscris in altul. A plecat de la un drac si a dat de frate-sau!
    La noi, in tara, datorita de-acum unui viciu istoric, partidele politice sunt in realitate uniuni de interese, nu prestatoare de servicii pentru cetateni, dupa cum dispune art. 8 al Constitutiei - “…contribuie …”. De principiu, partidul politic a devenit la noi o piesa a unui angrenaj complicat in care sunt cuprinsi, alaturi de cetateni naivi, magnati, ofiteri de toate armele, bineinteles in mod ascuns, procurori si judecatori (asisderea), mijloace de informare, mafii etc. Cei de la varful unui partid n-au nevoie de ganditori, de filosofi …
    Al dvs., Valeriu Mangu
    P.S. Intre timp am gasit o formulare, sper, sugestiva, insipirata de ultimul text al gazdei noastre: a gandi politic inseamna in contextul statului democratic a gandi pentru fiecare cetatean, fara privilegii si fara discriminari.

  • Bibliotecaru A spus:

    Păi nu, eu spuneam să facem un partid, primul partid politic care este, în mod real, altceva decât o uniune de interese patrimoniale.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Asta-i - patrimoniul! Pai, de unde bani pentru acte, pentru colectarea de semnaturi, pentru inchirierea sediilor, pentru plata unor salarii, pentru publicitate etc. etc.? Ne gasim intr-un cerc vicios. Cine sa ne puna la dispozitie o gramada de bani fara sa ceara nimic? Eu am fost, pret de 6 luni, consilier parlamentar al dlui Dumitru Puzdrea, fost deputat, dupa care am demisionat. Acesta avea o doctrina, comuna, de altfel, mai tuturor oamenilor cu bani: interesul. Se pare ca aici este calcaiul lui Ahile al democratiei: pentru a creea un partid politic trebuie bani, pe care nu ii poti gasi decat la concetateni cu bani, care iti pun in fata un interes strain de ratiunea de a fi a unui partid politic. Statul nu sustine asemenea initiative.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Un partid politic ar trebui să înceapă cu o perioadă de definire a organizaţiei, de concepere a doctrinei… Asta este şi problema politicii de astăzi, toţi încep cu înscrierea partidului la tribunal fără să fondeze efectiv partidul. Un partid trebuie să crească mai întâi ca organizaţie, să se definească ca ideologie, să se manifeste ca nevoie civică… abia apoi este nevoie de bani.

    Eu cred că această perioadă de organizare şi şcolarizare a cadrelor pentru funcţiile interne şi externe ale partidului poate dura şi 10, 15, 20 de ani. În 20 de ani se pot strânge şi bani pentru înfiinţarea partidului, dacă partidul face proba timpului şi arată că nu este o asociere în vederea adunării averilor.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibliotecaru

    Pe fond, aveti dreptate. Totusi termenul propus de dvs. este lung - peste 20 de ani se poate vorbi despre o alta generatie.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu
    De undeva trebuie început. Dacă s-ar fi făcut aşa imediat după revoluţie, acum aveam o clasă politică profesionistă matură. La un moment dat cineva trebuie să-şi asume un început pentru un lucru care are finalitatea în altă generaţie.

  • Valeriu Mangu A spus:

    @ Bibluiotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Dupa cum bine graieste intelepciunea populara, istoria nu se scrie cu “daca”. Ca o observatie, notiunea de “clasa politica” este nelegitima.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu
    :D
    Domnule Mangu
    Noţiunea de “clasă politică” este nelegitimă, asta însă nu împiedică politicienii să aibă totuşi interese de clasă, respectiv să formeze o clasă… ba şi mai mult… o castă.

  • Gabi (author) A spus:

    @Biblio,
    Este adevărat dar nu necesar. Asta se întâmplă pentru că, așa cum zice Stiglitz, cei aleși la vârf sunt dintre cei 1%, susținuți de cei 1% și lucrând pentru cei 1% (mai bogați); pe bune aparțin aceleiași clase, chiar dacă fac parte din partide diferite. Similaritățile de biografie personală sunt evidente…
    Dacă cetățeanul ar reflecta de mai multe ori înainte de a-și da votul, lucrurile s-ar putea schimba. Încă regula spune că un cetățean, un vot, deși în aplicare sună mai curând 1 euro, un vot…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Gabi

    Domnul Mangu spune altceva, că doamnele şi domnii din partidele politice din România nu sunt altceva decât ceilalţi cetăţeni care nu sunt membrii de partid. Într-adevăr, voinţa politică a unui cetăţean cu drepturi electorale este egală cu voinţa politica a unui cetăţean implicat într-o mişcare de natură politică.

    Este însă evident că politicienii, şi mă refer mai ales la cei de la vârful organigramei statului, au început să exercite suveranitatea poporului în interes personal sau de grup, adică tocmai în ciuda art. 2 alin. 2 din Constituţie. Mai mult, partidele politice ar trebui eventual să reprezinte clase politice, de exemplu PSD ar trebui să reprezintă muncitorii şi persoanele dezavantajate, PNL ar trebui să reprezinte meseriile liberale, PC-ul ar trebui să reprezinte marii proprietari de pământ… şi aşa mai departe… dar nu să fie ei înşişi o clasă politică.

    Numai că s-a pierdut conceptul care spunea că reprezentarea nu implică un număr cât mai mare de membri de partid şi nici un număr cât mai mare de primari, consilieri, deputaţi, miniştri… Forţarea “câştigului” de partid nu face altceva decât să denatureze reprezentarea cetăţenilor în instituţiile statului. Astfel partidele şi politicieni au făcut un scop din a câştiga funcţii, trecând pe planul doi reprezentarea. De aici vorbesc eu despre un interes de clasă comun tuturor politicienilor. În momentul când cetăţeanul şi reprezentarea lui va deveni prioritatea zero, partidele nefiind mânate de la spate de ambiţii şi interese financiare, lucrurile se vor mai restaura. Până atunci… aşteptăm într-o Românie anormală şi disfuncţională.

  • gabicretu (author) A spus:

    @ Biblio,
    Păi eu ce spun de atâția ani?! Unde ne contrazicem!?
    Uneori eu mai vorbesc despre cum ar trebui să fie, e adevărat, că poate mai învață cineva. :)
    Doar că am o corectură. Dincolo de măruntele lor interese, aleșii apără interesele corporatiste (chiar dacă nu conștient și chiar dacă ei înșiși nu sunt direct legați de acestea, ca persoană); toți gândesc la fel. Este o condiție să fie aleși!!!
    Totalitarismul gândirii e mai rău decât altele… De asta nu există disidenți, nu din cauza democrației! :)

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu

    Stimată doamnă,
    Am spus eu că vă contrazic cu ceva? :D

    Sigur, aleşii apără şi interese corporatiste, în măsura în care sunt interesaţi să facă asta… dacă înţelegeţi unde bat. Mai mult, uneori sunt apărate interese străine României…

    Eu nici măcar nu sunt dintre cei ce condamnă politicienii pentru aşa ceva, asta pentru nu cred că în România politica a reuşit să obţină educaţia “celor şapte ani politici de acasă”. Politicienii care aveau un bun simţ politic şi aveau nişte limite în activitatea lor pentru că au fost format la şcoala PCR pentru a activa în funcţii de conducere a statului sau în partid… au început să cam dispară. Noua generaţie nu mai are nici un fel de limite pentru că nu au nici un fel de pregătire de natură politic. Pe timpul lui Ceauşescu dacă era descoperit un deputat sau un ministru că ia din visteria statului o sută de mii de lei (chiar şi dacă nu erau pentru el, dacă erau numai pagubă)… a doua zi era un nimeni după gratii, astăzi cine e prins cu o sută de mii de RON e un prost că nu a furat o sută de mii de milioane… Cheltuieli de un milion de euro pe protocol pentru apă de colonie… “Prostioare” spune domnul MRU… şi are dreptate… un milion de euro, o bagatelă.

  • pagubit A spus:

    Am depus acum 25 de ani bani pentru cumpararea unui autovehicul Dacia. Nu am primit valoarea reactualizata a depozitului meu bancar, nu am primit masina, nu am primit nimic. In aceeasi situatie mai sunt 2000 de oameni. Exista un proiect de lege, PLx 226/2011 care inlatura consecintele acestei privari de proprietate/ sanse in viata. De ce nu este adoptata ? Mi-am propus sa dau acest mesaj de 1000 de ori. Sper ca acest guvern sa fie … altfel. (NR.532)

  • gabicretu (author) A spus:

    @pagubit,
    Este una dintre marile nedreptati care s- au facut si ale carei resorturi nu-mi sunt inca clare, desi tema m-a interesat si in trecut.
    Este o problema care trebuie rezolvată…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ pagubit

    Parcă v-am mai răspuns o dată, dar văd că insistaţi… :D

    În primul rând există o lege. Este vorba despre Legea 232/31.10.2008 publicatã în M.O. 750/06.11.2008 (legestart.ro/Legea-232-2008-aprobarea-Ordonantei-urgenta-Guvernului-156-2007-despagubirea-persoanelor-fizice-au-constituit-depozite-Casa-Economii-Consemnatiuni-C-E-C-S-A-vederea–%28MzE5MDg4%29.htm) pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 (legestart.ro/Ordonanta-de-urgenta-156-2007-despagubirea-persoanelor-fizice-au-constituit-depozite-Casa-Economii-Consemnatiuni-C-E-C-S-A-vederea-achizitionarii-autoturisme-%28MjkzNzQ5%29.htm) privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme.

    În al doilea rând, dacă aveţi o asemenea pasiune pentru PLx 226/2011, probabil ştiţi că o iniţiativă cu acelaşi conţinut a existat la Senat ănregistrată prin L182/2009, Propunere legislativă privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank înainte de anul 1990 şi şi-au transferat aceste depozite la BRD - Groupe Societe Generale în anul 1991 în vederea achiziţionării de autoturisme DACIA. Această propunere a fost deja respinsă în cele două camere, e drept cu un scor la limită la Senat, DA= 34, NU=37, AB=0… dar la cameră nu aşa de echilibrat, DA=216, NU=12, AB=1.

    Legea este redundantă pentru că, aşa cum spuneam mai sus, problema este deja legiferată.

    Domnia voastră ce anume aşteptaţi în plus de la această lege?

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,
    Va remit mai jos un material privind validarea alegerii deputatilor si senatorilor nou-alesi, precum si privind depunerea de catre acestia a juramntului, asa cum rezulta din Constitutie ca trebuie indeplinite aceste acte.
    Juramantul prevazut de art. 3 al Legii nr. 96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor, pe care acestia trebuie sa-l depuna, vorbeste despre credinta patriei si fidelitate fata de popor. Este asadar un juramant fata de patrie si popor, care trebuie, in logica lucrurilor, facut in fata unui organ reprezentativ al poporului.
    Camerele Parlamentului, Parlamentul, Presedintele Romaniei sunt organe reprezentative ale poporului. Dar pentru ca aceste subiecte sa primeasca un juramant de credinta si fidelitate este necesar sa fie in exercitarea mandatului. Asa se face ca nu poate fi depus un juramant in fata Presedintelui Romaniei nou-ales daca acesta nu a intrat inca in exercitiul mandatului. In acest caz juramantul se depune in fata Presedintelui Romaniei vechi, inca in functie. De asemenea, juramantul nu poate fi depus in fata Presedintelui Romaniei susupendat din functie, nici in fata Parlamentului dizolvat.
    In ceea ce priveste deputatii si senatorii nou-alesi, atat potrivit dispozitiilor Legii sus-citate, cat si regulamentelor parlamentare, juramantul s-a depus de 22 de ani incoace, dupa caz, in fata celorlalti deputati, respectiv senatori nou-alesi, fara ca acestia din urma sa fi intrat in exercitiul mandatului. Cercetand, de pilda, stenograma sedintei din 19 decembrie 2008 a Camerei Deputatilor constatam ca juramantul s-a depus in ordinea alfabetica a judetelor, apoi, in cadrul judetului, in ordinea numerica a colegiilor uninominale. Asa se face ca dl. Calin Potor, ales in Colegiul uninominal nr. 1 Alba, a depus primul juramantul, in fata unor deputati nou-alesi care inca nu depusesera juramantul.
    Potrivit dispozitiilor art. 70 alin. (1) al Constitutiei, deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramntului. Aceasta inseamna ca la momentul la care dl. Calin Potor depunea juramantul, nici unul din ceilalti deputati nu intrase in exercitiul mandatului, de vreme ce nu depusese inca juramantul.
    Ca o consecinta neindoielnica, la momentul depunerii de catre dl. Calin Potor a juramantului nu se poate vorbi despre Camera Deputatilor in exercitiul mandatului, respectiv despre intrunirea legala a acesteia – v. si art. 11 al Regulamentului Camerei Deputatilor -, de vreme ce nici unul dintre deputati nu intrase inca in exercitiul mandatului, neindeplinind inca, dupa cum dispune art. 70 al Constitutiei, conditia de a fi depus juramantul, aceasta fara a mai vorbi despre intrunirea legala a respectivei Camere, intrunire care, in logica lucrurilor, dupa cum dispune si art. 11 sus-citat, nu poate sa fie decat ulterioara depunerii juramantului de catre toti deputatii nou-alesi sau, sa zicem, a unei majoritati calificate de cel putin 2/3.
    Adunarea deputatilor nou-alesi primeste, in lumina celor expuse mai sus, calitatea de organ reprezentativ al poporului in exercitiul mandatului, sub denumirea Camera Deputatilor, abia din momentul intrunirii sale legale, recte abia dupa ce cel putin 2/3 din numarul deputatilor nou-alesi au fost validati si, respectiv, au depus juramantul. Cum dl. Calin Ponor a depus juramantul in fata unei adunari neavand inca o asemenea calitate – de organ reprezentativ al poporului in exercitiul mandatului -, juramantul respectiv este nul de drept. In acest sens este de retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 63 alin. (4) al Constitutiei, mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament, recte a noilor Camere. Aceasta inseamna ca la momentul la care dl. Calin Ponor depunea juramantul, in mandat, avand calitatea de organ reprezentativ al poporului, era Camera Deputatilor anterioara, aleasa in 2004, abstractie facand de faptul ca si in cazul acesteia cele expuse anterior raman in mod corespunzator valabile.
    In mod similar, si juramantul depus de fiecare din ceilalti deputati nou-alesi este nul. Astfel, al doilea deputat nou-ales din lista a depus juramantul in fata unui deputat nou-ales al carui juramant este nul (dl. Calin Ponor), precum si in fata celorlalti deputati nou-alesi, care nu ajunsesera sa depuna inca vreun juramant etc.
    Din cele expuse mai sus rezulta ca deputatii si senatorii nou-alesi in 2008 nu au format niciodata Camera Deputatilor intrunita legal, respectiv un organ reprezentativ al poporului in exercitiul mandatului.
    Lucrurile stau similar si in privinta Senatului, precum si in privinta validarii deputatilor si senatorilor nou-alesi.
    Cele expuse mai sus arata ca juramantul de care vorbeste Legea sus-citata pe care urmeaza sa-l depuna deputatii si senatorii nou-alesi in cursul alegerilor din 9 decembrie 2012 trebuie depus din perspectiva constitutionala fie in fata Camerei Deputatilor aleasa in 2008, abstractie facand de acelasi viciu, fie in fata Senatului corespunzator, fie in fata Parlamentului corespunzator, fie in fata Presedintelui Romaniei.
    Ultima solutie este corecta din punct de vedere constitutional. Dupa depunerea juramantului in fata sa, Presedintele Romaniei urmeaza sa numeasca deputatii si senatorii prin decret, in baza dispozitiilor art. 94 lit. c) al Constitutiei.
    Cat priveste convocarea Parlamentului nou-ales de care vorbeste art. 63 alin. (3) al Constitutiei, aceasta trebuie sa aiba loc dupa validarea alegerii deputatilor si senatorilor nou-alesi, respectiv dupa ce acestia au depus juramantul in fata Presedintelui Romaniei. Aceste proceduri, respectiv aceste acte trebuie asadar indeplinite inlauntrul termenului de 20 de zile de care vorbeste articolul sus-mentionat al Constitutiei, validarea urmand sa fie realizata de vechile Camere.
    Cele prezentate anterior arata ca intreaga constructie a arhitecturii republicii este viciata, cu consecinte dintre cele mai imprevizibile in viitor, inclusiv de ordin juridic. In acest sens, pentru lamurirea lucrurilor este necesara interventia imediata a Presedintelui Romaniei, in calitatea sa de garant al respectarii Constitutiei.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu (author) A spus:

    @Domnu’ Mangu,
    Iar folosiți imaginația în exces.
    Parlamentul reprezintă poporul.
    Președintele reprezintă statul.
    Orice jurământ în fața președintelui ar însemna o ”trădare” a poporului…
    Aleșii noi depun jurământul în cadru solemn față de popor, nu față de cei prezenți în sală. Le este însă imposibil să se ducă pe la fiecare pe acasă pentru a jura, așa încât se adună în spațiul oficial, plenul parlamentului.

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    1)Parlamentul este, potrivit definitiei sale constitutionale, organul reprezentativ suprem al poporului (si unica autoritate legiuitoare a tarii) - v. art. 61 alin. (1) al Constitutiei. Dar chiar din calitatea Parlamentului de a fi SUPREM rezulta ca in afara de acesta mai exista si alte organe reprezentative ale poporului in raport cu care este suprem. Aceasta concluzie este intarita de art. 2 alin. (1), ibid., in care se vorbeste despre organele reprezentative ale poporului, deci la plural, ceea ce inseamna ca sunt mai multe astfel de organe.
    In mod strict, exista trei astfel de organe, alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat: Camerele Parlamentului (v. art. 62 alin. (1), ibid.), respectiv Presedintele Romaniei (v. art. 81 alin. (1), ibid.).
    Camera Deputatilor impreuna cu Senatul formeaza organul reprezentativ suprem al poporului - v. art. 61 alin. (2), ibid. Caracterul sau de a fi SUPREM se manifesta intr-o serie de situatii bine precizate de Constitutie - de exemplu, cand este vorba despre reexaminarea unei legi, despre revizuirea Constitutiei.
    Juramantul este primit de popor printr-unul din organele sale reprezentative, nu in piata publica ori din usa in usa.
    N-am spus ca deputatii si senatorii nou-alesi depun juramantul in fata celorlalti deputati si senatori nou-alesi, ci ca depun, potrivit regulilor instituite de Legea sus-citata si de regulamentele parlamentare, in fata cate unei adunari ce nu are inca, in momentul depunerii, calitatea de a fi organ reprezentativ al poporului.
    Juramantul nu se depune oricum, ci in fata unui organ constituit, in exercitiul functiunii - ori al mandatului. Asa se face ca Presedintele Romaniei nou-ales depune juramantul in fata Camerelor in sedinta comuna - v. art. 82 alin. (2), ibid. Daca cele doua Camere nu se reunesc in acest scop ori daca Presedintele Romaniei nou-ales nu depune juramantul, acesta nu intra in exercitiul mandatului - v. pe ultimul aspect art. 83 alin. (1), ibid.
    Poporul nu inseamna numai massa cetatenilor, ci aceasta massa inzestrata cu suveranitatea nationala. Iar suveranjitatea nationala - pe scurt, puterea poporului - se exercita, dupa cum dispune art. 2 alin. (1), ibid, prin intermediul organelor sale reprezentative si prin referendum. Rezulta de aici ca inclusiv primirea juramantului se face de un organ reprezentativ al poporului, nu de massa adunata in piata publica. Cu ocazia referendumului, singurul caz in care cetatenii formeaza un organ de putere al poporului, se exprima doar, dupa cum dispune art. 90, ibid., o vointa. Dar chiar din cuprinsul acestui articol rezulta ca in acest caz - al referendumului - Presedintele Romaniei are o pozitie supraordonata in raport cu poporul, de vreme ce ii CERE acestuia sa-si exprime vointa. Numai un superior poate sa ceara, anume unui inferior. Intr-o astfel de situatie Presedintele Romaniei este organ reprezentativ al natiunii.
    2) Reprezentarea statului de catre Presedintele Romaniei este una din atributiile sale - ori caracterizand mandatul sau de organ reprezentativ al poporului. Este evident ca Presedintele Romaniei, de vreme ce poate dizolva Parlamentul - asadar organul reprezentativ suprem al poporului -, are in aceasta situatie o pozitie supraordonata; in acest caz este mai mult decat organ resprezentativ al poporului - este organ reprezentativ al natiunii.
    3)Cand Presedintele Romaniei desemneaza candidatul pentru functia de prim-ministru o face in calitate de reprezentant al statului, iar cand numeste Guvernul o face in calitate de organ reprezentativ al poporului.
    Vorbind despre “tradare” ar urma ca (si) membrii Guvernului in frunte cu primul-ministru sunt tradatori, atata vreme cat depun juramantul de credinta in fata Presedintelui Romaniei.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Dar Consiliul Local şi Consiliul Judeţean nu sunt organe reprezentative?

    În ceea ce priveşte preşedintele, se spune foarte clar în constituţie, “Presedintele Romaniei reprezinta statul roman”, iar statul înseamnă INSTITUŢIE (sistem instituţional) şi nu indivizi. Statul nu face altceva decât să organizeze conducerea societăţii prin sistemul de reprezentare al democraţiei reprezentative, reprezentare care, la rândul ei, pleacă de la exprimarea directă a democraţiei, prin vot de tip electoral şi prin referendum.

    Preşedintele este deci cel mai înalt reprezentat a ceea ce organizează conducerea societăţii, de aceea, în sistemul constituţional românesc, preşedintele nu este parte a puterii executive şi al nici a alteia dintre puteri, deşi are atribuţii care sunt sub “căciula” fiecăruia dintre cele trei puteri. Sigur, îmi aduc aminte teza domniei voastre prin care cele trei puteri nu există şi există doar puterea poporului. Dincolo de această disensiune de exprimare (pentru că nu este ceva de fond) preşedintele statutează exercitarea puterii de către celelalte puteri în stat, are o natură diferit de Legislativ, Executiv şi Judecătoresc.

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    De pe ce pozitie poate Presedintele Romaniei sa vegheze la respectatea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice? Dar sa dizolve Parlamentul? Dar sa CEARA poporului sa-si exprime vointa prin referendum? Dar sa adreseze mesaje organului reprezentativ suprem al poporului, care este Parlamentul?
    O asemenea pozitie inseamna mai mult decat organ reprezentativ al poporului – inseamna organ reprezentativ al natiunii.
    Al dvs., Valeriu Mangu
    P.S. Evident, Consiliul Local si, respectiv, Consiliul Judetean sunt organe reprezentative ale comunei/orasului/municipiului, respectiv al judetului, in dimensiunea juridica a acestora. Tocmai de aceea de ceva vreme incoace in justitie este chemat municipiul etc.
    Repet: reprezentarea statului este o atributie a Presedintelui Romaniei, nu functia fundamentala, care este nominalizata mai sus.
    Presedintele Romaniei executa, ca si celelalte organe reprezentative ale poporului, ce dispune Constitutia in ceea ce il priveste. Cu alte cuvinte, este organ executiv. Pentru intelegerea insa a mecanismului exercitarii suveranitatii nationale este necesara cunoasterea separatiei functionale a diverselor tipuri de executare. “A reprezenta” in baza unui mandat este, pana la urma, tot o specie de executare.

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    1) Citesc pe Hotnews ca purtatorul de cuvant al presedintelui Parlamentului European a declarat ca documentul inmanat saptamana trecuta de Presedintele Romanei unor oficialitati europene este un acord de coabitare cu dl. Victor-Viorel Ponta. Atunci ce rost au mai avut consultarile de ieri? Desigur, de ochii lumii…
    2) Deputatii si senatorii nou-alesi au primit deja cartele de vot, permise de intrare in Palatul Parlamentului, desi n-au fost validati si, respectiv, n-au depus juramantul, cu alte cuvinte nu au intrat in exercitiul mandatului. Ba, mai mult, maine si poimaine urmeaza sa se valideze intre ei, sa depuna juramantul prevazut de lege unii in fata altora, desi voturile lor pana la intrarea in exercitiul mandatului nu pot avea nici o semnificatie juridica.
    3) Candidatul pentru functia de prim-ministru a fost desemnat fara ca Parlamentul, recte cele doua Camere ale sale sa fi fost convocate legal. De asemenea, o serie de partide politice au fost invitate luni la consultari fara sa existe garantia ca vor fi si reprezentate in Parlament – daca, de pilda, reprezentantul PNTcd nu este validat ori nu depune juramantul?
    4) Candidatul pentru functia de prim-ministru a fost desemnat inaintea intrunirii legale a Parlamentului, recte a Camerelor sale.
    5) Candidatul pentru functia de prim-ministru anunta membrii Guvernului.
    Iata cateva din incalcarile prevederilor Constitutiei la care toata lumea inchide ochii. In aceste conditii ce valoare mai au principiile si dispozitiile constitutionale, respectiv principiile si dispozitiile legale?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Am uitat un exemplu: se spune la tv. ca s-au si impartit sefiile comisiilor din cele doua Camere. Cine le-a impartit, cand, la aceasta ora, Parlamentul, respectiv deputatii si senatorii nici macar nu s-au intrunit?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Gabi (author) A spus:

    @dl. Mangu,
    Cusurgiu mai sunteti! Aveți insa dreptate in anumite aspecte, chiar dacă lucrurile nu stau chiar așa cum le descrieti…
    De exemplu , in aspectul legat de negocierea functiilor inainte ca sa se fi constituit noul Parlament.

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Impartirea de functii – de ministri, de sefi de comisii parlamentare etc. -de catre persoane care nu au investitura (cu i de dupa i) legala in acest sens se numeste exercitarea suveranitatii nationale in nume propriu, fapt interzis in mod explicit si expres de art. 2 alin. (2) al Constitutiei. Dupa cum se vede, in aceste zile dispozitiile respectivului articol sunt violate en-gross si, respectiv, en-detaille, fara ca subiectul de Drept constitutional investit (cu i de dupa i) sa vegheze la respectarea Constitutiei sa se sesizeze.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    P.S. Cine NEGOCIAZA? Partidele, conducerile acestora?

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Va voi da un exemplu s-ar putea spune straniu, dar din care putem invata cu totii. Pe vremea cand era director al Serviciului de Informatii Externe, dl. Mihai-Razvan Ungureanu a recunoscut in cadrul unei emisiuni la B1 tv. ca pe timpul directoratului sau o serie de ofiteri “acoperiti” ai Serviciului respectiv si-au pierdut viata in misiune. Dl. Mihai-Razvan Ungureanu a depus juramantul in fata unui organ reprezentativ al poporului aflat in exercitiul mandatului. Cum stau lucrurile azi? Maine-poimanine dsa va depune juramantul in fata unei adunari care nu are aceasta calitate.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    La ora la care va scriu - 13.29 h - in Camera Deputatilor se depune juramantul. In sala sunt aproximativ 40 de persoane, din peste 400, cat prenumara respectiva Camera. Asa solemnitate zic si eu!… In fata cui se depune juramantul? In fata scaunelor goale?
    Al dvs., Valeriu Mangu
    P.S. Poata ca sunt cusurgiu, dar puteti sa-mi dati exemplu de bataie de joc mai mare?

  • Ovidiu A spus:

    La noi ca la nimeni! Oameni de stat sau avocăței de provincie!? (neprofesionisti intr-un cuvant)

  • Valeriu Mangu A spus:

    Doamna Gabriela Cretu,

    Cu respect va atrag atentia asupra articolului “Acte ale Presedintelui României fara consecinte constitutionale” de pe site-ul:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • valeratal A spus:

    Извиняюсь, есть предложение пойти по другому пути.

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>