Discursul la Congres
Dragele mele colege și dragi colegi,
orice rang ați avea și de oriunde sunteți,
Astăzi, mă voi adresa, din toată inima, rațiunii dumneavoastră!
Va fi un discurs la rece!
Despre pericole și despre viitor!
Un partid de stânga capabil să exercite puterea e de neprețuit pentru o construi o societate bună pentru fiecare; poate propune proiecte, poate mobiliza energii, poate găsi un loc în lume acestei țări, cu oamenii ei cu tot. Partidul nostru ar putea asta!
Din acest motiv, reprezintă o țintă permanentă și o tentație. Țintă pentru cei care nu vor să schimbe starea de fapt, căci le convine, tentație pentru cei care vor să-l privatizeze sau deturneze de la scopurile sale. Cu asta trebuie să ne obișnuim!
Să ne uităm la țările din jur, căci nu suntem singuri pe lume! Partidele social democrate, altădată la putere, au lăsat locul populiștilor de dreapta și extremiștilor, când nu au căzut ele însele în aceste păcate.
Partidul Social Democrat stă încă foarte bine! Dar cine nu învață din experiența celorlalți e silit să o repete!
Trăim un moment în care este nevoie de viziune largă și pe termen lung, de răspundere față de oameni și de curaj. Și să ne depășim propriile antipatii și propriile inhibiții! Nu ne-am adunat aici 4000 de oameni dintr-o pură intamplare, ci pentru că ne pasă…
Pentru a nu ne submina viitorul – ca partid și țară – trebuie să învățăm din lecțiile altora. Erorile lor sar în ochi. Au rupt vârful partidului de baza partidului, partidul de problemele reale ale oamenilor, cetățenii de reprezentanții lor, țara de Europa și au lăsat Uniunea Europeană să se îndepărteze de valorile sale constitutive! Ele sunt solidaritate, egalitate, libertate, justiție socială, pace și multilateralism în soluționarea conflictelor; acestea sunt și valorile stângii!
Dacă vi se pare că unele pericole sunt deja în preajmă, fiți siguri că nu e o întâmplare!
Ca să rezistăm, nu e nevoie de vreo revoluție! E suficient doar să nu uităm motivele care ne-au adus împreună și instrumentele de care dispunem. Căci toate partidele vor puterea; și nu doar ele vor puterea; o vor și alte forțe și instituții. Dar social democrații o pun în slujba societății, a celor mulți, n-o vor pentru ea însăși! Sau mai grav, pentru ei înșiși.
La noi, e nevoie de ceva în plus; să nu confundăm încrederea în oameni, cu credulitatea. Până astăzi, am căzut în mai toate capcanele întinse de adversarii politici.
Au spus adversarii că pe noi nu ne votează intelectualii și noi i-am crezut, în ciuda acelora, mulți, care mereu ne votează! Dacă nu ne plac intelectualii proprii, ci doar cei care reazămă zidurile de la Cotroceni, să ne păzească consecvența noastră doctrinară de votul acestora, căci nu ne trebuie!
Ne-au acuzat adversarii că suntem comuniștii cei răi! Si, de 25 de ani, ne batem cu o fantomă care nu ne mai bântuie demult; cei 30% născuți între timp nu înțeleg cu cine ne batem, vreo 30% nu înțeleg de ce ne batem iar restul votează oricum cu dreapta. Capitalismul sălbatic ar fi o țintă mult mai bună.
Au spus adversarii că am fi partidul pensionarilor și unii s-au rușinat. Măcar de ne-ar vota toti pensionarii! Din păcate, doar o treime dintre cei în vârstă mai votează și nu obligatoriu pe noi…
Ca social democrați nu trebuie să uităm că fiecare om e valoros și contează, fiecare generație contează; femeile și bărbații contează, deopotrivă; împreună, nu separat; nici pe liste separate! În fiecare categorie există genii și idioți, oameni dedicați binelui public și infractori.
Sarcina noastră, ca partid, este să-i găsim, pregătim și susținem pe toți cei atașați binelui public și să-i orientăm pe carieriști unde le e locul, la dreapta sau în mediul privat. Aici, în partid, cariera este doar rezultatul încrederii celorlalți, capacității și dăruirii, nu scopul pentru care se aderă. Iar adversarii nu sunt doctori, să ne luăm după diagnosticul lor; poate nu ne vor binele!
Să-i ținem aproape și să învățăm de la cei atașați valorilor noastre! Să activăm și sprijinim institutele social democrate, pentru că avem nevoie de propria noastră diagnoză și de propriile noastre soluții.
E mare nevoie de soluții, capacitate și dedicație, la câte probleme reale avem de înfruntat – inegalitățile economice și sociale, lipsa de oportunități și speranță pentru cei săraci, violența împotriva femeilor, și nu doar asupra lor, discriminarea, rasismul, neîncrederea în instituțiile democratice, supravegherea generalizată…
Căci urmele trecutului totalitar chiar există și trebuie înfruntate dar asta se face cu mai multă democrație și mai multă participare, nu cu instrumentele de forță și supraveghere; vorbesc de democrație practicată, nu proclamată!
Un partid mare nu e un executant politic, ci poate fi o locomotivă a istoriei. Noi avem urgent de răspuns la trei probleme esențiale privind calea de urmat.
Ce facem cu statul?! Personal, cred că guvernului nu-i este permis – cum susțin ideologii dreptei – să se spele pe mâini, ca Pilat din Pont, și să se retragă. Statul poate fi instrument de dezvoltare excepțional, mai ales atunci când este singurul destul de puternic ca să negocieze fără predare necondiționată. Cu o condiție – să fie statul nostru, stat social, nu unul captiv intereselor corporatiste sau altor interese.
Ce facem cu Europa!? Această Europă nu ne mai place și aud voci care-i cântă prohodul, după regula că orice nu merge bine, trebuie desființat; așa am făcut și cu industria și cu sistemul de irigații. Să nu repetăm greșeala! La construcția altei Europe, mai bune, trebuie să fim o voce puternică, ca un partid important ce suntem!
Ce facem cu pacea în regiune și în lume?! Auzim deja ”mari războinici” predicând în studiourile de televiziune. Noi nu trebuie să uităm un lucru – crizele și războaiele sunt provocate de cei care au bani și putere și plătite cu sângele și sudoarea celor care nu au. În ecuația asta, să nu ne facem iluzii, noi suntem săracii…
Stimate colege, stimați colegi,
Sper să fi fost bine înțeleasă!
Eu am considerat întotdeauna că oamenii se îndepărtează de politică și de partid atunci când întâlnesc prea mulți politicieni care:
– vorbesc fără să creadă ce spun,
– vorbesc fără să știe ce spun,
– spun lucruri pe care nu le fac și
– fac lucruri pe care nu le spun.
Mi-am asumat riscul – sunt conștientă că e un risc – de a nu mă număra printre aceștia!
Drept urmare nu vă spun, în final, ”Votați Gabi Cretu!” și nu-i votați pe altii. Nu cred în competiție; competiția poate fi adesea câștigată prin viclenie sau forță. A spus-o Thomas Hobbes cu sute de ani în urmă; și nu era chiar vreun stângist. Cred în solidaritate! La ea fac apel! Trebuie să fim ceea ce am fost și încă mai mult! 🙂
Radu Negru
Un discurs convingator si totodata emotionant prin sinceritatea lui. Cei care o cunosc pe Gabriela Cretu au inteles de indata, ascultand la Congres sau citind aici cuvintele rostite de dansa acolo, ca nu sunt vorbe mestesugite de ocazie, ci exprima profunda incredere in valorile aparate de singura formatie politica de stanga din Romania. Indiferent de rezultatul alegerii in functiile de conducere ale PSD, cred ca noua conducere trebuie sa acorde atentie celor catorva probleme mentionate de dansa si anume:
– sa fie stimulata vocea intelectualilor de stanga pe care ii ignora sau ii contesta partizanii gandirii de dreapta;
– sa nu se mai acorde atentie stupidei afirmatii a adversarilor politici ca orice propunere sociala are iz de comunism, cand in realitate pericolul vine din extrema-dreapta, tot mai agresiva;
– sa devina activ si influent Institutul social-democrat si chiar sa se creeze o publicatie a institutului pentru educarea publicului cu valorile stangii;
– sa se arate felul in care partidul si guvernul sustinut de partid combat inegalitatile sociale, ca si prapastia ce se casca intre patura subtire a celor bogati sic ea tot mai mare a celor saraci;
– sa se auda raspicat vocea social-democratilor romani in Parlamentul European, cu propuneri originale in apararea interesului public.
Succesul Congresului PSD cred ca a insuflat fiecarui social-democrat mandria de a fi de stânga, de a aparține în spirit unei mișcari ce pana astazi a intruchipat visul a milioane de oameni în cautarea unei vieți mai bune, care a stimulat creatia a sute de personalități ale culturii universale.