Alte realităţi dureroase
Ileana; 18 ani; căsătorită; însărcinată în şase luni; urâtă de soacră; bătută crunt de soţ; copilul omorât; ajunge la spital în stare gravă; el e luat în evidenţă(!) de Serviciul de Combatere a Violenţei în Familie; ea ar vrea să divorţeze, dar nu vrea ca el să ajungă la închisoare. Abia a început viaţa şi a suferit pentru două…
Ileana (alta); 53 de ani; foarte curată şi extrem de harnică; munceşte întruna, oriunde; intră în curtea vecinilor, ia sapa şi prăşeşte grădina; cară apă; dacă îi dai ceva, e foarte fericită; dacă nu-i dai, nu se supără; are bărbat – şofer, o bate, o ignoră şi nu aduce nimic acasă; are casă; are fii; când nu o bat, o ignoră şi nu o ajută cu nimic; are tată; o bate şi îi vorbeşte urât; ieri a bătut doi pari şi a legat o sârmă ca să o împiedice să treacă cu vaca prin curtea lui; şi-a construit singură un bordei de lut unde doarme când ajunge de la muncă, noaptea; a muncit toată viaţa ca o roabă, nu va avea o pensie şi nimeni nu va plăti pentru nefericirea acestei femei…”
Sunt două cazuri reale. Pe amândouă le-am întâlnit în aceeaşi zi. Istoriile lor triste au intrat în paginile unei cărţi despre ceea ce sunt şi nu ar mai trebui să fie femeile; la noi şi aiurea.
Ca ele mai sunt însa milioane; cel puţin una din trei din femei a fost bătuta, forţata sa facă sex sau abuzata de-a lungul vieţii; asta arata studiile ştiinţifice. Realitatea lor trista este însă trecuta sub tăcere; in societatea noastră româneasca, in special. In alte ţări, violenta exercitata împotriva femeii este pe agenda publica a guvernelor; se promovează masuri concrete, se fac paşi înainte. ONU a decis să se marcheze in ziua de 25 noiembrie Ziua internaţionala pentru eliminarea violentei împotriva femeilor, ca semn al angajamentului statelor membre de a merge împreuna pe acelaşi drum – cel la capătul căruia aceasta formă de violentă va fi istorie…
Nenorocirea este ca schimbarea nu se produce de la sine. La ultimele alegeri parlamentare, desfăşurate intr-un noiembrie, niciun candidat nu a găsit de cuviinţa sa-si treacă acest obiectiv in program; nici când au fost provocaţi sa o facă, nu si-au exprimat poziţia; niciunul.
Câteva organizaţii ale societăţii civile încearcă de ani buni sa sensibilizeze societatea si sa amelioreze situaţia; efortul lor este mare si lăudabil; rezultatul este mic, prin comparaţie cu amploarea fenomenului. Câteva membre ale parlamentului – dar niciun membru – s-au alăturat acestui efort de-a lungul timpului; cu tot sufletul. Instituţiile statului nu au însă suflet.
Maşinăria sociala este greu de mişcat; reglementările care exista – ele exista! – sunt imperfecte in forma, inaplicabile in conţinut sau neaplicate in fapt; ca mai toate legile din aceasta tara… Mai mult însa decât altele, aceste reglementări ascund adevărata problema, o machiază si o deghizează, in loc sa o rezolve. Noi nu interzicem violenta asupra femeii. Reglementarea noastră se refera, in general, la violenta in familie; acolo sunt amestecate in aceeaşi oala violenta istorică la care sunt supuse femeile in societate pentru faptul ca sunt femei, cu violenta asupra copiilor, bătrânilor sau bărbaţilor; in statistici, la fel.
Frecventa si cauzele acestor violente sunt radical diferite; soluţiile sunt diferite; amestecându-le, nu facem decât jocul celor care vor sa tina capacul pe oala; la noi, aceasta problema nu exista! Ca femeile nu contează, este mai greu de spus cu voce tare, chiar si in Romania…
Deocamdată, majoritatea încă tolerează, ca un lucru natural, faptul ca bărbaţii pot sa-si lovească si umilească partenerele; si ca ele ar trebui sa accepte asta, de asemenea; de dragul familiei, de ochii lumii, spre binele copiilor… Pentru copii însă, nu trebuie sa tolerăm si acceptăm! Experienţa violentei face deja parte din viaţa multora; încă de la naştere; chiar mai devreme; femeile însărcinate sunt mai mult decât altele lovite; 70% dintre femeile ucise intre 15 si 45 de ani sunt ucise de partenerul lor de viaţa; or, copii care cresc si se socializează in violentă riscă să o reproducă la maturitate…
Violenta asupra femeii nu are legătura cu biologia noastră; nu s-a născut odată cu bărbaţii şi nu trebuie să moară odată cu noi; ea este un produs al proceselor de socializare, al modelelor de masculinitate pe care le promovăm; ele nu sunt eterne; nici măcar universal valabile. În multe comunităţi violenţa asupra femeii nu exista astăzi si nu a existat vreodată. Ele reprezintă o speranţa că este posibil si în societatea noastră; este si un avertisment – obiceiurile, regulile si valorile responsabile trebuie schimbate. Cel puţin un partid important ar trebui sa-si propună asta; este de datoria sa si nu si-o îndeplineşte. Cel puţin o instituţie sociala ar trebui sa predice respectul intre parteneri; ea recomanda supunerea femeii fata de bărbat. Inapetenţa lor de a-si asuma un rol in eliminarea violentei are cauză comuna – valorile patriarhale sunt mai puternice in Romania decât cele ale Stângii politice si Creştinismului, la un loc. Deocamdată…
Amy Neagoe
Draga mea doamnă, aceasta este realitatea în Ro şi am arătat-o şi o voi arăta şi azi la examenul de statistică internaţională. În orice caz, apreciez enorm ajutorul dat de către dl. Ambasad M.Gitenstein dar mai ales d.c. familia Preşed. Ame. Barack Obama şi că, de azi înainte, nu voi mai fi nevoită să mă prefac atît cu cei 7 colegi străini din clasa mea. Păcat însă că tinerii tembeli colegi romîni de ambe sexe nu mă susţin iar masculii ‘responsabili’ sunt tot timpul în călduri. Datorită acestora, sunt prinsă între ciocan şi nicovală mereu. Şi îmi doresc să vină o zînă bună să sufle peste mine un parfum care să îmi dea puterea să fiu directă şi intransigentă cu aceşti străini aşa cum mi-o doresc..nişte netrebnici perfizi cu toate şi cu toţi. Ori nu ştiu chinezoaicele engleza, ori se prefac. Însă una dintre ele împreună cu cei 2 arabi şi o turcoaică, sunt cei mai stresanţi. Iar romînii noştri tineri (cu firme de turism în Parlament ) şi fufele acelea tot timpul ‘în călduri, mă şi ne dezechilibrează mereu-mereu. Mama lor de Europeni cu studiile lor de 3 ani şi cu snobismele lor cu tot! Ajutaţi-mă să nu mai întîmpin rezistenţe cu romînii ăştia idioţi, vă rog. Fiindcă străinii mi-au ajuns şi îmi ajung iar un om obişnuit nu realizează cît de dificil e să ‘comunici’ cu ele şi ei. Vă mulţumesc.
Peter Gluck
@Gabi- asta este o problema in care sunt 200% alaturi de tine.
Dar pana cand se va sti ca femeia a fost creata dintr-o coasta de prisos
a barbatului, educatia se va lovi de un zid. Solutia incompleta este
Legea- legi care pedepsesc drastic violenta conjugala.
gabicretu
@Peter,
Se zice „atat timp cat”, nu „pana cand”; se intelege altceva decat ai vrut sa comunici! Eu am inteles pentru ca stiu cum gandesti; nu garantez pentru altii…
Peter Gluck
Scuze, sunt in criza de timp si vad prost, nu nimeresc literele dorite.
Dar am vrut sa spun ca:
Exista un produs principal valoros, barbatul si unul secundar derivat din primul, desigur cu o valoare mult mai mica, femeia; ultima religie care zicea altfel era cea din Grecia antica. Educatia nu are voie sa contrazica adevarurile religiei, deci numai Legea poate sa ajute.
Nu mai indraznesc sa vorbesc despre complicitatea victimei in aceste cazuri tragice.
N. Raducanu
Oprimarea femeilor de partenerul de viata este demult cunoscuta chiar si in tarile considerate cele mai desvoltate. Se iau peste tot masuri, nu pentru lichidarea fenomenului, ci pentru reducerea proportiilor lui. Chiar si la noi in tara sunt o serie de organizatii neguvernamentale ce militeaza in acest sens, fara prea mult succes. Este insa un lucru recunoscut statistic ca in ultimii 21 de ani a sporit amploarea cazurilor de maltratare sau chiar de ucidere a partenerului de viata, fata de perioada anterioara. Saracia, fara perspective de a iesi din ea, este una din explicatii. Gasirea cauzelor contrastelor sociale ce au dus la disperare unele familii, ca si indepartarea de la locurile de decizie a celor ce s-au facut vinovati de degringolada, contribuie la rezolvarea brutalitatilor la care sunt supuse femeile in interiorul cuplului.
Dar faptul ca aceasta plaga a abuzarii femeilor este raspandita pe intreg globul nu justifica privirea ei cu ingaduinta. Amploarea cazurilor exprima si gradul de cultura, de civilizatie in societatea respectiva. De pilda, cel mai mic numar de violuri au loc in tarile scandinave, cel mai mare – in Africa si India. Educatia este principala masura ce duce la scaderea acestui comportament penibil. Dar nu e suficient. Trebuie ca partidele ce doresc sa ajunga la putere si care au totusi puternice organizatii de femei, sa-si inscrie in program combaterea fara concesii a violentei in familie, caci scenele de insultare si umilire intre parinti, pot afecta pe lunga durata sufletele copiiilor ce asista la ele. Trebuie abandonata parerea ca intr-o societate a libertatii individului, autoritatile statului nu au motive de amestec in viata intima a familiei. Deteriorarea relatiilor conjugale se resfrange in numeroase feluri asupra bunului mers al societatii si deci politicul nu poate ramane indiferent la abaterile grave de comportament ale cetateanului.
peromaneste.com
Cred ca in fond vorbim de cele doua fetze ale aceleiasi monede:
http://peromaneste.blogspot.com/2010/11/romanie-te-am-pierdut-taxa-pede.html
Pingback: Gabriela Cretu » Blog Archive » Violența nu e naturală! Putem să o eliminăm!