Austeritatea în vremea coronei

Niciun cetățean nu poate fi pus în fața dilemei imposibile de a alege între a se îmbolnăvi (și a-i îmbolnăvi pe alții) sau a muri de foame! Am spus-o din prima zi a stării de urgență. O reafirm!

Fiecare stat afectat de pandemia COVID-19 aplică măsuri prin care să-și salveze atât cetățenii, cât și activitățile economice: venit universal garantat, restructurări de credite, moratorii reale ale datoriilor, pachete de relansare reprezentând multe procente din PIB.

Guvernul nostru, în schimb, cârmuiește România pe contrasensul istoriei, spre prăpastie. Exportă oameni și taie salarii, ca să aibă marfă de export și în viitor.

Crizele de acest fel sunt perioade  cu mare potențial de reducere a inegalităților dintre state, atunci când sunt adoptate măsuri curajoase. În loc să urmărim reducerea decalajelor față de țările occidentale, noi căutăm să fim competitivi cu țările din Asia îndepărtată, pe piața forței de muncă ieftine. Căutăm tot timpul noi motive și măsuri care să ne consolideze statutul de „Zilierul Europei”.

Este evident că lecția de după criza din 2008 nu a fost învățată. Austeritatea și strângerea curelei au revenit la modă! Strângerea curelei este recomandată, ca de obicei, celor care nu au nimic în chimir. Veniturile bugetarilor  reprezintă cel  important stabilizator automat al economiei, nu doar sursa (unică, adesea) de trai a unor familii. Peste niște săptămâni, o lună, starea de urgență va fi ridicată și activitățile reluate. Dar cine vor fi cei care să cumpere bunurile și serviciile firmelor românești, dacă cererea se prăbușește, nu doar de la sine, ci și cu intenție?! Alte guverne au tras niște concluzii, indiferent de culoarea politică: tăierile nu fac altceva decât să prelungească și să aprofundeze criza și inegalitățile!

Nu laud aici nici opoziția, din care fac parte. Nu suntem la înălțimea momentului. Suntem divizați și lipsiți de curaj. Sau, poate, opoziția e bine intenționată – ferindu-se să pară că vrea să capitalizeze politic nenumăratele erori ale guvernului – dar fără înțelegerea momentului.

În cazul celor forțați de soartă să plece la muncă la Germania, în aceste vremuri tulburi, nu cetățenii greșesc! Greșește guvernul. Nu doar pentru că-i exportă. Asta e ilegal. Pentru care nu ia măsuri care să le ofere o sursă minimă de venit celor care nu au, ca să supraviețuiască perioadei.

Ironia sorții, grija pentru drepturile omului e mare la guvernanți. Numai așa pot interpreta lamentările unor lideri liberali care ne spuneau că nu pot interzice dreptul fundamental al cetățenilor români la muncă în alt stat membru UE.  Pot interzice, în schimb, cetățenilor să iasă din propria casă și să se plimbe prin pădure sau să facă mișcare în aer liber de unii singuri!

Bătrânii sunt vulnerabili sub aspectul sănătății; trebuie să fie protejați de virus. Dar cei mai mulți au o pensie, până nu îi mai trece guvernului vreo altă idee genială prin cap; au un venit mic, cel mai adesea, dar sigur, din care să poată supraviețui.

Sunt însă, la acest moment, milioane de oameni care nu au nicio sursă de venit! Aceștia nu au rezerve. Nici în cămară, nici la bancă.

Toată zona muncilor precare, nu doar zilierii, sunt în această situație; independenți de tot felul, țăranii săraci aflați la ieșirea din primăvară, cei care s-au întors în țară odată cu epidemia… Ce le  rămâne de făcut? Să se sinucidă prin înfometare pentru a nu vulnerabiliza bugetul?! Au ales să răspundă chemării guvernului și să plece la cules sparanghel…

Cel puțin ajutoarele europene pentru categoriile vulnerabile economic trebuie distribuite urgent! Sper să nu se încurce guvernul în licitații și achiziții, pe criteriul pe care l-au adoptat de multă vreme. Adică, virusat, după vremuri,  „Prin noi înșine” a devenit „Pentru noi înșine”…

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *