Sănătatea privată în vremuri de criză publică

Un tânăr american a murit pentru că nu a fost primit la cel mai apropiat spital. Era o urgență dar a fost refuzat întrucât nu avea asigurare de sănătate. Avea 17 ani.

Nu e mortul vostru personal. Tragedia lui individuală poate ne servește, totuși, ca reflector și ne luminează. Din păcate, se pare că nu putem evita astfel de tragedii pentru a învăța lecții fundamentale pentru societățile democratice în care trăim. Și chiar și atunci când tragediile se întâmplă, se pare că refuzăm să învățăm…

Sunt și alte exemple. În Philadelphia, un spital care ar fi putut să găzduiască 500 de pacienți infectați cu noul Coronavirus a refuzat să își redeschidă porțile pe mai puțin de 1 milion de dolar chirie pe lună. Acest lucru se întâmplă în contextul în care orașul face tot posibilul pentru a se pregăti pentru un iminent val de cazuri noi de Covid-19. Cazurile autohtone vă sunt cunoscute. 

Ce se întâmplă când lăsăm piața să decidă în vremuri de criză care este soluția?! Lucrurile se văd cu ochiul liber. Suntem lăsați să batem cu pumnii în geamul clădirilor de care avem nevoie dar care stau abandonate  din cauză că nu aduc profit.

Într-un domeniu cum este sănătatea, este mai grav; privatizarea ucide! Modelul american, promovat cu mare pompă la noi, este făcut să crească profiturile investitorilor, nu calitatea vieții cetățenilor. Calculele cost-beneficiu, rata profitului, competiția, eficientizarea sunt simple formule matematice care nu iau în calcul și „costul” vieții umane.

Sigur că putem discuta despre modalitatea de alocare și cheltuire a resurselor. Și trebuie să o facem în mod responsabil! Dar dacă aplicăm în sănătate aceleași formule pe care le aplicăm unei firme capitaliste, încetăm să mai tratăm viața ca scop în sine și o transformăm în unitate de măsură pentru cât de profitabilă este o întreprindere. Efectele nu sunt doar etice. Sunt vitale. sau mortale…

Este lucru cunoscut – și o spun americanii înșiși (v. Krugman) – că SUA alocă unul dintre cele mai mari procente din PIB (cheltuieli publice și private) pentru sănătate dar are indicatorii care măsoară efectul acestei investiții inferiori celor pe care-i înregistrează țări cu mult mai sărace și care cheltuie mult mai puțin. Uitați-vă la vecina mică și mereu pedepsită,  Cuba!

Personal, nu am înțeles nici până în ziua de astăzi și nici nu am găsit economist/finanțist, care să-mi explice logica din spatele finanțării publice a sistemului privat de sănătate. Sistemele publice sunt bazate pe solidaritate. plătim toți și beneficiem atunci când avem nevoie. Preferabil să nu avem! Dar de ce să direcționăm acești bani – la noi, destul de puțini – pentru a spori profiturile unora!? 

Dreptul la viață este garantat, teoretic, în toate țările lumii. În foarte puține este realitate! Aici trebuie să lucrăm și investim! Și să nu fim proști și să ne lăsăm păcăliți de cântecul sirenelor. Deși, vorba lui Harari – “Să nu subestimăm niciodată prostia omenească!”

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *