CPARSD Exemplul 1
Voi selecta in posturile care urmeaza cate un pasaj semnificativ din raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice. Am câteva nelămuriri pe care aş dori să le clarific.
Am întâlnit aprecieri (analize ştiinţifice!?) legate de pericolul pe care îl reprezintă numărul pensionarilor, necesitatea de a se rămâne în activitate până târziu, faptul că femeile ar fi avantajate pentru că ies mai repede la pensie şi trăiesc mai mult, că femeile nu sunt discriminate pe piaţa muncii, etc. Bineînţeles, chiar dacă majoritatea membrilor comisiei sunt sociologi, analiza este atomară, matematică şi ideologică; numai socială nu pare pe anumite segmente. Am întâlnit toate locurile comune pe care noi le-am mai demontat chiar pe acest blog, fără a fi oameni de ştiinţă. Printre interpretările pe care le puteţi consulta şi singuri, am întâlnit câteva informaţii statistice pe care le reproduc.
„Valoarea indicatorului ponderea în PIB a cheltuielii sociale în cazul României este printre cele mai mici din UE (14% PIB în anul 2006), doar ţările baltice înregistrând valori uşor mai scăzute. Sistemul de beneficii sociale este caracterizat de predominanţa beneficiilor contributorii, cele mai importante dintre acestea – pensiile şi asigurările de sănătate, cumulând aproximativ 78% din totalul cheltuielilor sociale din România.” p.18
„Cheltuielile totale anuale pentru pensii în România se cifrează la peste 10 miliarde de Euro constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Ponderea lor în PIB a fost în anul 2008 de aproximativ 7,3% (fără a lua în calcul pensiile agricultorilor şi cele din sistemele militare care ridică toate cheltuielile la aproximativ 9% din PIB), iar în Bugetul general consolidat de peste 26%. De aceste pensii beneficiau în 2007 aproximativ 5,7 milioane persoane, la un număr mediu de salariaţi de 4,9 milioane, pentru fiecare persoană care contribuia la sistem şi plătea impozite revenind astfel aproximativ 1,2 pensionari. Este evident că riscurile implicate sunt uriaşe, mai ales că de atunci situaţia bugetară s-a degradat şi mai mult.”
Într-un paragraf anterior se apreciază că riscul de sărăcie al pensionarilor este apropiat de media naţională şi că ei au fost avantajaţi în comparaţie cu alte „categorii de risc”.
Citind cifrele ma intreb si eu, ca incompetentul:
1. Daca aprox. 25% din populatie (5,7 milioane reprezintă chiar mai mult) consumă 9% din PIB şi ei sunt aproape de medie (?) cine consumă diferenţa!?
2. Cine şi de ce lansează lamentările fără sfârşit despre diversele categorii de poveri sociale pe care le purtăm şi care ne cocoşează, dacă cifrele arată o lipsă totală de solidaritate; 78% dintre cheltuielile sociale sunt drepturi, nu „pomeni”. Niciuna din ţările ultra-liberale nu are cifre atât de scăzute, o recunosc chiar şi autorii…
