De pe baricadă!

Luptătorii cu “ideologia de gen” trebuie să ceară scoaterea genului din limbă!!! Nu știu cum de le-a scăpat!

În limba română, genurile sunt trei, ca în triunghiul conjugal, nu două, ca în familia tradițională! Și se învață de când e omul mic!!! Cine știe ce pățește!

Genurile lingvistice sunt arbitrare total și-i derutează pe copii în privința identității. În românește, se zice O țară, O carte, O inimă.  În spaniolă, Un pais, Un libro, Un corazon! Și-n franceză, substantivele astea sunt tot masculine sunt. Depravații!

E și antinațional să învețe copiii așa ceva! Or să creadă că latinii vestici au inima mai … bărbată! Și nu se poate! Românii se trag din Traian și Decebal, nu din orice cuplu (ne)tradițional…

Mai grav!!! Cică, limba e vie, adică evoluează istoric. Uite așa, a ajuns mașina, “she”; a fost înălțată de dragostea nețărmurită ce i se poartă la alt statut decât disprețuitul “it”. Cu pisicile și cățeii, e la fel.

Au făcut schimbare de gen?! Aoleu! Nu cumva din cauză că… Depravații!

Post Scriptum

Textul de mai sus reprezintă o ironie. Fac precizarea ca să nu le dau vreo idee celor care nu au niciuna. Să rămână așa!

Post Post Scriptum

M-am răzgândit! Nu m-ai luptati ímpotriva genului, că nu e bine! Lăsați-l așa cum e! Uitați-vă la Victor Orbán! Pentru că limba maghiară nu are genuri, nu a simțit pericolul. A lăsat parteneriatul civil in mult schimbata Constituție! Nu s-a gândit că ar putea fi de uz universal! Conservator agramat!