• In General
  • pe

Despre culpa

Interlocutor ocazional pe alte bloguri, Moromete si-a intrerupt vacanta. Il ingrijoreaza Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si destinul acestuia. Despre aceasta institutie – sub pretextul unei modificari propuse la legea sa de organizare si functionare – tanarul nostru coleg de blogosfera vrea sa afle opinia mai multor membri PSD. Ma gandesc ca prefera sa dialogheze cu noi pentru ca suntem singurii care au bloguri si mai si scriu pe ele. Am si vaga impresie ca a cam fost total ignorat, cei intrebati nevrand sa-si intrerupa vacanta…

Eu am sa schitez o pozitie; pentru ca mi-am pus demult si de multe ori problema cine poate judeca pe cine si pentru ce; cu mult inainte de aparitia CNSAS. Au pus-o si altii. In cazul nostru, un posibil raspuns ar fi:

1. Judecata vinei morale nu o poate face o comisie

2. Judecata vinei penale o poate face doar justitia

3. Pentru vina metafizica e judecator doar individul insusi

4. Pentru vina politica s-a platit deja

Sinteza aplicata imi apartine; ideile sunt bineinteles ale lui Jaspers. O mai autentica analiza a culpei nu cred ca exista. O recomand.

5. O lege se aplica tuturor cetatenilor in egala masura. Am rezerve mari cu privire la relevanta verdictelor in afara jocului politic dar, atat timp cat legea exista, ea nu trebuie sa faca exceptii; reprezentantii bisericii sunt si ei cetateni. In caz contrar, nici nu putem vorbi de o societate democratica ci de una de status…

6. Griul se obtine prin amestecarea in proportii egale a culorilor. „Neutralitatea” unei institutii se obtine in orice regim democratic prin reprezentarea proportionala in structurile sale a tuturor orientarilor politice existente. Problema nu este numirea politica a membrilor CNSAS…

7. Institutia existenta ii culpabilizeaza pe colaboratori; se oculteaza astfel culpa celor cu care se colabora si ne scuteste de o reflectie profunda asupra responsabilitatii fiecaruia (necolaboratori si neurmariti) cu privire la evolutiile din societatea in care traim. Vinovatii sunt totdeauna altii.

8. „Urmaritii” sunt deseori victimizati, inocenti, ceea ce poate sa nu fie totdeauna cazul…

Astept reactiile violente.

35 comentarii la “Despre culpa”

  • Valeriu mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Din preambulul Legii nr. 178/1999 aflam ca autoritatea legiuitoare a constatat – cum anume, nu stim – ca in perioada dictaturii comuniste s-a exercitat, in special de catre organele Securitatii, ca politie politica, o permanenta teroare impotriva tuturor cetatenilor Tarii, respectiv ca legea in cauza urmareste deconspirarea Securitatii, ca politie politica.
    Din economia legii aflam ca CNSAS este doar un expert, care, pe baza unor criterii, mai mult sau mai putin stiintifice, mai mult sau mai putin in conformitate cu legea, da o serie de calificative, mai precis de expertize – cine a facut, respectiv cine nu a facut politie politica – asa cum, de pilda, un laborator medical face o expertiza a sangelui pentru a se stabili existenta unei anumite boli.
    Invinuirea nu o face asadar CNSAS, ci legea in cauza, prin preambulul ei. Expertiza CNSAS serveste doar ca, pe mai departe, diverse subiecte de drept sa ia sau nu diverse decizii privitoare la persoanele in legatura cu care s-a stabilit ca au facut politie politica – de exemplu, insasi legea sus-citata stabileste ca persoanele care au facut politie politica nu pot fi membre in CNSAS. In legatura cu acest lucru trebuie discutat – mai precis, in ce masura concluziile din preambulul legii constituie invinuire de ordin moral, penal s.a., daca ele sunt sau nu conforme cu dispozitiile Constitutiei etc.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru

    Sincer, nu prea îmi pasă de ce verdicte dă CNSAS-ul, îmi pasă însă de adevăr. Ca cetăţean aş putea renunţa la serviciile CNSAS dacă tot ce este dosar cu acces CNSAS ar fi publicat pe un site, necenzurat. Niciodată nu am înţeles de ce aceste documente sunt semi-publice, adică o ţară întreagă trebuie să creadă pe cuvânt o mână de oameni.

  • Valeriu mangu

    @ MIHAI

    Domnule Mihai,

    Intr-o natiune NATURALA, membrii ei se coaguleaza, se aduna, de regula, pe familii, triburi, clanuri s.a., avand drept criteriu rudenia de sange. Cand ea urmeaza sa se organizeze sub forma unei natiuni CIVICE, REPREZENTANTII familiilor, triburilor etc. se aduna pentru a furniza textul Constitutiei LEGITIME – vorbesc aici despre organizarea natiunii naturale care face posibila realizarea vointei fiecarui membru al ei.
    O astfel de organizare are, asadar, scopul de a SPORI puterea fiecarui membru al natiunii naturale, restrictionata la dezvoltarea propriei personalitati – adica, este nelegitim sa folosesc puterea proprie pentru a infrange puterea altui membru.
    De aici rezulta ca pedeapsa cu moartea este nelegitima – eu nu ma asociez cu dvs., sa zicem, intr-o firma ca sa pierd, este absurd, cu atat mai putin sa ma expun pedepsei cu moartea.
    Contractul care rezulta in urma asocierii este asadar Constitutia (legitima). Vointa cuprinsa in – ori exprimata de – ea este a natiunii astfel organizate (sau ORGANICE).
    Vointa din Constitutie impreuna cu mijloacele de transpunere a ei in fapte constituie SUVERANITATEA NATIONALA.
    Singurul executant al dispozitiilor din Constitutie este POPORUL, format din oameni vii – natiunea naturala prenumara si rudele decedate, conationalii decedati, de vreme ce, de pilda, spunem despre Mihai Eminescu respectiv ca ESTE poet national -, in care trebuie distinsa o MAJORITATE nationala, altfel nu putem vorbi despre posibilitatea constituirii natiunii organice.
    Dar cum poporul este singurul executant, are loc un transfer al suveranitatii nationale de la natiune catre popor; de aceea in Constitutia Romaniei, in art. 2, se spune ca suveranitatea nationala APARTINE poporului roman. Apartenenta este o relatie; in cazul natiunii organice, suveranitatea nationala este componenta imanenta, organica, a natiunii (organice).
    Poporul, in opera de executare – si de impunere – a dispozitiilor Constitutiei, trebuie sa dezvolte sub forma legii dispozitiile constitutionale. Vointa exprimata de lege are – sau trebuie sa aiba – ca fundament vointa POLITICA – sau COMUNA – a CETATENILOR, care, printr-un mecanism – mecanismul legislativ -, este transformata in lege. Mai clar spus, vointa din lege se naste din vointa politica a cetatenilor, prin „imbracarea” acesteia in haina juridica, sub forma legii.
    Dar cum ia nastere vointa politica a cetatenilor?
    Pentru asa ceva Constitutia prevede ASOCIEREA cetatenilor sub forma partidelor POLITICE. Intr-un partid politic se asociaza oameni care vad intr-un anume fel aceasta vointa privitoare la ceea ce cu totii ar trebui sa realizam si apoi sa folosim in comun pe o perioada determinata – sa zicem, 4 ani. Astfel, unii cetateni cred ca este util sa se construiasca mai multe scoli, ca tot mai multi tineri sa aiba posibilitatea de a se specializa; altii cred ca este util sa se construiasca mai multe sosele, ca dezvoltarea legaturilor sa fie mai pronuntata etc. Ceea ce este important de subliniat este faptul ca prin asociere sub forma partidelor trebuie produs un proiect de Program de dezvoltare PUBLICA, deci comuna, nu un program de atingere numaidecat a unor interese personale. Dar, desigur, facilitatile publice sunt gandite, respectiv cerute in intampinarea nevoii satisfacerii unor interese personale, atat ca, de principiu, facilitatile publice trebuie gandite a satisface, teoretic vorbind, interesele TUTUROR cetatenilor.
    Acestea fiind spuse, partidele politice sunt chemate sa ofere in cadrul „targului” electoral – procesul electoral – proiecte de Program politic al TUTUROR cetatenilor. Chemati la urne, cetatenii selecteaza, fiecare, cate un proiect. Cel care intruneste – ori trebuie sa intruneasca – MAJORITATEA absoluta devine politica interna si externa a Tarii, respectiv Programul politic al TUTUROR cetatenilor, respectiv Programul de guvernare, care trebuie transpus de Guvern sub forma proiectelor de legi, apoi, de catre autoritatea legiuitoare, in legi.
    Rezulta de aici ca partidele NU sunt purtatoare de vointa POLITICA – aceasta apartine numai cetatenilor. Ele nu au – ori nu trebuie sa aiba – alta misiune decat sa propuna atentiei cetatenilor proiecte. Pluralismul politic asigura existenta a mai multor proiecte, dintre care cetatenii pot sa aleaga – mai precis, sa selecteze.
    Prin aceasta modalitate tehnica de selectare, vointa exprimata de proiect devine a cetateanului care a votat proiectul.
    Acum, e-adevarat ca, mai intotdeauna, un proiect nu obtine totalitatea voturilor cetatenilor, nici macar majoritatea absoluta (= jumatate +1 din totalul cetatenilor cu drept de vot).Iata de ce partidele trebuie sa se alize, sa produca un proiect comun, iar alegerile sa se REPETE, pana cand un proiect obtine majoritatea absoluta. Cu observatia FUNDAMENTALA ca alegerile pentru Programul politic al cetatenilor trebuie sa se repete inainte de formarea organelor de executie si de impunere – in cazul Constitutiei Romaniei, inainte de alegerea Camerei Deputatilor si Senatului. In caz contrar ar fi ca si cum cineva va angajeaza pe dvs. pentru a face o casa fara sa existe proiectul arhitectului.
    Evident, unii cetateni nu se regasesc in aceasta majoritate absoluta. Aceasta realitate nu trebuie interpretata la modul ca ei sunt – ori ar fi – in OPOZITIE cu majoritatea producatoare a Programului politic; aici trebuie aplicat principiul MINIMEI ratiuni, fara de care nici o putere nu poate fi exercitata: decizia majoritatii este, in acest caz pe un timp limitat (4 ani), a TUTUROR, asa cum a tuturor este decizia majoritara a unui consiliu de administratie al unei firme, pe care trebuie s-o execute personalul de executie al firmei.
    De precizat ca acesta este – ori trebuie sa fie – singurul moment in care trebuie sa se vorbeasca despre MAJORITATE in sens POLITIC.
    Dupa ce s-a stabilit Programul, se trece la desemnarea organelor de executie si impunere a vointei din Program. Repet: alegerea – ori selectarea – oamenilor care urmeaza sa execute si sa impuna nu are legatura cu vointa politica a (tuturor) cetatenilor, decat in sensul ca ei trebuie sa execute, sa impuna.Cand candidatii sunt propusi de partide, de organizatiile minoritatilor nationale, acestia, odata selectati, trebuie SA UITE de optiunea lor politica. Ei nu sunt – ori nu trebuie sa fie – purtatori de mesaj, de vointa politica, asa cum dvs., in calitate de executant-constructor, nu aveti cum sa interveniti in planul arhitectului, decat intr-un singur mod: vedeti planul/programul si spuneti daca puteti sau nu sa-l executati/impuneti. Daca nu puteti, clientul urmeaza sa aleaga alt executant ori stabiliti impreuna cuacesta modificari de exceptie. Dar in nici un caz executantul stabileste el planul – sau executantii intre ei. Este ceea ce, de altfel, dispune Constitutia Romaniei: Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem (=Camera Deputatilor+Senatul), deci ca organ de executare si impunere, ACCEPTA Programul politic al cetatenilor, devenit Programul de guvernare, ca se poate executa, respectiv impune; daca nu, alegerile – de principiu, numai pentru Camera Deputatilor si Senat, nu si pentru Program – trebuie sa se repete. Acest lucru este, de altfel, si prevazut de Constitutie, anume in situatia in care Guvernul nu primeste incredere (doua incercari) ca POATE executa si impune, mai precis ca poate ORGANIZA executarea si impunerea dispozitiilor Programului.
    Cu ocazia acceptarii Programului se pot face, evident, corectii, dar numai pe cale de exceptie.
    Ceea ce se intampla in realitate conduce la dezastru. Anume, intai, alegerile pentru Program si, respectiv, organele de executie/impunere au loc simultan, incat cetatenii nu stiu ce voteaza – ori pentru ce voteaza. Apoi, cum un proiect nu intruneste mai intotdeauna majoritate absoluta, executantii, in cadrul asa-ziselor „negocieri politice”, stabilesc ei Programul, pe care apoi nu-l mai respecta nimeni. Executantii isi iau astfel libertatea de a REPREZENTA, adica de a exprima asa-zisa vointa a partidelor de origine. In conditiile in care, de pilda, avem candidati independenti, acestia ce vointa politica a carui partid promoveaza?! Datorita confuziei, nediferentierii, are loc o confiscare de catre executant a vointei politice a cetateanului ori o asumare de functie – de a exprima o vointa – cu care executantul nu a fost investit.
    In acest moment se produce declicul – si declinul – democratiei.
    De aici mai rezulta ca nu este obligatoriu ca un partid care a furnizat programul castigator sa furnizeze si executantii.
    Vointa politica a(tuturor) cetatenilor, respectiv Programul lor politic, constituie, in fond, un contract subiacent Constitutiei. Cetatenii contracteaza – sau trebuie sa contracteze – intre ei, nu partidele, care trebuie doar sa furnizeze servicii, produse – proiecte si,respectiv, candidati. Dar proiectele pot fi furnizate, de pilda, si de societati comerciale specializate, ceea ce se si intampla, pana la urma. La fel si in privinta executantilor – asa-numitele firme de resurse umane. Atat calegea fundamentala da aceasta compententa (v. art. 8), in principal, partidelor – dupa cum am spus, pot fi si candidati independenti.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Cu deosebit respect va atrag atentia asupra textului de mai sus, adresat dlui Mihai.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Mihai

    @ Dl Mangu
    Va multumesc si va ramin indatorat! Explicatiile de mai sus in privinta „imputernicirii”, Constitutiei samd au perfect sens. Trebuie sa recunosc faptul ca daca a fost scrisa cam in felul acesta, Constitutia Romaniei este apropriata pentru o societate democratica. Am insa sentimentul din ce citesc prin ziarele romanesti ca respectabilii parlamentari uita cam des de ce si cine i-a ales. Binenteles in aceasta situatie Constitutia devine „void”
    Din cite imi aduc aminte, in cazul modului de a efectua alegerile a folosit ca model unul din statele vest-europene unde este dovedit ca merge. OK pina aici dar sa nu uitam ca de exemplu Franta are 150 de ani de experienta. Si Romania o sa ajunga la acelasi nivel, stagiu insa intrebarea este daca romanii vor trebui sa mai astepte inca 130 de ani ori politicienii romani se apuca de treaba si lasa disputele personale deoparte.
    Mentalitatea nu este inca destul de dezvoltata sa zicem in privinta faptului ca parlamentarii nu reprezinta un partid sau o regiune sau o asociatie ci intreaga natie romana iar deciziile lor se vor reflecta corespunzator. Inca se mai gindesc la faptul ca daca sa zicem un parlamentar din UDMR vine cu o idee, automat ideea este refuzata pentru ca eu fac parte din PRM sau PD sau orice alt partid.
    Inca odata multumesc mult! Cu respect
    Mihai

  • darius f

    Cel mai simplu ar fi sa se scaneze toate documentele din arhiva si sa se puna pe un site. Asa cred ca ar disparea orice discutie si am putea renunta linistiti la serviciile CNSAS.

  • Bianca

    @Gabs Supertare si cred ca ai pus punctul pe i, de la popi. Sunt cetateni ca noi toti. Sigur ca trebuie umblat la vina morala, dar cine sta sa se gindeasca?? Totusi, vina politica nu trebuie sa ii ocoleasca. Au facut incredibil de mult rau. Chiar urit. Iar Jaspers imi place de mor. Ca si Hegel. :-)) Cum merge la Bruxelles, ce mai face PPE si Tokes? Pe la noi in giudet se agita Kosovo. Ce e porcaria asta, ma poti lamuri? Doar Covasna si Harghita nu sunt teritorii in care ungurii au fost masacrati, Doamne iarta-ma. Si vorbim de chestii de mie imi sta mintea in loc: cind nu au fost crestini romanii si ungurii? Vorbim de multiculturalitate intre aceleasi culturi? Eu ma gindeam doar la cele mai vechi upanisade si la limba si religie in cultura indiana ca ar fi, eventual, o multiculturalitate. Si daca nenea de la textila mai aduce chinezoaice in teritoriu, am tot tradus U Cheng En, m-am scos, sint integrata cu totul. Nu-i vorba, ma pricep si la Kalevala, cit de cit. So,ii luati pe popi de pe capul nostru, socialistilor? Hmmm, ce ma rid….

  • Bianca

    @Domnu Manga, va rod sa ma scuzati, nu citeste nici dracu, cu toata rabdarea lui, hic, un kil de cearceaf, postat pe net, hic

  • Valeriu mangu

    @ BIANCA

    Doamna Bianca,

    Intai: numele meu este MangU. Pun eroarea pe seama neatentiei.
    Apoi: asa-i, mai nimeni nu citeste azi carti. Potrivit spuselor dvs., si efortul de a citi doua – trei pagini A4 este mare; si asta pare a fi adevarat, dar in acest ritm vom ajunge sa ne limitam vocabularul la cateva zeci de cuvinte, la niste simple onomatopee. M-am straduit sa fiu cat mai concis. Din ultima postare a dlui Mihai, caruia i-a fost adresat textul, rezulta ca domnia sa l-a citit. Deci, textul si-a atins tinta.
    Nu sunt adeptul afirmatiilor fara acoperire, mai precis fara demonstratie. Acesta este motivul pentru care textele mele sunt, de regula, mai lungi.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu mangu

    @ MIHAI

    Domnule Mihai,

    V-as ramane indatorat daca puteti sa-mi comunicati in ce moment se desfasoara referendumul privind pedeapsa cu moartea – cand urmeaza se fie introdusa in lege sau dupa ce o instanta judecatoreasca pronunta sentinta de condamnare, aceasta sentinta fiind supusa referendumului. Orice informatii in acest sens – in ce state se practica referendumul, cand intervine gratierea s.a. – imi sunt de mare folos.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Mihai

    @ Dl Mangu
    Death Penalty Policy By State
    STATES WITH THE DEATH PENALTY(cu pedeapsa cu moartea)

    Alabama Arizona Arkansas California Colorado Connecticut Delaware Florida GeorgiaIdaho Indiana Illinois Kansas
    Kentucky Louisiana Maryland Mississippi Missouri Montana
    Nebraska Nevada New Hampshire New Mexico North Carolina
    Ohio Oklahoma Oregon Pennsylvania South Carolina South Dakota Tennessee Texas Utah Virginia Washington Wyoming

    ALSO
    – U.S. Gov’t
    – U.S. Military

    STATES WITHOUT THE DEATH PENALTY(fara pedeapsa cu moartea)

    Alaska Hawaii Iowa Maine Massachusetts Michigan
    Minnesota North Dakota New Jersey New York Rhode Island
    Vermont West Virginia Wisconsin

    ALSO
    – Dist. of Columbia

    Mai sus este dupa cum vedeti, compilata o lista pe state in privinta pedepsei cu moartea. Nu toate statele care au pedeapsa cu moartea o folosesc, deci legea este activa dar pedepsa nu a fost aplicata. Sint cazuri in care vinovatul este transferat dintr-un stat in altul pentru a evita sau a aplica pedeapsa.
    Asta e cam ce am gasit in citeva minute pe internet cu „death penalty in the USA”. Sint o groaza de informatii si statistici cele mai recente postari fiind 7 ianuarie 2008.
    Daca aveti nevoie de translatii, va pot ajuta- am timp, nu-i o problema!
    Cu respect!
    Mihai

  • Valeriu mangu

    @ MIHAI

    Domnule Mihai,

    Va multumesc respectuos pentru raspuns. Ma intereseaza, daca ma puteti ajuta, cu precadere problema referendumului: cand se tine? Cand se urmareste introducerea pedepsei in legislatie sau ca un act de validare a unei sentinte data de judecator?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Mihai

    @Dl Mangu

    Dle Mangu
    am gasit site-ul care are toate informatiile(sau aproape) legate de pedeapsa capitala in USA incepind cu istoria si terminind cu statistici,proceduri, cazuri care au stabilit precedent, samd: http://www.deathpenaltyinfo.org
    Cu respect!
    Mihai

  • Mihai

    re:CNSAS

    Personal, cred ca CNSAS trebuie desfiintata iar misiunea acesteia uitata. Sa fim onesti unii cu altii si sa gindim despre adevarul si realitatea de dinainte de 89.
    Un sfert din populatia Romaniei avea intr-o oarecare masura legatura cu securitatea sau „Militia”. Cei care au informat intentionat sau nu , si-au cam facut pedeapsa. Sint deja 17 ani asa ca cel mai bine ar fi sa dati acest subiect uitarii. Sa fim realisti: Ion Iliescu a fost prim secretar sau ceva in genul asta pe la Iasi. Cum credeti dvoastra stimabililor ca a ajuns el acolo? Intrebarea este insa daca puteti dovedi asta. CNSAS poate pt ca are mijloacele dar rezultatele sint semi-publice!!! Ce gluma! Si sa zicem ca dovediti cu mijloace proprii. Ce-o sa faceti? O sa-l condamnati? Sau o sa faceti omul sa apara la televiziune sa admita public faptul ca a fost „cintaret la secu”? Lasati-l in pace! O ploaie s-un vint bun, ii cade restul de par si mai are-un pas pin’ la Belu.
    Inca odata: lasati-o moarta! CNSAS cheltuie inutil banii romanilor! Ar fi avut sens acum 15 ani. Acum e prea tirziu. In citeva luni o sa aveti cetateni romani care s-au nascut intr-o tara libera, oarecum democratica asa ca iertati si uitati raul care a fost facut.Numai asa o sa aratati ca intr-adevar ati crescut!

  • Bibliotecaru

    @ Mihai
    CNSAS nu este atât de utilă din faptul că dă acele verdicte de colaborato,r sau nu, pentru oamenii politici, ci din faptul că desecretizează aceste dosare, din faptul că dispare posibilitatea de şantaj. S-a cam văzut că foarte mulţi oameni „onorabili” s-au dovedit colaboratori. Ultima dezvăluire bombă este Constantin Bălăceanu-Stolnici, un om la care nu se gândea absolut nimeni. Dacă acest personaj, acum controversat, ar fi ajuns într-un post de influenţă, desigur că era foarte uşor şantajabil cu trecutul său. De altfel, eu cred intim că dosarul a fost făcut accesibil tocmai pentru că domnul Stolnici nu a răspuns cu deplină operativitate şantajului.
    Din sfertul acela de populaţie de care spuneaţi că a colaborat cu fost securitate, cei mai mulţi nu au făcut absolut nimic cu adevărat ruşinos, au răspuns pur şi simplu timpurilor, o altă parte au murit, o altă parte sunt banali pensionari care acum îşi trag bolile cu un baston prin parcuri… dar dacă 0,5 la sută din populaţia de atunci au astăzi un post prin care pot influenţa politica României, aceştia trebuiesc dezavuaţi, tocmai pentru a nu fi o sursă de „valori subterane” de care românii s-au cam săturat.

  • Cathy

    @Mihai
    De acord. Iertarea e cea mai buna razbunare, spunea cineva…
    @Bibliotecarul
    De acord. Trebuie dezavuati. Dar CNSAS o poate face foarte bine doar publicand continutul dosarelor. Instanta ce trebuie sa dea verdictul sunt cetatenii. Se ignora istoric si sistematic faptul ca ei au acest drept de a judeca…
    Si mai este ceva. Experienta arata ca atunci cand se vrea ingropata o problema, se creeaza o comisie (sau un consiliu, in cazul nostru). Eficienta CNSAS este indoielnica, in opinia mea…

  • Valeriu mangu

    @ MIHAI

    Domnule Mihai,

    Va multumesc respectuos.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Valeriu mangu

    @ TUTUROR

    Am onoarea sa va atrag atentia asupra textului care ruleaza in aceasta seara in partea dreapta a site-ului Administratiei Prezidentiale.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • gabicretu

    @dragi si stimati toti,
    Marturisesc ca va urmaresc discutia cu oarece intermitente pentru ca lucrez la raport si am mai avut si alte (numeroase) angajamente la acest inceput de an.
    Rog pe cei care participa sa-mi confirme (sau infirme)urmatoarele impresii la prima vedere:
    – exista o mare doza de inventivitate in materie de teorie politica pe acest blog
    – Constitutia Romaniei trebuie urgent supusa unei modificari pentru clarificarea raporturilor institutionale
    – trebuie deschisa o mare dezbatere nationala pe tema cetateniei, institutiilor, functiilor lor, pentru ca exista o mare dorinta (dupa cum o arata lungimea comentariilor) si o mare lipsa (dupa cum o arata neclaritatea lor)
    – textul in discutie de pe situl presedintiei este cel referitor la neconstitutionalitatea presupusa a unor legi votate fara avizul CSAT!? Toata argumentarea se poate traduce astfel:”Vreau si eu ceva atributii legislative chiar daca nu-mi sunt conferite de Constitutie!” Refuzul numirii Noricai Nicolai adauga si „Vreau si executive! Constitutia asta! Cine o fi inventat-o!?”
    PS
    Inainte de a continua discutia referitoare la CNSAS, va rog, cititi textul lui Jaspers (Despre culpa); este tradus in romaneste in volumul de Texte alese (cel putin acolo); m-ar scuti de multe explicatii.

  • Valeriu mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Este vorba despre solicitarea Presedintelui Romaniei adresata Curtii Constitutionale de a solutiona un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Am atras atentia asupra starii de conflict, nu neaparat asupra continutului sau, precum si asupra unor posibile urmari ale hotararii date in litigiu de Curtea Constitutionala.
    Dupa cum bine stiti, demnitatea publica, precum este pozitia de membru al Guvernului, nu se obtine prin concurs, ca urmare a indeplinirii unor criterii legale specifice, ci prin MANDAT, acordat pe baza de INCREDERE. Or, in cazul dnei Norica Nicolai, Presedintele Romaniei nu a acordat incredere.
    Constitutia Romaniei trebuie sa revina la forma originara – din 1991. La revizuirea din 2003, altfel nelegitima si neconstitutionala -, mecanismul exercitarii suveranitatii nationale a fost perturbat grav.
    Puteti sa dati exemple concrete de „inventivitate”?
    „Teoriile politice” existente in carti sunt deja depasite.
    Presedintele Romaniei chiar are atributii legislative, de vreme ce promulga legea. In cazul conflictului juridic de natura constitutionala – dar ce inseamna, pana la urma, un astfel de conflict? – s-a semnalat ca Guvernul a adoptat acte normative privind securitatea nationala fara avizul CSAT. In acest sens este bine de vazut Legea privind organizarea si functionarea CSAT.
    Judecata vinei morale o face SOCIETATEA, desigur, prin reprezentanti.
    Nu exista vina penala, ci doar PEDEAPSA penala.
    Pentru vina „politica” nu s-a platit inca.
    Ce intelegeti dvs. prin „joc politic” – de pilda, cetatenii v-au trimis in Parlament pentru a face „jocuri”?
    Orice institutie publica trebuie sa fie neutra din punct de vedere politic, aceasta neutralitate neobtinandu-se insa prin „proportionalitate”.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru

    Părerea mea este că iniţial toate legile stabileau nişte lucruri clare şi de bun simţ. Ele spuneau ceva de genul Albul este alb şi Negrul este negru. Cine face altcumva, greşeşte şi trebuie convins să facă aşa cum trebuie. Este destul de greu să desparţi albul de negru, tocmai de aceea legea este dată pe mâna unor oameni care, teoretic, ar trebui să priceapă cu uşurinţă ceea ce se întâmplă prin lege. Marea problemă este că la un moment dat a apărut în staroste-tarabostes şi s-au crezut mai îndreptăţiţi decât ceilalţi pileaţi de a fi acoperiţi de lege. A apărut astfel prima zonă gri. De atunci, legea a acoperit albul şi negru cu un gri uniform. De la un tarabostes s-au înmulţit punctele de gri. Averea şi prestigiul nu se mai face astăzi prin muncă ci prin acoperirea cu lege. Vrea preşedintele mai multa putere, schimbă constituţia, vrea mai multă putere premierul, schimbă constituţia… Bunul simţ? O chestiune perimată şi supusă anacronismului faţă de situaţia pe care o trăim azi. Mi-aş dori şi eu o Constituţie care să fie atât de stabilă încât să nu mai fine schimbată 400 de ani. Dar de unde să luăm un Abraham Lincoln sau Franklin Delano Roosevelt ori un Benjamin Franklin?

  • Mihai

    @Bibliotecaru
    Din ce citesc prin ziarele romanesti, cam aveti dreptate. Staraboste si culoarea gri, definesc perfect situatia politica si legislativa a Romaniei in momentul de fata. Unul din fratii mei(care mai este inca in Ro) imi spunea nu demult ca e hazliu felul in care legile sint scrise si promulgate in Ro. Cind o lege nu mai acopera necesitatile parlamentarilor, imediat se face adunare, sesiune, si citeva ore mai tirziu, Ro are o lege noua menita sa acopere ceva faradelegi.
    Clarificare: Constitutia USA a fost scrisa in 1787 de o mina de oameni care a folosit ceia ce americanii numesc azi „coomon sens” Oricum au scris Constitutia in asa fel incit sa aiba capete deschise pentru evolutia societatii. De aceia este inca folosita. Printre architectii Constitutiei USA se numara :Benjamin Franklin,Thomas Jefferson, George Washington, James Madison si citiva altii. Din cei de mai sus, numai B. Franklin nu a fost presedinte. Personajul principal in acest proces a fost Thomas Jefferson.
    Cel mai puternic „speech” din istoria USA a fost livrat, tinut, de Abraham Lincoln in septembrie 1863 cunoscut in istorie sub numele the „Gettysburg adress”
    In 5 minute Lincoln a definit societatea americana si tote telurile ei. Iar acum dupa 150 de ani, avem ca presedinte o persoana care nu poate pronunta „nuclear”!!!
    Ca sa vezi evolutie!

  • Bibliotecaru

    @ Mihai
    Nici America nu mai are astfel de oameni. Cei aflaţi în ultimele decenii la conducerea SUA sunt asemenea celor din România, decât că sunt ceva mai discreţi. Mi-e dor de vremea când conducătorii erau urâţi, fără carismă si aveau mândria de a clădi istoria pe demnitate şi echilibru.
    Ştiţi ce am observat eu? Aceste ţări „creatoare de democraţie” au început să aibă cetăţeni cărora le este frică să-şi exprime opinia pentru a nu se repeta vânătoarea de comunişti de acum câteva decenii. Este primul semn. Dar aici ar fi foarte multe de spus.

  • Mihai

    In general, transfer ilegal de fonduri, mita, coruptie samd sint comune in USA. Au insa un nume legal: donatii pt campanii electorale, cost de a fi in afaceri sau plata pt servicii aduse. Lumea stie insa ca e „spaga”. Sumele sint exorbitante dar nu se face caz pt ca in comparatie cu Romania sa zicem, bugetul este enorm. Probabil ce se aloca aici ca fonduri pt saraci depaseste bugetul total al Ro.Coruptia e in floare-cam asta ar fi ideea.
    Comunismul in Ro a avut Securitatea sa tina populatia sub supraveghere. Aici se numeste NSA-National Security Agency si ca sa le faca treaba mai usoara, Congresul si Bush au aprobat „Patriot Act” care la da dreptul cam la orice pe motive de securitate nationala. Exemplu sint „Black lists”-cu presupusii teroristi sau colaboratori din USA si intreaga lume. Cum-necum un copil de 3 ani a ajuns pe lista si afost retinut cam 2-3 zile la JFK airport pentru ca era contribuitor major la fondurile Al-Qaeda. Avem si aici comunistii nostri!!! Iar dictatura-cum numesti pe cineva care declara razboi unei tari fara a intreba macar Congresul???

  • gabicretu

    @Poate cineva sa citeasca componenta CSAT!? Ca sa intelegem despre ce vorbim.

  • Valeriu mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Am inteles sensul intrebarii dvs. si raspund.
    Consiliul Suprem de Aparare a Tarii este guvernul pentru securitate nationala, adica atasat – ori corespunzator – puterii MILITARE a statului, iar ceea ce denumim noi in mod traditional „Guvern” este atasat puterii CIVILE a acestuia. Acestea sunt, in sensul art. 80 din Constitutia revizuita, PUTERILE STATULUI.
    Dupa cum Presedintele Romaniei gestioneaza tipurile de vointe ale poporului care definesc cele doua puteri – Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate, deci exprima, atunci cand ordona, vointa de tip militar a poporului, dar grestioneaza si vointa de tip civil, atunci cand promulga legea, desi legile, ca acte normative, acopera ambele domenii -, tot asa la nivelul CSAT-ului trebuie sa se gaseasca o formula combinata militaro-civila.
    Daca nu ma insel, pana la Legea nr. 415/2002, primul-ministru nu era vicepresedinte al CSAT – voi verifica. Chiar si fara o astfel de presupusa modificare, formula militaro-civila a CSAT-ului este de natura sa evite confiscarea suveranitatii nationale de catre forta armata.
    Dar ceea ce este important de subliniat este ca ordinul militar nu este la CSAT, ci la Presedintele Romaniei; CSAT-ul are, potrivit definitiei sale constitutionale, rol organizatoric – cate divizii sunt necesare, cate tancuri, cate avioane s.a. -, dupa cum si Guvernul (civil) are tot rol organizatoric – hotararile de Guvern se dau, spune Constitutia, pentru ORGANIZAREA executarii legii.
    Ceea ce vreau sa subliniez este ca revizuirea din 2003 a produs – repet – un grav dezechilibru. Dau un exemplu: Curtea Constitutionala n-are ce conflict juridic de natura constituionala sa solutioneze. Puterea se exercita, se impune – si atat! Cheia sta in dispozitiile art. 80 din Constitutie, precum si in cele evocate mai sus.
    Formula componentei CSAT – Presedintele Romaniei, primul-ministru, ministrul Apararii, ministrul Administratiei si Internelor, ministrul de Externe s.a. – corespunde, cu observatia de mai sus privitoare la primul-ministru, logicii de mai sus, dar si logicii de exercitare a suveranitatii nationale, nu fractionarii acesteia in bucati.
    In America o astfel de situatie nu este posibila, caci cele doua guverne coincid – exista un singru guvern, care se ocupa si de organizarea treburilor civile, si a celor militare. La noi, Guvernul (civil) a fost, ca sa zic asa, externalizat, ceea ce inseamna ca seful lui este, pana, la urma, tot Presedintele Romaniei, care, de altfel, il si poate prezida cand se pun probleme ce privesc competenta, cel putin in sens formal, a CSAT-ului – a se vedea art. 87 din Constitutie. Primul-ministru este, pana la urma, un substitut al Presedintelui Romaniei, care este administratorul vointei (unice a) poporului, in materie de organizare civila.
    Mecanismul nu se intelege fiindca se porneste de la premisa ca administratorul vointei poporului ar fi Parlamentul, iar in materie de organizare ar exista doua ramuri – una civila si una militara -, dar, potrivit Constitutiei, acesta este Presedintele Romaniei. De fapt, de aici s-a nascut toata harababura di democratia „originala” – de la inversarea functiei de gestionare a vointei poporului. A gestiona inseamna in primul rand a exprima primar, ca sa zic asa; uitat-va, va rog, in Constitutia nerevizuita la atributiile Presedintelui Romaniei si, respectiv, ale Parlamentului si veti vedea unde este o astfel de exprimare. Asa veti intelege viciul.
    Atentie la art. 80!
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru

    Legea de organizare si functionare a C.S.A.T. o puteţi găsi aici:
    http://csat.presidency.ro/csat/index.php?page=lege_of

  • Bibliotecaru

    În sfârşit, Organigrama secretariatului C.S.A.T. o puteţi găsi aici:
    http://csat.presidency.ro/csat/index.php?page=organigrama&exp=adm

  • Valeriu mangu

    Doamna Gabriela Cretu,

    Va rog respectuos sa dati atentie art. 3 si art. 4 lit.d) pct. 1 si urm. din Legea privind organizarea si functionarea CSAT.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Bibliotecaru

    Victor Ponta sau Cristian Diaconescu chiar posibili candidati pentru primaria Bucureştilor?

  • Corina

    Draga Gabi, vreau doar sa te salut si sa-ti urez si public La Multi Ani. Iti marturisesc ca imi place mult blogul tau – doar ca e putin prea serios – si te admir pentru cat de activa esti. Asa ca voi, bloggerii consacrati, m-ati molipsit si pe mine, de ieri, de cand am venit de la Bruxelles, numai asta fac. Oricum, mult succes. Cu drag, Corina

  • Bibliotecaru

    @ Corina
    Doamna Corina Creţu, de ce nu aveţi blog?

  • gabicretu

    @Multam frumos Cora!
    Tu citeai pe blogguri iar eu, din pacate dar si din datorie, studiam problemele politicii energetice europene… Nu vrei sa facem schimb!?
    Serios vorbind, nu uita ce am spus in … (cred ca in interviul din New Media, cartea Dorinei Gutu) – daca vreau sa intre cineva in blogosfera, acelea sunt politicienele care au ceva de spus; nu cele care nu au nimic de facut.
    Repet intrebarea Bibliotecarului (care este foarte formal de felul sau; si mie mi se adreseaza cu doamna desi dupa frecventa vizitelor si discutiilor s-ar zice ca suntem deja prieteni). Astept raspunsul!

  • Corina

    Pai tocmai asta iti spuneam, Gabi, ca m-am trezit si eu sa-mi reactivez blogul si de cateva zile stau numai cu ochii in calculator. te asteptam sa-ti spui parerea despre femeile in politica romaneasca, stiu ca te pasioneaza subiectul. Si o sa vezi ce multe comentarii pertinente sunt pe tema asta.
    Deci, pt tine, prietenul tau Bibliotecaru si cine mai este interesat, blogul meu e la adresa corinacretu.wordpress.com
    va astept cu drag.
    Spor la treaba, Gabi! Dar nu munci prea mult, e week-end totusi! Eu o sa o iau de luni de la capat cu ajutorul umanitar, un subiect care imi place foarte mult de altfel si de aceea m-am si batut sa iau eu Raportul.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *