La Brexit, romanii se îndreaptă spre…exit! Din UK…
Astazi, cetățenii britanici votează dacă rămân sau ies din Uniunea Europeană. Dezbaterea europeană despre Brexit a generat și ceva reacții ale politicienilor români în mijloacele de comunicare în masă românești; niciuna nu e demnă de numele de poziție națională.
Multe dintre ele reiau argumentele eurosceptice sau curat antieuropene prezente în rândul celor care fac campanie pentru părăsirea Uniunii. Sunt reluate cu satisfacție, de parcă Nigel Farage s-a mutat la noi sau am suferi de un soi de sindrom Stockholm. Sa Nu uitam ca „argumentele” sale eurosceptice și antiimigrație au fost formulate în legătură cu emigranții români!
Dacă la vârful politicii antieuropenismul e în floare, interesul pentru cetățeanul român aflat în alte state europene, de nevoie sau de voie, pare absent. Ce se va întâmpla, cel puțin pe termen mediu, cu cele două-trei milioane de români care trăiesc în alte state ale Uniunii Europene daca aceasta se destramă?! Prea puțini reflectează la asta.
În Marea Britanie trăiesc și lucrează aproape 200000 de români. În calitate de cetățeni europeni beneficiază de drepturi egale, de la a munci și a învăța, la a candida la alegerile din comunitățile unde locuiesc; includ aici drepturile sociale asociate muncii.
În Marea Britanie studiază mulți tineri români, plătind aceleași taxe ca orice alt tânăr european; cei din afara Uniunii plătesc semnificativ mai mult…
La Londra, poți călători la fel ca la Baia Mare, fără impedimente. Ne-am obișnuit repede cu libera circulație în interiorul Uniunii; beneficiază cei care își caută de lucru, cei care fac afaceri sau doar cei care fac turism.
Un eventual Brexit ne pune in fata unui sir nedeterminat de necunoscute; cele cunoscute nu suna bine….
Vom avea nevoie de vize ca să vizităm prietenii sau copiii din Marea Britanie, așa cum avem astăzi nevoie de vize pentru a călători în SUA, în ciuda parteneriatului strategic pe care-l tot clamăm?!
Vor mai putea lucra acolo?! Mai curând, nu prea. Dacă da, în ce condiții!? Statul britanic nu va mai fi obligat de nicio lege să-i accepte sau să-i trateze la fel ca pe propriii cetățeni. Ar urma, probabil, o negociere bilaterală care să stabileasca cine rămâne și în ce condiții. Dar cum migrația a devenit principala temă a campaniei, condițiile vor fi stricte. Vor reține doctorii si specialiștii (dar ii vor plăti mai prost) și vor expulza toti muncitorii necalificați. Nu este nicio fericire ca, după ce au plecat de nevoie, să se întoarcă acasa forțat… Cu transferarea drepturilor sociale sau nu?! Nimeni nu știe.
Ceea ce trebuie să evităm este sigur repetarea erorii care devine un fel de specific național. Când un lucru nu merge sau nu merge cum am vrea, în loc să-l ameliorăm, îl desființăm. Așa am făcut cu industria, asa am facut cu agricultura. Să nu facem asta și cu Uniunea.
Avem mult de lucrat pentru a fi repusă pe drumul cel bun, al solidarității între oameni și păcii între popoare. Dar cât există și suntem la masă, o putem face. În locul ei nu vine cea mai bună dintre societățile posibile, nici societatea multilateral dezvoltată; vine un capitalism mult mai sălbatic… Pot pune pariu! Dar nu vreau sa câștig…
