P13. Raportul de activitate, la final de mandat.
Audierile executivului intră în fișa postului de parlamentar! În acest mandat au fost irațional de multe…
Audierea candidatului României pentru funcția de comisar european a fost doar una! Dar ce importanță!
Atât de important este comisarul încât a picat un guvern, guvernul PSD, și s-a învestit unul PNL pentru a desemna un candidat de dreapta.
Spun pentru cine nu a înțeles miza schimbării de guvern de anul trecut! Și pentru colegii mei cărora le-a scăpat rațiunea faptului că se propuneau candidați social democrați și li se găsea nod în papură (aveam variante mult mai bune, e adevărat).
Deși poate fi considerată guvernul Uniunii, comisarii nu au aceeași culoare politică între ei și nici nu reflectă, în oglindă, Parlamentul European, cum se întâmplă în guvernele statelor; sunt desemnați de guverne și au culoarea guvernelor din țara de origine.
Chiar dacă președinta votată să formeze Comisia era de la PPE, echipa cu care venea era esențială pentru a aduna toate voturile dreptei și a preveni o eventuală alianță PSE-Macroniști, care să pice propunerea în Parlamentul European.
Un candidat de dreapta din partea României însemna voturi pentru PPE și faptul că interesele noastre vor fi subsumate intereselor acestuia – fără fonduri mai mari de coeziune, fără măsuri sociale europene, pentru marele business și sistemul financiar bancar.
Fostă colegă din PE cu mare experiență și legături cu mediul de afaceri, candidata guvernului de abia instalat în România, avea exact profilul cerut de dreapta europeană. După ore de dezbateri grele, a primit avizul parlamentului național, cu doar trei abțineri, de la Senat! Ar fi trebuit să rezistăm! Lucrurile se petrec exact cum am presupus!
Doar cine habar nu are de mecanismele europene își putea imagina ceva diferit! Comisarul nu reprezintă țara, ci familia politică și interesele Uniunii, așa cum le definește respectiva familie politică. Am încheiat civilizat, european!