Progresul există!
Sigur nu-l puteţi descoperi în tableta de astăzi. Poate vom avea însă un motiv suplimentar să reflectăm asupra sa… Citiţi!
”În acest spațiu am revendicat necesitatea ideologiilor! Tot aici am deplâns lipsa lor şi am denunțat populismul periculos care bântuie de la dreapta la stânga şi viceversa. M-am expus astfel ridicolului; se prea poate să fi fost taxată de naivă, desuetă sau nostalgică, după cititor. În spațiul public discursul era altul; se proclama moartea ideologiilor, triumful pragmatismului şi se punea la zid politica. Nu maniera păcătoasă în care ea se face de multe ori sau eşecul anumitor politici; politica era cu totul aruncată la coș; în aşa măsură încât cei mai vizibili politicieni ai momentului se jurau cu mâna pe inimă că ei, dacă vor fi aleşi, nu vor face politică.
Campaniile electorale, după regulile democraţiei, ar trebui să fie confruntări între politicile propuse sau susţinute de candidaţi. Ni-i putem închipui bătându-se în politici precum zmeii în săbii. În această campanie prezidenţială nu a fost să fie aşa. Exigenţele şi aşteptările au fost, aparent, altele. Candidaţilor li s-a cerut să fie şmecheri, spontani, spirituali şi plini de umor. Li s-au criticat sau ironizat urechile mari, ochii cu pungi dedesubt şi cei prost direcţionaţi, discursurile cu figuri (de stil) şi cele lipsite (de stil). Candidaţii au fost lăudaţi pentru şarmul, tinereţea sau hotărârea lor. Până şi mărimea relativă a costumelor, culoarea cravatelor, înălţimea sau greutatea au avut locul lor în lupta pentru Cotroceni. Un loc mai mic, totuşi, decât fiicele, soacrele, amantele, soţiile; primele, ultimele sau unicele. Astfel au fost prezente şi femeile într-o campanie sută la sută masculină…
S-a desfăşurat, spre deliciul unei părţi importante a presei, bătălia dosarelor. Explicit, s-a respins ideea că un dosar de idei, proiecte, dar mai ales de principii şi valori ar fi necesar; era prea plicticos pentru spectacol. Serviciul de Preşedinte are de-a face doar cu serviciile; și cum acestea sunt secrete, ținem și programul la secret…
S-a respins şi ideea că viziunea economică a preşedintelui ar avea vreun rost. Nici nu e de mirare. Invocăm, de bine de rău şi mai mult în literă decât în spirit, Constituţia noastră. La capitolul destinat Preşedintelui responsabilităţile sunt limitate la mediere, reprezentare şi securitate. Puţini au citit însă Constituţia până la sfârşit. Uităm sistematic că suntem membri ai unei entităţi mai largi, cu reglementări proprii ea însăşi şi că legislaţia europeană are prioritate faţă de cea română. Prinşi cu bătălia electorală, nu realizăm că Ziua noastră naţională poate deveni şi ziua intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cealaltă constituţie a României; pe aceasta nu a citit-o mai nimeni, nici măcar în literă.
Odată cu Tratatul, Consiliul European nu mai este doar întâlnirea (informală dar regulată, este adevărat) a şefilor de state sau de guverne; el devine instituţie a Uniunii, cu preşedinte şi structuri aferente. Consiliul European este responsabil de orientările şi priorităţile Uniunii; printre ele se numără politicile economice şi financiare comune. Nivelul deciziei este suficient de profund pentru ca în Tratat să se prevadă explicit că şefii de stat sau de guvern pot fi asistaţi de miniştrii de resort când este necesar… Aşa că, nu ne poate fi indiferent ce poziţii va adopta viitorul preşedinte; pentru a evita surprizele, dacă șeful de stat va vrea în continuare să-l înlocuie pe cel de guvern…
Ce legătură au toate aceste observaţii despre obiceiurile politice ale pământului cu progresul anunţat în titlul!? Niciuna, dacă nu luăm în considerare o schimbare care a început a doua zi după alegeri; în fapt, imediat ce rezultatele anticipate au devenit neîndoielnice. O parte a formatorilor de opinie şi-au modificat pragmatismul generic. Am aflat de la unii că Traian Băsescu nu ar fi de dreapta, cum se declară atunci când, proclamă victoria Dreptei pentru a deghiza parţialul eşec; alţii au invocat incompatibilitatea ideologică (!) dintre liberali şi social democraţi; întrebările despre cum se pot media diferenţele de concepţie economică dintre cei care apără impozitul progresiv şi cei care vor să-l desfiinţeze şi pe cel egal au început să fie ridicate cu insistenţă prin unele medii; mereu aceleaşi însă.
Din acest motiv, putem suspecta că ar fi un optimism exagerat să credem că a renăscut brusc interesul pentru ideologii şi aspectele serioase din programele candidaţilor. Mai curând, noile teme fac parte din obişnuitele maşinaţiuni de campanie; scopul lor este transparent – să facă orice alianţă imposibilă până după turul doi; dacă ar rămâne titularul actual la Cotroceni, va fi apoi cinci ani imposibilă… Drept urmare, titlul se justifică; progresul există; doar că este departe şi se lasă încă aşteptat. Să sperăm că nu prea mult… În nici un caz cinci ani!”
Peter Gluck
Felicitari pentru idee si pentru articol. Este optimist intr-un mod discret si elegant.
Problema progresului in vremurile noastre si pe meleagurile noastre e dificila si greu de inteles- de separat din valmasagul de contradictii
de tip hais vs. cea.
Exista putine certitudini; una este progresul tehnologic, neindoielnic
puternic antrenant. Daca compar Internetul din 1999 cu cel de acum, un telefon mobil din 2005 cu cele de acum, programele de cautare de acum 3 ani cu cele de azi, un robot de bucatarie mai vechi cu exista pe piata azi. Mai greu de sesizat- si automobilele sunt tot mai eficiente.
Stiinta face progrese dar proportia populatiei care e dezinteresata sau de a dreptul ostila acestor progrese creste mai repede decat cunoasterea stiintifica si asta e tragic.
Recordurile sportive demonstreaza ca exista si aici ceva progres dar
uneori e prea dependent de tehnica, alte ori e viciat de necinste;
sportul ca intreg e tot mai dominat de Bani.
Cultura si arta nu sunt cunosc notiunea de progres (Picasso nu e mai avansat ca Da Vinci, Soljenitsin nu e mai mare ca Dostoievski, Honegger nu e inaintea lui Bach- ci toti sunt altceva)- aici insa exista decaderea)
Progres moral, progres religios, progres politic- le putem poate defini- insa in viata reala ele sunt aproape imposibil de gasit sau sunt prea locale si efemere.
Legea lui Flynn- IQ-ul creste incet si constant – cine crede in ea?
Desigur situatia asta de loc roza a progresului are o explicatie-
Trecutul e un bunic egoist si parsiv care vrea ca nepotu-su Viitorul sa-i semene leit si de aceea principala sa preocupare este sa-si invete fiul, Prezentul, sa fie egoist si naiv. Rezultatul: SI REGRESUL FACE PROGRESE SPECTACULOASE. Nu voi da exemple. si imi pare rau ca timpurile sunt de gen masculin in romana.
Gabi face doar aluzii la turul II al alegerilor prezidentiale. Un lucru e clar- traim in Dies Irae, zilele maniei. Recent am scris
un editorial despre Fanatism si acolo s-a vazut ca oamenii nu sunt fanatici pentru ceva in ce cred cu certitudine, fanatismul e o supra-compensare pentru nesiguranta. Cei doi competitori sunt foarte departe
de imaginea unui cavaler fara teama si prihana, fara pete si bube si nu poti sa crezi decat cu fanatism si deloc intelept in ei. Va fi o lupta intre sentimente puternice si nu ratiuni bine ancorate in realitate.
Vin zile urate. Dar trec ca sa faca loc altor zile cu estetica dubioasa.
gabicretu
@Peter,
Permite-mi sa te contrazic in privinta campaniei. Cel putin de partea noastra. De sentimente nici nu poate fi vorba; este o alegere pur rationala, o alianta bazata pe interese si nimic altceva, totul este la rece; inclusiv campania…
de cealalta parte pot fi ceva sentimente legate de pierderea puterii si a perspectivelor pe termen scurt dar nu pot sa ma pronunt…
Peter Gluck
@Gabi- ma bucura ca ma contrazici si sper ca in afara de ura fata de Basescu exista intradevar si alte chestiuni care actioneaza ca un liant
pentru strania alianta. Johannis ar putea fi si altcineva- e mai mult un simbol decat un Retter (mantuitor) in spe adevarat. E vorba de realism
politic aici- apropo va trebui sa prezint in IK si a doua noua carte a ta.
Multi ar dori mai multa etica decat pragmatism in politica si o batalie in idei si nu intre populisme.
Peter Gluck
@Gabi- nu mai vroiam sa discut pe tema realismului politic dar chestiunea asta cu poza de acum 5 ani in care Basescu loveste un copilas ne ajuta sa vedem cum e politica reala. Mai lipsesc inregistrari cu violente in familie-doar are nevasta si doua fete- si ne lamurim total. Genialul Mark Twain ne povesteste cum a vrut el sa ajunga senator- dar a fost calomniat in mod mizerabil si a pierdut in fata unui individ necinstit. Realitatea e mai urata ca fictiunea. Un proverb filipinez zice ca „ce e prea mult e si prea de tot.”
gabicretu
@Peter,
Cum marturiseam, violenta pe mine ma blocheaza. Intamplarea la care te referi a pus in lumina altceva – am ascultat o multime de interpretari in care se spunea ca asta nu ar avea nici o importanta (sau i-ar face bine) pentru ca foarte multi fac la fel cotidian; daca s-ar spune ca-si bate nevasta ar fi doar ca un fel de constatare. Si nimeni nu protesta la idee; o aprobau. Nu ca nu ar fi adevarat dar transmiterea repetata a mesajului prin media transforma aberatia in normalitate… Iertare, cum am spus, am limitele mele. Nu pot vorbi despre anumite lucruri.
Peter Gluck
@Gabi Ai dreptate cu violenta, insa se vinde foarte bine – ca sa nu merg mai departe de azi noapte- ce zici de fapta marelui nostru Lucian Bute?
A fost violent intr-un mod mai eficient ca Andrade si a castigat.
In legatura cu intamplarea timingul lansarii filmuletului a fost suspect de prost; daca se arata filmul imediat aveam poate alt presedinte, era bun in 2007 cand l-au dst jos pe Basescu, era mai bun inainte de turul I si azi PSD si PNL in loc sa se infrateasca (temporar, tare temporar!) s-ar bate. Iar acum- gafa mare minunea trebuia scoasa joia sau vinerea viitoare- ca pana pe 6 decembrie se invecheste depasindu-se cunoscuta perioada a alterarii miracolelor. Si nu este nici destul de convingatoare.
Cunosc una mai buna, zdrobitoare care ne arata cu ce monstru avem de a aface. Stim bine ca clarvoyantii au acces la Marile Secrete Intunecate care nou noua crapalugilor de rand ne sunt interzise. Ei bine, Tabelia din Rosiorii de Vede, regina clarvazatoarelor din tara noastra se jura ca a vorbit cu duhul surorii gemene a lui Basescu pe care sadicul si
canibalul de frate-su a sugruma-o si papat-o inca de la inceputul vietii lor embrionare comune. Respectiva sora, care daca s-ar fi nascut ar fi fost botezata Dacia- s-a plans de purtare fratelui sau- si asta chiar ca pe drept,si daca si cei din familie spun ca esti rau…Si Tabelia se jura ca e adevarat- „sa mi se scurga ochii, sa moara mama” (mama-sa a murit in 1972)
Pe de alta parte Basescu vorbeste obsesiv de moguli care exista doar in basme (vezi de pilda legenda FNI- escrocheria unipersonala a unei femei rele) si mogulii ies din filele cartilor si spun despre el ca este scelerat, psihopat si cretin iar ei sunt niste capitalisti buni si darnici numai sa-i ungi pe paine. Sculptorii deja cauta marmura- it dai seama pentru ce…Va trebui sa ne convertim la Moneyteism.
Tin minte cu cata convingere spunea un bun prieten de al meu, deputat socialist, azi PSD intre 1990 si 1994 ca tinerii liberali sunt cei mai ingrozitori oameni din cati existau prin Parlament.
Lucrurile sunt complicate, Adevarul e fragmentat- insa exista multi oameni saraci unii si cu buzunarul si cu duhul si acestia reactioneaza
incontrolabil- asa ca discutiile Geoana-Basescu chiar daca vor avea loc, nu vor influenta mult rezultatul. Allah sei uns gnadig! ca sa vorbesc pre limba Liantului Johannis.