• In General
  • pe

Riscul adevărurilor de-a gata

Există câteva teme şi supoziţii folosite pe post de axiomă în orice analiză; nimeni nu se interoghează asupra lor, totul se construieşte luându-le de bune; afirmaţia că mobilitatea forţei de muncă ar fi un fenomen indiscutabil pozitiv, se află printre aceste adevăruri de-a gata. Uniunea Europeană o include printre soluţiile salvatoare; în strategia Europa 2020 o regăsim de mai multe ori – cu referire la tineri, la profesionişti, la cercetători; nicăieri nu se precizează pentru cine este salvatoare.

Faptul că masiva migraţie din ultimii ani ar fi salvat într-un fel sau altul România a devenit totuşi un fel de loc comun pe care-l frecventează atât străinii (care ne-ar fi cedat din munca şi pâinea lor) cât şi românii (invocând infuzia de miliarde de euro făcută de „căpşunari” în venele economiei româneşti). Cu tot caracterul presupus pozitiv pentru toată lumea, mobilitatea forţei de muncă se petrece într-un singur sens – de la Est spre Vest; în sens invers, nici turiştii nu se grăbesc; când vin, se opresc la bulgari sau la turci. Un hâtru s-ar putea întreba cum de nu o practică bogaţii, dacă mobilitatea este atât de bună; pentru că aceştia nu muncesc, i-ar răspunde altul; îşi mişcă doar capitalurile dintr-o parte în altă parte…

Voi renunţa în continuare la tonul semi-grav, semi-ironic al tabletei obişnuite. Problema pe care vreau să o ridic este mult prea serioasă şi intenţionat (sau nu) ignorată. Nu este vorba despre satele locuite de adolescenţi lipsiţi repere şi bătrâni lipsiţi de sprijin; nici de spitalele golite de doctorii şi asistentele care şi-au găsit loc de muncă prin alte ţări; despre asta s-a mai vorbit.

S-a scris şi s-a vorbit mult şi despre dificultatea de a finanţa sistemul public de pensii. Fiecare analist a făcut însă doar un pas. Printre cauze s-au invocat, în mod corect, nişte evidenţe – reducerea numărului de contribuabili la sistem şi modificările demografice; s-a preluat apoi din discursul occidentului european tema îmbătrânirii populaţiei şi necesităţii de a creşte vârsta de pensionare. Ultima a fost şi pusă imediat în aplicare. Nimeni nu a făcut şi al doilea pas, să analizeze de ce şi cum se întâmplă aceste lucruri în România şi mai ales să compare teoria cu realitatea; specificul local s-ar putea să fie mai accentuat decât credem.

Îmbătrânirea se referă la creşterea ponderii populaţiei de vârsta a treia în totalul populaţiei; în ţările mult mai dezvoltate uman şi material ea se datorează creşterii speranţei de viaţă într-un ritm constant şi alert; aceasta dezechilibrează raportul dintre contribuabili şi beneficiari. La noi nu este cazul; tranziţia s-a caracterizat intr-o primă perioadă prin scăderea speranţei de viaţă şi apoi printr-o stabilizare şi uşoară revenire; totuşi, suntem încă mult sub media europeană în această privinţă; criza va înrăutăţi situaţia.

Noi „îmbătrânim” diferit; mobilitatea forţei de muncă poate da seama de schimbare. Procesul migratoriu puternic de după 1990 şi mobilitatea accelerată în spaţiul european de după 2000 au redus ponderea adulţilor tineri (ei reprezintă majoritatea celor care aleg să muncească în alte ţări sau să părăsească definitiv România); îmbătrânirea reală este chiar mai mare decât cea înregistrată statistic; cei care muncesc în spaţiul european rămân cetăţeni români; totuşi, ei nu contribuie la finanţarea sistemului naţional de pensii, aşa cum contractul între generaţii ar presupune-o; dacă muncesc legal, contribuie la finanţarea altor sisteme în dificultate…

Mobilitatea excesivă este parţial responsabilă şi de scăderea ratei fertilităţii la un nivel mult inferior ratei normale de înlocuire a populaţiei; motivul este acelaşi – adulţii tineri fac copii; or, România are cea mai mare rată a mobilităţii din Uniunea Europeană – apreciată la aproximativ 10% din populaţia totală.

Sistemele publice de pensii sunt proiectate pentru modificări demografice lente, care să permită adaptarea. Al nostru încă supravieţuieşte; a rezistat la trei lovituri dure: reducerea numărului de contribuabili, crearea pensiilor obligatorii administrate privat spre care se scurg o parte din contribuţii şi imposibilitatea de a recupera ceea ce îi datorau rău platnicii… Loviturile au fost, în realitate, deviate spre beneficiari, menţinând pensiile mici. Cum rezistă pensionarii, vedem la cozile de la pomeni.

Guvernele succesive – plus preşedintele – au favorizat şi chiar stimulat explicit migraţia; că nu s-au luat în considerare consecinţele sociale ale fenomenului, nu ne mirăm; ignorarea riscurilor individuale pe care şi le asumă mai ales cei care muncesc fără contract în alte ţări, nu face notă discordantă cu atitudinea generală faţă de cetăţeni. Totuşi, la echilibrele „macro” suntem foarte sensibili. Nimeni nu a luat în considerare faptul că, peste un anumit nivel, mobilitatea (externă) a forţei de muncă se transformă în risc sistemic!?

15 comentarii la “Riscul adevărurilor de-a gata”

  • goe

    Ca de obicei, sugerati printre randuri ca circulatia fortei de munca ar trebui oprita cu forta, in pur stil comunist (probabil odata cu confiscarea averilor). Nu conteaza de ce pleaca oamenii, nici cum am putea sa-i retinem fara a folosi forta, nu, astea sunt lucruri neesentiale. Socialismul sa traiasca, si asistatii si pensionarii, ca de acolo vin voturile. Ticalosii astia de adulti tineri care pot si vor sa munceasca ar trebui pusi toti in lanturi, la munca silnica. Romania are nevoie doar de 2 categorii de cetateni: asistati si sclavi. Plus politicieni, bineinteles, care sa asigure linistea tarii si sa imparta in mod egal ce produc sclavii, dupa formula: una la Gheorghe, una la partid, una la Ion, una la partid, etc.
    Ca pleaca oamenii din tara e destul de rau, dar si mai rau e ca in ultima vreme pleaca mai ales oamenii capabili. De ce oare? Pentru ca aproape orice om capabil din Romania trebuie sa duca in spate alti 20 de incapabili si trantori, eventual sa si pupe in fund vreo 2-3. Cand o sa se schimbe radical ecuatia asta, atunci mai putem discuta, pana atunci nu. Vestului ii convine de minune situatia, cei plecati nu se plang nici ei, doar socialistii se plang pe la colturi ca le pleaca sclavii de pe plantatie. Asta e, the show must go on, experimentul „democratia originala” continua. Sa vedem pana cand…

  • N. Raducanu

    In comentariile pe diverse bloguri mi-am spus mai demult opinia asupra efectului social negativ,de durata, pe care il poate avea migrarea fortei de munca la nivel macroeconomic. Parerea mea nu este deosebita de cea exprimata in acest editorial. In plus insa articolul mentioneaza ignorarea riscurilor individuale pe care şi le asumă cei care muncesc – cu sau fara contract – în alte ţări.
    Pe de o parte, plecarea din tara, in conditii insuficient de clare asupra viitorului apropiat, a unor persoane fara o calificare suficienta, este o dovada a starii de disperare la care situatia de acasa i-a impins pe multi la acest gest. Domneste o tacere suspecta in presa si in discursurile politicienilor asupra acestei probleme. Nu cunosc multe reportaje la fata locului, din satele golite de barbati, uneori si de femeile-mame, care sa dezvaluiasca resorturile unei decizii ce poate influenta hotarator restul vietii unui om sau chiar al unei familii.
    Pe de alta parte, oferta de munca pe o piata straina poate fi insotita, daca conditiile de trai si de munca nu sunt clar specificate in contract, la abuzuri din partea angajatorului. Am citit acum doi ani in revista germana Der Spiegel un articol in care se relata soarta unor muncitori romani, toti din acelasi sat, care lucrau pe un santier din Bavaria in conditii de cazare mizerabile. Neprimind in perioada de lucru nici un ban, ci doar hrana strict dramuita de patronul neamt, au constatat dupa terminarea lucrarii ca la gara, cu cateva minute inainte de plecarea trenului spre tara, antreprenorul nu le plateste decat jumatate din suma promisa drept salariu. Necunoscand nici limba, si nici sindicatul la care sa se adreseze pentru reclamarea abuzului, au fost nevoiti sa se urce in tren si sa plece.
    S-a mai constatat ca emigrarea femeilor le predispune in tara gazda la munci subalterne si uneori degradante, ca si la exploatare, violente fizice, psihologice si sociale. Ele sunt uneori victime ale unei criminalitati transnationale organizate, una din aspectele ei fiind constrangerea la prostitutie. Daca situatia femeilor migrante e dificila, nici cea a celor ramase in tara, insa fara sprijinul sotului plecat peste hotare, nu e mult mai usoara. Lipsa tatalui in casa s-a constatat ca este o sursa importanta a esecurilor la invatatura a copiilor si chiar a abandonarii scolii.
    Cine se preocupa sistematic de conditiile de munca si de trai ale familiilor de romani veniti sa lucreze pe santierele sau fabricile din Spania, din Italia, din Israel, din Germania, Austria si Elvetia, ce ii fac pe unii romani sa ceara alta cetatenie si sa renunte definitiv la cea romana? Cautati cu Google referiri la termenul „emigratie” sau cel de „mobilitate a fortei de munca” si veti gasi tot soiul de referiri la documente ale ONU, UE si altor organizatii, ca si enumerarea avantajelor aduse de acordul de la Schengen pentru libera deplasare a mainii de lucru in spatiul european, dar nimic despre situatia de cetateni de mana a doua acordata chiar si unor ingineri,atunci cand sosesc in tari a caror limba nu o stapanesc prea bine si unde nu cunosc pe nimeni care sa-i sfatuiasca despre capcanele, uneori juridice, in care se pot poticni. Atitudinea firmelor occidentale fata de inginerii, medicii sau artistii romani ce isi ofera pregatirea si experienta pe piata muncii in vest, s-a schimbat radical indata dupa rasturnarea regimului comunist. Desigur insa ca si conditiile de salarizare din tara, ce continua sa fie sensibil sub cele existente in occidentul Europei, pot fi inca atractive pentru multi, ceeace este echivalent cu o clasica forma de „brain drain” din tarile foste coloniale. Un salariu de programator IT de 800-1000 euro pe luna, este acceptabil in tara, desi un german de aceiasi calificare primeste in tara lui cel putin 3000 euro.

  • Bibliotecaru

    „Nimeni nu a luat în considerare faptul că, peste un anumit nivel, mobilitatea (externă) a forţei de muncă se transformă în risc sistemic!?”

    🙂 De când spun eu asta! Sigur, eu în România sunt un nimeni, nu-mi fac iluzii, dar nici nu pot să mă mint de unul singur că nu mi-am dat seama de astfel de lucruri.

    Şi mai spun ceva. Când în România se va declanşa foametea, pentru că cineva va trebui să plătească datoria externă, pot pune pariu că toţi cei care au tot făcut împrumuturi vor zbura cu întreaga avere în ţările calde.

    Culmea că eu îi reproşam domnului Tăriceanu, prin 2007, că a scufundat ţara în datorii. Acum deja domnul Tăriceanu pare „mic copil”.

  • Amy Neagoe

    Cît despre acuzaţiile de ‘şarlatanie şi populism şi instigare la colectivitate şi la analfabetism şi lipsă de bun simţ’ pe care şi eu, ca jurnalistă, cît şi prea mulţi alţii le adfucem tuturor guvernelor dar şi membrilor de sindicate de pînă în acest moment, stimată doamnă Liliana Badd, permiteţi-mi să fiu de asemeni Rea: Nu iubesc şi Nu îmi place absolut nici un partid şi urăsc mai ales acest Guvern de netrebnici nesimţiţi(format din toate şi din toţi în mod egal!!) care, nu doar că a avut grijă să mă distrugă fizic dar, de ani de zile de cînd sunt O.K. (cu excepţia simptomelor reumatice pe care le tîrăsc după mine încă dinaintea accidentului meu): acest Guvern de mafioţi egoişti şi netrebnici îmi neglijează dreptul meu de a fi om şi acela de a fi femeie independentă mai ales! E permanent cu ochii pe mine şi îmi provoacă tot felul de lucruri-de ex.la conferinţa de la Hotel ca şi în alte dăţi-doar-doar mi-o va mai găsi niscaiva ‘dizabilităţi’. Iar babele şi toţi ceilalţi handicapaţi ai ţării ăsteia de comunişti, abia aşteaptă să nu înţeleagă nimic din ceea ce scriu ca să mă facă ‘nebună’ în locul lor. Iar eu sunt pusă să stau acasă cu cîte unul dte părinţii mei(în special cu ea, din cînd în cînd) ca să mă distrugă şi psihic, în primul rînd. Că tot sunt tînără deşi nu prea şi ‘trebuie să mă adaptez’ la cretinitatea-nesimţirea egal handicapul mulţimi-lor..doar-doar voi avea şi eu vreodată, viaţa mea…(la ce vîrstă aşteptaţi, vă rog şi cum??)

  • Peter Gluck

    Ii multumesc lui Gabi pentru abordarea acestei teme deosebit de importante si pentru articolul bine scris. E unul din cazurile in care ciocnirea dintre interesele personale- ale celor care pleaca si nu de placere si ale celor care raman- fiindca nu pot sau nu vreau sa plece-
    ia intorsaturi tragice.
    E valabila aici una din regulile pentru rezolvarea problemelor reale:
    NU rezultatul principal, pozitiv asteptat ci cele secundare negative
    nedorite si neasteptate decid daca o solutie poate fi aplicata.
    Ce s-ar face tatal din parabola daca foarte multi din fiii si ficele
    sale ar fi ratacitori- si nu ar exista nici un vitel ingrasat pentru care sa se intoarca?
    Societatea devine nefunctionala daca pleaza prea multi-si pleaca cei mai harnici? Are si capitalismul asta legile lui si sunt lucruri care „nu se poate” Nu se poate sa traiesti numai din datorii, nu poti cheltui mai mult decat castigi mereu. Se pare ca zicerea americaneasca „nu poti fi bogat si tampit mai mult de 2 generatii” e vazuta cu incetinitorul si nu e valabila daca nici nu ai fost bogat vreodata.

    Un gand numai aparent aparte- ce se intampla cu un bugetar- sa spunem
    un functionar simplu- pus pe drumuri? Sa spunem ca nu e nici bun nici rau, are 46 de ani, astm, si e slabut. Ce face acest om, cenusiu, caldicel, destul de cumsecade in felul lui, IQ = 100, neajutorat
    dar care isi facea munca bine? Am toata empatia pentru el, chiar daca din vina lui s-au mai facut cozi.

  • gabicretu

    @Goe,
    Reaua credinţă nu este cea mai bună cale spre dialog. Francezii, germanii, suedezii, chiar şi ungurii sau cehii se bucură de aceleaşi drepturi ca românii (ba chiar mai largi) de a munci în alte ţări dar ei nu-şi părăsesc ţara în masă. Nu este vorba de a interzice; celor enumeraţi nu le interzice nimeni să se mute în altă ţară. Este vorba de a crea acele condiţii care să nu-i mai împingă pe români să plece (sau de a fi creat). În afară de unii din cele mai tinere generaţii, care par nelegaţi de nimeni şi de nimic, eu nu am întâlnit prea mulţi care să nu fi plecat cu inima îndoită şi cu o mie de rezerve în suflet.
    Ceea ce se întâmplă în România nu are de a face cu libertatea de a circula şi munci; este mai curând constrângerea de a supravieţui.
    Ceea ce critic este soluţia „simplă” pe termen scurt de a scăpa de şomaj şi de necesitatea creerii de locuri de muncă „exportând” excedentul. În plus, nu-i chiar totul şi pentru toţi cei care pleacă ROZ (ce spune dl. Raducanu poate ar trebui luat în considerare).
    Apoi, există acest contract dintre generaţii pe care cei mai bătrâni ca noi l-au respectat; ei au contribuit la fondul de pensii şi părinţii lor le-au primit.
    Tinerii adulţi de astăzi, chiar dacă nu în mod conştient, par a denunţa contractul în mod unilateral. Nu sunt ei vinovaţi, să ne înţelegem; lipsa de gândire în perspectivă şi de analiză serioasă a implicaţiilor fiecărei decizii, este… Nicio ţară din UE nu este în situaţia ca 10% din populaţia activă să fie afară; 10% pe segmentul activ este ca şi cum populaţia s-ar fi prăbuşit brusc cu un sfert…

  • Iceflame

    @ Gabi

    Absolut de acord cu ceea ce spui aici.

    Orice s-ar spune, PSD-ul este cu cateva clase bune peste PDL.
    De fapt, daca e sa o spunem pe aia dreapta, in materie de guvernare nu exista comparatie.
    Nu zic ca nu s-au facut matrapazlacuri (si nu putine) si pe vremea PSD, dar alta era situatia economica a Romaniei si alta increderea romanilor in tara lor si cu totul alta perceptia asupra capacitatii politicienilor de atunci.
    Una e sa te reprezinte Nastase in relatia cu Shroder

  • Iceflame

    Din greseala, am expediat comentariul neterminat.
    Iata continuarea acestuia, cu scuzele de rigoare…

    si alta e sa il vezi pe Boc fata in fata cu Angela Merkel…

    Ma ingrozesc cand ma gandesc pe mainile cui a incaput puterea in Romania si cine ne reprezinta.

    De aceea, nu ma mira plecarea din tara a compatriotilor mei.
    Decizia lor este corecta si justificata atata timp cat portocaliii se mentin la putere.

    Totusi, eu zic sa nu ne impacientam prea tare si sa speram ca si acest episod (trist) din istoria Romaniei va trece, la fel ca multe altele si ca aceia care vor veni dupa portocalii vor reusi sa reechilibreze situatia, asa cum au facut-o dealtfel si in intervalul 2000-2004.
    Daca acest lucru se va intamla, cu siguranta ca si „plecatii” se vor intoarce…

  • goe

    @gabicretu
    Nu ma intereseaza dialogul de dragul dialogului, nici cantatul in struna. Daca dvs numiti asta rea credinta, fie.
    O discutie despre cauzele fenomenului ar fi mult mai interesanta decat simpla observare a efectelor lui.
    De pilda, cum interpretati rezultatul obtinut de candidatul partidului dvs in strainatate la ultimele alegeri? Dar rezultatele partidului la toate celelalte alegeri dinainte?
    Dar declaratia dlui nastase, cum ca voturile din strainatate ar trebui sa valoreze mai putin decat cele din tara?
    Dar declaratia naucitoare a dlui ponta cum ca romanii din strainatate le vor raul celor ramasi acasa?
    Este binecunoscuta imaginea execrabila a partidului dvs in randul romanilor plecati din tara. Cum explicati acest lucru?
    La intrebarea „de ce pleaca romanii din tara” probabil puteti da 1000 de raspunsuri mestesugite, insa nu aveti nici o arma in fata realitatii implacabile: orice ati spune, romanii capabili vor continua sa plece. Sistemul socialist (denumit si „democratie originala”) construit de 20 de ani incoace sub atenta indrumare a tov ion iliescu se naruie din lipsa de fraieri care sa munceasca pentru trantori.

  • Amy Neagoe

    pENTRU DOMNUL ADRIAN PAUNESCU CARE ASTAZI NE-A PARASIT>îI MULŢUMESC CĂ MI-A FOST PROFESOR DE REI DE LA DISTANŢĂ. NU AM SĂ UIT NICICÎND: http://amycommunications.wordpress.com/2010/11/05/condoleantele-mele-sincere-pt-pierderea-unui-prieten-al-rominiei. html.

  • Peter Gluck

    Draga Gabriela,

    Iti doresc tot binele posibil si inca in plus!
    La Multi Ani!
    Peter

  • gabicretu

    @Mulţumesc tuturor pentru urări şi veşti bune. Vi le întorc. Urările. Cu veştile, este mai greu…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *