Solicit lamurire!
Cât se afla în propria ţară, cetateanul este supărat pe stat. De asemenea, in proportie covarsitoare, se ocupa cu criticarea semenului sau.
E suparat pe Guvern – care este opresiv pentru că stânge taxe şi le cheltuie prost, a făcut reforme prin care s-au pierdut slujbe, pentru că preţurile la combustibili cresc, ca drumurile au gropi…
E supărat pe administraţie în general, pentru ca trebuie sa stai la cozi, sa treci pe la sapte ghisee, pentru ca functionarii asteapta sa le dai ceva si nu sunt politicosi destul sau competenti suficient…
E suparat pe parlamentari ca nu sunt totdeuna aproape de el, sa se planga atunci cand simte nevoia si pentru ca au alta agenda decat el…
E suparat pe justitie pentru ca, pe langa ca-i oarba, e si proasta, adica imparte dreptatea in mod nedrept.
Societatea civila, presa de toate buzunarele (ca la noi nu-i pe culori) critica statul, de dimineata pana seara si noaptea tarziu; n-am auzit inca pe nimeni sa fie multumit de cum functioneaza statul.
Atunci cand vreo institutie europeana – Comisia, in speta – indrazneste sa observe anumite disfunctii ale institutiilor noastre, multi romani se simt absolut lezati …
Am intalnit in tren (iar!) un om care mi s-a parut exceptional: un profesor universitar danez, cu un doctorat facut in Romania acum 25 de ani, mare specialist – am aflat pe urma, nu de la el – in agronomie; vorbeste perfect romaneste (cred ca e casatorit cu o romanca). Iubeste si cunoaste Romania. In compartiment mai erau doua femei (adulte, studii cel putin universitare, clasa medie). El a vorbit mult despre modul de viata si de a fi al danezilor, despre oameni, despre incredere; a vorbit si despre relatiile dintre femei si barbati si despre regulile care se aplica, de exemplu, in cazul violentei domestice. Atunci a scapat un comentariu referitor la faptul ca romanii nu-si respecta femeile; a zis ceva de felul „ ele muncesc mult, fac aproape totul in gospodarie, iar ei nu se poarta frumos, nu le spun o vorba buna” si a povestit o intamplare.
Bineinteles ca acest lucru nu-i adevarat pentru toti romanii. Reactia colegelor de compartiment a fost insa prompta si extrem de artagoasa: „Da’ mai avem si calitati, nu!?”. Una s-a mutat in alt compartiment…
Peter Gluck
http://www.gandul.info/caleidoscop/ar-femeile-ar-conduce-lumea.html?3938;939061
Scuze- nu are legatura directa cu (ne)lamurirea dar e
un Everest de prostie- atat articolul cat si comentariile.
Am mai spus-o, coloana a V-a este cel mai mare pericol pentru miscarea feminista.
Peter
Bibliotecaru
Este destul de simplu. Românii critică, justificat sau nu, instituţiile care ar trebui să deservească bunul mers al lucrurilor.
Să luăm un parlamentar utopic, imaginar. Ce reacţie ar trebui să aibă cetăţeanul dacă presa ar arăta o vilă „ţeapănă” desfăşurată pe un pogon, împrejmuită cu un gard din beton, dar în stil, nu beton simplu, în trepte, totul făcut de arhitect, de peisagist… ceva de invidiat, şi ar spune că această vilă este a mamei parlamentarului utopic, o nu tocmai tânără pensionară cu pensia de 5 mil. de lei? Eu nu spun că parlamentarul ăla e bun sau prost sau că poate a fost odată ministru sau şef pe la sindicate sau poate că a avut permis la biblioteca partidului comunist, să zicem că este unul dintre aceia necunoscuţi marelui public. Dar ce poate crede simplul cetăţean, cum oare să fi făcut o pensionară modestă ditamai vila de 5 sau 10 mil. de euro? Desigur, poate manipulează presa, poate că nici nu este atât de scumpă vila, poate nici nu este vila lui, pardon, a mamei dumnealui, poate că are un nepot plecat la căpşuni…
Cazul doi. Ce simte un cetăţean român când treaba lui este să stea ore întregi la coadă, pe un culoar îngust de instituţie, precum sardeua printre sardele într-o cutie de sardele, ca să depună un act necesar statului român. Cine are o firma in Bucureşti probabil ca ştie şi strada Orhideelor şi apoi o staţie de maşină până la I.T.M. Şi mai ştie că firma depune ceva lunar numit STAT de plată. Dacă însă mai angajează un om… omul deja ajunge la instituţia repectivă transpirat. Numai gândul că va trebuii să răzbească cu bibliorafturi cu, acte, cu… Este o excepţie? Poate că da. Dar mai sunt cozi. Lângă posta Vitan este o coadă vhiar vis-a-vis, în acel turn de sticla, dar şi dacă o iei spre Titan, pe linia de tramvai, pe dreapta, dai de un spital care găzduieşte CASMB-ul… acolo coadă de coadă cu depunerea concediilor, coadă afară, fie ploaie, soare sau vânt, de 4 sau 5 ore… iar dacă ai norocul să prinzi şi pauza de masă… Nasol.
Dar sunt oameni care nu au nevoie decât de un Card de Identitate. De acest act avem nevoie cu toţii. Şi atunci se strecoară într-o clădire vopsită urât şi întunecată, iar cozi, iar înghesuială, ajungi în faţă, actele nu-ţi sunt tocmai în regulă. Mâine! Tu nu înţelegi de ce un act este valabil azi, iar mâine, pentru că i se schimbă poza, nu mai este valabil şi deci sunt necesare o dosar întreg de acte. Poate ar trebui să-l dai C.I.-ul vechi, să-ţi facă poză şi să il ridici pe cel nou. Da, ţi se va răspunde, dar dacă te-ai mutat sau… Oricum eşti obligat la schimbarea buletinului cand se întamplă aşa ceva. Ce sens are să tot te plimbi cu certificatul de naştere, care exista deja la dosar de două sau trei ori, în copie, cu livretul militar, cu acte care să ateste ca locuieşti unde locuieşti, cu delcaraţie de la titular, dacă nu esti titular… Copaci tăiaţi pe hârtii, tone de hărtii, depozite de hărtii. Dar altfel totul este computerizat. Să nu te enervezi?
Dar poate agentul de poliţie care mai mult încurcă circulaţia, dar tonele de stupizenie cu care ne agresează edilii? Gărduleţele, pistele de biciclişti care ingusteează brusc totoarul de nu mai ai loc nici pe troptuar şi nici pe stradă (vezi malul Dîmboviţei)
Aş putea continua, dar deja mi s-a ridicat tensiunea. Şi nu vreau să vorbesc decât de bine.
De ce reacţionează delicat poporul când critica vine din afară. Iarăşi simplu. Atunci când critica vine de la un străin, ea nu se adresează autorităţilor, ci întregului popor. Eu nu m-am simţit niciodată lezat când sunt criticate din afară instituţiile româneşti. M-am simţit ruşinat pentru faptul că este nevoie să vină cineva din afară să râdă de cel care mă conduce. Automat se resfrânge şi asupra celui condus. Cei care sunt la vârf iau totul personal, fără să realizeze că atunci când cineva râd de ei, râd automat şi de cei pe care îi păstoreşte, instituţia în întregul său, dar şi cetăţenii. Ce vină are femeia de serviciu?
Cel de al doilea exemplu este tot al ruşinii. Poate şi un pic de neputinţă. Dacă eşti gras şi cineva îţi spune că eşti gras, vei avea exact aceiaşi reacţie, indiferent de realitate. Cum e să-ţi facă cineva o observaţie reală de genul „Esti prost!”. Eu unul aş fi şi fudul, altfel prost n-aş fi destul. De ce au sărit armenii la remarca lui Băsescu. El nu a spus că armenii sunt într-un anumit fel, ci că doctorul este primul armean competent pe care l-a întâlnit. Analiza este simplă. Dacă ar fi spus sunteţi primul armean pe care l-am întâlnit, era ceva jignitor? Dacă spunea sunteţi primul armean doctor pe care l-am întâlnit, era oare jignitor? Dar primul armean bun, sau primul armean competent… de ce este jignitor? Nu spune că acel doctor este o excepţie dintre armeni ci spune că el nu a întâlnit alţii armeni care să fie la fel de competenţi. Nu încerc să spun că Băsescu a gândit aşa ceva. Este clar că a vrut să-l lovească pe Varujan, strict pe Varujan. Eu cel puţin am înţeles din prima, chiar am scris-o pe blog cu mult înainte de a veni explicaţia. Încerc doar să atrag atenţia asupra modalităţii de interpretare.
Mai am o mică explicaţie. Când vorba vine din afară, înţelegerea românului este apropiată de „Voi, românii”. Când românul critică, el nu se percepe alături de cel criticat, de conducători, ci antagonic cu acel organism.
Cam atât, foarte pe scurt.
gabicretu
Cererea era retorica, fara doar si poate; stiu de ce reactioneaza asa. Problema este ca acest tip de reactie ne impiedica sa progresam in multe privinte… Cand nu recunosti ca ai o problema nu gasesti o solutie pentru ca nu o cauti…
Le-am inteles si pe ele (ex.2); daca ei (a parte, se intelege) sunt asa, atunci cele tratate fara respect sunt ele. Nu ne place sa fim gandite astfel…
Intrebarea era legata de patriotism, de fapt. Trebuie ca sa fii orb si surd la ce se intampla cu tara ta ca sa fii considerat patriot; trebuie sa nu vezi erorile copilului tau ca sa se considere ca-l iubesti!?
viviana
Republica incepe acasa la tine (ti-ar spune fiul meu ca-i repetam cand era acasa… 😆 )! Cand nu recunosti (nici cu tine insuti.. asta presupune faimosa libertate individuala) ca ai o problema, NU ai de ce sa cauti o solutie. Copiilor nostri le „spalam creierul” cu „nu trebuie sa-mi spui minciuni” dar… la servici, in Parlament, unde vreti voi intre „adulti”: numai „prostii” recunosc adevarul.
A spune „adevarul” e ceva la care cei mai multi nu se asteapta si, o data recunoscut, iti simplifica existenta in sensul personal si comunitar… simplu, ar trebui sa o facem din pur egoism si am sta cu totii mai bine fara ca, lasand timpul sa treaca, sa ajugem la incancrenirea situatiilor.
gabicretu
Dar doare, nu-i asa!? La noi doare; poate ca nu ne iubim destul cand ne uitam in oglinda de ne doare atat de mult adevarul…
Astazi am vrut sa-l spun, intr-o reuniune; am renuntat (cred ca e prima data cand nu am luat cuvantul separat, am intervenit de vreo doua ori in discutie si atat)
Am avut senzatia ca, in afara de noi dusmani in loc de vechi prieteni, nu voi obtine nimic… La naiba! Chiar nu se poate schimba nimic in bine in tara asta!?
viviana
😉 e greu sa ne intelegem prin… cateva cuvinte. Cine nu ar dori sa faca intotdeauna (si intotdeauna) doar bine cea ce face, toti o dorim si, daca greseala e omeneasca perseverarea e diabolica… zice proverbul. Nu e placut sa recunosti cand gresesti dar dureaza… o secunda dupa care ai o adevarata eliberare 😆 de la „durere”… sau nu?! Asta inteleg eu prin sanatos egoism iar tu prin dragostea de sine (gresesc ❓ ). In tot cazul e o atitudine care se castiga personal si nu se pote impartasi cu persoane care nu au aceleasi valori cu tine sau care nu au valori pur si simplu… economia de piata unde piata se face pe pielea societatii.
Roxana
Hey u, Gabi, ce titlu….LAMURIRE ?????…..si SOLICITATA ???hmmm….prea mult !!!cel putin pentru mine…. !e atat de dureros…. deoarece, io , una ma gasesc in ambele ipostataze !RECUNOSC !!e dureros ,dar asta e !!!!!daca sunt acasa…critic exact ceea ce ai punctat tu !daca sunt aici …mor de draci cand se spun lucrurilor pe fata si exact asa cum sunt si cum se simt de aici si pentru…acasa !!!!JUR !!!!DE CE ?Nu pot sa explic !!!cert este un lucru :mi-as dori TOT BINELE DIN LUME pentru noi , romanii indiferent de notiunea de SPATIU SI TIMP sau de notiunea de MEMORIE DE SCURTA,LUNGA DURATA,!!!aaaaaaaaa….am uitat…exista si MEMORIE MOMENTANA si poate ar fi nevoie sa o iau in considerare !!!asta ca sa nu mai sufar sau ca sa nu mai fie dureros….sau poate doar ca sa sufar MOMENTAN….dar….ce pot sa io sa fac ???Hmmmm…..comentez in ambele situatii !!!
Hey, Peter esti un super !mercic pentru articolele vechi cu si depre…Alhzeimer !dar….crede-ma ! ca asta ultimul ma lasa rece !pur si simplu !
Cu prietenie, io, Rox
Rodica
Gabi si eu altfel, dar tot despre iubire cred ca este vorba. Cred ca este ok sa-mi critic eu tara pentru ca eu o iubesc este ca si cu copilul, ca si cu sotul, ca si cu parintii, ca si cu prietenii. Eu am voie sa-i trec Dunarea. Cine nu ii iubeste cu dragostea mea sa nu cuteze insa!
Cred ca de la asta ne vine irascibilitatea in fata criticilor venite din straini. Stim ca nu sunt facute cu dragoste.
Bibliotecaru
Doamnelor mame, ce aşteptaţi? Redefiniţi patriotismul. Când eu spuneam că patriotismul, românismul, nu este dragostea de glia strămoşească, nu este „nici o palmă de pământ”, nu este „nu ne vindem ţara” şi alte mii de sloganuri împământenite, ci doar dragostea de cultură românească, de tradiţie, de gândire, de mitologie, de senzaţie, de copaci, de miros de mămă-lapt şi mămă-brânză, de slană în sare, cu ceapă şi pită rotundă, de ardei umpluţi, de lapte covăţit, brânză de burduf şi cârnaţi de Plescoi, de miros de palincă de Bihor sau de rachiu de prune… spirtul vadimist a sărit pe mine că sunt vândut, că dau duşmanului ţara. Cheltuim miliarde de euro ca să ne apărăm de duşmanul care nu mai vine, dar nu conservăm cu nimic lada de zestre pe care am primit-o cu suflet curat românesc. Nu mai este nimeni să facă borangic şi itari. Nu mai este nimeni să cânte o doină românească. Ultimul cântec autentic popular românesc l-am auzit pe un post de eradio maghiar. Mi-a fost ruşine. Am scris unui parlamentar că vreau şi eu aşa ceva, să se ocupe de asta. Nici nu mi-a răspuns la email. Dar cate emailuri nu am trimis peste tot… Dar chiar să se ocupe maghiarii de folclorul Ardelenesc… nu-mi venea mie oare a plânge de ruşine că vine altul, „duşmanul” cu microfonul prin satul românesc, conserva tradiţia noastră, conserva portul nostru, şi organizează spectacol de folclor autentic, nu ce face distructiv Marioara Morărescu pe bani grei la TVR. Intraţi şi vedeţi, este şi româneşte şi-n maghiară şi-n română. Iată o lecţie de la fraţii noştrii maghiari. Priviţi pozele, citiţi reportajele, ascultaţi radioul… Iar eu cer unui partid din România să facă aşa ceva iar el, parlamentar sau partid, cine o fi citit emailul, nici măcar nu a „promis electoral” ceva, sau să răspundă cu un banal „da, bine.”
http://www.folkradio.hu/index_rom.html
În România nu se mai cultivă cânepă că a venit un idiot şi a spus că din cânepă se face marihuana. Puţină lume ştie că ţara noastră avea un export uriaş de cămăşi şi obiecte de îmbrăcăminte din cânepă. Acum importăm sfoară şi aţă. Importăm şuruburi, cuie, şi apă plată… eu chiar mă întreb ce se mai produce în România, că nu văd decât comerţ, televiziuni şi ziare, şi mult petrol pentru milioanele de maşini… în rest, doar politică. Stupizi domnule românii ăştia, stupizi feciori… ar fi spus nenea Iancu.
Ce legătură are groapa din asfalt cu patriotismul? Am fost patrioţi şi pe şleauri.
Cel mai mult îmi plac patrioţii care emigrează în momentul doi. Sau, şi mai penibili, patrioţii care se întorc de pe unde au emigrat vin şi ne învaţă cum au făcut ei istoria României. Am aflat cu toţii ce patriot este regele Mihai în momentul când a început să ceară din patrimoniul ţării, ce iubitor de ţară este Vadim atunci când înjură alţi români cu spume la gură. Mai nou este patriot şef şi Becali şi ctitor de biserici este el, un vesel activist stelist şi mândru menestrel. Până şi preoţii sunt patrioţi şi lansează idei de tipul românii au rezistat ca neam datorită ortodoxiei… chiar aşa, mai ales catolici din Ardeal. Ia uită-te cu ce mă enervez eu la orele 1 trecute fix! 🙂 M-am exclamat prea tumultos şi-am terminat victorios.
gabicretu
A incerca sa tratezi racilele care imbolnavesc sufletul (si trupul, de multe ori) e semn de patriotism!? Dar a fi demn, onest, de incredere in relatiile cu strainii este semn de patriotism!? (sau exista si patrii de slugi hoate?)
Nu stiu cui ai trimis mesajul; daca vrei insa ca cineva sa fie vocea cetatenilor care iubesc folclorul, trebuie sprijinita Angela Buciu; are enorm de mult bun simt, bun gust, perseverenta in a apara folclorul (o face totdeauna; era colega cu mine la comisia de cultura; este acolo; eu nu prea mai sunt). Nu stiu daca are si imaginatia si experienta necesare pentru a propune formele cele mai eficiente de a o face. De asta am spus ca trebuie sprijinita (cu proiecte de care sa se ocupe)
Nu legi prea mult patria de trecut si istorie!? A te gandi la viitorul ei nu e semn de iubire!?
Cathy
Ca bine le mai zici matale, bibliotecarule!
Patriotismul ar insemna sa deschidem ochii si sa vedem ce ne lipseste, in comparatie cu ei, sa punem osul la munca si sa devenim macar ca ei, daca nu mai buni… Nu sa ne ascundem dupa vorbe fara continut si atitudini tafnoase… Atitudinea noastra actuala (vezi cucoanele din postarea Dnei Cretu) e lasitate, nu patriotism, e comoditate, lene, dublate, toate, (nu se putea mai rau!)de o mandrie de doi bani…
gabicretu
@Bibliotecaru
Am citit schimbul de opinii de pe bloggul lui Radu Negru dar nu am putut comenta acolo asa ca intreb aici.
Sa vad o nostalgie dupa dictatura care „mobilizeaza energii”!? Nu cumva noi insine vrem sa mascam o problema pe care, probabil, o avem ca popor? Nu putem sa ne conducem noi insine, asteptam sa fim condusi. Nordicii au construit o societate socialista inteligenta, fundamentata pe egalitate, cu totul diferita de ceea ce s-a incercat la noi, fara sa treaca prin dictaturi.A propos, trebuie ajutati; este o presiune extraordinara a capitalismului triumfator pentru a renunta la modelul lor de societate (care nu e perfect dar in care oamenii se cred cei mai fericiti din lume)
Sunt de acord ca la noi nu a fost decat un socialism declarativ ca eticheta la un capitalism monopolist de stat si un regim politic nedemocratic si puternic ierarhizat simbolic; ideile de stanga au fost compromise cam in stilul in care invidiosii barfesc o fata frumoasa si desteapta cum ca nu ar fi chiar asa frumoasa si chiar asa desteapta si chiar asa fata…
Bibliotecaru
@ gabicretu
Nu am nimic cu doamna Angela Buciu.
Dar a „vândut” folclorul pe ceva vandabil, şi domni sa ştie despre ce vorbesc. Nu aşa a auzit cântecele la bătrânii satului. Dacă aveţi o relaţie apropiată cu ea, să vă povestească cum se poate ajunge la o emisiune de-a Marioarei Morărescu. Spuneţii ce v-am spus eu şi, dacă o să vrea, o să povestească.
V-aş ruga, dacă aveţi timp, să ascultaţi acel post de radio o oră sau două. O să vedeţi că acolo sunetul nu este perfect (de „conservator”), nu există taraf de 50 de instrumentişti, vocea este aceea a bătrânilor şi nu a interpreţilor de profesie. Eu când ascult aşa ceva, indiferent dacă este sau nu românesc, simt cum totul corpul mi se furnică, şi inima bate în cu totul alt ritm decât cel obişnuit.
Acela este 80% folclor autentic, nu ce vedeţi la emisiunile de folclor pe la TV. Eu nu discut acum despre „muzica populară” în înţelesul ei actual, de spectacul media, aceasta este ceva facil şi adaptat, eu vorbesc de folclor.
Profesoara mea de muzică avea o vorbă, muzica cu adevărat populară nu este aceea cu taraf în spate. Nu ştiau ţăranii să armonizeze cult o melodie, asta este o prelucrare a „conservatoriştilor”. În folclor instrumentele ţin „bâza”, isonul, nu au de ce să susţină puternic vocea din punct de vedere armonic… doar acel clasic „pe lângă gard, pe lângă drum” ori sunet lung, pe notă dominantă a acordului.
Aceiaşi profesoară a venit cu ochii în lacrimi cănd a auzit-o pe celebra Nana Mouskouri cântând un cântec ce trebuia înterpretat de un cor bărbătesc. Pentru prima dată am simţit-o cu dorinţa de a jigni. Ea era o femeie blândă, cultivată, ştia şi arhitectură şi filozofie, cultura în generalul ei interdisciplinar. Era o plăcere să auzi cum lega pe Bach de ogiva catedralei… Şi în acea zi era cu ochi în lacrimi pentru că o melodie comercială, nu mai ştiu cum se numeşte dar memoria mi-o poate fredona înca… ceva cu pam param pam pam, dacă nu ar fi fost în greceşte… şi a spus indignată… cum vine ea (Nana Mouskouri) „cu ochelarii ăia” (aceasta a fost jignirea) şi cântă melodia asta care ar trebui să izvorească din zeci de piepturi bărbăteşti, războinice, care să te cutremure, să te furnice, să zguduie încăperea.
Doamnă, atunci mi-am jurat că nu o să încetez niciodată să fac diferenţa dintre autentic şi impostura melodică. Prietena dumneavoastră cântă „sonorităţi comuniste” şi aici nu e nimic jignitor pentru că nu mă refer la conţinut ci la formă, chiar şi Maria Tănase a avut, după moda Edith Piaf, o alunecare clară spre spectacol, spre orchestraţie bogată pe spatele vocii. Foarte multă lume face azi la fel. Muzica populară are un alt sens acum, nu mai este acelaşi lucru cu folclorul. Eu însă mai aud cu urechile memoriei şi cu lacrimi în ochi pe Sofia Vicoveanca cu vocea când îngânată, când răstită, când şoptită. Trecând peste micul adaus de orgă, aşa văd unii „idioţi” (adicălea oameni cu idei) să dea senzaţia de cântec de copii, iată un fragment cu o doamnă Vicoveancă mai „neobişnuită”:
http://audio.neogen.ro/user/siderala/1i2uw58dt0ivjut22pgrelzfj822w4gx/
Angela Buciu are un pic de noroc, vine dintr-o zonă în care se mai cântă cu cetera şi chitară, uneori mai ţipă şi buhaiul pe post de bass, rezervă folclorică datorată desigur fraţilor Petreuşi. Din păcate folclorul autentic mai este doar prin documentare de la Sahia Film şi nepopularizat, uneori şi printr-un reportaj de la o televiziune comercială, dar neconsecvent.
De aceea este important acel radio.
La o adică, pot pune pe blog emailul pe care l-am trimis. De fapt probabil că o să o fac acest lucru cât de curând, pentru că văd ca nu am primit răspuns, nici măcar un răspuns de confirmare deşi, repet, am trimis emailul către un membru al Parlamentului României nu la aprozarul din colţ, folosind un limbaj mai mult decât civilizat şi o cerere corect formulată, o cerere ce necesita o minimă implicare. Nu mai vorbesc că o astfel de implicare aduce foarte multe voturi şi extrem de multă publicitate, mai ales în mediu rural.
În acest moment, 17:04, Ascult melodia „Fehér László lovat lopott”, intepretată de „Varga József „Hangya”, Tótszegi Kné Kozma Kisó”, melodie culeasă de Kallós Zoltán şi Klaus Frantz în localitatea Mera, România. Eu nici măcar nu am auzit de localitatea Mera şi îmi este un pic ruşine.
gabicretu
Am ascultat o zi intreaga aproape (ca nu am niciodata o zi intreaga disponibila) postul cu pricina; e adevarat; mi-a facut mare placere.
Nu am spus sa o puneti sa cante pe Angela Buciu; am sugerat ca si-a propus ca program politic sa apere folclorul; daca cei care il iubesc au un proiect de salvare a partii autentice (care ar putea fi spijinit legislativ sau de televiziunea, radioul publice, etc.)pot sa o abordeze pentru ca e usor de convins si pricepe mult mai mult decat alti cantareti… Atat. Nu e prietena mea (desi nu m-ar deranja deloc); e membra a Comisiei de cultura, arte, massmedia. Nu intrati in comentarii in deriva; e o moda, observ.
PS
Sper ca nu ati folosit adresele de la Camera Deputatilor; e cel mai idiot sistem pe care l-am vazut; niciodata in trei ani nu am reusit sa accesez sistemul din exterior, desi am e-token. Nu am trimis niciodata un e-mail de pe adresa cdep.ro. Si trimit in fiecare zi o multime…
Bibliotecaru
@ gabicretu
De când aşteptam eu confirmarea ca nu merg adresele astea… 🙂