Suntem săraci dar ne tratăm!? Deloc!
Într-un clasament, recent realizat, al Produsului Intern Brut pe cap de locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare, locuitorii din România ocupă locul 68 în lume. Această informație a stat pentru vreo două minute în topul știrilor – Românii sunt mai săraci decât unii africani!!! – după care a fost detronată de un alt foc de paie lansat de la Cotroceni sau alt palat… Comentatorii au fost satisfăcuți că suntem înaintea bulgarilor (aflați pe locul 69) și surprinși neplăcut că ne situăm după unele țări africane. Dacă nu-i privim pe alții de sus, suntem săraci degeaba! In plus, spiritul de competiție este la mare căutare…
Trebuie să-i neliniștesc! Statisticile au relevanță dacă sunt citite cum trebuie; altfel, sunt cumplit meșteșug de păcălit poporul; mă refer la poporul cultivat, care ia în seamă și folosește aceste date pentru a spune poporului mai puțin cultivat, care nu studiază rezultatele comparațiilor la nivel global, ceea ce acesta deja știe din experiență.
Produsul Intern brut, am mai spus-o, nu măsoară cum trăiesc locuitorii; este măsura tranzacțiile de pe piața respectivă. Astfel, mult hulita economie de subzistentă, in funcție de mărimea ei, poate modifica semnificativ rezultatul; in unele cazuri este vitală, căci, dacă luam drept reper doar venitul, numeroși locuitori, la noi si aiurea, ar fi morți demult de inaniție… Presupunând, si nu este deloc absurd, că oamenii reușesc să se sustragă parțial pieței si să-si producă singuri, in gospodărie, o mare parte a celor necesare zilnic, atunci ei pot trai ceva mai bine decât o arată puterea de cumpărare relativă; cum asta se întâmplă acum mai ales in țările sărace, distanta reală fată de cele bogate poate fi mai mica decât o arata PIB-ul. In schimb, viața unora poate fi mult mai grea in acest caz. Se întâmpla atunci când munca domestică prin care se produc aceste bunuri si servicii nu este egal împărțită ci, conform tradiției patriarhale, este făcută mai mult de femei… Timpul liber, un indicator important al vieții bune, dispare; de aici, concluzia unora ca este mai bine să cumperi si a altora ca e nevoie de o împărțire echitabilă a muncii in gospodărie.
Ca sa cumperi trebuie sa ai însa venit; altfel, pentru piață nu exiști; rămâi doar o amărâtă ființă, nu ajungi un respectabil consumator! Din păcate, venitul mediu este indicator care liniștește doar „capul de locuitor”; el este titularul mediei salariilor, dobânzilor, profiturilor si rentelor încasate. Oricine știe însă că societățile sunt caracterizate prin grade diferite de inegalitate; unii nu au nimic; alții au doar salariile iar ponderea acestora in PIB a scăzut semnificativ in ultimele decenii; la noi, a atins nivelul minim al istoriei recente – 39%; restul, 61% din PIB, nu sunt pentru cei care muncesc.
Cei care se temeau ca ne întrec africanii, să nu se teama, totuși; acolo este chiar mai rău; societățile africane mai bogate, ca si unele tari arabe, sunt dintre cele mai inegalitare din lume; in plus, PIB include si veniturile companiilor străine care isi desfășoară activitatea intr-o tara, exploatându-i, de exemplu, resursele; acestea intra in medie, caci trăim intr-o lume in care companiile sunt tratate ca ființe; invers nu se întâmplă…
Grija noastră trebuie sa se îndrepte spre altceva; Romania nu este in Africa dar intr-acolo se îndreaptă; daca standardele europene erau obiectivul, atunci am eșuat. In ultimii 20 de ani un indicator a crescut continuu in Romania – acesta este inegalitatea. Suntem la coada Europei la venit dar suntem in frunte la inegalitate. In mult lăudatul an 2007 am atins performanta de a fi primii din Uniune, cu 37,8 la coeficientul Gini (media EU27 este in jur de 30); un coeficientul mai mare, arata o distribuție mai inegala; altfel spus, romanii, in majoritate, sunt foarte săraci; in schimb, unii nu sunt deloc astfel… Consecințele, daca nu se vad cu ochiul liber, sunt descrise de alți indicatori; avem cea mai mare mortalitate infantilă europeană – 13,8 ‰ spune ONU, 22,9 ‰, statisticile CIA; după ceea ce se întâmplă in spitale, CIA știe mai bine… Mai adăugăm unele dintre cele mai proaste rezultate la testele de scris si socotit, cea mai mare densitate de capete de locuitor sub același acoperiș, cei mai mulți, ca procent din populație, care au plecat din tară…
Se putea si altfel. Slovenia a plecat de la o situație asemănătoare in ’90; poate fi considerată deja astăzi tară dezvoltată; venitul mediu este peste 80% din media europeană, fată de 45% in Romania, iar coeficientul GINI este de 23 fiind una dintre cele mai egalitare țări din lume. Acest lucru nu e rău, cum cred unii de la noi, decât dacă o mortalitate infantilă de doar 3,5 este de rău… Peste 12% din populație nu sunt cetățeni sloveni, ci imigranți; procentul celor care au ales sa trăiască in Slovenia este comparabil cu al celor care au parasit Romania.
Nu idealizăm Slovenia, deși este bun exemplu, nici nu demonizăm tara mamă, căci noi trăim in ea… Asemenea comparații sunt însă utile. Poate se trezesc cei care nu au fost deloc „șocați” de planul de salvare al băncilor aplicat in Statele Unite (cumulat, circa 1000 miliarde de dolari din fonduri publice) dar s-au șocat brusc atunci când au aflat că se implementează si un program, mult mai modest, care să le acorde împrumuturi celor care nu mai pot sa-și plătească ratele din cauza crizei, ca sa nu-i dea băncile afară din casă… O asemenea folosire a banului public este de neimaginat! In Romania, din păcate, se pare da. Grav este ca o spun unii care câștigă mult sub venitul mediu pe cap de locuitor; apropo, 12131 dolari…
Bibliotecaru
🙂
Păi nu vine preşedintele şi confiscă averile? Nu se fac regiunile şi apar şi de acolo câteva milioane…
Se fac atâtea economii, pe care le simţim, în scopul de a ne fi ceva mai bine, lucru pe care nu-l simţim…
Venitul mediu pe locuitor ar fi bine să fie 12.131 de dolari. Asta ar înseamna cam 3.000 RON venitul mediu lunar. Cred totuşi că este vorba despre PIB-ul pe cap de locuitor şi nu de venitul mediu.
N. Raducanu
Imi plac articolele, ca acesta, care sprijina cu cifre argumentele. As dori sa adaog ca in Romania rata nasterilor este de 9,5 la mia de locuitori (locul 202 mondial), iar rata deceselor – 11,8 la 1000 de locuitori (locul 31 mondial). Ceeace inseamna ca populatia Romaniei, in conditiile unei piete libere si a sporirii inegalitatii sociale, scade in chip dramatic fara a-i lua in calcul si pe cei ce emigreaza. Iar in Le Monde citesc un fapt “imbucurator”: niciodata ca pana in 2010 nu au existat in lume atati milionari (in dolari): 10,9 milioane persoane, fiecare cu o avere medie de 3,9 milioane!
Preocuparea guvernantilor nostri se pare insa ca nu este ce se petrece cu aceasta natiune, ci trecerea la o noua rascroire administrativa a teritoriul Romaniei.Imi amintesc ca niste incercari de creare a unor mari regiuni s-au facut si pe vremea lui Carol al II-lea si a lui Gheorghiu-Dej, dar au esuat dupa cativa ani. Oare de ce? Mai citesc pe internet ca inca in 1998 s-a prezentat Uniunii Europene, in vederea acceptarii noastre in organizatie, o harta conform careia tara era impartita in 8 regiuni de desvoltare. Ele nu aveau insa statut administrativ, fiindca erau pastrate si judetele. Uniunea Europeana a fost probabil satisfacuta cu situatia, de vreme ce ne-a acceptat ca membri. Acum, dupa 13 ani, se desgroapa ideea si se acorda drepturi administrative acestor regiuni, foste doar “de desvoltare”(!?).
In Larousse scrie ca Franta are 22 regiuni, impartite in 96 departamente metropolitane, 327 arondismente si 3.694 cantoane. Germania are 16 Landuri (13 Bundesländer+3 Stadtstaaten). Din cele 13 Bundesländer, 5 sunt impartite in 22 Regierungsbezirke, iar restul de 8 – in 301 Landkreise, toate cu consiliile lor si functionarii aferenti.Urmeaza treapta inferioara: Die Gemeinde. Asta presupune o armata de functionari, dar nimeni nu pomeneste in aceste doua tari de o umflare insuportabila a aparatului administrativ. Cum sa nu crezi atunci ca propunerea presedintelui Romaniei, de trecere de la 42 la 8 judete, urmareste doar scopuri electorale? Dar ce efecte poate avea toata aceasta tevatura asupra imbunatatirii nivelului de trai al celor 25 % din populatia tarii care in Romania constitue, tot dupa datele statistice, patura aflata sub nivelul de saracie? Decat ca se vor lungi drumurile pana la centru si cozile le ghisee ? Avem nevoie probabil de niste greci care sa ne invete cum se protesteaza cand se incalca drepturile castigate.
P.S. Oare nimeni nu a amintit ieri, in presa si pe bloguri, ca s-au implinit 70 de ani de la dezlantuirea razboiului germano-sovietic, cel mai crud din istoria omenirii, la care a participat – din pacate – si Romania, suferind sute de mii de morti?
gabicretu
@Biblio,
La cel brut ma refer, ai dreptate; adica cel despre care vorbeam la inceput.
Daca te gandeai ca e venitul national, pe asta nu-l mai calculeaza nimeni, de multa vreme; daca-l calculeaza, atunci il tin bine ascuns, sa nu-l descopere careva…
@Dl. RN,
Politica noastra are o hiba pe care nici nu o mai observa multi; si criticii au uitat-o. Se ignora total ca politica este despre oameni, nu despre putere. Este despre ce trebuie sa faci cu puterea, nu cum sa o pastrezi sa nu ti-o fure altul…
N. Raducanu
Basescu a facut ieri pe un post de televiziune niste declaratii de o gravitate rara. Nu numai afirmatia ca regele Mihai a fost „sluga a rusilor“ dovedeste ignorarea istoriei, dar declaratia ca ar fi procedat la fel ca Ion Antonescu, ordonand trupelor sa intre in razboiul contra URSS pentru a respecta alianta cu Hitler, este un monument de prostie diplomatica. Ea va fi receptionata foarte negativ la Moscova, mai ales ca ea a fost facuta cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la declansarea razboiului germano-sovietic. Asemenea gafa politica ar fi de neconceput astazi din partea unui sef de stat responsabil occidental. Dar Basescu se adanceste pe zi ce trece in mlastina celor mai extremiste idei, fiind poate de acum aplaudat doar de nostalgicii legionari.
gabicretu
@Dl. RN,
Doar la Moscova!?