Iluzia cresterii. Certitudinea profiturilor!?
Există lucruri despre care se vorbește și lucruri ținute sub obroc; chiar dacă sar în ochi, despre unele realități nu se organizează niciodată dezbateri și nu se scriu studii; dacă se menționează cumva subiectul, părțile direct implicate sunt invariabil absente. Inegalitățile sociale sunt strigătoare la cer; despre cine și câți sunt bogații/săracii României și despre prăpastia dintre ei se amintește mai curând anecdotic. Am văzut recent un reportaj impresionant și trist despre orașele moarte ale țării; scurt; câteva cadre cu oameni fără speranță și fără viitor trăind alături de monumentele parcă bântuite ale fostelor lor fabrici. S-a difuzat și o știre – sau clip publicitar?! – despre super-luxosul avion personal al nu știu cărui miliardar post decembrist; tonul era admirativ.
Asemenea informații sunt doar figuri de stil dintr-un tratat de sociologie pe care nu l-a scris încă nimeni; nici nu-i trece prin cap să o facă. La noi, sociologia și-a pierdut vocația de a studia fenomenele sociale și cauzele lor iar politica nu mai privește viața oamenilor. Ambele se ocupă de opinia publică; adică, de ceea ce se publică. Acolo, găsim rar problema săracilor și bogaților sau pe cea a efectelor pe termen lung produse de inegalitățile actuale; o găsim, în schimb, pe cea a asistaților social, care trebuie urgent eliminați, și a mediului de afaceri, care trebuie prin toate mijloacele ajutat. Bineînțeles, acest discurs stă pe o supoziție morală implicită – pentru țară, piața este bună iar oamenii sunt o povară inutilă; chiar sunt îndemnați sa se risipească in cele patru zări. Supoziția pare larg acceptată; orice îndoieli sunt imediat taxate. Deja aud detractorii spunând că cei ce vorbesc despre bogați și săraci cultivă lupta de clasă; acesta ar fi un concept desuet și periculos într-o lume a armoniei (sic!). Cei ce mă critică cred ceea ce spun. Warren Buffett crede altceva: “Lupta de clasă!? Bineînțeles că ea există. Doar că noi am dus bătălia și suntem pe cale de a o câștiga!”. Este un avantaj să fii bogat; vezi adevărul și îți permiți să-l spui! Afirmația nonșalantă si realistă este dintr-un interviu recent…
Există și alte realități despre care se tace – exploatarea, violența asupra femeilor, traficul de persoane, singurătatea bătrânilor, deruta tinerilor. Despre altele se vorbește; excesiv. Creșterea economică este subiectul favorit la dreapta și la stânga; toți vânează cifrele, le colportează, le machiază; toți cred că in economie se afla soluția tuturor problemelor. Creștem! Creștem! Cu 0,1% pe trimestru! Ieșim din recesiune! Nu contează cum creștem; importanta este piața, nu viața.
Cumpără mâncare. Multă. Cei care au cu ce. O consumă. De foame. De stres. De plăcere. În locul altor plăceri. Se mișcă puțin. Fiecare are o mașină. Se îngrașă. Cele mai profitabile fast-food-uri și cei mai mulți grași coabitează în aceeași țară; ea reprezintă idealul românului. Cumpără pilule de slăbit. Nu slăbesc. Se îmbolnăvesc. Cumpără pilule de tratat. Se fac bine. Revine cheful de viață! Merg cu mașina până la colț, să cumpere din supermarket mâncare; multă mâncare. Vor lua in greutate din nou dar ce contează; mii de oferte pentru slăbit invadează ecranele. Fiecare se lauda cu numărul curelor sale de slăbire si cu kilogramele pierdute; cu cele dobândite nu se lauda… În acest timp, la fiecare 7 secunde un copil moare în lume din cauze legate de malnutriție. Doar in India sunt 80 de milioane de copii care suferă de foame; si la noi sunt destui; prea mulți. In Europa, milioane de pâini sunt aruncate zilnic pentru ca au depășit 24 de ore si nu mai sunt proaspete…
Vi se pare irațional!? Va înșelați. Corespunde perfect idealului de creștere economica adoptat; cu cat mai multe medicamente se vând, cu atât crește PIB-ul; boala este cuantificabilă; produce bani pentru companii; sănătatea, nu! Conflictul produce bani, de asemenea; și infracțiunile. Firmele de avocatură prosperă; au venituri mari și crește PIB-ul. Închisorile privatizate prospera și ele. Războiul, la limită, poate fi considerat o soluție; consumă stocurile de armament care trebuie (?) reînnoite; distruge și cere reconstrucție; drept urmare, se mai provoacă cate unul; să ne scoată din criză! Nici catastrofele naturale nu strică pieței; o creștere susținută va urma. Paradoxal, risipa este și ea buna; risipa de energie aduce bani in conturile celor ce o vând; pe termen scurt, crește PIB-ul. Mașinile care fac aerul Bucureștiului irespirabil sunt mina de aur; consuma multa benzina; și ea este scumpa! Despre faptul ca avem un consum energetic de câteva ori mai mare decât media europeana nu vorbește nimeni; cu o economisire de doar 10% am putea renunța la energia nucleara pentru că nu ar mai fi necesară.
Un plan de reducere a consumului irațional si o reorganizare a vieții pe baze mai sănătoase si echitabile nu sunt însa compatibile cu idealul creșterii economice neîncetate; nici ecologia nu este. Ea ne amintește ca resursele se epuizează in curând daca vom continua sa întreținem iluzia creșterii economice care rezolva totul. Deranjanta evidentă pentru unii; ca urmare, despre ea nu trebuie sa se vorbească! Ar putea afecta mecanismul profitabil si bine pus la punct prin care sunt stimulate producția si consumul la bază ca să se acumuleze continuu bogăție la vârf. Unii l-au botezat, eufemistic, economie de piața. De ea nu trebuie sa ne atingem nici cu o floare! Dreptul la piața este mai presus decât dreptul la viața! Pentru unii…
aurel pila
E o raza de speraanta sa vezi ca mai sint oameni in Romania care vad cu adevarat ce se intimpla si mai ales ca incearca sa-i ¨trezeasca¨si pe ceilalti.
Salutari !!!
Bibliotecaru
Nu „economie de piaţă” ci „societate de consum”.
Ceea ce mă miră pe mine este atitudinea. Societatea românească (dar nu numai), priveşte cum se apropie dezastrul, unii sunt chiar şi îngrijoraţi de acest dezastru, dar, pe de altă parte, toată lumea are o indiferenţă din punct de vedere lucrativ faţă de dezastrul ce se apropie şi are grijă de propria bogăţie.
Dacă cineva cu autoritate obiectivă ar anunţa ca dacă până mâine toţi cetăţenii români nu vor renunţa la întreaga avere pentru ca România să existe şi poimâine, cea mai mare parte a cetăţenilor vor prefera să nu mai existe decât să-şi doneze averea.
gabicretu
@Aurel,
Este dificil cu desteptatul… Nici toate clopotele celor vreo patru-cinci mii de biserici sau sirenele celor doar vreo doua sute de statii de salvare nu ar fi suficiente. Ma simt mereu un Don Quijote in lupta cu morile de vant…
@Biblio,
Economie de piata! Poti sa-i spui si capitalism; el este elementul comun intre India (celor care mor de foame) si America (celor care mor de obezitate).
Ceea ce e trist este ca normalitatea este definita plecand de la proprietate si bani; ceea ce spui despre comportamentul previzibil al romanilor este rezultatul asteptat al unui proces de transformare a oamenilor in „animale economice”. Discursul etic/moral!? Nu-si gaseste locul. Estetica!? Doar daca se traduce in bani sau spectacol… Sufletul!? Numai daca esti dispus sa ti-l vinzi.
Asta e marea problema! Ca toate acestea par normale! ca piata (v. standardele de cost in sanatate) este mai importanta ca viata!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Economia de piaţă nu este neapărat egală cu capitalismul. Este adevărat, capitalismul foloseşte economia de piaţă, dar nu-i musai ca economia de piaţă să există numai în capitalism. Mai mult, economia de piaţă nu este legată de capital. Până la urmă economia de piaţă şi-a făcut apariţia cu mult înainte de apariţia noţiunilor de economie. Şi acum 2000 de ani preţurile se formau pe principul cererii şi ofertei. În schimb societatea de consum se potriveşte perfect cu ceea ce descrieţi mai sus.
Altfel sunt de acord cu protestul domniei voastre şi cu faptul că normalitatea este pervertită în toate felurile posibile.
Gabi
@Biblio,
Schimbul/piata sunt una, economia de piața este alta; trimiterile tale nu se susțin. Dar apreciez consecvența cu care inventezi concepte; există însă un risc în materie de comunicare cu ceilalți oameni…
Economia de piața este un concept de dată recentă (are câteva decenii) și care s-a folosit de la început ca o alternativă la limbajul marxist, generalizat la acel moment, în care, bineînțeles, se folosea termenul de capitalism.
A fost o încercare de a machia un pic o realitate îndelung criticată și bine cunoscută, nimic altceva; dar se poate vorbi și ca de o etapă în evoluția capitalistă, a triumfului absolut…
Bibliotecaru
@ gabicretu
Ludwig von Mises nu a fost chiar recent. 😀 Dar nici domnia sa nu vorbeşte despre realităţi inventate de domnia sa, ci de nişte realităţi naturale formate încă de la inventarea trocului.
Ceea ce încercam eu să spun este că economia de piaţă este o noţiune mai largă decât capitalismul sau, dacă vreţi, noţiunea de capitalism este mai restrânsă decât cea de economie de piaţă. Mai spuneam că nu economia de piaţă induce supra-consumul… chiar dacă aşa ar părea gândind la prima vedere concurenţa/competiţia catalactică specifică pieţei, care însă, în realitate, duce la competivitatea preţurilor şi nu la maximizarea consumului.
Nu mai insist să inventez lucruri… 😀 Nu aş vrea să induc confuzii de comunicare. Renunţ.
Gabi
@Piata si economia de piata sunt doua lucruri diferite! Renunt si eu…
Peter Gluck
Iar economia mondiala este un miriapod plin de calcaie ca cel al lui Ahile.
gigi
Sigur, economia de „paiata” nu serveste scopurilor stangii.
Da’ ma apuc de facut plozi ( nu stiu inca cu cine) ca sa satisfac „nevoile” ideologice ale unei categorii politice ( sustinatorilor in cauza).
Cine mama lu’ proces verbal ii pune sa faca atatia copii ? Si sobolanii „simt” ca daca nu au hrana nu-i bine sa faca pui. Cred sunt capitalisti, rozatorii dracului !
Pingback: Gabriela Cretu » Blog Archive » Catre un model de dezvoltare mai echitabil - rolul sindicatelor