Iluzia cresterii. Certitudinea profiturilor!?

Există lucruri despre care se vorbește și lucruri ținute sub obroc; chiar dacă sar în ochi, despre unele realități nu se organizează niciodată dezbateri și nu se scriu studii; dacă se menționează cumva subiectul, părțile direct  implicate sunt invariabil absente. Inegalitățile sociale sunt strigătoare la cer; despre cine și câți sunt bogații/săracii  României și despre prăpastia dintre ei se amintește  mai curând anecdotic. Am văzut recent un reportaj impresionant și trist despre orașele moarte ale țării; scurt; câteva cadre cu oameni fără speranță și fără viitor trăind alături de monumentele parcă bântuite ale fostelor lor fabrici. S-a difuzat și o știre – sau clip publicitar?! –  despre super-luxosul avion personal al nu știu cărui miliardar post decembrist; tonul era admirativ.

Asemenea informații sunt  doar  figuri de stil dintr-un tratat de sociologie pe care nu l-a scris încă nimeni; nici nu-i trece prin cap să o facă. La noi, sociologia și-a pierdut vocația de a studia fenomenele sociale și cauzele lor  iar politica nu mai privește viața oamenilor. Ambele se ocupă de opinia publică; adică, de ceea ce se publică. Acolo, găsim rar problema săracilor și bogaților sau pe cea a efectelor pe termen lung produse de inegalitățile actuale; o găsim, în schimb,  pe cea a asistaților social,  care trebuie urgent eliminați,  și a mediului de afaceri, care trebuie prin toate mijloacele ajutat. Bineînțeles, acest discurs stă pe o supoziție morală implicită  – pentru țară, piața este bună iar oamenii sunt o povară inutilă; chiar sunt îndemnați sa se risipească in cele patru zări.   Supoziția pare larg acceptată; orice îndoieli sunt imediat taxate. Deja aud detractorii  spunând că cei ce vorbesc despre bogați și săraci  cultivă lupta de clasă; acesta ar fi un concept desuet și periculos într-o lume a armoniei (sic!). Cei ce mă critică cred ceea ce spun. Warren Buffett crede altceva: “Lupta de clasă!? Bineînțeles că ea există. Doar că noi am dus bătălia și suntem pe cale de a o câștiga!”. Este un avantaj să fii bogat;  vezi adevărul și îți permiți să-l  spui! Afirmația nonșalantă si realistă  este dintr-un interviu recent…

Există și alte realități despre care se tace – exploatarea, violența asupra femeilor, traficul de persoane, singurătatea bătrânilor, deruta tinerilor.   Despre altele  se vorbește; excesiv. Creșterea economică este subiectul favorit la dreapta și la stânga; toți vânează cifrele, le colportează, le machiază; toți cred că in economie se afla soluția tuturor problemelor. Creștem! Creștem! Cu 0,1% pe trimestru! Ieșim din recesiune! Nu contează cum creștem; importanta este piața, nu viața. 

Cumpără mâncare. Multă. Cei care au cu ce. O consumă. De foame. De stres. De plăcere. În locul altor plăceri.  Se mișcă puțin.  Fiecare are o mașină. Se îngrașă. Cele mai profitabile fast-food-uri și cei mai mulți grași coabitează în aceeași țară; ea  reprezintă idealul românului.  Cumpără pilule de slăbit. Nu slăbesc. Se îmbolnăvesc.  Cumpără pilule de tratat. Se fac bine. Revine cheful de viață! Merg cu mașina până la colț, să cumpere din supermarket   mâncare; multă mâncare. Vor lua in greutate din nou dar ce contează; mii de oferte pentru slăbit invadează ecranele. Fiecare se lauda cu numărul curelor sale de slăbire si cu kilogramele pierdute; cu cele dobândite nu se lauda…   În acest timp, la fiecare 7 secunde un copil moare în lume din cauze legate de malnutriție. Doar in India sunt 80 de milioane de copii care suferă de foame; si la noi sunt destui; prea mulți.  In Europa, milioane de pâini sunt aruncate zilnic pentru ca au depășit 24 de ore si nu mai sunt proaspete…

Vi se pare irațional!? Va înșelați. Corespunde perfect idealului de creștere economica adoptat; cu cat mai multe medicamente se vând, cu atât crește PIB-ul; boala este cuantificabilă; produce bani pentru companii; sănătatea, nu! Conflictul produce bani, de asemenea; și infracțiunile. Firmele de avocatură prosperă; au venituri mari și crește PIB-ul. Închisorile privatizate prospera și ele.  Războiul, la limită, poate fi considerat o soluție; consumă stocurile de armament care trebuie (?)  reînnoite; distruge și cere reconstrucție;  drept urmare, se mai provoacă cate unul; să ne scoată din criză! Nici catastrofele naturale nu strică pieței; o creștere susținută  va urma.  Paradoxal, risipa este și ea buna; risipa de energie aduce bani in conturile celor ce o vând; pe termen scurt, crește PIB-ul. Mașinile care fac aerul Bucureștiului irespirabil  sunt mina de aur; consuma multa benzina; și ea este scumpa!  Despre faptul ca avem un consum energetic de câteva ori mai mare decât media europeana nu vorbește nimeni; cu o economisire de doar 10% am putea renunța la energia nucleara pentru că nu ar mai fi necesară.

Un plan de reducere a consumului irațional si o reorganizare a vieții pe baze mai sănătoase si echitabile  nu sunt însa compatibile cu idealul creșterii economice neîncetate; nici ecologia nu este. Ea ne amintește ca resursele se epuizează in curând daca vom continua sa întreținem iluzia creșterii economice care rezolva totul. Deranjanta evidentă pentru unii; ca urmare, despre ea nu trebuie sa se vorbească! Ar putea afecta mecanismul profitabil si bine pus la punct prin care sunt stimulate  producția si consumul la bază ca să se  acumuleze continuu bogăție la vârf.  Unii l-au botezat, eufemistic, economie de piața. De ea nu trebuie sa ne atingem nici cu o floare! Dreptul la piața este mai presus decât dreptul la viața! Pentru unii…