eiiiiiiiiiiii….Peter?Peter Gluck?sunt sigura ca da!!!multe salutari, multa sanatate si poate intr-o zi vom avea ocazia si bucuria sa ne intalnim si sa povestim!!!tot binele din lume!!!!cu mult mult respect si cu multi multi pupici,io,Roxana
@Gabs, porti medalionul, camasa si sacoul pe care le-ai purtat in ultima seara la Bruxelles, cel putin cit te-am vazut io. So, cine e personajul? Io mi-s critic de arta, nimic nu-mi scapa. Daca e intr-adevar Peter – asa mi l-am imaginat- reverente, maestre. Daca nu, reverente ca poti fi atit de aproape de Gabi Cretu. Bianca dixit.
Va sarut fetelor, eu am fost!
A fost o mare placere sa stam de vorba
(era si Sefa mea)cu Gabishor pe care am
primit-o in familie- undeva intre fiica
noastra si nepoatele noastre.
Evviva il femminismo!
Peter
Iată alte decizii ale Guvernului pe care le-am dezbătut aici. Domniile lor au hotărât să dea copiilor un stick de memorie pe care să aibă toate manualele. Desigur, un DVD de 1 leu ar fi putut să aibă 4,7 G de conţinut, adică cât un stick de 160 de lei, dar copii nu ar mai avea o bucurie şi cineva nu ar mai vinde un milion de stick-uri în fiecare an. Doamne ce-mi doresc să fiu din nou copil! Cu puţin noroc voi da în mintea copiilor. Vreau şi eu stick cu manualele…
Şi ca să revin cu picioarele pe pământ, adică la on topic, nu ştiu ce să zic, seamănă şi nu seamănă cu: http://www.newenergytimes.com/Images/GluckP.jpg
Localul este însă senzaţional, şi vinul cred că este un demisec spre sec, funcţie de an, dinspre Buzău în jos… Sau sper că este aşa ceva. Am şi eu ceva asemănător de anul trecut, adică tare (cam 18 grade) şi dulceag, unul „de casă” desigur, în ţin în frigider de câteva luni. A supravieţuit de ziua mea, cred că va supravieţui şi de Sf. Gheorghe… de Paşte nu mai are şanse, se va transforma în sângele Domnului.
hahaha!am ghicit!!!primesc si io un premiu???ceva…???glumesc desigur!deci…io imi imi doresc sa va cunosc personal…si nu oriunde…aici la Bruxelles…sper sa nu fie doar la capitolul…vise…
hey Bibliotecarule…mai bine mai tarziu decat niciodata!!!sincer…nici nu am crezut ca nu ai sa vii la Bruxelles si nici nu am crezut ca nu o sa putem ciocni un pahar de sampanie…asta doar pentru ca suntem „berbeci” incapatanati amandoi..uneori…se vede…alteori se simte!!!in fine…poate alta data!!!I hope so!!!sper ca nu sunt doar o visatoare!!!:)sper!
Nu consum alcool decât dacă este ritual sacru. 🙂 Şi aşa sunt uşor sărit de pe ax, dacă mai dau la cerebel şi nişte alcool, s-ar putea să găsesc marile secrete ale omenirii şi să provoc dispariţia speciei umane în urma acestor dezvăluiri. Ultima data când am băut un pahar de vin am ajuns cu înţelegerea aproape de facerea lumii, dinainte de inventarea timpului. 🙂
@Roxana draga- sper sa trec si prin Bruxelles,
am fost o singura data- en passant.
Deocamdata sunt foarte focusat pe revista,
acum am scris despre Optimism- cam dur…
si saptamana asta scriu despre Umanism- e o tema
extrem de periculoasa. Nici nu indraznesc sa rog
pe cineva sa ma ajute
Si lucrez la cartea despre rezolvarea problemelor
reale. E urgenta mai exista peste tot probleme
scarnave (vezi Info Kappa 169) greu de rezolvat/
@Colega Bibliotecarule- New Energy Times apartine
prietenului meu Steve Krivit- sunt in comitetul de
redactie. Vrem sa rezolvam problema energiei dar lucrurile merg mai incet decat anticipam. Servus!
…unde dai si unde crapa!putea fi sampanie pentru cei mici…adica no alcohol!!!important era ciocnitul…ma rog…cum spuneam…sunt io prea visatoare….hahaha!!!:)
@Bibliotecarule,
Era feteasca neagra. Nu ai inteles ca e o provocare?! Sper ca Peter nu s-a suparat. Nici nu avea de ce, la cat il iubim cei de pe aici.
Asteptam…
@A, si inca ceva, dragii mei, including ateistii. Am intrat intr-o Biserica, vineri dimineata si eram uluita de cit de bine semana cu iconografia ortodoxa. E un fel de a cadea al faldurilor vestimentelor, o expresie a fetei, o anume expresie, care nu poate veni decit din pictura ruseasca de secol XII, care vine, din nou, pe filiera greaca si Gabriela Cucu mi-a atras atentia ca exista si o copie dupa Andrei Rubliov. I-am aratat-o si lui Cathy. Atit cit am avut vreme sa cuget pot sa va spun ca la mica distanta de Piata Centrala exista o o fintina care reproduce in sculptura, in fragment, mic, neobservat, aceasta capodopera a lui Brueghel: http://www.art-prints-on-demand.com/kunst/pieter_brueghel_d_ae/parabel_der_blinden.jpg Eu cred ca ar trebui sa stea sa stea pe toate institutiile europene. E un geam imens in care nici un geam nu se deschide in acest Parlament European. Nici macar unul! Inteleg ca sint in avion si la 10.000 de metri nu putem deschide geamul, ca ar fi cam frig, dar sa nu poti deschide un geam in biroul tau, ma sperie si ma face sa ma intreb. Pe voi, nu?
@ gabicretu
De ce să se supere dl. Peter Gluck? Am căutat o poză care să se potrivească şi a fost singura pe care am găsit-o. Dacă găseam o altă poză, tot aceiaşi o puneam pentru că şi cravata este aceiaşi. 🙂
Legătura cu New Energy Times nu poate decât să mă bucure. Sunt convins că viaţa domniei sale este plină de realizări. Este un om care a reuşit în viaţă şi îl aplaud pentru asta.
Tot nu înţeleg, de ce să se supere domnia sa?
Bianca,
De unde ai scos aia cu geamurile de la PE, geamurile alea chiar se pot deschide!
Poate nu asa de larg cum s-ar dori, dar se pot deschide, ca doar si birourile de acolo se aerisesc!
@Bibliotecaru,
Nu pot sa scriu asa pe lung… L-am deconspirat pe Peter ca sa-ti arunc o provocare. In cazul lui nu era necesar pentru ca nu se ascunde. Ca l-am „folosit”, de asta nu trebuia sa se supere.
@Bianca,
Imi oferi argumente in plus (daca mai sunt necesare) impotriva fumatului – acum mai modifica si perceptia asupra lucrurilor; de altfel, nici nu-i de mirare ca le face cenusii; in PE se deschid ferestrele; numai la cutiuta de fumatori probabil nu se deschid pentru ca un loc care nu exista nu poate avea ferestre nici inchise, nici deschise. Pentru cei care nu stiu, in PE este interzis total fumatul de la 1 ianuarie anul trecut…
Adică eu mă ascund?
🙂 😀 🙂
Nu mă ascund în sensul că ascund ceva în ceea ce mă priveşte. Nu doresc să dau adresa mea nu pentru că îmi este frica de o „descoperire” ci pentru că eu nu sunt de fapt nimeni important şi nici nu vreau sa fiu tratat ca un personaj. Dacă însă aveţi curiozităţi, de orice fel, nu ezitaţi să întrebaţi. Nu am nimic de ascuns.
D-na Gabriela Cretu, probabil din modestie, nu informeaza pe bloggerii sai ca in CRONICA ROMANA de azi a aparut continuarea interviului dansei, care merita neaparat citit si comentat. Aici sau chiar in pagina virtuala a ziarului (www.cronicaromana.ro)
Doamnelor, domnilor, se pare ca ieri a fost mare inghesuiala pe forum. Eu am fost singura care am lipsit.
Salut pe toata lumea, si mai ales pe Peter. Incantata sa te cunosc.
Azi voi avea iar o zi crunta asa ca nu stiu la ce ora voi ajunge pe blog.
Dupa socotelile mele, ziua ar trebui sa aiba vreo 36 de ore, din care sa dorm tot opt.
Totul este in ordine, forumul acesta este
clasa intai cu cununita!
Daca tot vorbim: din punct de vedere strategic
hai sa vedem care este adevarata gandire de stanga
si cum este un intelectual de stanga. Genuine, true!
Din punct de vedere tactic, nu ma puteti ajuta cu
urmatoarea chestiune pentru revista- umanismul este de stanga sau de dreapta, si daca da, cum?
Ca scriu despre asta acum.
Bianca la ce spui tu in legatura cu varsta Sefei si a mea
mi-am adus aminte de o veche lozinca pe care o adaptez aici:
„Bianca ha sempre ragione!”
Ca ceva colateral si lipsit de importanta- bauturile bune sunt facute pentru a fi consumate- de la bere la tequila si tuica tare; totul e sa exagerezi in anumite limite.
Peter
Dacă vorbim despre curentul filosofic numit umanist, termen folosit pentru prima dată, dacă nu mă înşel cumva, prin secolul V de dinainte de Hristos, la sofişti, mai exact Protagoras şi apoi Cicero, atunci este vorba despre milenii între umanism şi despărţirea stânga/dreapta. Totuşi, m-aş hazarda să spun că umanismul ar fi de dreapta, pentru că umanismul centrează totul pe om, acesta şi valorile care îl însoţesc devine acel „mai presus de orice”. Din această latură de autodeterminare, omul devine mai presus credinţă şi supranatural. Curentul liberal, pe de altă parte, centrează totul pe libertatea omului şi neintervenţia statului. Este cam hazardată alăturarea dar totuşi…
Începuturile umanismului modern îl găsim prin secolul al XIV şi este adânc legat de două nume: Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio. Să nu uităm că acea perioadă era atent monitorizată de Biserica Oficială Catolică iar umaniştii spuneau că omul nu ar trebui să ceară ajutor de la Divinitate, deşi nu negau dreptul la a crede într-o prezenţă Divină. Practic erau împotriva manifestări Bisericii ca putere în stat într-o perioadă în care Biserica „ungea” punerea în scaun a regelui.
Umanismul modern actual militează pentru despărţirea statului de structura religioasă. Bănuiesc că această perioadă vă interesează pe domnia voastră, mai ales că această mişcare îşi are rădăcini puternice în SUA.
Aveţi la adresa care urmează patru articole care v-ar putea interesa: http://www.humanism.ro/pages.php?page=18
@Bibliotecarul
Dar Erasmus???
Cine zice ca stanga nu e centrata pe om??? Eu zic ca putem alatura umanismul si stanga fara un risc prea mare de a gresi…Mi-ai oferit si un argument: „Umanismul modern actual militează pentru despărţirea statului de structura religioasă”. Te-am provocat!
În România am avut şi noi un Partid Umanist, devenit astăzi Conservator, condus de Dan Voiculescu. Ideile răspândite de domnia sa erau social-liberale, deci de centru uşor dreapta. Declarativ, preşedintele şi fondatorul PUR spunea că este deasupra dreptei şi a stângii: Doctrina umanistă a pus de la început accentul pe valoarea umană, rejectând consideraţiile politice şi doctrinare de tipul „stânga-dreapta”. De fapt, chiar dacă din raţiuni pragmatice Partidul Umanist şi succesorul său, Partidul Conservator, au trebuit sa-şi definească o poziţie în eşichierul politic – şi aceasta a fost întotdeauna în jurul centrului politic, cu o preponderenţă către dreapta – în plan teoretic textele doctrinare au situat partidul „dincolo de stânga şi dreapta”. Concepţia lor iese din liniaritatea unidimensionistă impusă de bipolaritatea stânga-dreapta şi defineşte „planul valorii” – reprezentarea dimensională bazată pe axa tradiţională stânga-dreapta suplimentată cu axa axiologică sau axa valorii. Această reprezentare bidimensională permite vizualizarea clară a contradicţiei de bază care a iniţiat doctrina umanistă; stânga în sine, preponderenţa colectivismului în sine, poate aduce răul, tot aşa cum dreapta în sine, preponderenţa individualismului în sine poate aduce răul. Soluţiile sociale bune nu trebuie căutate la stânga sau la dreapta pe axa bipolarităţii, ci cât mai sus pe axa valorii.
Internaţional, umanismul mie mi se pare a fi de stânga, şi datorită caracterului revoluţionar şi datorită conceptelor democratice… dar depinde de cum se declară fiecare.
Dacă aveţi timpul necesar, puteţi să vă informaţi din acest site, destul de complet: http://www.humanist-international.org/
@ Cathy
Stânga/dreapta a pornit de la aşezarea pe băncile Adunării Constituante a Franţei.
Ştiam eu că merita sa fac site-ul asta: http://filosofiepolitica.wordpress.com/stangadreapta/
În timp… stânga înseamnă stat paternal şi dreapta stat minimal. Valori de stânga şi valori de dreapta… deja lucrurile nu mai sunt atât de clare astăzi, tocmai pentru că partidele nu mai conţin în centrul lor doctrina de partid. Oamenii se înscriu în partide atraşi de lideri şi nu de doctrina partidului, pe care nu o cunosc decât intuitiv din spusele liderilor, care la rândul lor se iau după ce se mai spune prin străinătate.
Stânga este centrată nu pe om ci pe comunitate, pe proprietatea comună, pe reacţia comună, pe bunăstarea comună. Dreapta este centrată pe fiecare om ca individ, pe drepturile lui individuale, încercând să elibereze societatea de constrângeri.
Da, şi Erasmus din Rotterdam a fost unul dintre principalii umanişti au Olandei, dar aşa trebuia să mai înşir încă 30 de nume… am spus şi eu o informaţie minimală. Bănuiesc că dl. Peter Gluck îi era necesară informaţia actuală şi nu cea din secolele trecute. Altfel aş fi vorbit mai întâi şi mai mult despre Martin Luther.
Multumesc mult, draga Cathy si draga Bibliotecarule!
Mai fac sapaturi…desigur ma intereseaza mereu mai mult prezentul si viitorul decat trecutul. si cred sincer ca problema este esentiala pentru a stabili ce este de dreapta si ce este de stanga.
Ca o chestiune de amanunt, am studiat mult problema Martin Luther si sunt tare curios sa vad ce are el de a aface cu umanismul. Am primit de la un ziarist prieten din Germania (ne-am intalnit la un congres de Cold Fusion la Marseille) documente despre faimoasa afirmatie a lui nea Martin „Ratiunea este cea mai afurisita tarfa a Diavolului”. E un Everest al bigotismului si anti-umanismului. Si in general moartea a cateva mii de oameni nevinovati nu prea il misca pe acest reformator.
Era deasupra unor astfel de detalii ale istoriei. Binele si Raul sunt frati siamezi si la el, mai mult ca oricand.
Peter
Si inca ceva- actualul partid Conservator este sau a
fost umanist asa cum noi locuim la miliarde de ani lumina
de aici. Ei au initiat cea mai inumana lege de dupa 89
cea de protectie a cainilor vagabonzi impotriva oamenilor si din cauza lor vor suferi si muri o multime de oameni nevinovati. Nici mort nu voi intelege cum a putut fi votata aceasta lege. Umanisti pe….
Peter
Dacă umanism nu exista, nici de Martin Luther nu se auzea.
Este drept că a existat un conflict ideologic între Luther şi Erasmus care a însemnat şi îndepărtarea curentului umanist de reforma lui Luther, să nu uităm însă că Luther a însemnat în primul rând „coborârea” bisericii în rândul oamenilor, revenirea la apostolat, a însemnat accesibilitatea bibliei pentru popor prin traducere (ce poate fi mai umanist, mai aproape de individualizarea credinţei). Martin Luther a pus omul în centrul credinţei şi nu actual ritual devenit mercantil şi instituţional.
Umanismul este cel care a pregătit calea Reformei lui Martin Luther, iar discipolul său cel mai important, umanistul Philipp Melanchton, profesor de Filologie la Universitatea din Wittenberg, este cel care redactează prima formulare ştiinţifică a principiilor Reformei, mai exact lucrarea „Loci communes rerum theologicarum”, iar, 20 de ani mai târziu, redactează „Confesiunea de la Augsburg”.
Eu aş construi un triunghi umanist din perioada Renaşterii… Erasmus of Rotterdam, Martin Luther, John Calvin. Mulţi îi văd pe cei trei antagonişti prin prisma istoriei de mai târziu. Să nu uităm totuşi că nici Iisus nu a fost creştin, nici Luther nu a fost luteran şi nici Calvin calvinist. Toţi trei continuau să fie la fel de catolici în esenţă şi, ca extract al ţelurilor lor, umanişti.
Acum trebuie să zic că este părerea mea, nu-i musai să fie părerea nimănui altcuiva. Nu am nici o urmă de teamă să am chiar şi o credinţă unicat pe întreg globul pământesc. 🙂 Ar fi un gest umanist, nu-i aşa. 🙂
@Bibliotecarul
Si comunitatile nu sunt formate din oameni? Nu cred ca vreun politician de stanga serios se gandeste la „comunitate” asa, ca la o entitate abstracta. Societatea inclusiva, coeziva, egalitarista, sloganul „nimeni nu trebuie lasat pe dinafara” al PES-ului sau chiar mult-blamatul „Impreuna cu oamenii, alaturi de ei” al PSD-ului ce vor sa spuna? Poate ca inteleg eu gresit stanga, dar egalitatea de oportunitati pe care o promoveaza cred ca se refera la oameni in primul rand… Eu sunt sigura ca tu si eu vrem sa spunem acelasi lucru dar ne impiedicam de ideologie…Mai spun doar ca si ideologiile acestea ar trebui vazute drept fenomene vii care pot fi adaptate si corectate, pot evolua…
@ Cathy
Eu am spus ce aveam de spus… 🙂
Desigur, este dreptul fiecăruia să îţi exprime părerea.
Dar întreb şi eu, în opinia doamnei Cathy, care este diferenţa fundamentală (nu de exprimare, ci cea ideologică) dintre stânga şi dreapta?
@Odata, un jurnalist plin de elan il asteapta pe Einstein la iesire si il intreba: „Profesore, crezi in Dumnezeu?” La acesta intrebare, Einstein face ochii mari si raspunde: „Spune-mi ce intelegi prin Dumnezeu si-ti raspund la intrebare.”
Mutatis mutandis, despre ce vorbiti voi aici dragilor?! Imi spune si mie cineva ce intelege prin umanism!? Dupa aceea, putem stabili relatiile necesare sau nu dintre stanga si umanism. Trebuie totusi sa remarcam ca, indiferent de definitie, suntem in doua planuri diferite ale realitatii. Intrebarea poate fi daca docrinele politice considerate de stanga au printre fundamentele filosofice umanismul (care din ele?)
Adică tocmai ce spuneam şi eu în începuturile alocuţiunii mele. Şi eu îmi exprimam această îndoială, sugeram că filosofia umanismului nu ar avea o implicaţie clasică în sistemul politic stânga/dreapta. 🙂
„Dacă vorbim despre curentul filosofic numit umanist, termen folosit pentru prima dată, dacă nu mă înşel cumva, prin secolul V de dinainte de Hristos, la sofişti, mai exact Protagoras şi apoi Cicero, atunci este vorba despre milenii între umanism şi despărţirea stânga/dreapta.”
Răspunsul „şugubăţ” venit din partea lui Albert Einstein venea din partea unui evreu într-o perioadă în care „Dumnezeul evreilor” era cumva „altul” decât cel al „Dumnezeul creştinilor”. Înţelesul răspunsului este mult mai larg decât la prima vedere… şi mult mai trist, aş spune eu. Şi iată şi legătura dintre răspunsul lui Albert şi trioul de care vorbeam mai sus, Erasmus of Rotterdam, Martin Luther şi John Calvin.
Daca judecam practic, adevarul e ca de la inceputurile istoriei si pana azi- demnitatea. libertatea, sanatatea, drepturile, sansele, dezvoltarea, hrana, binele, bucuriile, vietile etc. ale oamenilor, ale individului au fost sistematic sacrificate pe altarele unor meme sacre sau laice.
Umanismul este refuzul acestor sacrificii.Omul e presus de meme. Divinitatea este cea mai puternica mema, umanismul religios o accepta, cel laic o refuza si pe ea.
Simplificat – cei de dreapta zic ca initiativa intreprinzatorilor este vitala si de ea profita intreaga societate, inclusiv cei care nu pot sa intreprinda.
Iar cei de stanga zic ca trebuie temperate excesele celor care intreprind astfel ca cei care nu pot s-o faca sa fie protejati.
No, mai e o buba- intre a zice si a face e uneori o distanta mare. Si asta micsoreaza gradul de umanism care poate fi atins practic.
Poate ca imi veti face onoarea sa vedeti ce am scris in IK 211 despre drepturile omului.
Peter
Sunt de acord cu cele de mai sus, numai că aş formula altfel.
Aş spune că dreapta promovează neintervenţia statului asupra lumii economice, impune un sistem minimal, limitat, de reguli, şi lasă economia să se dezvolte liber, fără a exercita un control riguros, intervenind numai atunci când regulile sunt încălcate. Consecinţă directă: prosperitate pe seama risipei de resursă.
Stânga promovează intervenţia statului asupra lumii economice, etatizarea mijloacelor de producţie de interes naţional, stabilirea unui control strict al vieţii economice, stabilirea unui interes naţional urmărit de întreaga societate, impune o interacţiune între elementele economice care să treacă neapărat prin intermediul instituţiilor statului, şi aşa mai departe. Consecinţă directă: presiune asupra societăţii în sensul egalizării sociale, cu subvenţia sărăciei pe seama diferenţelor sociale şi cu economie de resursă (comparativ cu dreapta).
Ideologic, diferenţele cele mai mari dintre stânga şi dreapta se reduc la faptul că dreapta consideră că banul este motorul muncii, stângă face răspunzătoare pentru muncă conştiinţa, responsabilitatea individului faţă de societate.
@Scuze, fac si eu ca „specialistul”…
Dar de ce dati o incarcatura etica umanismului?! Nu o are in toate timpurile; sau macar trebuie avut in vedere ca, chiar daca o avea, nu toti bipezii ce traiau in societate erau considerati oameni…Se aplica analog conceptului de „democratie” in Atena antica.
@Bibliotecarul
Ai dreptate. E vina mea ca nu sunt politician, si vad lucrurile mai mult cu sufletul…
N-am vrut sa par agresiva, ci doar puneam in cuvinte ceea ce ma apropie pe mine de stanga: compasiunea covarsitoare in fata saraciei si umilintei oamenilor din jurul meu…
N-am zis de stat fiindca – cu globalizarea asta creste puterea organizatiilor supra-statale.De acum sursa sacrificiului s-a mai globalizat:
„Dulce et decorum est pro NATO (UE) mori”
Pare-se ca etic au ba, un umanism de stanga se extinde la fragmente mai mari ale unei populatii, e mai vehement impotriva inegalitatilor si mai putin tolerant fata de privilegii. Ca cel de dreapta.
Desigur asta e teoria.
Omul e imperfect, societatile sunt si mai imperfecte deci e greu de realizat un umanism perfect, odata ce exista mai mult de 2 oameni. Cheia e sa-l faci perfectibil.
By the way, feminismul e forma majora de umanism
Peter
Am citit IK211, foarte interesant. Din păcate nu am găsit nicăieri explicaţii, chiar şi generale, asupra principiului de obţinere a energiei respectiv. Am si eu o curiozitate asupra fenomenului. Nu se spune nici măcar care este natura sursei de energie, nici măcar care sunt costurile energiei…
Am răsfoit şi Declaraţiile Drepturilor Omului. Prima dată am citit acest document pe la 8 ani. Scria acolo, sper să nu fac o confuzie, că fiecare om are dreptul să poarte armă. Ori am înţeles eu greşit textul în engleză, ori am citit altceva… aici parcă nu mai văd acel fragment.
Lumea a fost de foarte multe ori cucerită de cuvinte frumoase, de cuvinte de bun simţ, de cuvinte izvorâte dintr-o gândire genială.
Cuvintele nu înseamnă însă şi acţiune.
Iată un citat din Constituţia României: Articolul 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului
1. Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Îmi aduc aminte că pe vremuri scria în Constituţia României, nu mai ştiu exact formularea, că Statul Român trebuie să-ţi asigure un nivel minim de trai şi, pe scurt, „să te facă fericit”. În codul muncii exista obligativitatea angajatorului de a te repartiza la un post conform cu pregătirea profesională şi aspiraţiile tale. Între timp statul şi-a mai retras din obligaţii, a mai făcut nişte urme roşii pe sistemul de legi din Ferma Animalelor. Probabil că aş putea găsi şi citatele exacte din vechile documente, dacă m-aş chinui puţin. Ce sens are însă, şi atunci erau tot vorbe, nici atunci nu am fost fericit, nici atunci nu am fost angajat conform pregătirii mele profesionale şi, mai ales, conform aspiraţiilor mele. Citind Constituţia României constaţi de exemplu că România nu poate fi decât o ţară în care funcţionează economia de piaţă. Ce fel de Constituţie este aceasta?
Filosofii, ideologii, gândesc o lume ideală. Din păcate noi, oamenii, nu suntem animalele ideale care să construiască o lume ideală, suntem entităţi egoiste, măcinate de interese mărunte şi atât de rar cu un ţel nobil în viaţă încât sanctificăm astfel de indivizi dezinteresaţi…
De aceea consider că este important ca ideologia să fie literă de lege. Politica ar trebui să muncească la a umaniza individul spre un produs ideal. Insist peste tot, Faceţi o doctrină care să înceapă cu probleme filosofice, cu răspunsul la întrebări de tipul „ce este omul”, „ce este adevărul”, „cum percepem realitatea”. Nici un om politic (poate un pic mi-a dat dreptate domnul Iliescu, dar nu cred că este dispus să facă efectiv ceva) nu s-a gândit că am dreptate şi că ar trebui să se facă o reformă politică începând de la stabilirea concretă a ideologiei, a doctrinei. Politica a devenit un meci electoral 24/7, în fiecare zi din an. Nu mai este timp de doctrina politica, nu mai este timp de înţelegerea filosofiei. Liderii mai citesc din când în când câte o carte „capitalistă”, de exemplu A treia cale – Tony Blair, o carte destul de populară în politica, şi extrag de acolo nişte elemente pe care le aplică aici, de parcă Anglia şi România ar fi surori clonate.
Ştiţi ce mi-a zis Elena Udrea când am întrebat-o despre doctrină? (am insistat cam 2 luni pentru un răspuns) Mai întâi m-a trimis la programul politic, apoi, când a înţeles că programul politic este o direcţie care ar trebui să reiasă din doctrină, mi-a spus…
„Pentru ultima oara: nu exista doctrina PD-L asa cum nu exista doctrina PSD, doctrina PNL si ce mai vreti dvs. Daca PSD functioneaza dupa o doctrina de tip social democrat iar PNL dupa una liberala, PD-L are principii doctrinare democrate de centru si liberale de dreapta. Pornind de aici si-a construit programul politic si de la acest program politic il va face si pe cel de guvernare.”
Cu alte cuvinte, să iau eu doctrina democrată de centru (adică un pic populară) şi pe cea liberală, să le pun într-un blender şi să obţin un ceva democrat-liberal românesc.
Am spus ca nu mă mai aprind… dar fac ce fac şi tot îmi încalc promisiunea. De obicei şterg cam 20 de comentarii pe zi pentru că sunt prea agresive… dar la acesta am scris prea mult pentru a nu-mi părea rău dacă l-aş şterge.
Am despărţit cele doua comentarii în ideea de a nu fi prea lungi, şi între timp au mai apărut trei comentarii. 🙂
Sunt un pic defazat. Dar merge.
Cathy, cu atât mai mult eu nu sunt politician.
Cum spuneam într-o melodie mai veche, „Eu iau totul personal, că altfel ar fi banal.” 🙂
@ Bibliotecarul:
colateral- STEORN s-a dovedit a fi un fiasco total.
Daca doresti iti trimit toate datele despre asta, sau oricare alta sursa de energie, Mills, Cold Fusion etc.
Scrie-mi la peter.gluck@gmail.ro si iti stau la dispozitie cu placere.
Peter
@Toti, dragii mei, va dau un citat, ca eu nu mi-s asa de ocosh – destept, in ardeleneste – sa stiu tot, dar, vorba Gabrielei, tare mi-ar fi placut sa fi scris eu asta, tot am fost desteapta ca am gasit-o: „Revolutia este o ruptura in ordinea obisnuita a timpului si totodata o speranta de fericire colectiva in si prin istorie. Inventia recenta a francezilor la sfirsitul secolului al XVIII-lea, devenita apoi figura publica pe scena europeana si universala, ea marcheaza mai intii rolul vointei in politica, demonstrind si chiar garantind ca oamenii se pot rupe de trecutul lor, pentru a inventa si construi o noua societate. Ea este contrariul necesitatii. Desi, in radicalitatea sa, ideea are ceva himeric, ea rezista oricit ar nega-o faptele, pentru ca reprezinta forma cea mai pura a credintei liberale si democratice in autonomia indivizilor. (…) E aici o negare in plus a divinitatii, stapina unica – atita vreme – a teatrului omenesc, dar si un mod de a reinvesti in politica ambitiile religiei, de vreme ce si revolutia este o cautare a mintuirii”, Francois Furet, „Trecutul unei iluzii – Eseu despre ideea comunista in secolul XX”, Editura Humanitas, 1996.
Este cea mai dura si cea mai misto carte citita de mine in ceea ce priveste analiza istoriei noastre recente, a socialismului francez, rus si german. Am inteles – birfe – ca tipul a emigrat in SUA pentru ca era persoana non-grata in Franta. Sa le fure, la modul asta, foarte rece, Revolutia franceza, socialismul si valorile cistigate!!! Umanismul, dragii mei, ca si intelectualul -si Gabi sa ma bata daca mint – au o data de nastere foarte precisa. Se numeste Renasterea si a avut loc, daca nu ma insel prea tare, dupa Intunecatul Ev Mediu, care nu a fost deloc intunecat, ba chiar la din contra. Va aduceti aminte de Boccacio si „Decameronul”??? A fost scris la 1300, in plin Ev Mediu. Dar de „Povestile vesele din Canterbury”, ale lui Marlowe? In fine, ca sa nu dau cinstea pe rusine, data de nastere a umanismului este Marsilio Ficino, secolul XIV, cel putin teoretic. Ca doar s-a scris din antichitate ca „Omul este masura tuturor lucrurilor”. Sau doar de curind? :-))
Bibliotecaru si Cathy: Povestea dintre Luther si Erasmus m-a facut sa rid cu lacrimi, dar voi ati citit schimbul de scrisori dintre ei??? Si nu te aventura prea tare Cathy, din punct de vedere economic, linia deschisa de Luther, justifica biblic camata, prin Calvin. Pina la urma, tot banii vorbesc, si nu mi se pare a fi chiar asa de socialist.
„Omul este masura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt. Fiinta este identica cu ceea ce apare cuiva” vine de la Protagoras. Dar sofistii au avansat ideea pentru a pacali lumea prin piete si pentru a castiga bani din asta. De aceea Socrate zicea:”Gnoti se auton” pe care eu as traduce-o, vulgarizand: cauta in tine fiinta dar si valoarea, in sensul ei absolut, nu relativ. Relativizarea excesiva strica…:)
@Bianca
Am zis eu ceva de Luther?
Eu vorbeam de Erasmus, care preluase de la Terentius acel minunat „Homo sum: humani nil a me alienum puto”… Taare-mi place spusa asta!
PS Intrebarea asta poate sa para naiva dar ce dovada
formala, documentata, bine justificata exista ca Evul Mediu Intunecat s-a terminat si daca da, unde si cand?
Si daca da, atunci de ce NU???
Chiar de acolo am luat şi eu poemul. 🙂 Este foarte greu de găsit şi nu l-aş fi scris de mână sub nici o formă :).
Există şi o traducere, a lui Necula Florin Danut.
Te voi izbi fără de grabă
Sau ură, precum un casap,
Aşa cum Moise a dat
În stîncă! Şi din a ta pleoapă,
Pentru-a îneca al meu deşert
Lacrimi voi face să ţîşnească.
Dorinţa-mi plină de speranţă
Pe plînsu-ţi va pluti încet,
Ca o corabie în larg
Şi sufletu-mi voi sătura
De-oftatul tău ce va suna
Ca un tambur ce dă asalt!
Căci nu sînt oare eu un fals
Al preacuratei Simfonii
Prin vrerea asprei Ironii
Ce muşcătoare e în glas?
Şi-n vocea mea e ţipătoare!
Şi-n al meu sînge doar venin!
Al unui condamnat la chin
Sînt o sinistră reflectare.
Sînt rană, un cuţit împlînt!
Obraz şi palma care dă!
Iar de sînt carne, eu sînt roată
Şi victimă, călău îmi sînt!
Vampir, din inima-i se-nfruptă,
Unul din marii-abandonaţi
La rîsul veşnic condamnaţi
Iar ei nu pot nici să surîdă!
Foarte bună întrebarea cu Evul Mediu… Aş fi şi eu interesant de un răspuns documentat. Chiar aş generaliza puţin întrebându-mi cine stabileşte când se termină o perioadă, când începe cealaltă, de ce se exclud una pe alta…
Roxana
eiiiiiiiiiiii….Peter?Peter Gluck?sunt sigura ca da!!!multe salutari, multa sanatate si poate intr-o zi vom avea ocazia si bucuria sa ne intalnim si sa povestim!!!tot binele din lume!!!!cu mult mult respect si cu multi multi pupici,io,Roxana
Bianca
@Gabs, porti medalionul, camasa si sacoul pe care le-ai purtat in ultima seara la Bruxelles, cel putin cit te-am vazut io. So, cine e personajul? Io mi-s critic de arta, nimic nu-mi scapa. Daca e intr-adevar Peter – asa mi l-am imaginat- reverente, maestre. Daca nu, reverente ca poti fi atit de aproape de Gabi Cretu. Bianca dixit.
Peter Gluck
Va sarut fetelor, eu am fost!
A fost o mare placere sa stam de vorba
(era si Sefa mea)cu Gabishor pe care am
primit-o in familie- undeva intre fiica
noastra si nepoatele noastre.
Evviva il femminismo!
Peter
Bibliotecaru
Iată alte decizii ale Guvernului pe care le-am dezbătut aici. Domniile lor au hotărât să dea copiilor un stick de memorie pe care să aibă toate manualele. Desigur, un DVD de 1 leu ar fi putut să aibă 4,7 G de conţinut, adică cât un stick de 160 de lei, dar copii nu ar mai avea o bucurie şi cineva nu ar mai vinde un milion de stick-uri în fiecare an. Doamne ce-mi doresc să fiu din nou copil! Cu puţin noroc voi da în mintea copiilor. Vreau şi eu stick cu manualele…
Şi ca să revin cu picioarele pe pământ, adică la on topic, nu ştiu ce să zic, seamănă şi nu seamănă cu:
http://www.newenergytimes.com/Images/GluckP.jpg
Localul este însă senzaţional, şi vinul cred că este un demisec spre sec, funcţie de an, dinspre Buzău în jos… Sau sper că este aşa ceva. Am şi eu ceva asemănător de anul trecut, adică tare (cam 18 grade) şi dulceag, unul „de casă” desigur, în ţin în frigider de câteva luni. A supravieţuit de ziua mea, cred că va supravieţui şi de Sf. Gheorghe… de Paşte nu mai are şanse, se va transforma în sângele Domnului.
Roxana
hahaha!am ghicit!!!primesc si io un premiu???ceva…???glumesc desigur!deci…io imi imi doresc sa va cunosc personal…si nu oriunde…aici la Bruxelles…sper sa nu fie doar la capitolul…vise…
Bibliotecaru
În timp ce scriam comentariu a fost dezavuată surpriza. Mereu ajung prea târziu.
Roxana
hey Bibliotecarule…mai bine mai tarziu decat niciodata!!!sincer…nici nu am crezut ca nu ai sa vii la Bruxelles si nici nu am crezut ca nu o sa putem ciocni un pahar de sampanie…asta doar pentru ca suntem „berbeci” incapatanati amandoi..uneori…se vede…alteori se simte!!!in fine…poate alta data!!!I hope so!!!sper ca nu sunt doar o visatoare!!!:)sper!
Bibliotecaru
Nu consum alcool decât dacă este ritual sacru. 🙂 Şi aşa sunt uşor sărit de pe ax, dacă mai dau la cerebel şi nişte alcool, s-ar putea să găsesc marile secrete ale omenirii şi să provoc dispariţia speciei umane în urma acestor dezvăluiri. Ultima data când am băut un pahar de vin am ajuns cu înţelegerea aproape de facerea lumii, dinainte de inventarea timpului. 🙂
Peter Gluck
@Roxana draga- sper sa trec si prin Bruxelles,
am fost o singura data- en passant.
Deocamdata sunt foarte focusat pe revista,
acum am scris despre Optimism- cam dur…
si saptamana asta scriu despre Umanism- e o tema
extrem de periculoasa. Nici nu indraznesc sa rog
pe cineva sa ma ajute
Si lucrez la cartea despre rezolvarea problemelor
reale. E urgenta mai exista peste tot probleme
scarnave (vezi Info Kappa 169) greu de rezolvat/
@Colega Bibliotecarule- New Energy Times apartine
prietenului meu Steve Krivit- sunt in comitetul de
redactie. Vrem sa rezolvam problema energiei dar lucrurile merg mai incet decat anticipam. Servus!
Roxana
…unde dai si unde crapa!putea fi sampanie pentru cei mici…adica no alcohol!!!important era ciocnitul…ma rog…cum spuneam…sunt io prea visatoare….hahaha!!!:)
Bianca
@Peter, tu si sotia ta nu veti niciodata prea batrini si punct!!!!
gabicretu
@Bibliotecarule,
Era feteasca neagra. Nu ai inteles ca e o provocare?! Sper ca Peter nu s-a suparat. Nici nu avea de ce, la cat il iubim cei de pe aici.
Asteptam…
Bianca
@A, si inca ceva, dragii mei, including ateistii. Am intrat intr-o Biserica, vineri dimineata si eram uluita de cit de bine semana cu iconografia ortodoxa. E un fel de a cadea al faldurilor vestimentelor, o expresie a fetei, o anume expresie, care nu poate veni decit din pictura ruseasca de secol XII, care vine, din nou, pe filiera greaca si Gabriela Cucu mi-a atras atentia ca exista si o copie dupa Andrei Rubliov. I-am aratat-o si lui Cathy. Atit cit am avut vreme sa cuget pot sa va spun ca la mica distanta de Piata Centrala exista o o fintina care reproduce in sculptura, in fragment, mic, neobservat, aceasta capodopera a lui Brueghel: http://www.art-prints-on-demand.com/kunst/pieter_brueghel_d_ae/parabel_der_blinden.jpg Eu cred ca ar trebui sa stea sa stea pe toate institutiile europene. E un geam imens in care nici un geam nu se deschide in acest Parlament European. Nici macar unul! Inteleg ca sint in avion si la 10.000 de metri nu putem deschide geamul, ca ar fi cam frig, dar sa nu poti deschide un geam in biroul tau, ma sperie si ma face sa ma intreb. Pe voi, nu?
Bibliotecaru
@ gabicretu
De ce să se supere dl. Peter Gluck? Am căutat o poză care să se potrivească şi a fost singura pe care am găsit-o. Dacă găseam o altă poză, tot aceiaşi o puneam pentru că şi cravata este aceiaşi. 🙂
Legătura cu New Energy Times nu poate decât să mă bucure. Sunt convins că viaţa domniei sale este plină de realizări. Este un om care a reuşit în viaţă şi îl aplaud pentru asta.
Tot nu înţeleg, de ce să se supere domnia sa?
suzzy
Bianca,
De unde ai scos aia cu geamurile de la PE, geamurile alea chiar se pot deschide!
Poate nu asa de larg cum s-ar dori, dar se pot deschide, ca doar si birourile de acolo se aerisesc!
gabicretu
@Bibliotecaru,
Nu pot sa scriu asa pe lung… L-am deconspirat pe Peter ca sa-ti arunc o provocare. In cazul lui nu era necesar pentru ca nu se ascunde. Ca l-am „folosit”, de asta nu trebuia sa se supere.
@Bianca,
Imi oferi argumente in plus (daca mai sunt necesare) impotriva fumatului – acum mai modifica si perceptia asupra lucrurilor; de altfel, nici nu-i de mirare ca le face cenusii; in PE se deschid ferestrele; numai la cutiuta de fumatori probabil nu se deschid pentru ca un loc care nu exista nu poate avea ferestre nici inchise, nici deschise. Pentru cei care nu stiu, in PE este interzis total fumatul de la 1 ianuarie anul trecut…
Bibliotecaru
Adică eu mă ascund?
🙂 😀 🙂
Nu mă ascund în sensul că ascund ceva în ceea ce mă priveşte. Nu doresc să dau adresa mea nu pentru că îmi este frica de o „descoperire” ci pentru că eu nu sunt de fapt nimeni important şi nici nu vreau sa fiu tratat ca un personaj. Dacă însă aveţi curiozităţi, de orice fel, nu ezitaţi să întrebaţi. Nu am nimic de ascuns.
N. Raducanu
D-na Gabriela Cretu, probabil din modestie, nu informeaza pe bloggerii sai ca in CRONICA ROMANA de azi a aparut continuarea interviului dansei, care merita neaparat citit si comentat. Aici sau chiar in pagina virtuala a ziarului (www.cronicaromana.ro)
doinaş
Doamnelor, domnilor, se pare ca ieri a fost mare inghesuiala pe forum. Eu am fost singura care am lipsit.
Salut pe toata lumea, si mai ales pe Peter. Incantata sa te cunosc.
Azi voi avea iar o zi crunta asa ca nu stiu la ce ora voi ajunge pe blog.
Dupa socotelile mele, ziua ar trebui sa aiba vreo 36 de ore, din care sa dorm tot opt.
doinaş
Peter Gluck
Dragi prietene si prieteni,
Totul este in ordine, forumul acesta este
clasa intai cu cununita!
Daca tot vorbim: din punct de vedere strategic
hai sa vedem care este adevarata gandire de stanga
si cum este un intelectual de stanga. Genuine, true!
Din punct de vedere tactic, nu ma puteti ajuta cu
urmatoarea chestiune pentru revista- umanismul este de stanga sau de dreapta, si daca da, cum?
Ca scriu despre asta acum.
Bianca la ce spui tu in legatura cu varsta Sefei si a mea
mi-am adus aminte de o veche lozinca pe care o adaptez aici:
„Bianca ha sempre ragione!”
Ca ceva colateral si lipsit de importanta- bauturile bune sunt facute pentru a fi consumate- de la bere la tequila si tuica tare; totul e sa exagerezi in anumite limite.
Peter
Bibliotecaru
Dacă vorbim despre curentul filosofic numit umanist, termen folosit pentru prima dată, dacă nu mă înşel cumva, prin secolul V de dinainte de Hristos, la sofişti, mai exact Protagoras şi apoi Cicero, atunci este vorba despre milenii între umanism şi despărţirea stânga/dreapta. Totuşi, m-aş hazarda să spun că umanismul ar fi de dreapta, pentru că umanismul centrează totul pe om, acesta şi valorile care îl însoţesc devine acel „mai presus de orice”. Din această latură de autodeterminare, omul devine mai presus credinţă şi supranatural. Curentul liberal, pe de altă parte, centrează totul pe libertatea omului şi neintervenţia statului. Este cam hazardată alăturarea dar totuşi…
Începuturile umanismului modern îl găsim prin secolul al XIV şi este adânc legat de două nume: Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio. Să nu uităm că acea perioadă era atent monitorizată de Biserica Oficială Catolică iar umaniştii spuneau că omul nu ar trebui să ceară ajutor de la Divinitate, deşi nu negau dreptul la a crede într-o prezenţă Divină. Practic erau împotriva manifestări Bisericii ca putere în stat într-o perioadă în care Biserica „ungea” punerea în scaun a regelui.
Umanismul modern actual militează pentru despărţirea statului de structura religioasă. Bănuiesc că această perioadă vă interesează pe domnia voastră, mai ales că această mişcare îşi are rădăcini puternice în SUA.
Aveţi la adresa care urmează patru articole care v-ar putea interesa:
http://www.humanism.ro/pages.php?page=18
Cathy
@Bibliotecarul
Dar Erasmus???
Cine zice ca stanga nu e centrata pe om??? Eu zic ca putem alatura umanismul si stanga fara un risc prea mare de a gresi…Mi-ai oferit si un argument: „Umanismul modern actual militează pentru despărţirea statului de structura religioasă”. Te-am provocat!
Bibliotecaru
În România am avut şi noi un Partid Umanist, devenit astăzi Conservator, condus de Dan Voiculescu. Ideile răspândite de domnia sa erau social-liberale, deci de centru uşor dreapta. Declarativ, preşedintele şi fondatorul PUR spunea că este deasupra dreptei şi a stângii:
Doctrina umanistă a pus de la început accentul pe valoarea umană, rejectând consideraţiile politice şi doctrinare de tipul „stânga-dreapta”. De fapt, chiar dacă din raţiuni pragmatice Partidul Umanist şi succesorul său, Partidul Conservator, au trebuit sa-şi definească o poziţie în eşichierul politic – şi aceasta a fost întotdeauna în jurul centrului politic, cu o preponderenţă către dreapta – în plan teoretic textele doctrinare au situat partidul „dincolo de stânga şi dreapta”. Concepţia lor iese din liniaritatea unidimensionistă impusă de bipolaritatea stânga-dreapta şi defineşte „planul valorii” – reprezentarea dimensională bazată pe axa tradiţională stânga-dreapta suplimentată cu axa axiologică sau axa valorii. Această reprezentare bidimensională permite vizualizarea clară a contradicţiei de bază care a iniţiat doctrina umanistă; stânga în sine, preponderenţa colectivismului în sine, poate aduce răul, tot aşa cum dreapta în sine, preponderenţa individualismului în sine poate aduce răul. Soluţiile sociale bune nu trebuie căutate la stânga sau la dreapta pe axa bipolarităţii, ci cât mai sus pe axa valorii.
Internaţional, umanismul mie mi se pare a fi de stânga, şi datorită caracterului revoluţionar şi datorită conceptelor democratice… dar depinde de cum se declară fiecare.
Dacă aveţi timpul necesar, puteţi să vă informaţi din acest site, destul de complet:
http://www.humanist-international.org/
Bibliotecaru
@ Cathy
Stânga/dreapta a pornit de la aşezarea pe băncile Adunării Constituante a Franţei.
Ştiam eu că merita sa fac site-ul asta:
http://filosofiepolitica.wordpress.com/stangadreapta/
În timp… stânga înseamnă stat paternal şi dreapta stat minimal. Valori de stânga şi valori de dreapta… deja lucrurile nu mai sunt atât de clare astăzi, tocmai pentru că partidele nu mai conţin în centrul lor doctrina de partid. Oamenii se înscriu în partide atraşi de lideri şi nu de doctrina partidului, pe care nu o cunosc decât intuitiv din spusele liderilor, care la rândul lor se iau după ce se mai spune prin străinătate.
Stânga este centrată nu pe om ci pe comunitate, pe proprietatea comună, pe reacţia comună, pe bunăstarea comună. Dreapta este centrată pe fiecare om ca individ, pe drepturile lui individuale, încercând să elibereze societatea de constrângeri.
Da, şi Erasmus din Rotterdam a fost unul dintre principalii umanişti au Olandei, dar aşa trebuia să mai înşir încă 30 de nume… am spus şi eu o informaţie minimală. Bănuiesc că dl. Peter Gluck îi era necesară informaţia actuală şi nu cea din secolele trecute. Altfel aş fi vorbit mai întâi şi mai mult despre Martin Luther.
Peter Gluck
Multumesc mult, draga Cathy si draga Bibliotecarule!
Mai fac sapaturi…desigur ma intereseaza mereu mai mult prezentul si viitorul decat trecutul. si cred sincer ca problema este esentiala pentru a stabili ce este de dreapta si ce este de stanga.
Ca o chestiune de amanunt, am studiat mult problema Martin Luther si sunt tare curios sa vad ce are el de a aface cu umanismul. Am primit de la un ziarist prieten din Germania (ne-am intalnit la un congres de Cold Fusion la Marseille) documente despre faimoasa afirmatie a lui nea Martin „Ratiunea este cea mai afurisita tarfa a Diavolului”. E un Everest al bigotismului si anti-umanismului. Si in general moartea a cateva mii de oameni nevinovati nu prea il misca pe acest reformator.
Era deasupra unor astfel de detalii ale istoriei. Binele si Raul sunt frati siamezi si la el, mai mult ca oricand.
Peter
Peter Gluck
Si inca ceva- actualul partid Conservator este sau a
fost umanist asa cum noi locuim la miliarde de ani lumina
de aici. Ei au initiat cea mai inumana lege de dupa 89
cea de protectie a cainilor vagabonzi impotriva oamenilor si din cauza lor vor suferi si muri o multime de oameni nevinovati. Nici mort nu voi intelege cum a putut fi votata aceasta lege. Umanisti pe….
Peter
Bibliotecaru
🙂
Bibliotecaru
Dacă umanism nu exista, nici de Martin Luther nu se auzea.
Este drept că a existat un conflict ideologic între Luther şi Erasmus care a însemnat şi îndepărtarea curentului umanist de reforma lui Luther, să nu uităm însă că Luther a însemnat în primul rând „coborârea” bisericii în rândul oamenilor, revenirea la apostolat, a însemnat accesibilitatea bibliei pentru popor prin traducere (ce poate fi mai umanist, mai aproape de individualizarea credinţei). Martin Luther a pus omul în centrul credinţei şi nu actual ritual devenit mercantil şi instituţional.
Umanismul este cel care a pregătit calea Reformei lui Martin Luther, iar discipolul său cel mai important, umanistul Philipp Melanchton, profesor de Filologie la Universitatea din Wittenberg, este cel care redactează prima formulare ştiinţifică a principiilor Reformei, mai exact lucrarea „Loci communes rerum theologicarum”, iar, 20 de ani mai târziu, redactează „Confesiunea de la Augsburg”.
Eu aş construi un triunghi umanist din perioada Renaşterii… Erasmus of Rotterdam, Martin Luther, John Calvin. Mulţi îi văd pe cei trei antagonişti prin prisma istoriei de mai târziu. Să nu uităm totuşi că nici Iisus nu a fost creştin, nici Luther nu a fost luteran şi nici Calvin calvinist. Toţi trei continuau să fie la fel de catolici în esenţă şi, ca extract al ţelurilor lor, umanişti.
Acum trebuie să zic că este părerea mea, nu-i musai să fie părerea nimănui altcuiva. Nu am nici o urmă de teamă să am chiar şi o credinţă unicat pe întreg globul pământesc. 🙂 Ar fi un gest umanist, nu-i aşa. 🙂
Cathy
@Bibliotecarul
Si comunitatile nu sunt formate din oameni? Nu cred ca vreun politician de stanga serios se gandeste la „comunitate” asa, ca la o entitate abstracta. Societatea inclusiva, coeziva, egalitarista, sloganul „nimeni nu trebuie lasat pe dinafara” al PES-ului sau chiar mult-blamatul „Impreuna cu oamenii, alaturi de ei” al PSD-ului ce vor sa spuna? Poate ca inteleg eu gresit stanga, dar egalitatea de oportunitati pe care o promoveaza cred ca se refera la oameni in primul rand… Eu sunt sigura ca tu si eu vrem sa spunem acelasi lucru dar ne impiedicam de ideologie…Mai spun doar ca si ideologiile acestea ar trebui vazute drept fenomene vii care pot fi adaptate si corectate, pot evolua…
Bibliotecaru
@ Cathy
Eu am spus ce aveam de spus… 🙂
Desigur, este dreptul fiecăruia să îţi exprime părerea.
Dar întreb şi eu, în opinia doamnei Cathy, care este diferenţa fundamentală (nu de exprimare, ci cea ideologică) dintre stânga şi dreapta?
gabicretu
@Odata, un jurnalist plin de elan il asteapta pe Einstein la iesire si il intreba: „Profesore, crezi in Dumnezeu?” La acesta intrebare, Einstein face ochii mari si raspunde: „Spune-mi ce intelegi prin Dumnezeu si-ti raspund la intrebare.”
Mutatis mutandis, despre ce vorbiti voi aici dragilor?! Imi spune si mie cineva ce intelege prin umanism!? Dupa aceea, putem stabili relatiile necesare sau nu dintre stanga si umanism. Trebuie totusi sa remarcam ca, indiferent de definitie, suntem in doua planuri diferite ale realitatii. Intrebarea poate fi daca docrinele politice considerate de stanga au printre fundamentele filosofice umanismul (care din ele?)
Bibliotecaru
Adică tocmai ce spuneam şi eu în începuturile alocuţiunii mele. Şi eu îmi exprimam această îndoială, sugeram că filosofia umanismului nu ar avea o implicaţie clasică în sistemul politic stânga/dreapta. 🙂
„Dacă vorbim despre curentul filosofic numit umanist, termen folosit pentru prima dată, dacă nu mă înşel cumva, prin secolul V de dinainte de Hristos, la sofişti, mai exact Protagoras şi apoi Cicero, atunci este vorba despre milenii între umanism şi despărţirea stânga/dreapta.”
Răspunsul „şugubăţ” venit din partea lui Albert Einstein venea din partea unui evreu într-o perioadă în care „Dumnezeul evreilor” era cumva „altul” decât cel al „Dumnezeul creştinilor”. Înţelesul răspunsului este mult mai larg decât la prima vedere… şi mult mai trist, aş spune eu. Şi iată şi legătura dintre răspunsul lui Albert şi trioul de care vorbeam mai sus, Erasmus of Rotterdam, Martin Luther şi John Calvin.
Peter Gluck
Daca judecam practic, adevarul e ca de la inceputurile istoriei si pana azi- demnitatea. libertatea, sanatatea, drepturile, sansele, dezvoltarea, hrana, binele, bucuriile, vietile etc. ale oamenilor, ale individului au fost sistematic sacrificate pe altarele unor meme sacre sau laice.
Umanismul este refuzul acestor sacrificii.Omul e presus de meme. Divinitatea este cea mai puternica mema, umanismul religios o accepta, cel laic o refuza si pe ea.
Simplificat – cei de dreapta zic ca initiativa intreprinzatorilor este vitala si de ea profita intreaga societate, inclusiv cei care nu pot sa intreprinda.
Iar cei de stanga zic ca trebuie temperate excesele celor care intreprind astfel ca cei care nu pot s-o faca sa fie protejati.
No, mai e o buba- intre a zice si a face e uneori o distanta mare. Si asta micsoreaza gradul de umanism care poate fi atins practic.
Poate ca imi veti face onoarea sa vedeti ce am scris in IK 211 despre drepturile omului.
Peter
Bibliotecaru
Sunt de acord cu cele de mai sus, numai că aş formula altfel.
Aş spune că dreapta promovează neintervenţia statului asupra lumii economice, impune un sistem minimal, limitat, de reguli, şi lasă economia să se dezvolte liber, fără a exercita un control riguros, intervenind numai atunci când regulile sunt încălcate. Consecinţă directă: prosperitate pe seama risipei de resursă.
Stânga promovează intervenţia statului asupra lumii economice, etatizarea mijloacelor de producţie de interes naţional, stabilirea unui control strict al vieţii economice, stabilirea unui interes naţional urmărit de întreaga societate, impune o interacţiune între elementele economice care să treacă neapărat prin intermediul instituţiilor statului, şi aşa mai departe. Consecinţă directă: presiune asupra societăţii în sensul egalizării sociale, cu subvenţia sărăciei pe seama diferenţelor sociale şi cu economie de resursă (comparativ cu dreapta).
Ideologic, diferenţele cele mai mari dintre stânga şi dreapta se reduc la faptul că dreapta consideră că banul este motorul muncii, stângă face răspunzătoare pentru muncă conştiinţa, responsabilitatea individului faţă de societate.
Eu aşa văd lucrurile.
gabicretu
@Scuze, fac si eu ca „specialistul”…
Dar de ce dati o incarcatura etica umanismului?! Nu o are in toate timpurile; sau macar trebuie avut in vedere ca, chiar daca o avea, nu toti bipezii ce traiau in societate erau considerati oameni…Se aplica analog conceptului de „democratie” in Atena antica.
Cathy
@Bibliotecarul
Ai dreptate. E vina mea ca nu sunt politician, si vad lucrurile mai mult cu sufletul…
N-am vrut sa par agresiva, ci doar puneam in cuvinte ceea ce ma apropie pe mine de stanga: compasiunea covarsitoare in fata saraciei si umilintei oamenilor din jurul meu…
Peter Gluck
N-am zis de stat fiindca – cu globalizarea asta creste puterea organizatiilor supra-statale.De acum sursa sacrificiului s-a mai globalizat:
„Dulce et decorum est pro NATO (UE) mori”
Pare-se ca etic au ba, un umanism de stanga se extinde la fragmente mai mari ale unei populatii, e mai vehement impotriva inegalitatilor si mai putin tolerant fata de privilegii. Ca cel de dreapta.
Desigur asta e teoria.
Omul e imperfect, societatile sunt si mai imperfecte deci e greu de realizat un umanism perfect, odata ce exista mai mult de 2 oameni. Cheia e sa-l faci perfectibil.
By the way, feminismul e forma majora de umanism
Peter
Bibliotecaru
Am citit IK211, foarte interesant. Din păcate nu am găsit nicăieri explicaţii, chiar şi generale, asupra principiului de obţinere a energiei respectiv. Am si eu o curiozitate asupra fenomenului. Nu se spune nici măcar care este natura sursei de energie, nici măcar care sunt costurile energiei…
Am răsfoit şi Declaraţiile Drepturilor Omului. Prima dată am citit acest document pe la 8 ani. Scria acolo, sper să nu fac o confuzie, că fiecare om are dreptul să poarte armă. Ori am înţeles eu greşit textul în engleză, ori am citit altceva… aici parcă nu mai văd acel fragment.
Lumea a fost de foarte multe ori cucerită de cuvinte frumoase, de cuvinte de bun simţ, de cuvinte izvorâte dintr-o gândire genială.
Cuvintele nu înseamnă însă şi acţiune.
Iată un citat din Constituţia României:
Articolul 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului
1. Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Îmi aduc aminte că pe vremuri scria în Constituţia României, nu mai ştiu exact formularea, că Statul Român trebuie să-ţi asigure un nivel minim de trai şi, pe scurt, „să te facă fericit”. În codul muncii exista obligativitatea angajatorului de a te repartiza la un post conform cu pregătirea profesională şi aspiraţiile tale. Între timp statul şi-a mai retras din obligaţii, a mai făcut nişte urme roşii pe sistemul de legi din Ferma Animalelor. Probabil că aş putea găsi şi citatele exacte din vechile documente, dacă m-aş chinui puţin. Ce sens are însă, şi atunci erau tot vorbe, nici atunci nu am fost fericit, nici atunci nu am fost angajat conform pregătirii mele profesionale şi, mai ales, conform aspiraţiilor mele. Citind Constituţia României constaţi de exemplu că România nu poate fi decât o ţară în care funcţionează economia de piaţă. Ce fel de Constituţie este aceasta?
Filosofii, ideologii, gândesc o lume ideală. Din păcate noi, oamenii, nu suntem animalele ideale care să construiască o lume ideală, suntem entităţi egoiste, măcinate de interese mărunte şi atât de rar cu un ţel nobil în viaţă încât sanctificăm astfel de indivizi dezinteresaţi…
De aceea consider că este important ca ideologia să fie literă de lege. Politica ar trebui să muncească la a umaniza individul spre un produs ideal. Insist peste tot, Faceţi o doctrină care să înceapă cu probleme filosofice, cu răspunsul la întrebări de tipul „ce este omul”, „ce este adevărul”, „cum percepem realitatea”. Nici un om politic (poate un pic mi-a dat dreptate domnul Iliescu, dar nu cred că este dispus să facă efectiv ceva) nu s-a gândit că am dreptate şi că ar trebui să se facă o reformă politică începând de la stabilirea concretă a ideologiei, a doctrinei. Politica a devenit un meci electoral 24/7, în fiecare zi din an. Nu mai este timp de doctrina politica, nu mai este timp de înţelegerea filosofiei. Liderii mai citesc din când în când câte o carte „capitalistă”, de exemplu A treia cale – Tony Blair, o carte destul de populară în politica, şi extrag de acolo nişte elemente pe care le aplică aici, de parcă Anglia şi România ar fi surori clonate.
Ştiţi ce mi-a zis Elena Udrea când am întrebat-o despre doctrină? (am insistat cam 2 luni pentru un răspuns) Mai întâi m-a trimis la programul politic, apoi, când a înţeles că programul politic este o direcţie care ar trebui să reiasă din doctrină, mi-a spus…
„Pentru ultima oara: nu exista doctrina PD-L asa cum nu exista doctrina PSD, doctrina PNL si ce mai vreti dvs. Daca PSD functioneaza dupa o doctrina de tip social democrat iar PNL dupa una liberala, PD-L are principii doctrinare democrate de centru si liberale de dreapta. Pornind de aici si-a construit programul politic si de la acest program politic il va face si pe cel de guvernare.”
Cu alte cuvinte, să iau eu doctrina democrată de centru (adică un pic populară) şi pe cea liberală, să le pun într-un blender şi să obţin un ceva democrat-liberal românesc.
Am spus ca nu mă mai aprind… dar fac ce fac şi tot îmi încalc promisiunea. De obicei şterg cam 20 de comentarii pe zi pentru că sunt prea agresive… dar la acesta am scris prea mult pentru a nu-mi părea rău dacă l-aş şterge.
Aşa ca… Submit comment.
Bibliotecaru
Am despărţit cele doua comentarii în ideea de a nu fi prea lungi, şi între timp au mai apărut trei comentarii. 🙂
Sunt un pic defazat. Dar merge.
Cathy, cu atât mai mult eu nu sunt politician.
Cum spuneam într-o melodie mai veche, „Eu iau totul personal, că altfel ar fi banal.” 🙂
Peter Gluck
@ Bibliotecarul:
colateral- STEORN s-a dovedit a fi un fiasco total.
Daca doresti iti trimit toate datele despre asta, sau oricare alta sursa de energie, Mills, Cold Fusion etc.
Scrie-mi la peter.gluck@gmail.ro si iti stau la dispozitie cu placere.
Peter
Bibliotecaru
Mulţumesc.
Bianca
@Toti, dragii mei, va dau un citat, ca eu nu mi-s asa de ocosh – destept, in ardeleneste – sa stiu tot, dar, vorba Gabrielei, tare mi-ar fi placut sa fi scris eu asta, tot am fost desteapta ca am gasit-o: „Revolutia este o ruptura in ordinea obisnuita a timpului si totodata o speranta de fericire colectiva in si prin istorie. Inventia recenta a francezilor la sfirsitul secolului al XVIII-lea, devenita apoi figura publica pe scena europeana si universala, ea marcheaza mai intii rolul vointei in politica, demonstrind si chiar garantind ca oamenii se pot rupe de trecutul lor, pentru a inventa si construi o noua societate. Ea este contrariul necesitatii. Desi, in radicalitatea sa, ideea are ceva himeric, ea rezista oricit ar nega-o faptele, pentru ca reprezinta forma cea mai pura a credintei liberale si democratice in autonomia indivizilor. (…) E aici o negare in plus a divinitatii, stapina unica – atita vreme – a teatrului omenesc, dar si un mod de a reinvesti in politica ambitiile religiei, de vreme ce si revolutia este o cautare a mintuirii”, Francois Furet, „Trecutul unei iluzii – Eseu despre ideea comunista in secolul XX”, Editura Humanitas, 1996.
Este cea mai dura si cea mai misto carte citita de mine in ceea ce priveste analiza istoriei noastre recente, a socialismului francez, rus si german. Am inteles – birfe – ca tipul a emigrat in SUA pentru ca era persoana non-grata in Franta. Sa le fure, la modul asta, foarte rece, Revolutia franceza, socialismul si valorile cistigate!!! Umanismul, dragii mei, ca si intelectualul -si Gabi sa ma bata daca mint – au o data de nastere foarte precisa. Se numeste Renasterea si a avut loc, daca nu ma insel prea tare, dupa Intunecatul Ev Mediu, care nu a fost deloc intunecat, ba chiar la din contra. Va aduceti aminte de Boccacio si „Decameronul”??? A fost scris la 1300, in plin Ev Mediu. Dar de „Povestile vesele din Canterbury”, ale lui Marlowe? In fine, ca sa nu dau cinstea pe rusine, data de nastere a umanismului este Marsilio Ficino, secolul XIV, cel putin teoretic. Ca doar s-a scris din antichitate ca „Omul este masura tuturor lucrurilor”. Sau doar de curind? :-))
Bianca
Bibliotecaru si Cathy: Povestea dintre Luther si Erasmus m-a facut sa rid cu lacrimi, dar voi ati citit schimbul de scrisori dintre ei??? Si nu te aventura prea tare Cathy, din punct de vedere economic, linia deschisa de Luther, justifica biblic camata, prin Calvin. Pina la urma, tot banii vorbesc, si nu mi se pare a fi chiar asa de socialist.
Bibliotecaru
@ Bianca
Poţi citi un pic mai sus, acolo unde scriam „Dacă vorbim despre curentul filosofic numit umanist…”?
Cathy
„Omul este masura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt. Fiinta este identica cu ceea ce apare cuiva” vine de la Protagoras. Dar sofistii au avansat ideea pentru a pacali lumea prin piete si pentru a castiga bani din asta. De aceea Socrate zicea:”Gnoti se auton” pe care eu as traduce-o, vulgarizand: cauta in tine fiinta dar si valoarea, in sensul ei absolut, nu relativ. Relativizarea excesiva strica…:)
Cathy
@Bianca
Am zis eu ceva de Luther?
Eu vorbeam de Erasmus, care preluase de la Terentius acel minunat „Homo sum: humani nil a me alienum puto”… Taare-mi place spusa asta!
Cathy
Haideti ca eu ma duc sa ma culc. Am devenit brusc prea desteapta…Pe maine!
Bibliotecaru
„Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin”, parcă Heauton Timoroumenos.
Şi nu pot atunci să nu mă duc la Charles Baudelaire
L’Héautontimorouménos
À J.G.F.
Je te frapperai sans colère
Et sans haine, comme un boucher,
Comme Moïse le rocher
Et je ferai de ta paupière,
Pour abreuver mon Saharah
Jaillir les eaux de la souffrance.
Mon désir gonflé d’espérance
Sur tes pleurs salés nagera
Comme un vaisseau qui prend le large,
Et dans mon coeur qu’ils soûleront
Tes chers sanglots retentiront
Comme un tambour qui bat la charge!
Ne suis-je pas un faux accord
Dans la divine symphonie,
Grâce à la vorace Ironie
Qui me secoue et qui me mord
Elle est dans ma voix, la criarde!
C’est tout mon sang ce poison noir!
Je suis le sinistre miroir
Où la mégère se regarde.
Je suis la plaie et le couteau!
Je suis le soufflet et la joue!
Je suis les membres et la roue,
Et la victime et le bourreau!
Je suis de mon coeur le vampire,
— Un de ces grands abandonnés
Au rire éternel condamnés
Et qui ne peuvent plus sourire!
cu suplimentul:
http://www.youtube.com/watch?v=Kl4wu_Yqjos
Peter Gluck
http://fleursdumal.org/poem/151
pentru anglofili e aici- vezi mai sus
Are cineva o traducere romaneasca maiastra?
Peter
PS Intrebarea asta poate sa para naiva dar ce dovada
formala, documentata, bine justificata exista ca Evul Mediu Intunecat s-a terminat si daca da, unde si cand?
Si daca da, atunci de ce NU???
Bibliotecaru
Chiar de acolo am luat şi eu poemul. 🙂 Este foarte greu de găsit şi nu l-aş fi scris de mână sub nici o formă :).
Există şi o traducere, a lui Necula Florin Danut.
Te voi izbi fără de grabă
Sau ură, precum un casap,
Aşa cum Moise a dat
În stîncă! Şi din a ta pleoapă,
Pentru-a îneca al meu deşert
Lacrimi voi face să ţîşnească.
Dorinţa-mi plină de speranţă
Pe plînsu-ţi va pluti încet,
Ca o corabie în larg
Şi sufletu-mi voi sătura
De-oftatul tău ce va suna
Ca un tambur ce dă asalt!
Căci nu sînt oare eu un fals
Al preacuratei Simfonii
Prin vrerea asprei Ironii
Ce muşcătoare e în glas?
Şi-n vocea mea e ţipătoare!
Şi-n al meu sînge doar venin!
Al unui condamnat la chin
Sînt o sinistră reflectare.
Sînt rană, un cuţit împlînt!
Obraz şi palma care dă!
Iar de sînt carne, eu sînt roată
Şi victimă, călău îmi sînt!
Vampir, din inima-i se-nfruptă,
Unul din marii-abandonaţi
La rîsul veşnic condamnaţi
Iar ei nu pot nici să surîdă!
Foarte bună întrebarea cu Evul Mediu… Aş fi şi eu interesant de un răspuns documentat. Chiar aş generaliza puţin întrebându-mi cine stabileşte când se termină o perioadă, când începe cealaltă, de ce se exclud una pe alta…