Home » Editoriale, General, Politice

Unde se ascund intelectualii!?

9 September 2009 1,521 views 95 Comments

Acest text a fost urmare a uneia dintre  foarte rarele bucurii produse de  privitul la televizor; într-una dintre zilele trecute l-am văzut pe academicianul Alexandru Surdu invitat la o emisiune de largă audienţă  pe post de… necunoscut; trist dar adevărat…

Emisiunea, de obicei groaznică, m-a ţinut lipită de ecran; bănui  că nu doar pe mine. Mie însă, mi-a venit un dor de intelectuali adevăraţi, care să spună lucrurilor pe nume şi să privească realitatea în ochi…

Textul nu este o bucurie; este un semnal de alarmă; intelectualii, mai ales din mai tinerele generaţii, nu se văd şi nu se aud; nu suficient.

“Lumea continuă să fie pe dos. În mod tradiţional, intelectualul are sarcina să definească limitele Puterii şi să denunţe încălcarea lor; sau doar să avertizeze despre pericolul ca un abuz să se întâmple. Să dea sfaturi politicianului cu privire la ce să facă şi mai ales ce să nu facă, poate fi pentru el încă un rol firesc. Astăzi am decis să se întâmple invers; politicianul să dea sfaturi intelectualilor. Nu este prima dată când îi chem în ajutor; lipsa intelectualului din spaţiul public a devenit cronică iar efectele se văd; nu asupra lor, asupra celorlalţi.

Nivelul discursului politic a decăzut mult şi continuă să o facă; fapte inacceptabile se petrec cotidian; şantajul a devenit un act public, ascultatul telefoanelor, o supoziţie implicită; faptul că mulţi intră în politică doar pentru maximizarea avantajelor personale sau ale apropiaţilor este aşteptarea comună, nu doar o nedorită stare de fapt… Neregula devine ceva obişnuit; nu miră şi nu indignează. Cel mai grav lucru este că de la situaţie obişnuită mai este doar un pas până la a fi considerată stare normală – adică regulă; regulă pe dos…

A spune că politicienii sunt în mod exclusiv de vină este incorect şi nu serveşte; un sistem nu se schimbă găsind vinovaţi, ci descoperindu-i hibele şi propunând soluţii. Intelectualii au aici partea lor de contribuţie, aşa cum absenţa lor, partea ei de vină. Cu o precizare necesară - intelectualul nu reprezintă vreo profesie care se atesta cu diplomă universitară; diplomaţi de toate felurile avem cu duiumul. Nu este nici stilul de viaţă „aristocratic” al celui îngropat în cărţi şi în trecut, ascuns în umbra prea întinsă a propriei imagini de sine. A fi intelectual este o stare de spirit şi o atitudine. Îl putem imagina drept posesorul unei gândiri critice şi lucide asupra lumii în care trăieşte şi un om angajat. Nu angajat la stăpân, căci ideile nu ar trebui să aibă stăpân, ci angajat în apărarea unor valori şi principii; cu orice risc. Zece porunci îi ghidează existenţa, indiferent de situaţie:

1. Nu linguşi Puterea; linguşeala îi este hrană! Astfel devine ea obeză şi excesivă.

2. Nu închide ochii; struţul are altă utilitate decât să denumească politici.

3. Nu-ţi pleca creştetul; săbiile nu au primit instrucţiuni să ierte supunerea oarbă.

4. Solidarizează-te cu cine are nevoie; atenţie, am spus nevoie; nevoi are şi Puterea! Nu ea are nevoie de sprijin, ci  cel discriminat, cel slab, sărac, minoritar…

5. Vorbeşte public! Tăcerea nu este de aur; chiar dacă ar fi, aurul nu este o valoare mai înaltă decât adevărul tău.

6. Nu minţi; sunt alţii capabili să o facă mai bine; dar nu mai bine decât îi poţi tu denunţa.

7. Nu confunda inteligenţa cu raţiunea; avem, oricum, tot mai multă inteligenţă şi tot mai puţină raţiune.

8. Ai curaj. Câştigul este totdeauna mai mare decât pierderea.

9. Angajează-te! Nu uita că eşti acarul istoriei; conducătorii sunt doar mecanicii locomotivei; mai recent, doar Acarul Păun.

10.Crezi şi trăieşte ceea ce spui şi faci! Artificiul intelectual de dragul spectacolului este trădare, nu performanţă.

In timp - de la Zola la Chomsky, de la Chaplin la Michael Moore sau Oliver Stone – intelectualii au fost urâţi şi temuţi de Putere; au fost ironizaţi şi ridiculizaţi, ca să nu se vadă ce pericol reprezintă; precum copilul inocent, ei strigă că împăratul este gol, descriu mecanismele prin care se întreţin dominarea, exploatarea şi alte rele pământeşti…

E ceva putred în România. Aici, ei sunt, sau iubiţi de Putere, sau nu sunt deloc. Ori poate noi nu-i mai recunoaştem. În trecut, o „vorbă de duh” spunea că, prinşi în lumea ideilor, nu ar fi capabili să parcheze nici o bicicletă; astăzi conduc maşini de lux la evenimente mondene… Cum să nu-i confunzi!? Dacă ştie cineva unde se ascund intelectualii, să-i denunţe! E mare nevoie de ei.

95 Comments »

  • Peter Gluck A spus:

    Ar fi excelent daca numai puterea/politicienii ar fi singurii care nu-i indragesc pe intelectuali. Intelectualii sunt acuzati in stil populist ca ar fi o elita si elitele-in afara de indivizii cu bani multi nu prea sunt compatibile cu o democratie inteleasa gresit- de fapt o mediocratie.
    Nu am vazut emisiunea dar din ce am gasit pe Internet (10 pentru Romania- 5 era OK) prima impresie a fost ca numarul invitatilor a fost prea mare, dar totusi dl academician a reusit sa spuna bine ce avea de spus.E un intelectual cu personalitate puternica- si de asta are tara nevoie.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Peter,
    Repet: intelectualul la care ma refer eu, cel care lipseste, nu are nimic in comun cu elitele care sunt urate. Intelectualul care lipseste este cel care sa poata fi iubit (sau macar apreciat, respectat, admirat) si urmat. Elitele urate or avea si ele vreo vina ca sunt urate, nu crezi!?

  • Peter Gluck A spus:

    Sigur ca elitele au o multime de bube- prima e aia ca exista. Dar nu prea vad cum ar putea fi un intelectual de tip Lupul Singuratic, astia se aduna in grupuri si discuta, sunt fiinte gregare- si gata elita.

    Chiar azi dimineata am citit un panseu cu iz anti-intelectualist: ” Educated don’t mean smart” Dupa ce am citit 10 de articole americane anti-intelectualiste, stiu cum sa interpretez asta.

    Apropo- vineri vine Michael Shermer la Cluj si vorbeste in cadrul unui simpozion evolutionist. Incerc sa ma duc si sa discut cu el.
    Omul vede ca noi suntem, grosso modo- o cripto-teocratie si nu va fi incantat. Unde au fost intelectualii nostri cand s-a intamplat asta- scoaterea evolutiei din scoala etc?
    Intelectual bigot e un oximoron, ori nu? Noi avem si de astia, pare-se.

  • Bibliotecaru A spus:

    Este bine că aţi văzut această emisiune, pentru că aş vrea să-mi lămuriţi o nelămurire. Domnul Surdu vorbea, la un moment dat, despre o instituţie care are ca obiect de activitate “normalitatea educaţiei”. Întrebarea mea este cum de absolut nici un partid nu a avut curiozitatea să ceară punctul de vedere al acestei instituţii înainte de a propune o lege a educaţiei? De ce oare Academia Română şi instituţiile afiliate ei, prin definiţie organisme de excelenţă, nu stau în mijlocul societăţii româneşti? De ce nici un partid politic nu apelează la expertiza acestor oameni atunci când caută diferitele soluţii de politică economică şi socială? Dacă puterea/politicienii nu iubesc intelectualii, cine să-i iubească astfel încât prezenţa lor să devină esenţială? Un cântăreţ mai dă spectacole private, un scriitor mai face jurnalism, un actor mai joacă într-o reclamă… unele elite pot ajunge VIP-uri prin activităţi colaterale care nu dau măsura talentului lor dar care îi propulsează un pic în viaţa socială românească în prezenţa unui vid al promovării valorii, ce poate face însă un Academician, poate prezenta o emisiune de tipul celor care testează fidelitatea partenerului? Politica are obligaţia, şi aş vrea să subliniez cuvântul obligaţie, pentru că nu vorbim despre o posibilitate, de a se folosi de vârfurile şi elitele sociale în cristalizarea deciziilor politice.

    În timp ce scriu aceste rânduri, la televizor o ştire spune cam aşa… “Traian Băsescu, copleşit de emoţii la dezvelirea bustului Reginei Maria”. Oare regina făcea strip-tease sub ochii măriţi ai preşedintelui sau ştirea este defectuos redactată. Adevărul este că televizorul face educaţia astăzi tuturor românilor şi nu membrii Academiei Române. Asta nu înseamnă că iert Academiei Române faptul că domnul Nicolae Manolescu nu a fost acceptat, o decizie greu de crezut, dar cumplit de adevărată.

  • Iceflame A spus:

    Eu cred ca Romania are foarte multi hiper-intelectuali rupti de realitatea vulgara a cotidianului,care,pe langa cultura,paine,apa si utilitati,inseamna si acel curaj de a intra in lupta,de a risca…
    De asemenea,avem multi neica-nimeni d.p.d.v.intelectual care au acest curaj,si,din pacate,se intampla ca acestia din urma reusesc sa devina notorii in viata publica,si,si mai trist,sa ne reprezinte pe toti,inlusiv pe cei din prima categorie.Parerea mea - 12 clase la seral+ bacalaureat luat din a treia incercare…
    Sunt constient ca situatia e mult mai complexa,dar,de la nivelul meu,cam asa se vede…

  • N. Raducanu A spus:

    Citind intrebarea din titlul acestui articol si stiind ca de cele mai multe ori pe bloguri se fac glume, mi-a venit sa raspund: Unde? Unul din ei e pe blogul lui N. Raducanu, intitulat “Intelectual”! Dar citind apoi textul, mi-am dat seama ca tema e serioasa si ar merita sa reflectam cu voce tare la intreg decalogul supus discutiei de autoare. Si sa precizam ca este vorba de intelectualul de stanga, caci putine din cele zece porunci se potrivesc intelectualului de dreapta. In felul acesta Bibliotecaru’ nu ar mai fi chinuit de neacceptarea lui N. Manolescu in Academia Romana. Intentionez deci sa fac unele consideratii asupra problemei comentand articolul chiar in CRONICA ROMANA.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Domnul N. Raducanu,
    Nu ca ar fi primul caz in care comentariul depaseste “opera”, dar mi-am permis sa-l adaug aici pentru a fi citit si de prietenii nostri…

    “Am citit cu placere articolul d-nei Gabriela Cretu. Este rar sa intalnesti pe cineva cult si inteligent, care refuza a se lasa dus de curentul azi la moda in compozitia caruia intra o buna doza de anticomunism, o zdravana masura de snobisb elitist vest-european, un varf de cutit de admiratie pentru tot ce e american si dispret cat cuprinde pentru tot ce e romanesc.

    Tema abordata insa de autoare este insa vasta si ea ridica cateva intrebari :
    • Ce este in fond un intelectual ?
    • Pentru ca intelectualul sa-si pastreze constiinta neintinata (sau macar pentru a nu regreta amarnic atitudinile anterioare) se impune ca el sa fie apolitic ?
    • Daca totusi el consimte a se implica in politica, care ar fi principiile morale dupa care ar trebui sa se calauzeasca ?

    Sa examinam pe rand punctele de mai sus.

    1) Termenul “intelectual” are peste o suta de ani vechime, el fiind utilizat pentru prima oara de Clemenceau intr-un articol din ziarul sau “L’Aurore” la 23 ianuarie 1898 cand a scris : “Nu este semnificativ ca toti acesti intelectuali, veniti din toate colturile orizontului, se strang in jurul unei idei ?”. Ideea era apararea lui Dreyfus. Termenul a fost imediat insusit, pana atunci expresia folosita fiind “homme de lettres”. Un timp s-a considerat ca toti cei «cititi», cei cu o profesie nemanuala, nu numai in domeniul creatiei, ci si in cel al educatiei, informatiei etc. pot fi considerati intelectuali. Apoi s-a cristalizat insa criteriul dupa care intelectualul nu se defineste prin ceeace este (functie sau statut), ci prin ceeace face, prin interventia sa pe taramul politicii. Iar de aici decurg unele trasaturi distinctive ale lui :
    Interventia intelectualului trebuie sa fie manifesta, adica el nu e doar omul “care gandeste”, ci omul care comunica o gandire. In aceasta ipostaza el vrea sa-si castige aderenti, pornind de la ipoteza ca ideile conduc lumea si ca forta lor de punere in miscare a societatii e in legatura cu intensitatea convingerii si cu calitatea celui care le exprima. De aici rezulta ca intelectualul e un fel de misionar, ce uneori poate deveni chiar un martir al marilor principii. Asa l-a vazut inca la 1927 Julien Benda care in “La trahison des clercs” considera ca un intelectual se recunoaste dupa “atasamentul sau fata de puncte de vedere abstracte, dupa dispretul fata de imediat, dupa un echilibru suveran intre intransigenta in principii si lipsa de pasiune conjuncturala”. O versiune mai radicala a acestui portret face din intelectual incarnarea spiritului critic, cel ce se ridica impotriva conformismelor, cel ce este impotriva ordinei stabilite in societate, incapabil de concesii si devenind astfel un fel de judecator al timpului sau. Totodata insa intelectualul este un om al spatiului cultural, creator sau mijlocitor de idei, producator si consumator de ideologie, totul determinat de o vointa individuala. A fi intelectual nu e deci o simpla categorie socio-profesionala (un medic, un inginer, un economist etc. nu sunt doar prin formatia lor intelectuali) si nici un personaj ireductibil al scenei politice. Ansamblul celor ce intra in aceasta categorie nu formeaza un tot organic, un grup omogen, o putere solidara, complice, indiferent de divergentele ideologice aparente.
    Mihail Ralea afirma in schimb ca intelectualul trebuie sa fie in primul rand un om inteligent, adica sa posede cele patru caractere esentiale ale inteligentei definite de A. Binet : o perceptie justa si rapida; o directie a gandirii (adica plan si ordine in judecata); cenzura critica, adica capacitatea stabilirii de valori prin compararea alternativelor ; putere de inventie, adica capacitatea de prelungire a celor deja cunoscute, prin alte mijloace. La care Ralea mai adaoga comprehensiunea si obiectivitatea, adica recunoasterea ca posibil si a altui mod de a vedea lumea decat al sau propriu. “Omul inteligent este acela care nu confunda niciodata punctele de vedere, ceeace exclude obsesia, ideea fixa, sistemul monoton de gandire “ scria Ralea.
    Dupa J. P. Sartre, o caracteristica a intelectualului este spiritul de nesupunere si luciditate. “Un om nu e nimic daca nu contesta. Totodata, el trebuie sa fie si fidel la ceva. Pentru mine un intelectual asta inseamna : cineva care este fidel unui ansamblu social si politic, dar care nu inceteaza de a-l contesta. Se intampla desigur sa apara si contradictii intre fidelitatea si contestarea sa, dar asta e un lucru bun, este o contradictie fructuoasa. Daca insa exista fidelitate fara contestare, atunci omul nu mai e liber”.
    La randul lui Regis Debray (filosof si profesor de mediologie, termen inventat chiar de el) sublinia ca intelectualul nu este doar cel ce gandeste lumea, ci si cel care are puterea de a transmite celorlalti gandirea sa despre lume, care are deci capacitatea de a-si face ideile cunoscute. El este de parere ca in Franta sunt putini intelectualii care accepta sa spuna raspicat adevarul la televiziune, “deoarece adevarul raneste, loveste in interesele si iluziile in care ne scaldam cu totii. Un intelectual care are un mare succes de public, este cel ce spune ceeace oamenii doresc sa auda, desi o stiu deja ; in consecinta el nu mai este un intelectual veritabil”.

    2) si 3) Nu cred ca ar fi bine ca intelectualul roman sa adopte retragerea in turnul de fildes, facandu-si cunoscuta prezenta in societate doar prin productia pur literara , artistica, filosofica etc. E drept ca intr-un interviu, Eugen Simion, fost presedinte al Academiei Romane, spunea : “Politica nu a fost si nu este pentru mine o prioritate. Nu-mi place sa fac politica si nici politicul sa se amestece in toate. Mai ales nu-mi place ca el sa se bage acolo unde nu-i fierbe oala : in domeniul artei si al creatiei in genere. Cand se baga, e un dezastru : strica toate ierarhiile, introduce confuzia de valori, sminteste bunele randuieli ele creatiei. Admit ca politica e necesara si ca sunt oameni politici de isprava. Dar parca tot mai multi sunt cei care, prin politica, vor sa capete ceeace nu merita si uneori reusesc. Eu zic ca cine se decide sa intre in politica sa se pregateasca pentru jertfa. Sa accepte si esecul, nu numai triumful.” Odinioara, la noi , dar si in alte tari, una din datoriile de onoare ale oricarui scriitor ce nu considera ca vocatia sa se reduce doar la simplul divertisment al cititorului, era sa ia, cu condeiul lui, apararea celor multi si oropsiti. A desvalui nedreptatile cele mai strigatoare ale unei societati imperfecte, a pune la stalpul infamiei pe cei ce asupresc fara mila muncitorul, taranul, micul functionar, pe cei ce smulg painea de la gura copiilor infometati, ce constrang femeile la prostitutie, iar pensionarii la sinucidere, era nu numai mesajul operei lui Ch. Dickens, Lev Tolstoi, Upton Sinclair, Emil Zola, ci si al lui M. Sadoveanu, L. Rebreanu, I. Al. Bratescu-Voinesti, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Geo Bogza s.a (pentru a ne referi numai la opera lor antebelica). Dar si astazi scriitori ca Umberto Eco, Saramago, Günter Grass, Nadine Gordimer, unii dintre ei laureati ai premiului Nobel, nu se sfiesc sa isi afirme opiniile politice, uneori radicale.
    Cum se face oare ca la noi aproape a disparut aceasta traditie a scriitorului umanist, desi la tot pasul se intalnesc abuzuri tipatoare, inegalitatea este in crestere, iar mizeria cuprinde largi categorii ale populatiei ? Explicatii se pot gasi, dar nu si o scuza pentru lipsa “sirei spinarii” celor care isi negociaza in public destul de jos autoritatea numelui, uitand ca in fond reprezinta un fel de constiinta a natiunii.” (N. Raducanu, Cronica Romana)

  • Iceflame A spus:

    Frumos domnule Raducanu,frumos.Si adevarat…

  • ileana A spus:

    Domnu’ Peter,mi se face rau cind vad asa o tocana.Poate citeste vreun fost elev al Gabrielei,stapin pe mai mult decit logica elementara si se cruceste de asemenea iubitori ai lumii ideilor care nu opereaza cu minime distinctii intelectuale.Sau nu vor s-o faca, de dragul unor termeni,precum <>.Ce este domnul acela care va veni la Cluj?Vorbiti ca in <> de Gogol.Vine o instanta suprema care e nemultumita de orientarea noastra teocratica… bigota…Singura speranta este ca n-ati dat inca bacalaureatul.La ce ajuta privirea asta vesnic condescendenta la adresa natiei? E putin caraghioasa ,ca o criza acneica.Puneti mina pe carte,ca daca se cronicizeaza aroganta pe fond de ignoranta -e primejdie mare .

  • ileana A spus:

    a se citi la primele paranteze care s-au vrut ghilimete, cuvintul cripto-teocratie.Iar la al doilea rind de paranteze, a se citi : Revizorul

  • gabicretu (author) A spus:

    @Ileana,
    Esti suparata pe viata in asta seara sau e o neintelegere la mijloc!? Atat mi-ar mai trebui! Sa fi creat un spatiu virtual in care prietenii mei sa se certe…
    Iar Peter este perfect coerent in acest caz (si de vreo cincizeci si cinci de ani, de cand si-a dat bacalaureatul); doar ca, poate, exprima idei pe care nu le impartasesti… Viziunea stiintifica este o viziune cel putin la fel de intemeiata asupra lumii ca si cea religioasa. Eu sau Peter (ca om de stiinta ce este) credem ca e mai intemeiata; tu poti gandi diferit dar nu e motiv de violenta verbala.
    Te-ai constituit, fara sa vrei, in argument pentru laicitate si separarea clara a bisericii de stat; uite ce se intampla cand nu se intampla…

    @Biblio,
    Intrebarea era retorica, banuiesc. Exista Institutul de Stiintele Educatiei; exista si alte institute. Lipseste viziunea politica integratoare si ideea ca lucrurile trebuie facute cu sens. Cel mai adesea sunt facute ca sa fie facute (inclusiv finantarea celor 60 de institute ale Academiei, care produc cunoastere de dragul cunoasterii…)
    @Peter,
    Intelectualul meu este cel functional intr-un sistem democratic; acolo s-a si nascut ca personaj (Zola, afacerea Dreyfus); nu are mai nimic in comun cu “elitele” din sistemele aristocratice. Critica antielitista se refera la acestea din urma; acolo apartenenta la casta este conditie si garantie a valorii, nu valoarea conditie a accesului in casta. Atentie! se face de multe ori confuzie in acesta privinta…

  • Bibliotecaru A spus:

    @ N. Raducanu

    Eu nu cred că putem vorbi despre un intelectual de dreapta sau de stânga pentru că ar trebui să construim soluţii unice pentru intelectuali, ori tocmai generalitatea sa oferă intelectualului un statut special. A spune intelectual de stânga sau intelectual de dreapta este ca şi cum ai spune actor de comedie. Un actor adevărat poate juca şi dramă şi comedie şi roluri de compoziţie. Sigur că da, un intelectual poate îndeplini un rol de stânga sau de dreapta, fără discuţie, dar nu capacitatea sa îl sileşte la asta, ci o alegere.

    Logica pe care mi-am construit mirarea neacceptării domnului Nicolae Manolescu în academie este următoarea:
    - Înainte de a fi Academia Română, organizaţia academiei se numea Societatea Literară Română şi avea drept principal obiect de activitate Limba şi Literatura Română.
    - Cultivarea şi promovarea limbii şi literaturii române este un obiectiv principal al academiei stabilit prin statut.
    - Nicolae Manolescu este autorul celei mai ample lucrări contemporane relative la istoria literaturii române, “Istoria critică a literaturii române”.
    - Nicolae Manolescu a fost susţinut de fostul preşedinte al academiei, dl. Eugen Simion, care actual ocupă funcţia de preşedinte al secţiei de literatură şi lingvistică.
    - Dl. Manolescu a obţinut 24 de voturi pentru şi 15 împotrivă, foarte aproape de acceptare.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Circulă o anecdotă despre domnul Ford, inventatorul primei linii de asamblare automobile. Se spune că plătea nişte “deştepţi” să stea într-un birou, fără să ceară nimic de la ei. Cineva l-a întrebat, cu mirare, cum de plăteşte oameni care să nu facă nimic. Se spune că dl. Ford ar fi răspuns aşa.

    - Dacă măcar unul dintre ei face o invenţie pe an, invenţia îmi va aduce un profit de sute de ori mai mare decât mă costă să-i ţin pe toţi în birou.

    Morala? Nu vă îndoiţi niciodată că acea cunoaştere de dragul cunoaşterii îşi scoate banii înmiit atunci când există un manager destul de deştept să citească printre rânduri şi să folosească ceea ce cercetătorii descoperă şi inventează. Tare îmi este teamă însă că avem la conducere destui oameni care habar nu au care este diferenţa dintre invenţie şi inovaţie, dar îşi dau cu părerea lor politică despre domeniul cercetării. Am privit astăzi cum domnul preşedinte povestea magistraţilor ce şi cum trebuie să facă, cu aerului că este singurul om care cunoaşte cu adevărat singura normalitate posibilă în justiţie, după care a spus senin:
    Traian Băsescu: Doamna Bărbulescu, vă pot da un răspuns, habar nu am cum arată statutul dumneavoastră.”

    Poate că ar fi cazul ca politica să se concentreze pe politică, cercetătorii pe cercetare şi fiecare să facă ceea ce ştie să facă.
    Războiul în domeniul educaţiei care se tot duce de ceva timp are o cauză politică, anume că nu s-a plecat de la ceea ce vrem să obţinem, ci de la cum vrem să obţinem ceva. Ori cât timp nu ştii care este produsul finit, adică ceea ce este obţinut la final, pe mine nu mă duce capul cum se poate construi un plan de execuţie.

    Eu cred că specialiştii ar fi trebuit să stabilească ce anume se doreşte obţinut din educaţie, apoi specialiştii ar fi trebuit să stabilească cum se poate obţine acel produs finit şi, în final, Parlamentul să reglementeze totul printr-un pachet de legi care să pună în armonie sistemul stabilit cu sistemul legal. Pentru mine este evident că Legea Educaţiei s-a dat exclusiv pentru numele celui care patronează forma brută a legii, respectiv Miclea vs Andronescu. Şi s-a mai dat şi pentru “afacerea” celor 500 de euro, cam 100 milioane pe an.

  • ileana A spus:

    Gabi,nu e nici vina si nici meritul meu ca domnul om de stiinta are un aer foarte tinar.Iar in ce priveste cearta ,aceasta nu e decit un copilas , comparativ cu marile revolutii, in plus e un ferment al ideilor bune.Prea multa liniste e paralizanta in spatiul asta virtual in care nu se intilnesc decit niste nume.Imi place sa le stirnesc si sa le determin sa se impieliteze putin.Mai ales ca eu n-am nici o treaba politica pe-aici. Ma joc, fascinata de cosmosul acesta care este blogul :trimiti un semnal ,dar nu faci decit sa accentuezi singuratatea prin ecou.
    Si apoi ce situatie !Sa ma trezesc in mijlocul unei dezbateri fundamentale,ca un iepure surprins de faruri.Am sa spun totusi ce cred :e o lupta dramatica in care argumentul credintei (sau al nevoii de reper metafizic)a fost dizolvat demult .Iar acum se cauta a se pune la colt institutia Bisericii care irita pe cei care o vad ca pe o forma fara continut,dar de o dimensiune colosala si primejdioasa:cripto-teocratie.
    E o misiune mult mai usoara pentru o fiinta religioasa a admite conceptia evolutionista ,decit ii este unui darwinist sa primeasca revelatia divina .Omul incorporeza maimuta ,si ,cu deosebire, Dumnezeu il incorporeza pe Darwin.Nu si invers.Dar nu asta e problema gindirii de stinga .Gindirea de stinga a minat integritatea spirituala a omului,iar acum in mod firesc vrea sa indeparteze molozul,iar Biserica ii sta in cale ca o fantoma a trecutului .Dumnezeu sa ma ierte ,iar voi , cei care veti citi , sa n-o luati ca pe un atac la persoana .

  • Peter Gluck A spus:

    @Ileana Desigur ca iau acuzatia de imaturitate - si intelectuala- ca pe un compliment. Singurul lucru care ma supara este ca intrebi cine este Shermer- in era Internetului pui numele pe Google, Yahoo! Bing sau alt motor de cautare si te lamuresti mintenasi.
    Vizita lui la noi, intrebarile care i s-au pus, ce a raspuns, ce a comentat lumea sunt la:
    http://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-6129947-video-scepticul-michael-shermer-fost-socat-cat-multe-referiri-religie-sunt-manualele-scolare-din-romania.htm
    In materialul anterior, tot pe HotNews i-am pus si eu o intrebare - referitor la negateism- vezi “negatheism”
    pe Google. Prea tarziu, nu a apucat sa raspunda.
    Probabil cunosti termenul de meme (Dawkins)- cu cele religioase nu se poate discuta. Vezi de exemplu pe http://www.reddit.com, la atheism.
    Eu am un prieten care e pastor de mare succes, cunoaste Biblia (multi se lauda cu asta dar nu o cunosc) si,
    periodic, discutam in contradictoriu despre Geneza, caderea omului in pacat, dinosaurii (vreo 1700 de specii
    descoperite pana acum) pe Arca lui Noe etc. Sunt de fapt monologuri perfect paralele- camila trece cu mai mare gratie prin gaura acului decat ne schimbam noi ideile. Deci si o discutie pe tema asta aici, cu tine nu ar avea eficienta si finalitate.
    Necazurile apar atunci cand acest paralelism este incalcat, cei care invata si isi insusesc creationismul si/sau ID in scoala- nu vor intelege biologia niciodata,
    si modul lor de gandire va fi deformat, logica si ratiunea, gandirea critica le vor fi afectate. Nu trebuie sa vina Michael Shermer la noi ca sa constate asta.
    Ma bucura aceasta discutie despre Intelectual si sper ca vom face progrese in intelegerea situatiei si a misiunii sale. Eu am vorbit despre intelectuali in revista mea Info Kappa care ii roaga pe cititori sa NU intrebe inainte de a cauta in Web.
    Ileana, mi-ai face onoare si placere daca ai citi ce am scris in http://info.kappa.ro No 213 si 214. A fost de mult, acum scriu No 368 a acestui saptamanal pe o tema
    cam ingrata si greu de regasit- Armonia.
    Un fel de P.S. - prietenul si consultantul meu in probleme de teologie face distinctie intre Religie si Credinta si pentru asta il simpatizez mult.

  • ileana A spus:

    @Peter Gluck,in lumina diminetii imi apareti ca un om cu umor si fara orgolii desarte .Asta va pleda in favoarea Domniei Voastre la Marea Judecata.

  • Peter Gluck A spus:

    @Ileana: Multumesc mult! Si eu m-am gandit la asta cand in Info Kappa 299 despre Descoperiri am scris:

    “Un simptom al mortii cuiva, la fel de sigur ca oprirea inimii, incetarea respiratiei, non-functionarea totala a creierului (dar ceva mai greu de observat) este acela ca respectivul inceteaza sa mai faca descoperiri. Desigur imediat dupa ce a murit mai face una- si ce n-as da sa vad mutra acra si disperata a unui ateist care moare si descopera ca exista Dumnezeu, iar el este in drum spre focul cel vesnic ca pedeapsa pentru necredinta lui! Dar nu e singura descoperire post-mortem posibila. Trebuie sa speram ca existenta este intradevar aceea meritocratie in doua etape (una dureros de finita si una infinita) pe care o promit religiile lumii. In caz contrar, numarul de descoperiri deceptionante post-mortem a fost, este si va fi mult mai mare decat in cazul mini-minoritatii de necredinciosi.”

    Ma bucura sa am un avocat al apararii- atunci si acolo.

    Am o rugaminte nu ma domni! Pe interne vorbim numai la pertu. Gabi a gresit grav cand ti-a spus ca am dat bacu’ acum 55 de an fiindca asta a creat impresia gresita ca as fi batra. Gabi nu a tinut cont ca am terminat cu 10 (zece clase) deci nu sunt inca asa de in varsta. Alzheimerul e une autre chose- trebuie ignorat.

    Si acum hai sa ne focusam (ce americanism dizgratios!)
    pe problema de miez pusa de Gabi: “Unde se ascund intelectualii?” Poate, imi sugereaza Sherlock Holmes,
    problema NU e bine pusa si ar trebui sa intrebam:”Cine ii ascunde pe intelectuali?” Cum ii ascunde e clar, metaforic vorbind- ii tine cu capul sub apa pret de vreo 10 minute, ceea ce ii disciplineaza satisfacator.

  • Bibliotecaru A spus:

    Cunoaşterea este un păcat la două capete. Mai întâi se naşte îndoiala, conştiinţa, începe cunoaşterea binelui şi răului, adică apare păcatul însuşi. La celălalt capăt este iar un păcat pentru că nimeni nu poate atinge limita cunoaşterii, nimeni nu poate ajunge în zona perfecţiunii, spiritul este lăsat fracturat, incomplet, flămând. De aceea sunt fericiţi cei care nu caută să cunoască pentru că sunt cei fără de păcat. Iată deci cum apare paradoxul, cu cât ştii mai mult din Religie, cu atât Credinţa este pusă la încercare, cu cât avansezi pe calea cunoaşterii, cu atât păcatul este mai mare.

    Pentru a fi complet în argumentaţie, trebuie să spun că există o cale de cunoaştere care nu necesită cercetare, o cunoaştere subtilă, a revelaţiei, dar aceasta nu mai este umană, ci divină.

  • Peter Gluck A spus:

    Multumiri celor care au lansat aaici idei remarcabile despre intelectual.
    Ma gandesc la virtutile si valorile intelectuale- poate ar trebui sa completam si sa reformulam, in parte decalogul din primul mesaj. Virtutile si valorile intelectuale ca:
    - gandire independenta, obiectiva, critica, sistemica, sceptica, deschisa (asta include lipsa de vulnerabilitate fata de gandirea de grup- inclusiv! cea a elitei- pot da exemple demoralizante de intelectuali
    in mars cu vremea- de la marginea dreptei la limita stangii), nimeni nu e imun la legea a II a a lui Cipolla;

    -integritate, oroare de compromisuri, curaj, spirit de dreptate, umanism superior care include empatia activa fata de cei aflati pe pozitiile inferioare, saraci, in suferinta (poate aici se poate diferentia stanga de dreapta), lipsa de entuziasm fata de Extremistan (vezi
    IK 340- Lebada Neagra- despre cum se nasc extremistii-
    e o alta problema-a m vorbit chiar acum in “ceva foarte daunator” leagt de gandirea de grup. Pe urma implicare sociala, cautarea de Solutii pentru marile probleme
    scarnave ale omenirii si/sau tarii.
    Intelectualul- desi nefericitul de Adam de abia a gustat din fructul cunoasterii- are capacitatea pragmatica de a deosebi Binele de Rau si il ajuta pe cel dintai si da cu pumnii si cuvintele in cel de al doilea. Cu pricepere, fara ura dar si fara mila. Exista un tratament standard pentru Hydra din Lerna.

    Mai revin- inainte de masa eu sunt dedicat vanatorii de linkuri pentru rubrica de Cautare a revistei mele- caut ace micute intr-un car de fan asortat cu spini.

    Scuze pentru typouri- efectul multi-taskingului.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio: mesajul pe care l-ai postat a aparut in timp ce il scriam pe al meu..
    Ma confesez- nu am inteles niciodata conceptul de pacat in forma sa transmisibila pe orizontala si pe verticala. Cu el pornesti ca perdant din start, desi personal nu ai facut nimic rau. E ceva prea subtil pentru mine.

    Poti gasi multe idei, din pacate blasfemiatoare si lipsite de respect- spuse de neurostiinte despre revelatii,satori, experiente mistice. E trist si ingrijorator, revelatiile si miracolele sunt atat de utile.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Scurt!
    Pentru mine, intelectual de stanga este o expresie pleonastica iar intelectual de dreapta, contradictie in termeni. Pentru cei de dreapta putem folosi elite, oameni de cultura, creatori, etc. Intelectual este un termen socio-politic.

  • Alpert A spus:

    As dori sa cunosc si eu pe cine putem considera intelectuali de stanga in Romania si in ce fel poarta ei o dezbatere ideologica cu intelectualii de dreapta. Stiti un exemplu de dezbatere intre grupul intelectualilor de stanga si grupul intelectualilor de dreapta? :-)

    Aceasta observatie o fac in spiritul regulii 9: “Angajează-te! Nu uita că eşti acarul istoriei; conducătorii sunt doar mecanicii locomotivei; mai recent, doar Acarul Păun.”

    Va propun sa imi spuneti o tema care ar pune pe jăratic tabara intelectualilor de dreapta din Romania. Deci nu o tema de mijloc, calduta, care sa permita puncte comune, ci una care sa delimiteze clar taberele.

    Am si o sugestie pana va mai ganditi: “Şi după Keynes?”

  • Peter Gluck A spus:

    @gabi: imi place ideea stanga-dreapta. Totusi intelectualul trebuie sa fie bine temperat.

    Just FYI, dragi prieteni: am fost la conferinta lui Michael Shermer re cartea sa ” DE CE CRED OAMENII IN BAZACONII-Pseudostiinta, superstitii si alte aiureli ale vremurilor noastre” Vorbeste bine, simpatic, entuziast. Conferinta prost organizata, publicul nu a putut pune intrebari. Boala veche, ani de zile am luptat ca unele reviste de chimie sa nu mai fie scrise
    pentru autori ci pentru cititori, iar conferintele sa fie si pentru auditoriu nu numai pentru organizatori si pentru vorbitori.
    Desigur am vorbit cu Shermer si il voi putea intreba via
    e-mail tot ce vreau. In primul rand, e sceptic si cu privire la viitor? )(Scuze ptr acest intermezzo).
    Voi citi cartea si o voi prezenta in IK- e pe un diapazon destul de larg, dincolo de de disputa stiinta-religie.
    Avem inselaciunea si auto-inselaciunea in genele noastre- oare?

  • gabicretu (author) A spus:

    @Alpert,
    Intrebarea nu era “Unde se ascund!?”. Daca stiam, mai intrebam!>
    A fost un fel de dezbatere a surzilor cu vreo cativa ani in urma, pe cand Dragos Bucurenci o facea pe intelectualul de stanga; cu elitele noastre, se intelege. O poti gasi pe net…
    Propunerea!? O tema “teoretica” - egalitatea
    A propos de Keynes, parerea mea e clara. Din momentul liberalizarii totale a capitalului politicile sale nu mai sunt aplicabile; se pot aplica, dar nu mai avem garantia eficacitatii pe care au avut-o initial.
    De aceea un raspuns la intrebarea propusa este chiar necesar.
    Iertare, am raspuns la intrebarea cu Islamul dar nu asa cum as fi vrut de nuantat; am sa postez ce-am scris asa cum e…
    @Biblio,
    Eu vad cunoasterea ca un factor activ; in acest sens e pacat (sic!) sa se produca studii academice pe care nu le foloseste nimeni. Ma gandesc ca or fi si unele aplicate, care-si pierd valoarea in timp…
    @Peter,
    Eu am pierdut conferinta (a fost si la Universitatea din Bucuresti, miercuri, dar am uitat ora…)

  • Alpert A spus:

    “O tema “teoretica” - egalitatea”
    Egalitatea de sanse sau egalitatea in drepturi? :-)

    Oare de ce PSD-ul nu produce teoreticieni de stanga sau mai vag- intelectuali de stanga? Nu ar fi aceasta o solutie pentru iesirea din starea aceasta de plictis care indeparteaza publicul larg de politica? Oare discursurile ideologice venite fie dinspre stanga, fie dinspre dreapta si-au trait traiul?

    De ce nu a fost PSD-ul capabil sa provoace prin intelectualii sai, elitele de dreapta din Romania la un duel? Sau alunecarea spre populism a partidului merge mana in mana cu promovarea oamenilor de tipul lui Vanghelie spre pozitii centrale si divizarea electoratului numai pe motiv de simpatie sau antipatie fata de un perosnaj politic sau altul?

    Ca sa fierbi un ou intai iti trebuie apa. Insa atat nu este suficient. Trebuie ca apa sa mai dea si in clocot. Noi avem apa in ibric dar nimeni de 20 de ani nu a dat drumul la foc. Clasa noastra politica sufera de neimplicare iar oul (societatea ) s-a stricat in 20 de ani, saturandu-se de discursurile sforaitoare din 4 in 4 ani despre “programele care vor da apa in clocot”. Din acest motiv nu mai vine lumea la vot. Oamenii care pot sa aprinda focul (intelectualii politicieni) lipsesc. Raman revolutille de pahar facute de un Bucurenci…

  • gabicretu (author) A spus:

    @Alpert,
    Intelectualii se “produc” singuri. Ceea ce poate face un partid este sa nu-i oculteze, să nu-i împiedice…
    Discursurile ideologice nu există la noi! Nu, oficial, public. Poti, uneori, să deduci nişte supoziţii implicite şi atât! Ele sunt însă necesare; altfel, cum ar înţelege omul ce alege (exceptând criteriul simpatiilor, antipatiilor)?

    Egalitatea de şanse este un non-sens, un concept vid de conţinut (şansă înseamnă noroc, întâmplare favorabilă; ţine de aleatoriu, necontrolabil, hazard; cine ar putea garanta norocul!?)

    Egalitatea în drepturi este o imposibilitate într-o lume deja ierarhizată şi pe un Pământ deja apropriat bucăţică cu bucăţică…
    Eu vorbeam de egalitate…

    Cum spuneam mai sus, intelectualul în sensul socio-politic s-a născut în democraţie; noi suntem încă în feudalism… Reciteşte sau citeşte textul meu România.Secolul 21.

    A propos, faptul ca librariile Humanitas refuză să-mi primească la difuzare cărţile, deşi editorul are contract cu ei demult, este parte dintr-o confruntare care mocneşte dar nu face flacără, ca să folosesc metafora de mai sus!?

  • Bibliotecaru A spus:

    Păi nu este cunoaşterea primul păcat biblic?

    Geneza, Capitolul 3
    1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?”
    2. Iar femeia a zis către şarpe: “Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
    3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
    4. Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri!
    5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
    6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
    7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
    8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
    9. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: “Adame, unde eşti?”
    10. Răspuns-a acesta: “Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”.
    11. Şi i-a zis Dumnezeu: “Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?”
    12. Zis-a Adam: “Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat”.
    13. Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: “Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: “Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat”.

    Este evident că nu încălcarea interdicţiei a fost un păcat, de altfel nici Adam şi nici Eva nu puteau conştientiza interdicţia cât timp nu fuseseră niciodată pedepsiţi pentru neascultare. Iar este evident că Dumnezeu a identificat păcatul nu pentru că ar fi ştiut că cei doi au mâncat de fructul oprit, ci din manifestarea lor de a cunoaşte bine şi răul, respectiv din faptul că ei cunoşteau faptul că nu este bine să fie neîmbrăcaţi.

    Atunci când omul nu cunoaşte nimic, nu are responsabilitatea cunoaşteri. Acesta este sensul pe care îl aplicăm atunci când considerăm că tinerii nu sunt vinovaţi de faptele lor pentru că nu au posibilitatea de a discerne între bine şi rău, ba chiar juridic trebuie să ai capacitatea de a discerne pentru a fi pedepsit, ori ce vârstă ai avea. Prin cunoaştere omul începe să suporte povara lucrurilor cunoscute, indiferent dacă această cunoaştere înseamnă structura valorilor morale sau principiul inerţiei. O dată ce cunoaşterea îţi dezvăluie înţelesurile lumii cunoscute de oameni, nu mai poţi acţiona împotriva lor fără a activa o stare de conflict interior, de vinovăţie, adică păcatul.

    Poate ar mai trebui să spun că păcatul are două dimensiuni ale conştientizării, pedeapsa încălcării interdicţiei (aceasta este legată de frică) şi, cea de a doua dimensiune, părerea de rău (care poate fi un regret direct sau un regret născut din aplicarea pedepsei). În afara pedepsei ne aflăm în cazul doamnei Udrea care spune că în Constituţie nu existe pedepse şi nimeni şi nimic nu te poate condamna dacă o încalci, respectiv dacă îţi baţi joc de comisia parlamentară. În afara părerii de rău, situaţia este mai complexă dar uşor de intuit, aşa că nu mai insist.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio: Personal, dar strict personal fara pretentia de
    a convinge pe cineva cred ca marele si greu reparabilul
    pacat a fost ca Adam, si desigur, Eva au mancat foarte putin din fructul cunoasterii si consecintele nefaste ale acestei gafe lovesc omenirea si azi. Nu pricep cum cunoasterea poate fi un pacat si ignoranta o virtute… dar de gusturi nu se discuta.

    Binele si Raul, fiind gemeni siamezi mai tot timpul si mai peste tot, nu sunt usor de diferentiat.

    De vreo doi ani am scris despre solutia acestei probleme- ingemanarea Binelui cu Raul:

    Surgery Dilemma
    Due to the complexity and inner contradictions of human affairs,Good and Evil are siamese twins, joined together at birth, in an unfortunately intricate way.

    It would be advisable to separate and save the virtuous child, Good.

    Two famous Surgeons called to perform this operation have very different solutions:
    Religion says a great, but non-vital part of Good’s brain has to be sacrificed, Science wants to do the same with Good’s heart and replace it with a non-human heart.
    A great problem, a real dilemma- the strange thing is
    that it was solved so many times!

    Adevarul este ca Stiinta nu cere sacrificarea sentimentelor omenesti ci dimpotriva.Cel ce cauta, cel curios, cel ce adapteaza si nu numai se adapteaza, cel ce nu pune limite Intrebarilor sale, Homo Discontentus e om bun.

    Cazul Elena Udrea nu are legatura cu asta. Ea crede si are dovezi ca misiunea comisiei nu este s-o judece ci s-o execute si si-a stabilit o strategie pe aceasta baza.
    Crede ca altfel te porti cu judecatorii si altfel te porti cu calaii. Comisia asta, la fel cu alta care a esuat istoric au in comun (si) presedinti care sunt campioni ai declansarii reactiilor negative. Dar refuz sa discut despre cazul Udrea in continuare.

  • Alpert A spus:

    “Ceea ce poate face un partid este sa nu-i oculteze, să nu-i împiedice…”

    Eu as spune altfel: ceea ce poate face un partid este sa ii sprijine, sa nu-i impiedice. Sa ne amintim de Cercul De Editura Socialista sau de Editura Partidului Social-Democrat. In Italia (de ex.) era cunoscuta “Feltrinelli Editore” a lui Giangiacomo Feltrinelli (marxist). Daca intelectualii in formare nu au resurse, nu au de unde alege, vor opta mai mult ca sigur pentru ganditori de tipul: Tutea sau Noica (prezentanti ca Unica-Sursa-a-Adevarului). Plesu mananca si el o paine din apararea Unicelor-Idei-Adevarate iar Liiceanu e un Feltrinelli de dreapta. De ce nu finanteaza Negoita o editura de stanga? :-)

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck

    Păi eu spun exact contrariul, anume că Binele şi Răul nu există decât ca percepţie a păcatului. În lipsa păcatului Binele şi Răul sunt non-obiecte. Păcatul ia un nimic, notat cu 0, şi îl desparte în contrarii cuantificate, +A şi -A. Din nimic, nu se poate crea materie, doar materie şi anti-materie.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio: inteleg ce vrei sa spui, dar problema e urmatoarea: in teorie, pacatul e un lucru subtil. In practica, pacatule usor de definit omeneste gandind, e sa faci ceva rau, direct sau indirect semenilor tai. Indirect: faci rau valorilor lor, mediului inconjurator, convingerilor lor, lucrurilor materiale sau imateriale la care ei tin. Prin nastere, pacatul e de partea Raului. Sa ne ferim de un rationament circular, oricat de util ar fi pentru a demonstra ceva sau contrariul acelui ceva- de exemplu ca in: http://www.c2.com/cgi/wiki?CircularReasoning.
    Analogia Bine/Rau–> materie/antimaterie e, IMHO, cum se zice pe Web, nepotrivita.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Păcatul nu este ceva rău, pentru că tot păcatul defineşte şi binele, este doar cunoaştere. Adam şi Eva nu au făcut nimic rău până la primul păcat, dar nu au făcut nici ceva bine pentru că neexistând “greşi”t nu exista nici “corect”, neexistând “pedeapsă” nu exista nici “răsplată”. Binele şi răul sunt noţiuni relative care nu pot exista decât raportate. Să tai piciorul cuiva este un lucru rău, dacă o faci pentru a-i salva viaţa este un lucru bun. Cine poate calcula dacă este mai bine mort sau şchiop? Cine poate calcula ce este mai rău. Sunt păreri şi păreri, dualismul este întotdeauna raportat pentru a exista.

    Dualismul are aceiaşi sursă, oricare ar fi natura sa, tocmai de aceea v-am dat exemplu cu materie/antimaterie, un echilibru dihotomic pe care noi îl percepem separat fără să înţelegem pe deplin nici materia şi nici anti-materia. Mergând pe această raţiune a complementarităţii se pot obţine concluzii surprinzătoare, de exemplu că deşi există trecut şi viitor, timpul nu există şi prezentul instantaneu nu există; sau se poate spune că există un sus, un jos, o stânga, o dreapta, dar spaţiul nu există în afara unui reper. Existenţa este strâns legată de antagonism, de dualism, creaţia este stăpânită de dihotomia înţelesului zero.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio: Totul e OK, in afara de faptul ca NU sunt de acord. Pacatul e rau, virtutile sunt bune- de exemplu generozitatea, curajul, bunatatea. Asta in practica si cred ca am mai spus pe aici- si asta e o chestiune de care intelectualii ar trebui sa tina cont: “In teorie, teoria si practica sunt la fel, in practica, teoria si practica pot fi diferite” Constructiile mentale trebuie privite critic si relatiile lor cu realitatea trebuie verificate. Un prieten drag de al meu, care m-a ajutat mult intr-o perioada cand am avut mari dificultati fiul meu era bolnav (el m-a ajutat sa-mi cumpar primul meu calculator cand 900 de US$ era o suma enorma pentru mine) zicea:
    One of the great tragedies of mankind is that morality has been hijacked by religion ( Arthur C. Clarke)
    Ceea ce spui despre pacat imi intareste convingerea ca are dreptate. Iubesc relativitatea dar urasc relativismul. Si repet- pacatul e o problema umana, a relatiilor dintre oameni.
    Ca sa nu spui ca citandu-l pe Arthur, cad in pacatul apelului la autoritate - acest pacat intelectual si alte smecherii logice folosite in polemici si controverse le-am descris in Info Kappa Nr.194 din care citez: “Diferentele de opinie ii atrag pe oamenii inteligenti si ii resping numai pe ceilalti” Asta e parerea mea, ceea ce spui despre pacat e interesant, remarcabil, util (cui?) dar fals si NU in favoarea bietului OM- cum se naste, gata e pacatos, nefericitul.

    Cred ca trebuie sa-i multumim lui Gabi ca adaposteste discutia noastra- sa speram, intelectuala, pe blogul ei.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Dragilor,
    Imi face mare placere sa urmaresc aceasta reinventare a oului… in care planurile de discurs se intersecteaza cum vor ele (sau Biblio…)

    Are dreptate Peter dar nu spune clar - confundati pacatul (concept religios pe care ni-l defineste Biliotecaru, ca se pricepe) cu greseala, eroarea sau culpa morala. Lamuriti-ma despre ce vorbiti, sa inteleg si eu prea frumoasa discutie pe care o poarta prietenii mei, oameni de aleasa cultura…

  • Peter Gluck A spus:

    @Gabishor- poate te ajuta sa te lamuresti nitzelush daca ai rabdarea ingereasca sa citesti micul meu exercitiu de schizofrenie intelectuala relativ benigna
    din Info Kappa 351 in care demonstrez ca nu sunt chiar un novice in probleme de peccatologie.
    Greseala este o notiune inrudita dar diferita de pacat,
    despre care vorbesc in IK 318, intr-un editorial care ar fi impecabil daca nu ar fi plin de greseli de toate felurile.

  • Alpert A spus:

    Scurta nelamurire:
    “De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.”
    Inainte de a musca femeia a putut constata ce rodul pomului este “plăcut ochilor la vedere”, aceasta a fost o cunoastere senzoriala (papagalul meu se sperie daca ii introduc in colivie un carlig de rufe rosu, dar nu se sperie daca ii introduc unul verde-asemanator la culoare patrunjelului, care ii place). Cunoasterea (pacatul, in termeni popesti) deci a existat inainte ca femeia sa muste din “fructul oprit” dupa cum reiese chiar din fraza “femeia, socotind că rodul pomului este bun”.

    SOCOTÍ, socotesc, vb. IV.Tranz. și refl. A analiza ceva cumpănind toate eventualitățile; a (se) gândi.

    Evident ce am analizat (pacatuind) mai sus este doar una din multiplele contradictii logice care impanzesc Biblia. O alta si mai amuzanta este: inainte ca dumnezeu sa ii arate lui Noe curcubeul (pentru prima oara in istorie!) ca un legamant ca un asemenea prapad asupra Pamantului nu va mai veni, nu ploua?

    “Mergând pe această raţiune a complementarităţii se pot obţine concluzii surprinzătoare, de exemplu că deşi există trecut şi viitor, timpul nu există şi prezentul instantaneu nu există;”
    E ca si cum am spune ca nu exista culori, exista numai rosu, verde, maro. Noi folosim cuvinte pentru a ingloba particularul in general. Aceste cuvinte ne ajuta sa operam cu constructii logice. Daca cuvantul “culori” nu ar mai exista, totalitatea culorilor ar continua sa existe numai ca nu ar avea un nume. Timpul nu reprezinta decat spectacolul degradarii si reconstructiei materiei in timp, nu este asadar decat inca o notiune pe care noi o desemnam unor procese reale (si o masuram arbitrar in secunde). Timpul nu este divizibil in ore, minute si secunde decat pentru noi, ca sa stim cand ajungem la serviciu. In rest timpul inseamna miscarea materiei, doar o succesiune de miscari. Timpul este o succesiune de miscari. Nimic nu este in afara timpului atata vreme cat este materie in transformare (si numai lumea materiala exista).

    P.S. Despre contradictii biblice puteti citi ceva pe scurt aici: Nota despre contradictii

  • Peter Gluck A spus:

    @Alpert: poti gasi astfel de critici, in forma in care se raporteaza la evenimente actuale, mai mult din SUA, si in: http://www.reddit.com/r/atheism/
    Dar cartae lui Leo Taxil ramane cea mai utila pentru sceptici.

  • Alpert A spus:

    Eu gasesc aceste critici puerile in incercarea lor de a demonstra numai pe baza contradictiilor din Biblie caracterul fantastic al acesteia. Insasi stiinta infirma multe din credintele naive prezente la popoarele din acea zona (perfect normale pentru acea perioada de timp). Ramane intrebarea: daca Biblia nu are un caracter revelat ci este numai creatia (eterogena) unor autori diferiti, ce rost mai au discutiile privitoare la bine si rau in legatura cu alungarea lui Adam si a Evei din Rai?

    De ce nu ar fi preferabila o educatie umanista in locul umanismului tangential cuprins in Biblie (de vreme ce Biblia nu poate fi considerata decat o opera care nu trebuie interpretata ad literam ci numai in sens metaforic)?

    P.S. A fost Leo Taxil posedat de Belzebut atunci cand a scris Biblia Hazlie?

  • Peter Gluck A spus:

    @Alpert: Literalistii Bibilei- sunt cauza acestor discutii nu tocmai constructive. Ei determina nivelul intelectual al discutiilor.
    Dar discutiile despre Adam si Eva sunt inca elevate fata de cele legate de prezenta dinosaurilor (> 1700 specii descoperite pana acum) pe Arca lui Noe; ca sa nu vorbim de canguri, koala, pinguini sau sobolanii uriasi descoperiti saptamana trecuta in Papua- Noua Guinee intr-un vulcan stins.
    S-ar putea ca Belzebut sa-l fi ajutat pe Taxil, se stie ca respectivul este as in a cita din original.

  • Alpert A spus:

    “Pentru a fi complet în argumentaţie, trebuie să spun că există o cale de cunoaştere care nu necesită cercetare, o cunoaştere subtilă, a revelaţiei, dar aceasta nu mai este umană, ci divină.”

    Domnule Bibliotecaru, pe aceasta se bazau legionarii cand isi mitraliau adversarii (pagani)- pe “cunoasterea” care nu necesita cercetare, pe “cunoasterea” irationala, mistica. Tot pe asta s-au bazat si teroristii care au intrat cu avioanele in World Trade Center- pe “cunoasterea” divina, ei stiau ca asa trebuie sa faca.

    Pacatul adevarat (prostia) vine atunci cand sustii ca nu trebuie discutata (negata) ci acceptata “o cale de cunoaştere care nu necesită cercetare” precum:

    1 Timotei 2:12
    Femeii nu -i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.

    1 Corinteni 14:34
    Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.

    Exod 32:27
    El le -a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa”

    Geneza 3:16
    Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.

  • Alpert A spus:

    *Scurta nota:
    iata un exemplu de “cunoastere care nu necesită cercetare, o cunoaştere subtilă, a revelaţiei” in poezia “MORMÂNTUL CAPITANULUI” de Radu Gyr:

    “Prin tine bem, setosi, din Mântuire,
    prin tine doar, ne-am curãtit de zgurã…
    Izvor ne esti si cinã si zidire
    si patrafir si cuminecãturã…

    Esti azima pe care’n plâns o cere
    inima noastrã pururea flãmândã.
    Esti drumul nostru cãtre zãri de miere,
    esti perna pentru tâmpla fumegândã…”
    :-)

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Spuneţi că generozitatea este o virtute şi virtutea nu este un păcat…

    Aceasta este însă o înţelegere abstractă umană, real generozitatea nu există şi nici virtutea, pentru că acestea sunt raportate şi nu au valoare de sine.

    Dacă vezi un flămând pe stradă care nu a mâncat de o săptămână că nu-şi permite şi ai o farfurie cu o friptură cu cartofi prăjiţi la tine… Este generos să nu mănânci acea farfurie de mâncare şi să o oferi celui sărman? Este şi bine?

    Aştept cu interes răspunsul la această întrebare.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio- lipsesc cateva elemente din problema.
    Cine imi spune ca omului e foame, nu-i un drogat, un alcoolic? Ce caut eu cu cartofi prajiti pe strada?
    Aici sunt depasit de relativism. Daca nu exista
    virtuti, fapte bune, atunci, pe barba Profetului, ce e morala? Sa-l intreb pe Nietzsche si pe ai lui? N-as fi primul.

    Dar de pilda a trimite carti romanesti copiilor din Chisinau, a dona bani atunci cand ai certitutinea ca ajung la cei in nevoie, a da sfaturi de expert unui coleg lipsit de experienta in chestiuni tehnice nu sunt lucruri rele, dimpotriva.
    Generozitatea se manifesta fata de cei care nu vor putea sa te rasplateasca niciodata pentru ca i-ai ajutat nu e o investitie. Si trebuie sa ai si certitudinea resemnata ca recunostinta e o floare rara.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Alpert
    Cunoaşterea unui fruct după culoare dacă este copt sau nu, nu prea are legătură cu acea cunoaştere despre care vorbeam eu, ci cu experienţa, cu trăirea empirică. Dacă muşti dintr-o portocală verde şi apoi dintr-una portocalie, înveţi cu uşurinţă că cea verde mai trebuie să stea în copac pentru a fi mâncată, iar ce portocalie este mai bună decojită. De unde ştie o maimuţă că trebuie să decojească anumite fructe înainte de a le mânca, bineînţeles nu din cunoaştere. Cunoaşterea de care vorbesc eu are nevoie de un iniţio care să provoace dualismul din nimic. Omul beneficiază încă de acel iniţio pentru că i-a fost transmis, din generaţie în generaţie, într-un mod social. Cognitivul uman este strict legat de societate şi de transmiterea istorică. Practic în orice societate, din întreaga lume, oricare ar fi religia lor, se manifestă 6 (ultimele 6) din cele 10 porunci. Primele trei nu fac decât să construiască autoritatea pentru impunerea următoarelor 6, adică un fel de Constituţie pentru cele 6 legi.

    Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.
    Să nu ucizi!
    Să nu fii desfrânat!
    Să nu furi!
    Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
    Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!

    Este evident că omul rupt de conştiinţa socială, venită din urmă, istoric, nu ar conştientiza că este ceva rău să ucizi, să furi, să nu spui adevărul… ar reacţiona animalic, mânat de instinctul de supravieţuire.

    Revenind la problema păcatului de dinainte de păcat, păcatul nu a fost încălcarea interdicţiei pentru că interdicţia, în lipsa unei pedepse iniţiale, nu poate fi înţeleasă, ci rezultatul muşcării fructului oprit care, după cum spune corect şi şarpele, Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”., provoacă revelaţia, conştiinţa.

    Şarpele descoperă deci foarte clar motivul interdicţiei sub ameninţarea morţii (or ei nici măcar nu aveau de ce să se teamă de moarte, nu o înţelegeau din moment ce nimeni nu apucase să moară).

    Situaţia este asemănătoare cu cea a unui părinte care interzice unui copil de un an să bea din sticla de ţuică. Cum ar putea un părinte să convingă un copil de un an să nu bea din sticla de ţuică ştiind că un copil de un an introduce orice în gură pentru că senzaţia gustului este în primă fază de viaţă un mijloc foarte important de învăţare. Cea mai mare parte a părinţilor ar ascunde sticla de ţuică şi nu ar lăsa-o la îndemâna copilului. Dar dacă nu ar exista o experienţă anterioară, dacă ar fi primul părinte şi nu ar fi existat, până atunci, nici un alt copil, în consecinţă nimeni care să fi băut ţuică… Părintele ar da interdicţia “nu bea ţuică” şi s-ar aştepta ca şi copilul lui să respecte interdicţia.

    Cum ar fi putut Dumnezeu să oprească nişte oameni care au conştiinţa unui sugar să mănânce un anumit fruct?

    Ei bine, nu fructul în sine era partea însemnată ci faptul că încălcarea interdicţiei a dus la conştientizarea păcatului. Vedeţi dar că păcatul nu se raportează la Adam şi Eva şi nici măcar la Şarpe, pentru că la ei nu era vorba despre credinţă, ei nu credeau în Dumnezeu, pentru ei Dumnezeu era o prezenţă cotidiană, cineva cu care luam contact direct. Nu trebuie să crezi în ceva care ştii că există. Păcatul apare în momentul în care apare frica faţă de o eventuală pedeapsă care se raportează, la rândul ei, cu încălcarea unei interdicţii.

    De ce este ales acel simbol al îmbrăcăminţii (”Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte”)? Este simplu, momentul marchează trecerea de la animal la non-animal. Un animal nu este pudic, deşi vede omul lângă el îmbrăcat. Dacă analizaţi cu atenţie, primul semn al civilizaţiei umane este acoperirea goliciunii, cel mai puternic tabu.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Alpert
    Spuneţi:
    “E ca si cum am spune ca nu exista culori, exista numai rosu, verde, maro.”
    Păi nici nu există culori, spuneţi chiar foarte bine. Culoarea este o consecinţă a luminii. Dacă nu există lumină, un corp nu poate avea o culoare anume. Să nu credeţi că este vorba despre o culoare care nu se vede fiind întuneric, culoarea este o consecinţă a luminii. Fără lumină nu există culoare. Exemplul dat este foarte bun.
    Timpul nu există decât în măsura în care este percepută mişcarea. Dacă toate fenomenele ar încetini concomitent şi cvasistatic cu 50%, dumneavoastră nu aţi observa nici un fel de schimbare. La fel dacă ele s-ar accelera. Nu le-aţi observa chiar dacă fenomenele ar fi concomitente şi cu schimbare rapidă, bruscă, pentru că şi reacţiile dumneavoastră s-ar încetini în aceiaşi măsură. Ţineţi minte super-viteza lui Superman, principiu care a fost folosit apoi în foarte multe filme? Percepţia lui era că timpul se dilata pentru mediul înconjurător concomitent cu percepţia unei normalităţi a supervitezei lui. Dacă ar trebui să te mişti cu viteza luminii având reacţii de om normal, o secundă mai târziu ai fi mort pentru că te-ai lovi cumplit de ceva fără a avea putinţa să reacţionezi. Dacă toate lucrurile ar deveni concomitent mai mari cu 5000%, tot nu s-ar observa, pentru că mărimea este o măsură a comparaţiei. Variaţia nu poate fi observată decât în măsura în care ea nu este o caracteristică a tuturor lucrurilor în mod egal sau proporţional, şi poate fi analizată corect în măsura în care există un invariant.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Alpert
    Sunteţi un pic răutăcios.

    Puteţi să-mi daţi o definiţie a cuvântului HAR?

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Eu v-am supus unei situaţii ipotetice
    1. Ştiţi că acelui om îi este foame şi că nu a mâncat nimic de 7 zile
    2. Aveţi o farfurie cu o friptură cu cartofi prăjiţi

    Întrebam dacă este generos şi dacă este bine să oferiţi acea farfurie de mâncare unui om care flămânzeşte de 7 zile. Faceţi un gest bun?

    Respectaţi ipoteza, nu e nici o capcană în percepţie sau aşa ceva.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Biblio, Peter,
    Vedeti Critica ratiunii pure sau Prolegomene, ca-i mai scurta. Raspunsurile posibile sunt deja formulate si rasformulate. Iertare, dar chestia cu oul am spus-o ca una ce a studiat vreo cativa anisori, incepand de prin ‘80, filosofia… Nici o problema noua sub soare (unii zic ca de la Platon incoace, dar exagereaza…)

    Biblio, cred ca trebuie sa evitam (chiar daca e frumos ca speculatie) relativismul absolut. Fara repere, chiar istorice, cum am mai discutat, ne descompunem; structurarea psihica necesita niste elemente stabile (chiar daca nu eterne). Cat despre inexistenta unei valori pentru ca nu-i absoluta… O lectura buna despre jocul contrariilor este Mircea Florian (Recesivitatea ca structura a lumii); pentru mine este cea mai buna carte de filosofie romaneasca.

  • gabicretu (author) A spus:

    @Alpert,
    Bine ai venit in randul nostru (la feministe ma refer); analiza de gen a Bibliei a fost in timp lupta fetelor impotriva structurilor patriarhale la conservarea carora aceasta contribuie. Un barbat sensibil la aceste aspecte este insa o bucurie! A propos, esti barbat?! Alpert e un nume nu prea comun, banui ca e pseudonim. Nimeni nu stie cine esti, dar te apreciem!

  • Bibliotecaru A spus:

    @ gabicretu
    Păi mă puneţi pe mine, ditamai genialul filosof (hai să nu zic cel mai mare) să citesc ce spun alţii? :)

    Până traduc eu ce înseamnă “Prolegomena zu einer jeden künftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftreten können” ca să mă prind eu ce e cu metafizica viitoare… şi cum se prezintă ea ca ştiinţă… timpul intră în incontinenţa vieţii şi mi se scurge energia vitală. Prea complicat.

    Critica Raţiunii Pure am citit-o prin clasa a şaptea, am avut timp să o uit de 5 sau 6 ori de atunci. :D

    Între timp eu încerc să sparg obiectul abstract prin eliminarea pre-cunoaşterii, un nivel pentru secolul XXII. Nu e nici o izbândă cercetarea filosofiei altora, esenţial este să analizei lumea de dinainte de cunoaştere şi de limbajul abstract uitând tot ce a descoperit lumea în ultima sută de mii de ani, ajungând pe această cale la esenţialul neafectat de gândire.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Eu încă aştept răspunsul.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio Da! Foamea e o suferinta. Eu as vrea sa fie cat mai putina suferinta in lume. Revin dimineata, trebuie sa termin revista.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Ştiţi care era “capcana”? Dând o friptură cu cartofi prăjiţi unui om care flămânzea de 7 zile de fapt l-aţi omorât, fără voie, în chinuri.
    Există o capacitate de apreciere a binelui şi răului dobândită prin reflectare exterioară. Cum spuneam, nimic nu este în mod intrinsec bine sau rău, prin comparaţie relativ la un anumit sistem de valori reiese o astfel de calitate altfel improprie.

  • ileana A spus:

    Cum sa deschid o fereastra prin care sa intre lumina?
    Adevarata lumina!Aceea a ratiunii,asa cum o intelegeti voi si pentru care pledati , mi se pare ca fumega.Si de altfel,pe cine vreti sa convingeti de materialitatea exclusiva a lumii si de domnia absoluta a legilor fizico-chimice? Intre voi exista un deplin consens .Va invit sa constatati cum argumentele stiintifice nu au nici un haz chiar de-as reproduce toate teoriile ,cu demonstratii si concluzii perfect articulate.Eu am ca argument suprem al existentei divinitatii tocmai armonia lumii ,legile pe baza carora functioneaza aceasta,mintea dumneavoastra stralucita,aspiratiile,o floare,un copil,nevoia mea de absolut .Uitati-va la dungile de pe blana unei pisici ,iesiti din oras intr-o noapte senina si lasati-va mintea sa gindeasca eliberata de ideologiile carora ati hotarit sa le slujiti.
    Nu sint prea bisericoasa si nici nu sint indiferenta la multe si lumesti derapaje ale unor oameni ai Bisericii.Dar ma gindesc cu oroare la o lume golita de ceea ce Biserica aduce omului ca propunere existentiala.Pledoaria pentru despartirea statului de Biserica mi se pare aiurea ,caci in realitate toti trateaza Biserica exact ca pe o relicva .Ca sint ore de religie in scoala…Ma mir ca mai vorbiti despre asta.Totul e forma goala,tragedie fara seaman .

  • gabicretu (author) A spus:

    @Ileana,
    Sa nu vii cu argumentul ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile! Tragedie este fara seaman pe lume; cauzele ei sunt prin alta parte…
    Si nici sa revenim la statul teocratic. Din pacate, eu cred ca ceea ce zici tu ca ii aduce biserica omului, de fapt ii ia; administrarea pamanteasca a puterii divine nu inalta pamantescul ci coboara divinul (asta ca sa vorbesc in termenii tai pe care stii ca nu-i utilizez)

  • ileana A spus:

    Gabi, privim din unghiuri diferite,dar parca nu e asta explicatia pentru viziunea complet diferita.Pamintescul nu inseamna nimic prin el insusi. Mie mi se pare ca formula apei este oglinda lui Dumnezeu.Ca apa e poluata si imaginea reflectata se deformeaza, asta e o provocare spirituala in plus.Sa nu-mi spui ca am preocupari nerealiste ,cum ar fi sexul ingerilor,in timp ce voi, arhitectii ideologiilor seculare, sinteti foarte ancorati in real.Tot nu cred ca facem parte din lumi diferite.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio- scuze, acum am trimis revista. Nu m-am gandit intradevar la aspectul socului, nu am inteles ca aomul e infometat de atat timp. Si credeam ca sunt numai cartofi fara friptura, asa ca in acest, in contradictie cu un vechi proverb, facerea de bine facere de rau.

    @Ileana- ti-as fi recunoscator daca ai spune mai direct cum vezi Solutia. Ceea ce schitezi aici este o varianta a Proiectului Inteligent- si exista foarte multe date care arata ca acesta nu este corect.
    Exista intradevar legi ale lumii materiale dar de ce sa provina ele din afara, din ceva nematerial?
    Teocratia nu a dus la nimic bun inca nicaieri. Numai suferinta, ignoranta si opresiune.
    Religia este pentru foarte multi oameni un organizator al vietii si o scapare de frica de moarte, dar asta nu este o dovada ca ce spune e si adevarat. Tema imensa si dureroasa.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ ileana
    Stimată doamnă,
    Circula pe vremuri o glumă spusă de un om celebru, atât de celebru încât am uitat cine este (spre ruşinea mea).
    Şi vorbea această glumă despre un savant care încerca să demonstreze existenţa lui Dumnezeu…

    Nu este nici o îndoială că Dumnezeu există şi determină toate acţiunile noastre. Ştiind că vederea noastră se va deteriora şi că vom avea nevoie de ochelari, priviţi unde a pus nasul şi urechile.

    Raţiunea pe care o expuneţi spune că urechile şi nasul au fost puse astfel încât ochelarii să permită corectarea vederii şi nu că ochelarii au fost inventaţi astfel tocmai pentru că nasul şi urechile erau acolo unde sunt.

    Armonia lumii şi dungile de pe pisică sunt perfecte în măsura în care omul nu poate face ceva mai perfect de atât în momentul în care îşi propune. “Problema” pe care o prezentaţi dumneavoastră este născută din însăşi percepţia Creaţiei. Practic dumneavoastră nu raportaţi ceea ce face omul ca o invenţie inspirată din natură, raportaţi totul ca şi cum cineva s-ar fi inspirat de la ce face imperfect omul imperfect şi ar face totul cu o perfecţiune pe care nu ar putea-o atinge decât un om perfect. Ori este evident că nu este aşa. Nu faceţi decât să atribuiţi Divinităţii atribute umane.

    Certitudinea Divinităţii se naşte din incapacitatea umană de a concepe faptul că ceva există din totdeauna şi pentru totdeauna. Învăţaţi ca lucrurile să se nască, să existe şi apoi să moară, nu ne putem imagina universul atemporal, fără un moment al naşterii lui (Big Bang-ul ştiinţific sau “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”), după cum nu putem înţelege nici infinitul, după cum nu putem accepta o masă infinită a materiei dar care şi goluri mari de nimic între corpurile cereşti, după cum nu înţelegem nici prezenţa distanţelor în spaţiu infinit care deşi sunt situate într-un spaţiu înfiunit are domenii de raportare, cum ar fi distanţa de la Pământ la Lună sau Marte, sau Soare, sau distanţa parcursă de lumină într-un an…

    Perfecţiunea percepută de noi este raportată la capacitatea noastră de înţelegere şi, mai ales, la capacitatea noastră de a face ceva sau a nu putea face ceva. Cum credeţi că s-ar comporta un om de acum 10 mii de ani dacă ar vedea un elicopter de luptă al zilei de astăzi? Ar crede că cel care conduce elicopterul este un om ca şi el sau poate că este ceva superior lui? Din mirarea că nu putem fi perfecţi bănuim o divinitate care este un Om Perfect. 99,99% din oameni au reprezentarea lui Dumnezeu ca fiind un bătrân cu barbă lungă şi albă, chiar dacă raţional afirmă că nu este aşa. Personal eu nu neg existenţa lui Dumnezeu, eu neg însă existenţa unei Divinităţi imaginate de om.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Dar dacă era vorba despre orezul aruncat la ieşirea mirilor? Acelaşi orez care, mâncat excesiv, omoară porumbeii şi vrăbiile…

    Despre asta şi vorbesc, noi apreciem binele şi răul raportat la un context, ceea ce se întâmplă în urma a ceea ce facem noi bine sau rău este însă în afara binelui şi răului, devine o simplă consecinţă cauzală. Iată de ce legile decalogului sunt legi sociale, 3 legi (primele) de autoritate a legii şi 7 legi sociale.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio: in legatura cu orezul risipit imi amintesc de un film, (Pentru un pumn de orez- cred) unul din primele pe care le-am vazut- o gospodina englezoaica vrea sa arunce un pumn de orez- si pe urma vedem cu cata suferinta si truda a fost obtinuta recolta respectiva din care provine orezul.
    O chestiune pozitiva este aceea ca in cea mai populata tara din lume problema agriculturii a fost rezolvata si cei 1,3 miliarde de chinezi au ce manca, ba mai si exporta cereale si alimente. O victorie a tehnologiei, harniciei si inteligentei. Amanunte de pilda in:
    http://www.alternet.org/story/142293/how_on_earth_can_we_feed_8_billion_people?page=entire

    Suprapopularea planetei e o problema, e probabil o eroare dar e o realitate si nu poate fi rezolvata lasand
    oamenii in exces (???) sa moara de foame.
    Nu inteleg cum mor porumbeii si vrabiile din cauza orezului. Daca intrebi pe cineva bastinas intr-un oras cu foarte multi porumbei (Venetia,Timisoara etc) de pilda nu vei auzi ca aceste pasari sunt un simbol al pacii, ci ca sunt niste sobolani zburatori.

    Dar problema umana este prioritara, sper.

    In legatura cu cele 10 porunci, ai dreptate
    George Carlin probabil greseste in:
    http://www.youtube.com/watch?v=pkRYaMiP4K8

    Adaugarea celei de a 11-a porunci este o masura buna. Cand iehovistii, mormonii sau reprezentantii altor secte agresive imi suna la usa- “Nu vreti sa citim putin Biblia impreuna si sa discutam?” -le raspund “Dar voi nu cunoasteti Biblia! Ia spuneti-mi care e a 11-a porunca?” Agresorii sunt uluiti…”Pastreaza-ti religia ta pentru tine!” il citez pe Carlin si scap de ei.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Orezul, mâncat mai ales nefiert, are capacitatea de a constipa. În foarte multe localităţi s-a interzis aruncarea cu orez şi se preferă acum grâul.

    Cât despre restul… :( evitaţi problema binelui şi răului cu o ieşire glumeaţă. Ideea mea nu se referea neapărat la creştinism, ci mai ales la faptul că aprecierile noastre sunt în totalitate contaminate de valorile sociale, ceva ce eu numesc tar predestinat, un balast dobândit în momentul în care omul acumulează cunoştinţele esenţiale, cum ar fi limbajul, aritmetica, noţiuni primare de logică… Binele şi Răul sunt astfel de valori contaminate, realitatea obiectivă, cea dincolo de percepţia omului social, nu conţine atribute precum bine şi rău sau, mai bine zis, sunt în afară de bine şi rău. Repet, binele şi răul nu sunt valori intrinseci pentru un obiect sau fenomen, ci valori reflectate, relative la ceva exterior. Singurele noţiuni absolute ale binelui şi răului sunt Dumnezeu, respectiv Diavolul.

    Sigur că da, concluzia imediată din religie ar fi că Dumnezeu şi Diavolul sunt acelaşi lucru privit însă relativ la cum considerăm noi binele sau rău. Iată de ce şi creştinismul afirmă foarte clar, dar extrem de voalat, acest lucru, pentru că doctrina creştină spune că a nega existenţa Diavolului este acelaşi lucru cu a nega existenţa lui Dumnezeu.

    Spuneam mai devreme că “încerc să sparg obiectul abstract prin eliminarea pre-cunoaşterii, un nivel pentru secolul XXII”. Credeţi că oamenii secolului XXI sunt pregătiţi să înţeleagă că nu există Bine şi Rău, că nu există Dumnezeu şi Diavol, că nu există timp şi cauzalitate ci sunt doar nişte percepţii? Credeţi că dacă ar accepta acest lucru societăţile lumii nu ar cădea în haos? Eu cred că omenirea nu este încă pregătită pentru a accepta aceste adevăruri, e mai uşor să le arunce în zona minţilor tulburi. Din păcate eu sunt singurul care îmi înţeleg propria genialitate şi nimeni nu se raportează la mine ca la un om genial. Dacă cele spuse de mine aparţineau lui Kant sau lui Einstein, altă era treaba, alta era atenţia acordată, alta era dezbaterea publică, Gheorghe Florescu este însă un inginer obscur şi arogant. Atât.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio- multumesc pentru atentionare, dar sper ca daca am rezistat pana acum tentatiei de a manca orez nefiert,
    voi rezista pana la sfarsit. Efectul trebuie sa fie corelat cu hidrofilicitatea boabelor de orez- fura apa de unde pot- doar stii ca e bine sa pui ceva orez in solnita ca sarea sa nu se aglomereze.
    In plus multi- chinezii in special stiu sa prepare orezul in asa fel incat isi pierde efectul nociv- cred ca uleiul de soia si bebelusii de bambus participa la solutia problemei.
    Chestiunea vrabiilor constipate e la fel de interesanta ca studiul in 6 volume, peste 2500 de pagini a Dr.Alfons Blodmann despre :Deformatiile nevatamatoare ale ghiarelor sticletului de camp”

    In ceea ce priveste partea filozofica, se pare ca nu poti face o distinctie clara intre realitate (care e obiectiva) si adevar (care e cat se poate de subiectiv)
    Probabil ca practic ai simtit ca exista deosebiri intre Bine si Rau. Daca exista Dumnezeu si este atotputernic,
    Diavolul nu poate exista- crezi ca e fals? Acum ai probabil 35-40 de ani si ti-e usor sa crezi ca nu exista timp. Sa te vad peste alti 30 - 35! La cauzalitate e bine sa meditezi obiectiv si linistit cand o piatra din rinichi vrea s-o ia devale sau daca te dor dintii.
    Am aratat recent ca genialitatea nu este la moda acum,
    nici intelectualii. Dar explica-mi te rog ce ar aduce nou oamenilor recunoasterea umila a a faptului ca ei spun tampenii cand vorbesc despre Bine si Rau?
    Nu trebuie sa-ti faci complexe, fata de mine in niciun caz- sunt si eu inginer (chimist), sunt un monument de aroganta. N-am fost obscur al vremea mea (anii ‘70 si ‘80) si mi-a prins bine. Cand niste colegi invidiosi de la ICECHIM m-au reclamat la directoarea lor pentru ceva legat de materialul din care se faceau discurile fonografice, dumneaei a spus: “Lasati-l in pace, ca e mai destept ca voi.” Gresea insa fiindca nu pot nici acum pricepe ce spui despre Bine si Rau si celelalte, draga colega!

  • Bibliotecaru A spus:

    Ce ar aduce nou oamenilor?

    Dacă mâine oamenii, toţi oamenii sau măcar majoritatea lor, nu ar mai sesiza în conştiinţa lor că să nu ucizi este bine şi să ucizi este rău… credeţi că ar fi o schimbare?
    Dacă într-un an înţelegerea umană ar trece de la legile sociale la legea celui mai puternic, credeţi că ar fi o schimbare?

    :)
    Eu nu-mi fac complexe că sunt inginer, eu vorbeam despre prejudecată aici…
    :)
    Tot timpul sunt privit circumspect pentru că nu am atestat să fac filosofie, de parcă aş practica medicina fără diplomă, pentru că nu am un doctorat, pentru că nu am o catedră la cine ştie ce universitate…

    Acrit de lipsa de variaţie a comportării oamenilor, îngăduitor că ne credeam şi noi cineva şi aveam, trăiam adică învăluiţi în micul abur al iluziilor noastre. “Şi cît zici că ai stat acolo, mă Petrini?” reluă. “Un an!” “Şi mai ştii ceva filozofie? sau ai uitat tot?” “N am uitat nimic.” “N-ai uitat nimic… Aî… dar se opri, ca şi cînd n ar fi acumulat, din spusele mele, destul dispreţ… Ei, spune mi şi mie două idei!” “Ce fel de idei?’ “Păi zici că ai predat filozofia şi n-ai uitat nimic!” “Da!” “Ei, două idei filozofice!” Stupefiat, nu i răspunsei îndată. De ce tocmai două şi nu una? Şi cum să i spun acestui demon meschin de care depindea rămînerea mea în uzină două idei filozofice? “Cuget, deci exist!” îi răspunsei. “Asta ce e?” mîrîi el distrat şi mîna cu două degete lipsa i se puse pe maşina mică de scris de alături şi execută o arie ca pe o claviatură de pian. “E o idee filozofică!” Îşi retrase mîna: “Şi ce înseamnă? E o idee a ta sau a altuia?” “Nu e a mea!” “A cui e?” “A unui mare filozof francez.” “Şi ce înseamnă?” “Că e foarte sigur că exist, din moment ce gîndesc.” “Şi ce mare brînză e asta?” “E un lucru sigur! O idee filozofică!” “Un lucru sigur! O idee filozofică! Aaîîîaaa! Şi dacă cineva nu gîndeşte, reluă el cu un ton alb care în mod absurd îmi impuse respect, înseamnă că nu există?” Rămăsei siderat şi un fulger de simpatie abjectă trecu prin maţele mele faţă de el .Avea dreptate. Adică nu dreptate, dar întrebarea lui putea fi pusă! Se putea pune! Fusese pusă! Dacă cineva nu cugetă înseamnă că nu există? Ce să i răspund, fără să neg în acelaşi timp conceptul cartezian şi să l fac să nu rîdă iar atît de mine cît şi de marele filozof? “Spune, mă Petrini, reluă el văzînd că tac, uite, maşina asta de scris, sau să zicem un cal sau un măgar: nu gîndesc, înseamnă că nu există?” “Nu putem să spunem că nu există, zisei, dar cel mai sigur e că exist eu, fiindcă gîndesc!” “Hm!” făcu, dar puterea lui speculativă se opri aici, avînd aerul că şi aşa gîndise prea mult. Îi plăcea însă jocul: “Ei, zise, mai spune una!” Adică încă o idee filozofică, mare drăcovenie. Îi făcui pe plac: “Totul e bine în cea mai bună dintre lumile posibile”, zisei. “Asta e lozincă! mîrîi el cu dispreţ. Trebuie să fie din Marx!” “Poate să fie!” “Şi una de a ta nu poţi să mi spui?” “Nu!” “De ce?” “Pentru că nu am.”

    Ferice de Petrini pentru că, după un timp, romanul s-a terminat.

  • Bianca A spus:

    Mare filozof Marin Preda, da…

  • Bianca A spus:

    glumesc. rau

  • N. Raducanu A spus:

    Temator sa nu intrerup schimbul de replici dintre bibliotecaru’ si Glück, modest si eu ca orice biet inginer ce paseste pe terenuri minate cu panseuri semi-teologice, am preferat sa adaog pe blogul meu o exemplificare la discutia despre intelectualul contemporam. Articolul se numeste “un intelectual veritabil”. Adica de stanga…

  • Elena A spus:

    @N.Raducanu,
    Un intelectual veritabil a fost/este si Simirad,acel Hatru de la Iesi!

    Constantin Simirad, “tradatorul” din PSD care a declarat ca il va sustine pe Basescu la prezidentiale a fost dat afara din partid.

    Biroul Permanent Judetean PSD Iasi a decis, vineri, in unanimitate, exluderea din partid a presedintelui CJ, Constantin Simirad, transmite corespondentul NewsIn. Potrivit vicepresedintelui CJ Iasi, Constantin Adascalitei, Simirad a fost exclus pentru atitudinea sa si pentru “indisciplina”.

    Propunerea de excludere a lui Simirad a venit dupa ce acesta, in ultima saptamana, a declarat ca-l va sustine in campanie pe presedintele Traian Basescu si s-a alaturat lui Gheorghe Flutur pentru a se ocupa de campania electorala din Moldova.

    Vicepresedintele PSD Gheorghe Nichita a declarat, vineri, ca social-democratii au ales sa-l excluda pe Constantin Simirad din partid din cauza ca acesta are doar “obiective personale” care nu au legatura cu proiectele PSD, transmite corespondentul NewsIn.

    “Ne-m delimitat de Constantin Simirad pentru ca avem proiecte diferite. Am o veste proasta pentru PDL: Simirad poate conduce filiala (din Iasi, n.r.) cu acte in regula. Pe Constantin Simirad si Traian Basescu ii uneste o foaie goala, fara realizari. Ei sunt doi oameni care se regasesc unul in altul, doi oameni care au orgolii nemasurate”, a declarat, in conferinta de presa, vicepresedintele PSD Gheorghe Nichita.

    In replica, Simirad a precizat ca PSD este un partid totalitar in care “dreptul la opinie se condamna”.

    “Un om poate trai si fara sa fie membru de partid. Sunt exclus pe sfanta dreptate, adica nu mi s-a facut o nedreptate. Intr-un partid totalitar, dreptul la opinie se condamna. Cei 13 consilieri PSD au devenit 13 manechine, din care unul singur vorbeste si ceilalti asculta si voteaza dupa cum spune el. Mircea Geoana putea sa rezolve situatia de la Iasi. Am trimis trei-patru scrisori la Senat prin care i-am explicat situatia, dar nu a facut nimic, nici la Iasi, nici la Botosani, nici la Buzau”, a comentat presedintele Consiliului Judetean Iasi, Constantin Simirad.

    Simirad a adaugat ca Mircea Geoana este un “lider slab care nu poate sa gestioneze problematica extrem de complicata si conflictuala existenta in Romania”.

    Potrivit legii, Simirad si-ar fi pierdut functia doar in cazul unei demisii, iar excluderea din partid nu are drept consecinta incheierea mandatului acestuia la conducerea institutiei judetene.

    “Am fost exlus pe sfanta dreptate. Adica nu mi s-a facut o nedretpate”, a spus vineri Simirad, inainte de sedinta Biroul Permanent Judetean al PSD.

    Publicat: 14 Septembrie 2009
    Autor: A.G.

    Bun intelectual-misto politician!

  • gabicretu (author) A spus:

    @Imi place gluma. Lipsa de caracter e probabil bine deghizata…

  • Peter Gluck A spus:

    @N. Raducanu- multumesc- pentru mentionarea dialogului
    prietenesc dintre Biblio si subsemnatul. Dialogul acela va mai continua- sper- intrucat premizele, modurile de gandire, orientarile si conceptiile noastre sunt foarte diferite. Articolul din blogul Dvs. tinteste spre una dintre problemele esentiale ale intelectualului- dar si a oricarui om- ce concesii esti dispus sa faci- in dauna
    integritatii tale- religiei dominante a vremilor noastre, Moneyteismul. Altfel spus- in ce masura esti dispus sa practici ceea ce se crede a fi cea mai veche meserie din lume- in varianta sa independenta de sex.
    (BTW- e o greseala, culegerea fructelor a fost mai inainte de prostitutie chiar)

    Eu incerc- in revista mea - care are si o forma de blog la http://ri.kappa.ro sa definesc Gandirea Buna- deci fiindca intelectualul e un ins care gandeste incerc si sa definesc adevaratul intelectual.
    Ca inginer si ca cercetator profesionist ma gandesc ca daca as scrie o Biblie a Cercetarii asta ar incepe astfel: “La inceput a fost Taxonomia…” Asa am procedat intotdeauna, am inceput prin a aduna datele, informatiile, ideile referitoare la Problema si a le clasifica, evalua, ordona, combina pana cand obtii viziunea globala vezi ce mai trebuie sa stii si intrezaresti calea catre solutie. Sau nu, exista si esecuri.
    Cred ca tot asa ar trebui sa procedam si cu Intelectualul- ce virtuti trebuie sa posede, ce valori, ce principii, ce moduri de gandire. Ce trebuie sa respinga, impotriva a ce trebuie sa lupte? Si sa comparam acest caz idealizat cu exemple reale- de la noi si de peste tot. Exemplele actuale sunt la fel de utile ca cele istorice. Si eu cred ca intelectualul trebuie sa fie de stanga- in sensul ca e impotriva privilegiilor, cere o imblanzire a Extremistanului- dar trebuie sa fim foarte atenti pentru a nu cadea in capcanele populismului, ale mediocratiei si ale egalitarianismului. Trebuie sa luam in considerare si marile, tragicele erori ale intelectualilor de stanga
    dintr-un trecut in care eu eram deja baiat mare.
    Nefasta lege a II-a a lui Cipolla a infectat si trecutul
    intelectualilor de stanga.
    E o treaba foarte dificila. Ar trebui sa colaboram.
    In orica caz eu voi scrie un nou editorial pe tema
    Intelectualului- problemele sale le am prezentat de mult in numerele 213 si 214 ale revistei mele.

  • Iceflame A spus:

    @ Elena
    In ciuda unor aparente Simirad e o nuca tare,un politician versat,uns cu toate alifiile si un luptator.Chiar daca liderii locali sau de la centrul PSD nu o recunosc pe fata,c-asa-i in politichie,plecarea lui Simirad e o reala pierdere pentru partid.
    Si apoi,are si el dreptatea lui in anumite privinte,nu in toate,dar in unele chiar zice adevarat…

  • gabicretu (author) A spus:

    @Iceflame,
    Primirea lui in partid a fost o problema; plecarea este numai consecinta unei decizii gresite initial.
    Permite-mi sa te contrazic; si pe Elena, careia ii place sa reia aceasta discutie despre Simirad; acesta este genul de politica si politicieni care au facut ca oamenii sa pronunte cuvantul politica cu rusine. Genul de “versatilitate” (eu o numesc lipsa de caracter) pe care o apreciati este boala politicii noastre; singura tinta, ciolanul, de asemenea. Sunt trista ca cineva ca tine vorbeste cu acest ton despre Simirad si cei ca el…

  • Iceflame A spus:

    @ Gabi
    Caracter-politica-Romania.Iata o triada ale carei elemente nu incap deloc la aceeasi masa de la Coposu incoace.
    Cu mici exceptii,hai,fie.Dar foarte-foarte-foarte mici.
    Despre Simirad am spus doar ca e o pierdere pentru partid.
    Cand am afirmat asta m-am gandit la voturile pe care le va deturna inspre portocalii,la cei inca trei ani de mandat pe care ii are in fata si in acest context am evidentiat caracteristicile sale.
    Asta nu se da inapoi de la nimic cand e vorba de razboi,iar in perioada asta nu de dusmani sau defectiuni are nevoie PSD-ul.
    Si,ca sa fim onesti pana la capat,PSD-ul trebuie sa recunoasca unele adevaruri in vocea celui care nu mai are nimic de pierdut…

  • Iceflame A spus:

    @ Gabi
    Probabil,sintagma “reala pierdere” te-a deranjat.Si,ai dreptate pe partea asta…

  • gabicretu (author) A spus:

    @Nu m-am suparat dar nu cred ca trebuie sa cultivam anumite regrete. Sigur ca se pierd voturi si se creaza o impresie de instabilitate pe termen scurt; nu avem nevoie de ele, clar; ai dreptate.
    Dar eu ma bucur cand cei care nu au cu social democratia nici in clin, nici in maneca, isi dau arama pe fata iar cei care, de frica, au facut tot felul de concesii isi dau seama ca au gresit.

  • Iceflame A spus:

    Se vede treaba ca ne bucuram de lucruri diferite.Eu,ca simplu comentator ma bucur ca,totusi,nu te-am suparat.
    Tu,ca membra a partidului si vicepresedinta a Organizatiei de Femei din PSD te bucuri trist (ciudata exprimare nu?)de faptul ca ti se confirma anumite pronosticuri…

  • Elena A spus:

    @Iceflame,
    Sincera sa fiu,asteptam reactia dv.Simpatizez cu PSD-ul,o stimez mult pe d.na Gabi si pe multi lideri,dar nu pot sa inteleg cum unii intelectuali pot calca in picioare stima si increderea altora.
    Chiar sa fie urmat de multi?Personal,nu-mi vine sa cred.
    Nu cumva are perfecta dreptate d.na Gabi ca greseala s-a facut la inceput cu universitarul?Cum a ajuns Ambasador si pentru ce?Ce mari lucruri a facut la Havana,ca apoi sa apara in fruntea unei liste?
    Mai cred,fara sa supar,ca nu era momentul pentru asemenea vendete inaintea Alegerilor prezidentiale.
    Am spus,n-am dat cu parul!

  • gabicretu (author) A spus:

    @Elena,
    Eu consider, si sper ca si multi altii, ca un partid este format din oameni legati prin niste valori pe care le impartasesc si un proiect de societate pe care vor sa-l transforme in realitate. Cine se declara azi de stanga, maine de dreapta, nu indeplineste conditia si, drept urmare, nu-l consider coleg. Este unul care, din intamplare sau dorinta de ciolan, ascensiune, putere, s-a atasat unui grup pe care-l paraseste cand i se pare ca avantajele sunt in alta parte.
    PSD-ul a facut multe greseli acceptand in randurile sale oameni de acest fel, asa, pentru victorie statistica… A platit si plateste pentru asta.

  • Bibliotecaru A spus:

    Dacă mi se permite, aş spune că un partid trebuie să fie format din oameni legaţi prin nişte valori…

    Situaţia prezentă dezvoltă, pe zi ce trece, recepţia că oamenii din partide sunt legaţi mai ales de interese mărunte, mai puţin de valori. Cum se cercetează mai bine o afacere, cum a fost de exemplu cea cu terenurile Institutului Agronomic, ca să dau exemplu o dezvăluire de presă mai recentă, se descoperă o reţea care se auto-susţine şi care se traduce, atunci când tragi linie, într-un altfel de politică, a banului, total diferită de ce ar trebui să facă fiecare pe la partidele lor sau prin mediul de afaceri…

  • gabicretu (author) A spus:

    @Din pacate, asa este; faptul nu exclude ci ne obliga sa denuntam ceea ce nu este asa cum trebuie sa fie…

  • Iceflame A spus:

    @ Biblio,Gabi
    Vise dragii mei,vise…

  • Iceflame A spus:

    @ Elena

    De ce asteptati reactia mea? Asta inseamna ca;

    ori sunt foarte previzibil si atunci am o problema…

    Ori,ma considerati “fan” Simirad,ceea ce este complet fals.

    Adevarul gol-golut este acela ca imi este realmente simpatic personajul pentru stilul molcom si absolut pitoresc in care comunica.
    Are un haz al sau,ceva inconfundabil atunci cand scrie sau vorbeste,o gestica specifica si ochi inteligenti.
    Cuvantul HATRU (folosit chiar de dumneavoastra)cred ca il caracterizeaza cel mai bine pe fostul primar de Iasi,actual presedinte de C.J.
    Atata tot.

    Despre caracter a zis Gabi destul.Nu am argumente sa o contrazic…

  • Peter Gluck A spus:

    IMPORTANT, VA ROG SA CITITI!
    @Biblio- re mesajul privind un partid si valorile sale unificatoare - am spus ceva-si indraznesc sa spun ca e vorba de un fenomen pe cat de important, pe atat de daunator si aproape general.Fenomenul este prea evident pentruca descrierea mea sa fie originala. Este prezentat in Info Kappa nr 285 si rog pe toate prietenele mele si pe toti prietenii mei sa citeasca acest editorial- daca nu de alta dar sa ma ajute sa dau un nume Fenomenului.

    Prima sa definitie extinsa suna astfel:

    “Apare o problema, un scop. Se cauta o solutie. Se creaza o institutie, (un comitet, un grup, o echipa) pentru a se ocupa de acestea. La un moment dat, institutia, etc., are un soc amnezic si uita pentru ce a fost creata. Institutia, care a fost un mijloc, devine propriul sau scop. Oamenii din institutie pierd din vedere interesul general si se ocupa de un interes de grup, al grupului propriu si a celor care ii sustin. In absenta controlului, ordinea devine maligna, se transforma in contrariul ei, si iata avem birocratia in toata uratenia ei- tot mai egoista si corupta.”

    M-am gandit la MBA syndrome- (Means Become Aims).Dincolo de “devin” - e vorba de canibalizarea bietelor scopuri de catre ceea ce au fost mijloace. Cea mai parsiva manifestare a fenomenului, sindromului este Moneyteismul= BANII din mijloc au devenit, ireversibil si destructiv la culme - scop.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Înainte de a citi, îmi aduc aminte că am citit pe undeva (nu-mi mai aduc minte unde anume şi de mult timp mă chinuiesc să regăsesc sursa) că un organism creat pentru un anumit scop va creşte din ce în ce mai mult până ce va ajunge să-şi consume întreaga resursă numai pentru a exista. Citatul făcea referire directă la un partid politic dar şi la sistemul bugetar, dar era generalizat la orice alt fenomen. Acel citat este foarte apropiat de ceea ce spuneţi dumneavoastră acum.
    Dacă acest lucru se întâmplă la un comitet, grup, echipă… nu este o problemă foarte mare, din acest motiv există un sistem de control superior care restabileşte totul sau desfiinţează funcţionarea anormală. Problema este când fenomenul apare la nivel de Guvernul României, sau când acţionează asupra sistemului birocratic în care hârtiile nu fac altceva decât să justifice alte hârtii, sau atunci când fenomenul se manifestă la nivelul întregii clase politice.

    Contracararea fenomenului se face punând un superior de control deasupra organismului care să limiteze elementele parazite să degenereze în metastază. Din păcate, pasiunea politică transmisă în rândul populaţiei apolitice a condus, după 20 de ani, la anularea controlului exercitat de poporul suveran asupra unei “clase” politice care îl deserveşte, astăzi poporul pierzând controlul asupra politicienilor. Istoric, astfel de momente de fracturare a sistemului de comandă şi control ar trebui să ducă la o revoluţie prin care să se restaureze prin forţa starea de normalitate. Vom vedea ce va fi, ori revoluţie, ori politica va renunţa la statul său de acum şi va reda României normalitatea instituţională.

  • Bibliotecaru A spus:

    După ce am citit articolul… Ar fi prea mult de dezbătut, nu sunt de acord cu aproape fiecare afirmaţie. Mai bine renunţ.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Iceflame
    Visul despre ce ar putea fi dacă ar exista un pic de bun-simţ la nivelul celor care decid orele astrale ale României, este firul de păr care susţine ghilotina cu drept de viaţă şi de moarte pentru mine.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio- ca s-o spun pe aia dreapta, eu i-am rugat pe colegi sa citeasca IK 285, nu sa comenteze, si asta fiindca e vorba de una din cele mai grave tragedii, de o napasta care loveste omenirea in nenumarate locuri si
    e prea dureros sa aud vorbindu-se despre acest adevarat blestem. In treacat fie spus, mi-a marcat si mie viata.

    Sunt incantat ca nu esti de acord cu cele spuse acolo- si in IK 203 despre birocratie. Nu e vorba de nici una dintre afirmatiile mele ci despre leit-ideea editorialului- “mijloacele se substituie perfid scopului” Daca nu e adevarata, mai putem spera la ceva bun.. E interesant ca tocmai inainte ma gandeam ca reclamele nu mai servesc la vanzarea unui produs ci la prosperitatea celor care compun - nu, scuze- comit reclamele.
    In mod sigur ai nenumarate argumente ca gresesc grav-
    clerul - la plural (care-i ala?) ar putea fi una din dovezile decisive, Iti multumesc inca odata!

  • Iceflame A spus:

    @ Biblio

    Un lucru e clar; atat domnul Geoana cat si domnul Basescu din Mercedes descind la adunarile publice pentru cersitul indirect de voturi.
    Romanul,din caruta coboara la intalnirea asta,la fel ca in 19oo.
    Demnitarul,mai pupa o tiganca,mai tunde o oaie,mai danseaza,mai promite 25000 de euro la un miting,se impopotoneaza cu tricolorul,mai plange,mai rade,se preface ca asculta serios si interesat o baba sau un mos,ia un copil in brate,face o poza aici,una colea,da un autograf,timpul trece…
    Diferenta e la venit…
    Intre 8 si 10 mii de lei se aduna negresit in contul demnitarului,pe cand la romanul sarac si datator de vot,daca nu se supara postasul sau FMI-ul,primeste si luna asta cei 300 de Ron…
    Biblio,firul de par e o chestie enorm de groasa prin comparatie cu bun-simtul majoritatii politicienilor nostri.
    Prin urmare,avand in vedere faptul ca esti un om credincios,doua sunt variantele posibile;
    1)-o minune divina
    2)-moartea.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Iceflame
    Vă întăresc dreptate confirmând-o agravant. Dacă domnii Mircea Geoană şi Traian Băsescu ar coborî din maşini de lux proprietate personală, ar fi pur şi simplu o sfidare a legii morale din partea unor lideri politici. Este moral agravant pentru că nu Mircea Geoană şi Traian Băsescu coboară din acele maşini, ci preşedintele Senatului României şi Preşedintele României din maşinile lor instituţionale. Eu înţeleg nevoia de securitate, înţeleg că SPP-ul nu poate să-şi facă eficient treaba cu o Dacie 1300 de dinainte de revoluţie, nu mă deranjează că se face campanie pe maşinile instituţiilor, dar exista nişte limite în luxul dotărilor bugetare. Nu poţi să construieşti pentru anumite categorii condiţii asemănătoare cu Statele Unite, Germania, Franţa… şi pe alţii să-i consideri la nivel de lumea a treia. Aş vrea ca preşedinţia să aibă bani de limuzină când bazinele de înot au bani de apă în bazin.

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Problemele pe care le afirmaţi, din punctul meu de vedere, bineînţeles, suferă din cauză că priviţi realitatea într-o analiză strictă, fără să lăsaţi să răsufle trecutul şi viitor şi nici sentinţele distincte ale alternativelor posibile. Nu spun că nu este adevărat ce spuneţi, dar este un adevăr de fotografie, lipsit de principiile dinamice. Plecând din stadiul în care societatea era un studiu pe planşa comunităţii filosofice şi ajungând în condiţiile unei prognoze a idealului şi a evoluţiei naturale, ceea ce spuneţi apare ca un stop cadru. El nu este fals, pentru că reflectă realitatea, dar este doar o felie din întreg care nu determină întregul.

    În altă ordine de idei…

    clericul-clericii, clericului-clericilor
    clerului-clerurile, clerului-clerurilor

    În contextul folosit, nu se poate formula pluralul pentru că clerul reprezintă o totalitate, nu are cum să aibă o formă de plural. Din acest motiv, formele de plural pentru cler sunt foarte foarte rar folosite.

    Am văzut că aţi fost uimit de reclama medicamentelor. Vă recomand să verificaţi şi în bugetele altor lucruri, cum ar fi automobile, armament, frigidere, biscuiţi, pantofi… veţi fi uimit să vedeţi că bugetele pentru reclamă fac insignifiante bugetele pentru cercetare. Este o caracteristică a promovării pe principii de marketing impuse de economia de piaţă. Uneori este mai multă reclamă înmagazinată în preţul produsului decât cheltuieli de producţie. S-ar putea să vedeţi că nu este nici o diferenţă între detergentul scump care spală “de trei ori mai bine decât orice alt detergent” şi un detergent popular cu preţul de 10 ori mai mic. Revenind la medicamente, s-ar putea să descoperiţi că aceiaşi parte activă a medicamentului se regăseşte în zeci de forme comerciale în produse diferite.

  • Peter Gluck A spus:

    @Biblio- daca eu ti-am prescurtat numele (sau de fapt a fost Gabi Intai, Allah mai stie?), poti sa ma numesti simplu @Peter- nu mai altul cu acelasi nume prin zona blogului.
    Ceea ce spui in primul paragraf e iarasi prea subtil pentru mine- nonintegralitatea abordarii nu minimizeaza
    nocivitatea sindromului, dupa umila mea parere.

    Evident ma refeream la inadecventa formei “clerurilor”
    dar nu vom gasi un substituent. Necazuri sunt si cu o
    treapta mai sus, exista un proverb, hai sa-i spunem european, care zice ceva despre mana sfantului care e indoita tipic catre el insusi- nu-l retin exact dar ideea e clara, isn’t it?

    Imi pare rau ca nu citesti IK (si eu mai mult o scriu si o citesc mai mult pentru o corectura care fiindca vad tare prost- ramane gaunoasa) - oricum ai vedea
    ca ma ocup mult si ma mir fara incetare de lipsa de moralitate a lui Big Pharma, dar si a lui Big Oil, Big Food, Big Tobacco, Big Car (care a cam patit-o saracutul) - ca Big Weapon e cum e, stim noi iar Big Money e jalnic. Sunt si altele- fii si fiicele lui Big Swindle. Am uitat de Big Media- cea traditionala, ziarele sunt pe duca, degeaba informeaza, dezinformeaza, inspaimanta, excita sexual, tampesc cerebral, inseala financiar, ridica kitschul in slavi- ajunge! Era sa zic si ce face cu celebritatile dar eu ma straduiesc sa nu vorbesc prea murdar XXXX (cenzurat)
    In 1998 am fost vreo 10 zile la Tampa- Florida- in calitate de consultant la punerea in functiune a unei firmute de energii (invitat de un prieten, fizician si matematician de geniu, propus de cateva ori pentru Nobel
    dar ca cercetator un escroc aproape perfect) si acolo am auzit invatat ce poate sa insemne pentru unii Spiritul Corporatist- american. Horribile dictu,are tot atata legatura cu cinstea cat am eu cu documentele toltece. E aceeasi gandire care da unui CEO de 300 ori maai multi bistari decat unui angajat mediu. Partea buna e ca nici angajatul nu o duce rau.Dar si aceasta experienta ma loveste cu piciorul din dreapta si atunci ma duc in directia opusa, pe drumul Intelectualului.

  • Elena A spus:

    @Iceflame,
    Mai este varianta mostenita de la Homo Sapiens:
    -Apara-te sau fugi!

  • Bibliotecaru A spus:

    @ Peter Gluck
    Recunosc că iau nick-ul cu copy/paste, îmi este mai uşor aşa.

  • Iceflame A spus:

    @ Elena

    Mai curand fuga,ca de aparat de Homo Politicus nici dracu nu ne mai apara.
    Asta e mai vampir ca Dracula,mai abil ca Itic si Strul,mai hot decat Portocala,mai imaginativ decat Ion si mai incapatanat ca Ianos.
    El este cate ceva din fiecare dar mai mult decat toti la un loc.
    Si cum toate astea nu ar fi de ajuns,i-am pus si toate armele posibile si imposibile in maini.
    Singura consolare e ca,teoretic,toate astea se pot schimba din patru in patru ani.Din pacate,doar teoretic…

  • ileana A spus:

    @Valabil pentru toti cei care au scris acum un echinox:
    Ce se vede aici este orgoliul celor care cred ca au rezolvat totul prin formule ,prin manifestarea inteligentei .
    Totul mi se pare mic, meschin ,malform.Daca nu exista Dumnezeu ,atunci oamenii par si chiar sint mai nesemnificativi si intimplatori.

  • Amy Neagoe A spus:

    A propos de postarea lui şerban Huidu> Ponta vs PSD
    Mişto postarea mă frate, ‘tre să recunosc. Cam ăsta e şi opinionul meu, de fapt. Însă să ştii, că io sunt şi voi fi întotdeauna de stînga(dar neînscrisă în Romînia, în partid, îl detest pe Gioană cu vrăjitoare şi cu ţigani cu tot şi pe misoginii netrebnici şi scîrbele roz) şi să mai ştii că îi plac pe domnii Iliescu şi Năstase(poate şi pe Mitrea, deşi nu-l cunosc deloc) pt.simplul motiv că lor le-a păsat de intelectul meu(în sensul că au fost printre primii care mi l-au apreciat) cel puţin pînă acum.Bine, încă nu ştiu ce o să se întîmple cu masteratul meu pentru care ştiţi cu toţii că am tocit-în sensul că ‘m+am chinuit, pînă acum. Cît despre Ponta, alegerea lui mi-a dovedit că Italia e o naţie de mafioţi..flecari, curve şi mincinoşi. Amy N.

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>