Astazi se comemoreaza uciderea unui vis
La 11 septembrie 1973 a murit Allende si, odata cu el, visul de a construi o societate dreapta prin mijloace democratice. Anul trecut, cand s-au implinit 100 de ani de la nasterea lui Salvador Allende, am scris despre asta. Astazi am descoperit ca au mai scris si altii. Ma bucur. Ceva se schimba. Va las sa cititi aici.
Iceflame
@ Jose Luis
Doinas,Monica,Jose Luis.
Cu cati copii/adulti abuzati sexual ati vorbit direct?
Viata reala e de cele mai multe ori complet diferita de ceea ce se gaseste in tomurile de carti citite in fotoliu la lumina calduta a lampii electrice.
Treziti-va.Mergeti un pic pe strada.Interesati-va ce si cum.Pe viu.
Aveti tupeul sa faceti asta in Bucuresti?
Ca la teorii vad ca sunteti viteji de numa-numa.
Dupa aia mai vorbim.
Iceflame
@ Jose Luis
Imi pare rau sa te dezamagesc pe jumatate spunandu-ti ca abuzat sexual nu am fost in copilarie.
Abuzat social,ideologic,informational,da.
S-a intamplat timp de 25 de ani intr-o Romanie in care ni se spunea in fiecare minut ca traim foarte bine (la fel cum ne spui si tu acum)
iar realitatea era cu totul alta.
Imi pare rau pentru tine ca nu ai trait acele vremuri.Te-ar fi lecuit pe veci de filosofia lu’peste,de ideile astea tampite cu comunisti destepti si societatea ideala.Asa ceva nu exista decat in mintea bolnava a pupincuristilor lui Ceausescu si a lingailor altor dictatori,care dictatori,mai exista si astazi prin lumea asta larga.
Degeaba incercati voi,apologetii comunismului sa faceti din alb negru si din flatulenta de porc parfum de trandafiri.Nu veti reusi din moment ce TOATE popoarele europene care au fost implicate in tragicul experiment de sorginte bolsevica,intr-un singur an,s-au lepadat de el ca de satana.
Spun nu stiu cat la suta dintre romani si slovaci ca era mai bine pe atunci?Nu ii impiedica nimeni pe Ion,pe Maria,pe Mirek sau pe Ildiko sa spuna prostii la betie.
Arata-le insa o cartela pentru paine sau pentru benzina,incearca sa treci pamantul parintilor lor (pe care abia l-au recapatat) la cooperativa comunista si atunci vei vedea tu ce si cum poate romanul sau slovacul in materie de istorie si sociologie…
Daca nu stiai,te informez eu ca in tarile foste satelite ale URSS, comunismul a intrat cu tancul si a lasat multa durere si nenorociri in urma-i.
Preoti,profesori,oameni de stiinta,actori,militari,simpli tarani chiar au fost umiliti,torturati,impuscati.
Si asta in numele stelei comuniste,a secerei si a ciocanului,a generoaselor idei…
Inchizitia catolica a fost o joaca de copii pe langa Inchizitia Rosie.
Cine delireaza oare dintre noi doi Luis Jose?
Spui ca esti istoric si sociolog. Am avut si noi istorici si sociologi.Cei care au spus adevarul,au fost eliminati din sistem (sau de tot) de catre regimul comunist.Cei care si-au facut un titlu de glorie din a participa la minciuna nationala si la ridicatul osanalelor pentru dictator si consoarta lui au trait bine,asa cum si tu traiesti bine probabil.
Apropo,am o curiozitate; ce face efectiv un istoric si sociolog sustinator de idei comuniste si vorbitor de limba spaniola in Romania asta capitalista? Ca trebuie sa fie platit si el de cineva,nu?
Daca nu vrei sa spui sau daca e secret,nu-i nimica,nu ma supar.
Pana una-alta,dincolo de orice polemica,iti spun bine ai venit in tara noastra si iti doresc un sejur cat mai placut.Cu idei cu tot.
C-asa-i in capitalism.
Peter Gluck
@Jose Luis
Multumesc pentru sfat- pe Foucault il stiu. Gabi a scris o carte excelenta- „Discursul lui Foucault”.
E de datoria mea fata de adevar sa-ti spun ca in socialismul a la Ceausescu se traia extrem de prost, umilitor de saracacios, stresant de limitat. Alergai dupa mancare toata ziua, nu se gaseau lucruri elementare, nu aveai drepturi, in frig si cu frica, dezinformat- cam ca sclavii.fiindca acest blog este unul feminist- femeile o duceau foarte rau- doar stii despre ce vorbesc! Pot sa-ti dau nenumarate exemple. Iar Extremistanul (ai citit cartea lui Nassim Nicholas Taleb „Lebada Neagra” -eu am prezentat-o in
revista mea http://info.kappa.ro in Nr. 340?) se manifesta in inegalitatea dintre sefii politici si securisti pe de o parte si masele de oameni ai muncii pe
de alta. Intelectualii … sa nu mai vorbim!
Toate formele de conducere a societatii inventate pana acum au dezavantaje mari dar nimic nu este mai rau ca o ddictatura si asta a lui Ceausescu a fost una mizerabila.
Subsemnatul fiind specialist in mase plastice, am fost ereprezentantul Romaniei in CAER- grupa de lucru policlorura de vinil/ Am participat la sedinte in tarile CAER- astea se organizau sub deviza: „8-9, 9-2” adica in general se lucra intens de la 6 dimineata la 9 seara si pe urma se bea la fel de intens bauturi tari- pot sa-ti dau o lista pe tari de la 9 seara la 2 noaptea. Cel mai bun prieten al meu a fost Hans Kaltwasser din D.D.R, si ca sa ma laud el si cu mine am ffost cei mai rezistenti bautori. Ei, odata cand toti ceilalti erau deja KO, Hans (care avea 4 frati in RFG
dar nu avae voie sa comunice cu ei) a spus: „Peter, noi toti stim ca „Sozialismus ist Scheisse” Asta e doctrina Kaltwasser care arata ca orice s-ar zice, nicaieri in lagarul socialist nu a fost bine.
Sper ca nu te superi pe mine, dar este imposibil sa ma convingi ca socialismul ACELA, care era socialism asa cum sunt eu boxer profesionist – era bun.
Mai bine sa ne concentram pe problemele prezentului.
Tu l-ai citit pe Paul Treanor (descoperit de prietena Doinas?)?
Bibliotecaru
@ Jose Luis
🙂
M-aţi pus faţă-n faţă cu câteva cărţi. Ce ar trebui eu să fac acum, că iau o pauză de câteva luni ca să le citesc (presupunând că le-aş găsi traduse în română) pentru a vă da un răspuns? Prefer să vă cred pe cuvânt că aşa este, că acei oameni au spus cu adevărat ce afirmaţi că au spus. Numai că dumneavoastră vorbiţi despre ce au spus ei şi nu despre ceea ce credeţi dumneavoastră în urma unei experienţe intelectuale care cuprinde şi cărţile lor. Înţelegeţi diferenţa?
Spuneţi:
„…s-au facut comparatii intre datele statistice anterioare si cele actuale. “Socializmus vs. Capitalizmus” se cheama cartea.”
Ce ar putea compara acele statistici? Este evident că oamenii au mai multe televizoare color, mai multe autoturisme, mai multe magazine, PC-uri, internet, acces liber la frontieră, România ţară europeană şi membri NATO… toţi parametrii de viaţă s-au îmbunătăţit. Ce fel de competiţie ar fi trebuit să construiască datele statistice, poate la numărul de şomeri, poate la datoria externă, poate la numărul ţărilor prietene, poate la producţia industrială, la producţia agricolă, la ramura cercetării şi inovaţiei?
Ar fi interesantă însă o comparaţie sociologico-filosofică, dincolo de statistică, pentru că socialismul şi capitalismul sunt două concepte socio-filosofice. Pe mine m-ar interesa, de exemplu, în care dintre societăţi, “Socializmus vs. Capitalizmus”, abaterea de la sistemul instituţional este mai mare. De exemplu, rolul definit al politicii era încălcat mai mult în socialism, sau în capitalism? Economia centralizată funcţiona mai aproape de mecanismul descris de politica economică socialistă sau economia de piaţă mai aproape de politica economică capitalistă? Ministrul economiei socialiste era mai pregătit în macroeconomie socialistă decât este astăzi ministrul economiei pregătit în macro-economia capitalistă? Eu cred că astfel de criterii nu au fost exploatate în discuţiile de comparare doctrinară, mă hazardez şi aş spune că nu ar fi prezente nici măcar în cartea despre care vorbiţi, “Socializmus vs. Capitalizmus” (bănuiesc eu, scrisă de Michael Kronenwetter sau poate că nu).
Aş mai adăuga o întrebare la studiul pentru România, un prim-secretar al Comitetului de Partid Comunist Român al municipiului Bucureşti, de exemplu Georghe Pană, ştia mai multă doctrină peceristă decât ştiu domnii preşedinţi ai filialelor de Bucureşti ai partidelor de astăzi doctrină pesedistă, pedelistă sau penelistă? Să nu uităm că „socialist” şi „capitalist” sunt totuşi doctrine… Dacă sunteţi aşa de implicat în lucrurile despre care vorbeaţi mai sus, aici ar trebui să vă fie foarte uşor de presupus un răspuns, personal am verificat politica românească cam câtă doctrină are şi cunoaşte.
Domnule Jose Luis, marele adevăr este că acum 100 de ani Politica era o problemă de elită culturală, acum 50 de ani politica era o provocare intelectuală, astăzi foarte puţin politicieni mai înţeleg exact măcar ceea ce este aceea politică, doar câţiva cu „profesii intelectuale” care mai citesc nişte cărţi doctrinare în măsura în care profesia le-o cere sau au interesul personal să facă asta.
gabicretu
@Peter,
Tu ai dreptate si nu ai dreptate; eu am crezut intotdeauna ca nemultumirea noastra, a intelectualilor, este legata de tradarea ideii de democratie;din acest punct de vedere, nu era vorba de socialism sau a incetat sa fie daca a trecut vreun moment prin acel punct.
Romania, in orice regim ar fi fost, nu putea sa se transforme din fata saraca a Europei in varful ei de lance; dovada este ca douazeci de ani de economie libera nu au produs transformarea. Dar ma mira sa negi un proces la care ai contribuit personal, cu inteligenta si cunostintele tale…
Si eu am trait 25 de ani in acea perioada (si adulta am fost in anii cei mai rai); unii se pare ca nu traiesc astazi in Romania unde, stralucirea vitrinele ascunde o mizerie despre care nu vrem sa vorbim.
Intrebarea statistica pe care am mai pus-o a ramas fara raspuns – noi am atins PIB-ul (in cifre comparabile) din 1989 anul trecut,PIB-ul include si produsul firmelor straine de pe teritoriul tarii; s-a produs polarizarea concretizata in existenta unui numar ridicat de miliardari si milionari in Euro; este evident ca unii traiesc incomparabil mai bine decat in trecut (in termeni de consum, se intelege, nu cultural, democratic, etc.); INTREBAREA = CINE TRAIESTE MAI RAU!?
Bibliotecaru
@ gabicretu
PIB-ul este un produs al ştiinţei economice care calculează dinamismul economiei şi nu starea de bine a economiei. PIB-ul din 1989 era mai „sănătos” economic decât cel de anul trecut, pentru că el era obţinut mai puţin pe seama comerţului şi a serviciilor şi mai mult pe producţia de bunuri şi produse. PIB-ul de astăzi este afectat puternic pe importuri (care se scad din valoarea PIB-ului) dar şi de comerţul care implică credit, care se adaugă PIB-ului. Explozia PIB-ului în perioada guvernării liberale (accelerarea economiei până la supraîncălzire despre care am mai vorbit pe acest blog), mai ales în anul situat cumva cu un picior în 2007 şi cu celălalt picior în 2008, a fost afectat de instituţia creditelor date uşor şi pentru orice. Practic cetăţenii şi-au cheltuit banii care urmau să-i câştige pe 5 ani, pe 10 ani, pe 20 de ani într-un singur an, pe seama relaxării condiţiilor de creditare, pe bunuri de larg consum şi imobile. De asemenea a fost o perioadă de creştere artificiale, de piaţă, a valorilor imobiliare, implicit şi a tranzacţiilor imobiliare speculative. PIB-ul mărit de anul trecut a fost exact cum este efervescenţa peştilor piraña atunci când le pică ceva de mâncare. Să nu uităm că s-au cheltuit şi sume uriaşe pentru alegeri. De ce este acest an cu PIB-ul atât de mic (eu apreciasem la finele anului 2008, atunci când politica mergea încă pe creşteri economice uriaşe, că va fi o creştere economică de -15%… şi situaţia continuă să înainteze spre prognoza mea, deja este mult mai aproape de mine decât de prognoza „specialiştilor”)? Pentru că băncile au curmat creditele date uşor şi nu le mai dau aproape de loc, pentru că statul se împrumută de la bănci fără să investească în nimic, doar ca să plătească salarii şi pensii, pentru că majoritatea cetăţenilor au deja credite şi acum plătesc rate fără a-şi mai permite alt consum, pentru că lumea afacerilor este într-o scădere puternică, pentru că recesiunea europeană ne-a curmat bula de aer pe care ne-o dădeau căpşunarii, pentru că alegerile nu se mai fac cu sume uriaşe (ar fi de un prost gust condamnabil).
Răspunsul este simplu, cu toţii avem mult mai mult decât în 1989, dar muncim mai puţin decât în 1989 pentru a le avea. Iată de ce creşterea PIB-ului este ceva artificial lovit de nulitate ca mijloc de comparaţie, iată de ce gradul de îndatorare creşte aparent încet (pentru că este raportat la PIB) dar în realitate este „criminal” pentru viitorul României. Ar trebui să comparăm producţia agro-industrială pentru a constata un mai bine sau mai rău, ori balanţa (ca raport) export/import.
gabicretu
@PIB=valoarea productiei de bunuri si servicii produse si vandute de agentii economici care activeaza pe teritoriul tarii intr-un an, in preturi brute (consumul de capital fix inclus); este indicator valoric, este adevarat, dar comparatiile se fac in preturi echivalente.
Problema nu era a PIB-ului ci a consumarii lui. Daca o parte apartine altora (agentii economici straini din Romania), o parte este concentrata la putini,iar partea care ramane se imparte la ceilalti, cum este posibil sa traiasca toti mai bine decat inainte!? Daca ar fi adevarat, ar fi doua raspunsuri: rezervele trecutului sau/si amanetarea viitorului. Ambele nu dovedesc eficienta superioara sau progresul obtinut in economia „libera”. Asta ramane de dovedit.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Problema cu PIB-ul este că pe de o parte este format din valoare palpabilă, cum ar fi producerea de bunuri, dar şi de o valoare inefabilă ce nu poate fi cuantificată decât prin raportarea la consum, după principiul că nu poţi consuma ceea ce nu ai. Iată de ce PIB-ul se calculează ca sumă de valori de consum:
Produsul Intern Brut este egal cu consumul statului, la care se adaugă consumul privat, la care se adaugă şi investiţiile şi, în sfârşit, se cuantifică şi comunicarea cu exteriorul României, respectiv se câştigă ceea ce se exportă (produsele părăsesc ţara) şi se pierde ceea ce este importat (sunt produse care nu sunt produse în ţară, deşi sunt consumate, este deci un aport exterior).
Iată de ce spun eu că un PIB mare, adică un indicator care arată o economie duduindă, s-ar putea să nu fie decât impresia unui consum ridicat pe seama serviciilor mai multe şi nu pe seama unei producţii de bunuri mai mari.
Să nu uităm că pe lângă creşterea gradului de îndatorare, România a vândut fabrici şi uzine, a vândut resursele naturale, a vândut terenuri, afaceri, servicii… Dacă facem o listă cu ce a mai rămas românesc în România, s-ar putea să avem o mare surpriză şi să constatăm că patrimoniul românesc este aproape complet disipat înspre exterior contribuind indirect la bunăstarea lor pe seama noastră.
Peter Gluck
@Gabi te rog- ca pe o profesoara de logica ce esti sa ne ferim in aceste discutii de falsa dihotomie- vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/False_dilemma.
Ca ceaussismul a fost foarte rau e dincolo de orice indoiala, ca azi o duc prost poate si oameni care NU asteapta ca statul sa le rezolve toate problemele, e alta gasca in alta traista. Hai sa gandim nuantat.
Acelasi lucru e valabil pe undeva si pentru islamizarea Europei. Daca vedem situatia numai in alb/negru nu o vedem bine.
gabicretu
@Peter,
Nu recunosc vinovatia. Eu sesizez false probleme si identificari.Faptul ca argumentele aduse nu demonstreaza ceva nu inseamna ca nu poate fi dovedit ci ca nu a fost dovedit inca.
Nu vad de ce argumentele mele te determina sa faci precizarea ca ceausismul a fost rau (ca si cum as fi afirmat ceva care sa spuna contrariul). Problema este ca am dat divort de o societate si ne-am insurat/maritat cu alta; vrem sa ne convingem ca alegerea a doua este mai buna; logica ne spune ca nu putem avea nici macar garantia ca nu este mai rea; tocmai pentru motivul ca nu gandim alb-negru si acceptam ca alternativa este posibila. Ar fi foarte trist ca sa trebuiasca sa alegem intre ceausism si capitalismul actual, nu crezi!?
Dar mi-ar placea foarte mult sa stiu ce intelegi prin ceausism; poate ca nu identificam corect hibele si uitam ca el nu ar fi fost posibil fara noi, vreo douazeci de milioane de oameni cu naravuri, calitati si lipsuri; ma ingrozeste sa gandesc ca lucrurile ni s-au intamplat asa, ca si cum noi am fi fost un loc vid (fara actie si reactie). Prefer sa imi asum greseli si vinovatie ca dovada ca eram vie, decat statutul de obiect…
Iceflame
@ Toti
Pe http://www.redpelikan.blogspot.com/,
sub titlul
„Campanie contra falsificarii facute de anticomunisti”,
cineva spune ceva.
Enjoy
Iceflame
@ Gabi
Reactia noastra la ceausism s-a vazut in decembrie 1989.
Imi asum greseala de a nu fi reactionat mai devreme.
Raman insa cu satisfactia de a fi fost un rebel,un Gica-Contra,un neinregimentat in turmele de oite blande care pasteau zi de zi iarba virtuala a ideologiei comuniste.
Peter Gluck
@ Gabi- tocmai asta vreau sa spun si eu- faptul ca ceausismul era foarte rau nu inseamna ce ceea ce e acum
nu e tot rau. Dar declar ca atunci era MAI rau- mai rau pentru mai multi oameni, fara speranta pentru solutii si trendul ireversibil era spre tot mai rau. Era o dictatura cruda si fara noima. Ce e acum e mai mult haos, dar si mai multa speranta, oamenii au mai multe solutii. Nu tagaduiesc ca foarte multi o duc prost si ca e revoltator ca foarte putini o duc mult prea bine fata de meritele lor. Problema ce e de facut? trebuie sa existe mai multe alternative. Dar, intorcandu-ma la un mesaj de al meu de ieri- avem de a aface cu o problema rezolvabila?
Prietenul Jose Luis vine dintr-o monarhie- o societate pe care eu nu sunt in stare s-o accept…desi am incercat- citez din Info Kappa 231- despre Monarhiile Europene:
„problema guvernarii are trei categorii de Solutii:
– Solutia Perfecta: un conducator absolut, perfect, stapan al tuturor, unul care stie si face tot si are intotdeauna dreptate- un dictator cu coroana sau fara; e o solutie simpla si verificata de istorie. (am vorbit despre domnii dictatori in IK 189.) Am fost contemporan cu cei mai eficienti dintre baietii astia, si unul mi-a facut viata harcea-parcea timp de un sfertai de secol;
– Solutia Perfectibila: asta e democratia, bazata pe alegeri, pe vointa majoritatii, pe multa agitatie; singura intrebare este daca sistemul devine intradevar tot mai bun; poate ca da, uneori poate prea incet; e cam multa dezordine si zapaceala; polarizarea societatii poate deveni ingrijoratoare- dar o stiti si voi…
– Solutia Imperfecta: da, admitem de la bun inceput ca vom considera ca simbolic perfect pe cineva care nu este asa- si admitem ca el va fi in stare sa transmita virtutile sale si meritele sale urmasilor sai. E si o conventie, un joc; un om e atat ce este dar e si un simbol. Un joc vechi, dar inca popular.
Un adevarat triunghi al Bermudelor politic, toate cele trei solutii sunt incomplete, dar nu avem voie sa neglijam vreuna din ele. Nu putem intreba care este solutia cea mai putin rea fara sa ne referim la o tara anume, iar daca examinam costurile trebuie s-o facem in mod circumspect.
Totusi sa remarcam un progres- scaderea numarul de Solutii Perfecte, cele mai periculoase.”
Care e Solutia, in caz ca exista? Daca nu exista, care e cea mai suportabila? Capitalism fara exploatare si far inegalitate, socialism fara dictatura si fara mobocratie, monarhie fara privilegiati si fara anti-meritocratie- toate astea ne duc spre expresia veche- „si laptoasa si mamoasa si fata mare- nu se poate”
Ce n-as da sa fiu contrazis pe baza de exemple, nu de dorinte si de proiecte!
Jose Luis Forneo
O sa incerc sa raspund putin fiecaruia. Cred ca ultimul comentariu al lui Gabi defineste bine ce vreau sa zic. Nu se vorba ca in vremea lui Ceausescu se traia mai bine sau mai rau, pentru ca nici un sistem nu este perfect. Fraza ca inainte eram casatoriti cu un sistem, iar acum cu altul, e perfecta. De fapt, majoritatea anticomunistilor de azi erau prieteni, colaboratori ai lui Ceausescu si ai PCR. Esenta problemei este ca acum se construieste un adevar absolut ideologic care incearca sa converteasca sistemul alternativ intr-un monstru anatemizat. Se construieste regim de adevar care cauta supunerea si polarizarea realitatii. Aceasta este adevatata problema, in ciuda faptului ca apropae jumatate dintre romani spun in sondaj un lucru, mediile de comunicare ascund tot ceea ce poate poate naste intrebari, constructia politica a realitatii unilaterale. Multi dintre voi spuneti ca toul era rau in Romania. Totusi, eu am vorbit cu multe persoane care au spus contrariul. De fapt, multi afirma ca pana in anii ’80 de traia destul de bine aici (si pot spune ca in Spania, de exemplu, pana in anii 90 e traia destul de rau, atat economic cat si politic). Asta e ceea ce vreau sa il apar in comentariile mele, in scrierile mele. Trebuie sa deconstruiesti miturile care convertesc capitalismul in unica optiune posibila si care distruge toate aspectele pozitive care exista in alte sisteme alternative.
e o chestiune de manipulare intalnita in forma masiva in capitalism, asa cum se intalnea si in comunism.
Cat despre nivelul de viata si PIB, e cert ca s/a atins nivelul din 1989 destul de recent, dar conceptul de nivel de viata si bunastare nu se bazeaza doar pe date economice ci si sociale. De exemplu, in paradisul capitalismului, 50.000 de persoane mor in fiecare an pentru ca nu au asigurare medicala si fara aceasta nu primesc ingrijire medicala. De exemplu, UNESCO in baremul sau referitor la conditiile de viata in lume da mai multa importanta decat le/ar conveni capitalistilor educatiei, sanatatii, culturii si, de exemplu, stresul provocat de cautarea asidua a unui loc de munca sau problema platirii ipotecii sau, in cazul Romaniei, pentru milioane de roamini care castiga mai putin de 400 de lei, a putea sjunge la sfarsitul lunii.
In rezumat, nu e vorba de capitalism vs socialism, ca si cum ar fi doua optiuni (in America latina se experimenteaza noua forma de socialism, prin alegeri democratice si participare cetateneasca, clucru care lipsea Romaniei in comunism) e vorba de a nu se supune miturilor pe care sistemul le creeaza si penttru a nu accepta o viziune in alb si negru despre lume, acceptand dualitatea bine/rau, adevar/minciuna, natural/antinatural care convine claselor dominante.
Jose Luis Forneo
pentru Iceflame:
Imi pare rau ca exista oameni ca tine care considera ca 50 la suta dintre compatrioti sunt beti, doar pentru ca gandesc diferit de tine. Mai ales cand gandirea ta e cert produsul supunerii si domesticirii fata de putere. Spui ca in timpul comunismului existau multi lingai ai lui Ceausescu. E adevarat, in toate sistemele exista lingai, inclusiv in capitalismul actual. De fapt, majoritatea lingailor de atunci s-au convertit in anticomunistii de azi si multi dintre ei se misca prin partidele politice sau mediile de comunicare aparand sistemul actual la fel cum o faceau inainte.
De fapt, cum zice Gabi, Ceausescu se baza pe supunerea celor 20 de milioane de romani (si nu toti aveau pareri critice fata de el. Ceea a facut Parvulescu la un congres al partidului nu au facut multi dintre anticomunistii de azi). Mi-ar placea sa stiu, de exemplu, cat de critic erai tu inainte sau erai la fel de lingau ca acum?
Spui ca Armata rosie a intrat in tari precum Romania cu tancurile. Evident, trebuie sa tii cont, nu stiu daca o stii, ca al doilea Razboi Mondial a infruntat ceea ce numim distilarea capitalismului, nazismul (din care, apropo, Romania era parte) contra restului lumii.
Ceea ce manipularea actuala numeste agresiune sovietica nu a fost altceva decat eliberarea Europei. Inteleg ca aici bombardamentul mediatic face sa se uite importanta Armatei rosii in al doilea Razboi Mondial (armata pe care, apropo, regele Mihai a primit-o cu bratele deschise). Totusi, in afara Romaniei exista in jur de 150 de tari in lume si acolo viziunea comunismului nu este atat de negativa, in multe cazuri, ca aici, asa ca ideile nu sunt atat de pure cum incerci tu sa transmiti.
In Spania au fost 40 de ani de dictatura franchista si in toata aceasta perioada au fost mii de proteste, morti, boicoturi etc. In rezumat, o respingere generalizata a celei mai mari parti a populatiei (iar asta in conditiile in care la inceput dictatura avea sprijinul aproape a jumatate dintre spanioli). In Romania, partidul Comunist era minoritar la inceput, romanii erau destul de calmi asa ca nu veni sa imi spui: comunismul a fost respins de toti, fiindca eu voi zice contrariul. Comunismul era sustinut de majoritatea populatiei. In contradictie cu tarile unde dictaturile nu au spijin popular (Argentina, Chile, mai nou Honduras etc.) unde nimeni nu poate spune ca cetatenii au ramas in case sperand sa se termine regimul pentru ca apoi, dintr-o data sa se constituie in anti-Pinochet sau in antifascisti.
raman multe lucruri de spun, dar ma rezum doar la unul.
Eu am venit in Romania din motive persoanle, nu pentru ca m-a adus aici vreo multinationala si nici nu sunt agent rusesc. In mod voluntar am dorit sa traiesc ca un roman, nu ca un strain, desi deocamdata nu am castigat atat de putin ca majoritatea dintre romani (si iti spun ca am intalnit cazuri in care oamenii castigau 80 de euro pe zi) si, in ciuda faptului ca in fabrica lucrurile merg rau, nu misca un deget aceste peroane pentru a=si schimba destinul.
Acelasi lucru il spun despre milioanele de pensionari romani sau cei subventionati care castiga mai putin de 400 de lei pe luna sau muncitorii (cunosc destule cazuri) care nu au voie sa aiba un sindicat in intreprindere, dsi in Romania, sindicatele sunt in proportie mare, vandute puterii, ca si in Spania. (cu precizarea ca in Spania exista si sindicate nedomesticite).
In rezumat, vreau sa stii ca nu sunt un aparator al regimului Ceausescu, dimpotriva, dar poate pentru ca sunt mai obiectiv si vin din alta tara percep mai clar drama Romaniei actuale decat cei care din ura, din resentiment sau din lasitate ascund colaborarea lor cu regimul de atunci, manifestand supunere radicala minciunii de azi.
Experienta mea in Spania, Amerca Latina si Spania, care ma face sa imi pun intrebari despre tot ceea ce imi spune Puterea, face sa vad ca in lume sunt mai multe optiuni decat cele pe care voi ei sa ni le dea si ca nici un labirint nu are doar o singura iesire.
Iti recomand o carte a unui autor nord/american capitalist, membru al partidului Republican. Se numeste James C. Scott (antropolog) si face o radiografie a diverselor forme de existenta pe care le au cei supusi pentru a rezista in fata dominatorilor. cartea se numeste Domination and the Art of Resitance. poate asa vei putea rupe lanturile tale mentale, desi ma tem ca le ai atat de puternice incat nimic nu se mai poate face pentru tine.
Inchei cu un proverb etiopian: „Cand marele senior trece, taranul intelept face o mare reverenta si silentios trage un partz.”
gabicretu
@Inca o precizare. Exercitiul de cunoastere si recunoastere a ceea ce a fost (cu luminile si umbrele sale) nu este un act de reabilitare, fie si partiala, pentru ca nu se poate pune problema in acesti termeni. Exercitiul este obligatoriu din motivul pe care il spune altfel Jose Luis vorbind despre deconstructia miturilor. Adica, atentie, ca ne pierdem exercitiul gandirii critice!Incepeti cu trecutul si apoi treceti la prezent!
Imaginea subiectiva total negativa poate fi foarte justificata, desi este, psihologic vorbim, periculoasa intrucat vorbim despre propria noastra viata, nu despre trecutul altora; nu o putem arunca la cos ca pe o eroare.
Aceasta imagine (global negativa) nu poate inlocui si nu este identica cu imaginea altora despre aceeasi perioada. Eu, nascuta la tara, femeie tanara in anii ’80 (traind variante dupa 4 luni, 3 saptamani si 2 zile) am avut in acei ani o viata care nu a fost un vis dar sigur nu a fost un cosmar. E foarte important pentru mine ca intelectual, tanar atunci, mai experimentat acum, sa inteleg disfunctiile din mecanism si sa recuperaz elementele pozitive; dintr-un motiv foarte subiectiv – sunt inca vie si istoria este o scoala buna… In plus, am si un motiv teoretic. Ma enerveaza teribil falsificarea istoriei; iti vine sa te urci pe pereti cand citesti istoria perioadei interbelice; sa ne inchipuim ca asistam la un nou idilism-semanatorism de secol 21 sau este aceeasi lipsa a gandirii social politice care a fost si continua sa fie cauza principala a esecului oricarui sistem la romani!?
Jose Luis Forneo
pentru Gabi
mi se pare foarte important tot ce spui tu si sa ai gandirea critica mereu in alerta. Tot ce imi spui tu despre copilaria ta, mi-au spus=o multi altii, nu se traia dpdv material rau, dar nici exceptional. (desi am vazut multe sate din zilele noastre unde se traieste foarte rau). Cat despre 432 si intalegand drama femeilor de atunci, vreau sa spun ca atunci cand eu am vazut acest film in Spania credeam ca tara mea in anii 80, in plina democratie, avortul sa fie inca interzis si fetele, femeile tinere mergeau sa mearga la Londra sa avorteze sau sa apeleze la interventii medicale ilegale in Spania. De asemenea am crezut si cred ca azi in UE exista tari unde avortul era interzis, de exemplu Iranda. In paradisul capitalismului, SUA, in anumite state, e inca interzis sau, daca nu e, vreun nebun in delir te poate impusca pentru ca ai indraznit sa avortezi.
Adica, ceea ce am gandit cand am vazut filmul nu era o critica a comunismului, iar interzicerea avortului nu era o particularitate a epocii lui ceausescu, desi propaganda peliculei mereu semnala situatia oribila pe care o traia femeia in timpul comunismului, in loc sa spuna ca era o critica generala fata de toate tarile in care femeii ii era interzis sa decida asupra propriului ei corp. (si asta, inclusiv ayi, nu e ceva exceptional).
gabicretu
@Jose Luis,
Sper ca am fost inteleasa corect; faptul ca am trecut prin experiente oribile, limita, pentru o femeie l-am adus in discutie tocmai pentru a da greutate afirmatiilor. Nu e vorba de nostalgia dupa o viata de huzur, privilegiata, nici de naivitatea unei copile fara minte. Prietenii de pe blog stiu ca pentru mine adevaratul genocid din timpul dictaturii e reprezentat de moartea – documentata oficial- a 15000 de femei ca urmare a unor avorturi in conditii nesigure in acei ani. Nu intamplator activez in organizatiile in care activez; nu intamplator am fost in prima linie, alaturi de colegele mele, in Portugalia, mai anul trecut, am facut si fac cu IS a Femeilor presiuni in Nicaragua ,etc. Asta ma face sa urasc abuzul de putere si sa fiu feminista, nu sa inchid ochii si sa trec de la Stanga la Dreapta…
Peter Gluck
@Jose Luis Cand discutam daca o societate este mai buba sau mai rea, trebuie sa tinem cont de aceasta ierarhie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Maslow's_hierarchy_of_needs
Totul era rau chiar de la baza- am nenumarate amintiri cum stau la coada 1-2 ore sau si mai mult casa cumpar paine, e frig sau ploua, Si asta e ceva tipic.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Atunci poate ar trebui să definim omul, este mai importantă latura organică, banalul animal, sau latura spirituală, sau latura raţională. Ce erou ne alegem, atletul cu biologic desăvârşit, Iisus spiritul superior, Einstein raţiunea superioară? Exerciţiul uman îmi pare tocmai capacitatea de a lua acea piramidă a motivaţiei umane şi a o răsturna cu vârful în jos. Ţinta spiritualităţii umane despre asta vorbeşte, fie că vorbim despre un preot budist, fie că vorbim Scara dumnezeiescului urcuş a lui Ioan Scărarul. Întreagă gândire a umanităţii spune că ţinta evoluţiei umane este minimalizarea animalicului şi atingerea exhaustivă a dimensiunii maximei non-animalice.
Peter Gluck
@Biblio: Multumiri pentru atentionare! Pare insa relativ greu sa intorci piramida cu baza in sus si
pentru asta trebuie sa-ti convingi si familia ca lucrurile lumesti- cum ar fi mancarea (banal, animalic,
rusine!) temperatura din casa, lumina- trebuie sa vina dupa lucrurile superioare.
In seara asta mancam paine goala- e de miercurea trecuta- in schimb o sa va citesc despre Iov, ala a fost om bun- un model pentru noi toti. Sau despre Dina
ca e ceva mai thrilleros si plin de invataminte.
In seara in loc de mancare vom privi impreuna la cartile splendide despre pictorii di Evul Mediu sau
o sa va recit din Villon, si ne vom simti elevati
intelectual si spiritual.
Marturisesc cu rusine ca nu m-am gandit si nu am actionat in spiritul reducerii la minimum a animalitatii si am depus multe eforturi ca sa le asigur alor mei (7 persoane- consoarta, 2 copii, soacra, cumnata, socrul) painea de toate zilele obtenabila prin stat la coada. Eu am o atractie destul de redusa pentru asceza- faceam experiente toata ziua, miscare, cateva luni pe an in frig asa ca nu-mi ardea de pilda de supa de urzici care e ideala.
Am elaborat strategii de completare a ceea ce se DA pentru prostime pe atunci:
– un colaborator avand gospodarie la tara imi aducea in mare secret in toiul noptii carne de vitel pe care o tineam in congelator- gloria, gloria, victoria!
– l-am ajutat pe un nenea sa-si faca teza de doctorat- din adezivi, respectivul lucra la o fabrica de conserve de carne pentru export si a aranjat sa fiu trecut pe o lista speciala si puteam cumpara de vreo 2 ori pe an
conserve cat sa umple un rucsac pe care le aduceam acasa cu discretie maxima,dar tot m-au oprit odata militienii, noroc ca stiu sa fac suspect de natural pe prostul,
– de neuitat ramane Luciano, porcul negru cu voce puternica care s-a sacrificat pentru noi cu ajutorul unui prieten, macelar amator priceput- in 1988,
– dependent fiind de cafea- i-am ajutat pe niste proiectanti sa conceapa o linie de fabricatie de Nechezol instant – se obtine prin uscarea prin atomizare a extractului din radacinile de cicoare (Cicorium intibus)dupa prajirea controlata, respectivii aveau relatii la o sursa de cafea veritabila- Ness,cam sporadica,
– pe cai foarte sinuoase am facut rost de cofeina pura! Uraaa!
– cunosti sistemele de revalorificare ale bonurilor de mancare (ex. pui scheletici, carne cu zgarciuri etc;)pe care nu le-ai putut folosi in luna in care erau valabile? Falsificarea de bani e ceva primitiv in comparatie cu asta.
Sunt un pacatos, inglodat in cele lumesti- dar promit ca la urmatoarea dictatura combinata cu infometarea sistematica si expunerea la frig si intuneric voi fi mai demn si cat se paote de superior si imi voi instrui si nepotii in acest sens.
Cand ti-am citit mesajul automat m-am gandit automat la Upton Sinclair (Jungla „Asa se fac dolarii”)un scriitor de are trebuie sa tina cont cand discutam despre virtutile si „virtutile” capitalismului. Ei bine, acest scriitor a spus ceva in sensul ca e de-a mirarii cate capodopere au fost create pentru o cina buna.
Inchei acest mesaj scris la furie, marturisesc cu intrebarea nepoliticoasa- ce ai vrut de fapt sa spui? Si de ce?
Negationistii mizeriei ceausiste…. (cenzurat!)
gabicretu
@Peter,
E putina literatura la mijloc; adica putina exagerare si multa extrapolare. In anul de gratie 1979 am intrat la liceu – economic si drept administrativ; asta avea si clase de comercial si in clasele mici nu eram specializati, toti faceam practica la un loc. Am fost repartizata, ca urmare, sa fac practica la raionul cofetarie de la Hala Centrala din Iasi. Cum eram doar in clasa noua, nu prezentam incredere pentru gestiune economica asa ca mi s-a repartizat urmatoarea sarcina: sa vand cafea. Am fost invatata sa pun pe celalalt talger al cantarului o punguta de hartie goala (cafeaua era un produs pretios, scump, nu trebuia sa pacalesc clientul vanzandu-i si punga la pretul de cafea) si sa-l intreb daca doreau cafea boabe sau rasnita; daca doreau rasnita, procedam ca atare, ca era acolo o rasnita electrica mare si zgomotoasa. Timp de trei saptamani am repetat opt ore pe zi (asta era cam exploatare, ca aveam doar 15 ani!) aceasta operatie. E o amintire bine fixata… Cativa ani mai tarziu, eram studenta, am invatat sa fac o cafea nemaipomenita din nechezol (adaugand o frunzulita de menta prospata si punand materie prima din belsug si zahar doar un pic) iar pachetul de cafea, cafea (250g) ajunsese la 100 de lei pe la colegii straini din Targusor. Ambele amintiri sunt ale mele. Din acest motiv cred ca vreau sa trecem dincolo de stereotipuri si sa vedem mecanismul de dedesubt si ce anume nu a functionat.
Altfel, nici nu trebuie sa luam exemple din carti. Am mai calatorit prin lumea asta si unul si altul si daca vrem sa demonstram prin exemple, putem demonstra orice!
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Dacă întoarcerea piramidei ar fi un lucru uşor, atunci nu ar mai fi o ţintă, un deziderat, ci ar fi un banal check pus pe lista lucrurilor pe care trebuie să le faci în viaţa.
Apoi mai trebuie să adaug că această ţintă nu poate lucra ca obligaţie, ea trebuie să fie voluntară. Ce fel de virtute este să flămânzeşti pentru că nu ai ce mânca? Virtute este atunci când a minimaliza latura animalică este o alegere personală. În concluzie această renunţare se pronunţă „eu aleg să” şi nu „eu oblig pe alţii să”. Alegerea este latura care înnobilează. În consecinţă nu spune nimeni că trebuie construită o istorie a foametei, nu putem fi cu toţii sfinţi. Nu întâmplător am pomenit de Ioan Scărarul… Fiecare urcă pe scară, unii cad mai de sus, alţii mai de jos, puţini ajung să urce întreaga scară.
http://www.credo.ro/icoane/scara.jpg
Peter Gluck
@Gabi- tot ce am scris este adevarat cuvant cu cuvant,
in anii 80 nu gaseai cafea- cafea la liber decat foarte rar si iti trebuia noroc si rabdare ca sa cumperi ce se „dadea”.
Si este de natagaduit ca atunci cand stateam la coada pe ploaie afara mai intotdeauna dupa mine statea o persoana care tinea umbrela astfel ca apa sa-mi curga sub guler pe spate – e foarte „refreshant”.
Dar am cautat ca intotdeauna la cozi sa meditez la probleme intelectuale sau artistice. In Info Kappa nr. 42 este descris modul in care am creat „Agrotis” una din cele mai lungi aliteratii in limba romana.
Nu am amintit de o inventia a unui prieten de al meu din Iasi sahist de geniu si pe urma alcoolic (R.I.P!)
lampa cu parafina si cu fitil din pastila poroasa de Carbocif,dadea lumina cat sase lumanari- asa a invatat fiica-mea in multe seri de iarna.
Nu am exagerat nici un pic!
Am spus ceva de programele de TV? De marile serbari in cinstea Conducatorului? De faptul ca pentru a ajunge doctor-inginer era nevoie de binecuvantarea judetenei de Partid- si de nenumarte alte mizerii si aberatii.
Pentru mine tema asta e incheiata- amintirile ma dor si ma supara si ma uluiesc.
gabicretu
Peter,
Nu am spus ca nu e adevarat ce ai spus. Povestea mea spunea altceva – ca e o bucata de adevar. Ca adevarul intreg este facut din nechezol si cafea, din mine si din tine… Si tot nu voi fi de acord ca aceste argumente au vreo legatura cu societatea socialista (esuata sau neesuata). E prea putin si superficial sa spunem ca o societate care s-a prabusit si a aberat asa cum s-a intamplat a facut-o pentru ca intr-o perioada de criza (nu discutam cauzele) nu era cafea sau se dadeau produsele la cartela; asemenea situatii pot fi intalnite si au fost aproape oriunde.
Si m-am saturat sa aud argumentul cu televizorul. Nu cred ca in acele vremuri media inlocuise totul – societatea, comunitatea, prietenia, etc.Si nici gandirea proprie ca sa trebuiasca sa ni se spuna mereu ce se intampla.
Iar scurtarea programului si excesul de propaganda proasta din ultimii ani a constituit, paradoxal, un element care ne-a unit impotriva regimului. Cand urmaream pe la inceputul anilor 70, la noi impreuna cu toti vecinii, trasmisiile in direct de la Montreal, cupele Davis sau Cerbul de Aur, aveam in mai mica masura constiinta oprimarii; ne simteam foarte mandri si fericiti..
Cultura se facea prin alte parti; bunicul si prietenul meu, in satul in care m-am nascut, aveau de doua ori pe saptamana cate 3-4 ore repetitie la corul generatiilor (care canta superb si avea un mare compozitor drept dirijor); cei din generatia parintilor la echipa de dansuri populare iar copiii o mie de alte lucruri de facut cu scoala si la scoala. Nu mai exista nici una dintre formatii, au toti televiziune prin satelit, 45 de canale minim, si o mare tristete in ochi…
Repet! Asta nu e act de reabilitare. Cred insa ca trebuie sa invatam sa privim inapoi cu umor sau macar cu serenitate; am privit prea mult cu manie si asta ne impiedica sa fim si obiectivi, si fericiti. Si ne impiedica sa vedem ca repetam, in alt context, aceleasi greseli de atunci pentru ca plecam de la ipoteza eronata ca noi eram buni si sistemul era rau; nici un sistem social sau regim politic nu fiinteaza fara noi, nu ne este exterior; daca discutam in termeni de victime absolute si calai absoluti nu vom ajunge prea departe; doar ne vom spala constiinta de vreun mic sentiment de vina pentru ceea ce am fi putut sa facem si nu am facut.
Peter Gluck
@Gabi draga, de facto ce legatura are societatea aceea
despre care vorbim, cu socialismul, in afara de cateva
lozinci chioare? Era o imbinare ciudata de capitalism de Partid, de cult secular si de dictatura dura. Definitia prostiei- sa-i faci rau altora in asa fel ac nici tie sa nu-ti fie cu adevarat bine- plutea peste oranduirea aceea nefericita. Daca eram singur ma revoltam dar nu puteam sa-mi expun familia- aveam un baiat handicapat care ar fi murit fara sprijin. Plus batrani neajutoarati si tot tacamul. Ostateci in amna soartei…
Cred ca a numi ceausismul socialist, este o greseala de gandire. Erau fabricile ale clasei muncitoare? Stia simtea asta si clasa muncitoare? Totul apartinea elitei de Partid intr-o forma ciudate ce-i drept- restul e minciuna.
Educatia continea enoorm de multa indoctrinare plus cele necesare ca tanarul sa devina util societatii.
Pana la urma am fi ajuns exact ca nefericitii de nord-coreeni- la aia ce e socialist????
gabicretu
@Peter,
Tocmai de asta trebuie vorbit. Nu ai observat ca toata indarjirea impotriva oricarei gandiri de stanga se bazeaza doar pe argumente fectuale selectate din acei ani!? Intelegi de ce nu pot fi acelea dovezile…
Cat despre sentimentele clasei muncitoare, nu as recomanda concluzii pripite; cel putin intr-o perioada eu le-am vazut, chiar daca nu erau generale, ele erau prezente la nivel constient. Le poti identifica inca astazi intr-un sentiment ciudat, pe care unii il taxeaza de nostalgii nejustificate si pun punct. Cred ca e eronat.
Un grup de oameni mai in varsta viziteaza Casa Poporului; e impresionanta pentru cine nu are, si chiar pentru cine are, cultura estetica si nu se uita la detalii… Le-am ascultat comentariile si vazut privirile; unul chiar lucrase pe santier – munca bruta. Spuneau cam asa: uite ce am fost noi capabli sa facem! a meritat sacrificiul… In mod paradoxal, acei pensionari foarte modesti (cred ca facuse un deputat vreun act de caritate si-i adusese sa vada minunea) simteau ca erau la ei acasa, ca acel lucru era al lor si ca altii nu aveau decat sa fie invidiosi daca nu au fost in stare; aveau atitudinea si in uzina intr-o vreme.
Nici despre responsabilitatea pe care si-o asumau nu cred ca avem totdeauna dreptate; era mai organica legatura cu locul de munca decat astazi, cu certitudine; sub acest aspect, capitalismul monopolist de stat care s-a numit socialism avea unele note de socialism autentic; le-a pierdut, in majoritate, inca inainte de 89, s-au diluat, nu stiu…
Peter Gluck
@Gabi- de acord – sa separam graul de neghina otravita-
si sa incercam sa definim – poate intai intelectualul de stanga si pe urma adevarata politica de stanga, cred ca Epoca de Aur ne va fi doar reper negativ.
Ca ce cred oamenii- multe- tocmai scriu un editorial despre cartea lui Shermer si ma mir peste poate in ce bazaconii pot sa creada oamenii. Casa Poporului este first of all o intrupare in beton si alte materiale de constructie a megalomaniei Conducatorului si pe urma o cladire in care pot fi adapostite cateva institutii daca tot e gata. Si un model pentru o Mare Cladire in slujba religiei pe care o vom construi in mod sigur, de cum ne scoatem nitel nasurile din …Criza. In locul catorva zeci de scoli, biblioteci sau sali de concerte.
gabicretu
@Peter,
Eu sunt perfect de acord cu tine dar asta inseamna ca ori problema trebuie cautata in alta parte decat in regim, ori problema suntem noi doi. Ideea de a construi, pe modelul secolului 12, o catedrala a mantuirii neamului nu este decat o repetare a aceluiasi rationament; si are suport aparent masiv sau nu are opozitie destula!
Jose Luis Forneo
O intrebare foarte interesant, nu credeti?
http://redpelikan.blogspot.com/2009/09/e-posibila-astazi-o-evaluare-sincera.html
Peter Gluck
@ Jose Luis: imi pare foarte rau sa te dezamagesc, dar meritele comunismului (de pilda puteam cumpara de cel putin 29 de ori mai multe carti bune decar dintr-un salariu ~ comparativ de acum).nu pot fi folositr pentru a scuza -sa spunem situatia cu drepturile omului de atunci, frigul din case, foamea relativa, intunericul,
cultul personalitatii.
In fond- nu stiu daca ai citit cartea lui Hans Fallada http://www.amazon.co.uk/Kleiner-Mann-Was-Hans-Fallada/dp/3499100010 si nazismul a fost o salvare economica pentru multi nefericiti. Pe Soljenitsin probabil l-ai citit, ce scuze poti gasi lucrurilor care s-au intamplat acolo in URSS si ne au servit si noua ca exemplu?
Ai vorbit vreodata cu un nord-coreean, asta ca sa vezi unde am fi ajuns?
Unele lucruri nu se pot aduna sau compensa- ucigasul sadic canta minunat la vioara, sa-l privim cu mai mare
simpatie? Hitler iubea cainii, il face asta mei bun?
Profesorul escroc fabrica diplome pe bani, dar zilnic, la 7 e la biserica (asta e mai de acum).
Mult din ceea ce atribuim comunismul ca puncte rosii
sunt de fapt efectele progresului tehnologic global.
Si taranii francezi s-au alfabetizat odata, poate ceva mai devreme ca ai nostri.
Nu inteleg scopul acestor discutii- putem prelua din era comunista ce era bun, fara sa preluam nimic din ce era rau?
Iceflame
Am ceva treburi de rezolvat,abia astept sa revin,mai e ceva de completat…
Pe curand
Iceflame
@ Toti
Asa cum am promis, revin in discutia cu „amicul” meu si al poporului roman, domnul Jose Luis Forneo.
Cititi si va cruciti de ceea ce poate scrie despre Romania un individ care traieste ” din motive personale ” conform spuselor sale, in tara noastra.
Eu nu spun ca acest tip se afla in misiune si ca ar fi cumva in serviciul bine platit al vreunei agentii sud-americane de factura neocomunistoida.
Nici nu sugerez expulzarea sa din Romania pe motiv de actiuni subversive.
Romania este o tara cu regim democratic unde fiecare poate spune ce gandeste.
Nu sunt insa de acord cu ceea ce spune pe blogul sau acest domn, si, va rog pe dumneavoastra dragi colegi sa va spuneti parerea in legatura cu textul urmator;
Basescu en visita oficial a Chisinau
Hoy se ha iniciado la visita oficial de Traian Basescu, Presidente de Rumania, a Chisinau, capital de la Republica de Moldavia. Esta visita tan precipitada responde al intento de aprovechar la situacion de inestabilidad que vive el pais para que Rumania, digamos, le „hinque el diente”.
La situación de provisionalidad, en la que la coalicion anticomunista gobierna „por los pelos” el parlamento, lo que le permitio crear gobierno, y la inminencia de unas nuevas elecciones en 2010, que deberian celebrarse antes del marzo proximo pero que el gobierno, para ganar tiempo, y con estratagemas ilegales, intenta aplazar hasta el verano, hace que todas las medidas que se tomen en este periodo para facilitar el acercamiento con Rumania sean cuanto mas urgentes mejor.
Recordemos que Republica Moldova es el sueño con el que los politicos de Bucarest alimentan el narcotizante nacionalismo rumano, que hace olvidar la miseria a la que esta empujando su gestion a los ciudadanos. Republica Moldova, como se sabe, fue anexionada por Rumania en 1918 aprovechando la guerra civil rusa entre sovieticos y mencheviques, invocando que parte de Moldavia estaba ya integrada en Rumania (aunque igual podrian haber exigido los rusos la parte del antiguo principado independiente de Moldavia que estaba en manos de Rumania solo desde 1859 -la actual Republica Moldova es parte de Rusia desde 1810).
En 1918 en Rumania se creo la conocida como Rumania Mare, una Gran Rumania que se forjo en el espiritu del fascismo europeo del periodo de entreguerras, y que fue el cultivo en donde nacio el microbio legionario pronazi que llevo al pais a ser coprotagonista del imperialismo y del genocidio aleman en la Segunda Guerra Mundial. Esta Rumania Mare, sorprendentemente, se sigue utilizando hoy por Bucarest como un objetivo a conseguir, aprovechando la mayoria cultural rumana de Republica Moldova -que convive pacificamente de momento con rusos, turcos, bulgaros, y otras minorias-, y usando la minoria prorrumana pseudofascista que pretende destruir la soberania de su propia nacion (una minoria que es rechazada por la mayoria de la poblacion, como se puede ver en los resultados electorales, que si no fueran por la aportacion del partido de Lupu, moldavo y soberanista, no conseguirian grandes resultados).
Basescu esta hoy en Chisinau para firmar un tratado de cooperacion mutua para promever la integracion de Republica Moldova en la Union Europea (Bucarest cree que este es el camino mas rapido para conseguir la union de ambos paises -o mas bien, la sumision de Rep. Moldova a los intereses centralistas de Rumania). Aunque esto no esta tan claro, porque para los comunistas moldavos, el PCRM, los primeros en solicitar la integracion en la U.E. este es el mejor camino para que se respete definitivamente la soberania del pais. Y esto lo comparte el partido clave de la situacion, el Partido Democratico del excomunista Marian Lupu.
En los acuerdos que se tomaran tambien se contempla facilitar la ciudadania rumana para todos los moldavos que lo soliciten, arma que ha utilizado continuamente Rumania para atraer a los ciudadanos del otro lado del Prut hacia la unidad. Igualmente, se trabajara hacia la integracion de infraestructuras, buscando la interconexion (aunque si se trabaja al mismo ritmo que las infraestructuras internas de Rumania, pais ejemplar en derivar las ayudas de la U.E. hacia „asuntos propios” de los gestores, la conexion tardara muchos añitos), al igual que la interconexion energética.
Por ultimo, Basescu, en un ejemplo mas de cuales son sus fines, rechazo firmar un Tratado de Reconocimiento de Fronteras, como propuso el anterior gobierno de Chisinau, que buscaba terminar definitivamente con las agresiones e injerencias rumanas al otro lado de la frontera del rio Prut. Basescu, con su negativa, simplemente ha confirmado que no renuncia a acabar con la soberania moldava, a pesar de que la mayoria de sus ciudadanos votaron mayoritariamente a partidos nacionalistas moldavos, como el Partido de los Comunistas, gran vencedor con un 48% de los votos, como el Partido Democrata de Lupu.
Rusia, la otra gran rival de Rumania en cuanto a la lucha de la influencia en el territorio moldavo, ya ha anunciado una visita oficial a Chisinau en breve. Aunque, en cualquier caso, en ningun momento Rusia ha pretendido incluir en sus fronteras a la antigua Republica Sovietica.
Publicado por Jose Luis Forneo en 13:37 2 comentarios
Etiquetas: Republica Moldova