Unde se ascund intelectualii!?

Acest text a fost urmare a uneia dintre  foarte rarele bucurii produse de  privitul la televizor; într-una dintre zilele trecute l-am văzut pe academicianul Alexandru Surdu invitat la o emisiune de largă audienţă  pe post de… necunoscut; trist dar adevărat…

Emisiunea, de obicei groaznică, m-a ţinut lipită de ecran; bănui  că nu doar pe mine. Mie însă, mi-a venit un dor de intelectuali adevăraţi, care să spună lucrurilor pe nume şi să privească realitatea în ochi…

Textul nu este o bucurie; este un semnal de alarmă; intelectualii, mai ales din mai tinerele generaţii, nu se văd şi nu se aud; nu suficient.

„Lumea continuă să fie pe dos. În mod tradiţional, intelectualul are sarcina să definească limitele Puterii şi să denunţe încălcarea lor; sau doar să avertizeze despre pericolul ca un abuz să se întâmple. Să dea sfaturi politicianului cu privire la ce să facă şi mai ales ce să nu facă, poate fi pentru el încă un rol firesc. Astăzi am decis să se întâmple invers; politicianul să dea sfaturi intelectualilor. Nu este prima dată când îi chem în ajutor; lipsa intelectualului din spaţiul public a devenit cronică iar efectele se văd; nu asupra lor, asupra celorlalţi.

Nivelul discursului politic a decăzut mult şi continuă să o facă; fapte inacceptabile se petrec cotidian; şantajul a devenit un act public, ascultatul telefoanelor, o supoziţie implicită; faptul că mulţi intră în politică doar pentru maximizarea avantajelor personale sau ale apropiaţilor este aşteptarea comună, nu doar o nedorită stare de fapt… Neregula devine ceva obişnuit; nu miră şi nu indignează. Cel mai grav lucru este că de la situaţie obişnuită mai este doar un pas până la a fi considerată stare normală – adică regulă; regulă pe dos…

A spune că politicienii sunt în mod exclusiv de vină este incorect şi nu serveşte; un sistem nu se schimbă găsind vinovaţi, ci descoperindu-i hibele şi propunând soluţii. Intelectualii au aici partea lor de contribuţie, aşa cum absenţa lor, partea ei de vină. Cu o precizare necesară – intelectualul nu reprezintă vreo profesie care se atesta cu diplomă universitară; diplomaţi de toate felurile avem cu duiumul. Nu este nici stilul de viaţă „aristocratic” al celui îngropat în cărţi şi în trecut, ascuns în umbra prea întinsă a propriei imagini de sine. A fi intelectual este o stare de spirit şi o atitudine. Îl putem imagina drept posesorul unei gândiri critice şi lucide asupra lumii în care trăieşte şi un om angajat. Nu angajat la stăpân, căci ideile nu ar trebui să aibă stăpân, ci angajat în apărarea unor valori şi principii; cu orice risc. Zece porunci îi ghidează existenţa, indiferent de situaţie:

1. Nu linguşi Puterea; linguşeala îi este hrană! Astfel devine ea obeză şi excesivă.

2. Nu închide ochii; struţul are altă utilitate decât să denumească politici.

3. Nu-ţi pleca creştetul; săbiile nu au primit instrucţiuni să ierte supunerea oarbă.

4. Solidarizează-te cu cine are nevoie; atenţie, am spus nevoie; nevoi are şi Puterea! Nu ea are nevoie de sprijin, ci  cel discriminat, cel slab, sărac, minoritar…

5. Vorbeşte public! Tăcerea nu este de aur; chiar dacă ar fi, aurul nu este o valoare mai înaltă decât adevărul tău.

6. Nu minţi; sunt alţii capabili să o facă mai bine; dar nu mai bine decât îi poţi tu denunţa.

7. Nu confunda inteligenţa cu raţiunea; avem, oricum, tot mai multă inteligenţă şi tot mai puţină raţiune.

8. Ai curaj. Câştigul este totdeauna mai mare decât pierderea.

9. Angajează-te! Nu uita că eşti acarul istoriei; conducătorii sunt doar mecanicii locomotivei; mai recent, doar Acarul Păun.

10.Crezi şi trăieşte ceea ce spui şi faci! Artificiul intelectual de dragul spectacolului este trădare, nu performanţă.

In timp – de la Zola la Chomsky, de la Chaplin la Michael Moore sau Oliver Stone – intelectualii au fost urâţi şi temuţi de Putere; au fost ironizaţi şi ridiculizaţi, ca să nu se vadă ce pericol reprezintă; precum copilul inocent, ei strigă că împăratul este gol, descriu mecanismele prin care se întreţin dominarea, exploatarea şi alte rele pământeşti…

E ceva putred în România. Aici, ei sunt, sau iubiţi de Putere, sau nu sunt deloc. Ori poate noi nu-i mai recunoaştem. În trecut, o „vorbă de duh” spunea că, prinşi în lumea ideilor, nu ar fi capabili să parcheze nici o bicicletă; astăzi conduc maşini de lux la evenimente mondene… Cum să nu-i confunzi!? Dacă ştie cineva unde se ascund intelectualii, să-i denunţe! E mare nevoie de ei.

95 comentarii la “Unde se ascund intelectualii!?”

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Eu încă aştept răspunsul.

  • Peter Gluck

    @Biblio Da! Foamea e o suferinta. Eu as vrea sa fie cat mai putina suferinta in lume. Revin dimineata, trebuie sa termin revista.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Ştiţi care era „capcana”? Dând o friptură cu cartofi prăjiţi unui om care flămânzea de 7 zile de fapt l-aţi omorât, fără voie, în chinuri.
    Există o capacitate de apreciere a binelui şi răului dobândită prin reflectare exterioară. Cum spuneam, nimic nu este în mod intrinsec bine sau rău, prin comparaţie relativ la un anumit sistem de valori reiese o astfel de calitate altfel improprie.

  • ileana

    Cum sa deschid o fereastra prin care sa intre lumina?
    Adevarata lumina!Aceea a ratiunii,asa cum o intelegeti voi si pentru care pledati , mi se pare ca fumega.Si de altfel,pe cine vreti sa convingeti de materialitatea exclusiva a lumii si de domnia absoluta a legilor fizico-chimice? Intre voi exista un deplin consens .Va invit sa constatati cum argumentele stiintifice nu au nici un haz chiar de-as reproduce toate teoriile ,cu demonstratii si concluzii perfect articulate.Eu am ca argument suprem al existentei divinitatii tocmai armonia lumii ,legile pe baza carora functioneaza aceasta,mintea dumneavoastra stralucita,aspiratiile,o floare,un copil,nevoia mea de absolut .Uitati-va la dungile de pe blana unei pisici ,iesiti din oras intr-o noapte senina si lasati-va mintea sa gindeasca eliberata de ideologiile carora ati hotarit sa le slujiti.
    Nu sint prea bisericoasa si nici nu sint indiferenta la multe si lumesti derapaje ale unor oameni ai Bisericii.Dar ma gindesc cu oroare la o lume golita de ceea ce Biserica aduce omului ca propunere existentiala.Pledoaria pentru despartirea statului de Biserica mi se pare aiurea ,caci in realitate toti trateaza Biserica exact ca pe o relicva .Ca sint ore de religie in scoala…Ma mir ca mai vorbiti despre asta.Totul e forma goala,tragedie fara seaman .

  • gabicretu

    @Ileana,
    Sa nu vii cu argumentul ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile! Tragedie este fara seaman pe lume; cauzele ei sunt prin alta parte…
    Si nici sa revenim la statul teocratic. Din pacate, eu cred ca ceea ce zici tu ca ii aduce biserica omului, de fapt ii ia; administrarea pamanteasca a puterii divine nu inalta pamantescul ci coboara divinul (asta ca sa vorbesc in termenii tai pe care stii ca nu-i utilizez)

  • ileana

    Gabi, privim din unghiuri diferite,dar parca nu e asta explicatia pentru viziunea complet diferita.Pamintescul nu inseamna nimic prin el insusi. Mie mi se pare ca formula apei este oglinda lui Dumnezeu.Ca apa e poluata si imaginea reflectata se deformeaza, asta e o provocare spirituala in plus.Sa nu-mi spui ca am preocupari nerealiste ,cum ar fi sexul ingerilor,in timp ce voi, arhitectii ideologiilor seculare, sinteti foarte ancorati in real.Tot nu cred ca facem parte din lumi diferite.

  • Peter Gluck

    @Biblio- scuze, acum am trimis revista. Nu m-am gandit intradevar la aspectul socului, nu am inteles ca aomul e infometat de atat timp. Si credeam ca sunt numai cartofi fara friptura, asa ca in acest, in contradictie cu un vechi proverb, facerea de bine facere de rau.

    @Ileana- ti-as fi recunoscator daca ai spune mai direct cum vezi Solutia. Ceea ce schitezi aici este o varianta a Proiectului Inteligent- si exista foarte multe date care arata ca acesta nu este corect.
    Exista intradevar legi ale lumii materiale dar de ce sa provina ele din afara, din ceva nematerial?
    Teocratia nu a dus la nimic bun inca nicaieri. Numai suferinta, ignoranta si opresiune.
    Religia este pentru foarte multi oameni un organizator al vietii si o scapare de frica de moarte, dar asta nu este o dovada ca ce spune e si adevarat. Tema imensa si dureroasa.

  • Bibliotecaru

    @ ileana
    Stimată doamnă,
    Circula pe vremuri o glumă spusă de un om celebru, atât de celebru încât am uitat cine este (spre ruşinea mea).
    Şi vorbea această glumă despre un savant care încerca să demonstreze existenţa lui Dumnezeu…

    Nu este nici o îndoială că Dumnezeu există şi determină toate acţiunile noastre. Ştiind că vederea noastră se va deteriora şi că vom avea nevoie de ochelari, priviţi unde a pus nasul şi urechile.

    Raţiunea pe care o expuneţi spune că urechile şi nasul au fost puse astfel încât ochelarii să permită corectarea vederii şi nu că ochelarii au fost inventaţi astfel tocmai pentru că nasul şi urechile erau acolo unde sunt.

    Armonia lumii şi dungile de pe pisică sunt perfecte în măsura în care omul nu poate face ceva mai perfect de atât în momentul în care îşi propune. „Problema” pe care o prezentaţi dumneavoastră este născută din însăşi percepţia Creaţiei. Practic dumneavoastră nu raportaţi ceea ce face omul ca o invenţie inspirată din natură, raportaţi totul ca şi cum cineva s-ar fi inspirat de la ce face imperfect omul imperfect şi ar face totul cu o perfecţiune pe care nu ar putea-o atinge decât un om perfect. Ori este evident că nu este aşa. Nu faceţi decât să atribuiţi Divinităţii atribute umane.

    Certitudinea Divinităţii se naşte din incapacitatea umană de a concepe faptul că ceva există din totdeauna şi pentru totdeauna. Învăţaţi ca lucrurile să se nască, să existe şi apoi să moară, nu ne putem imagina universul atemporal, fără un moment al naşterii lui (Big Bang-ul ştiinţific sau „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”), după cum nu putem înţelege nici infinitul, după cum nu putem accepta o masă infinită a materiei dar care şi goluri mari de nimic între corpurile cereşti, după cum nu înţelegem nici prezenţa distanţelor în spaţiu infinit care deşi sunt situate într-un spaţiu înfiunit are domenii de raportare, cum ar fi distanţa de la Pământ la Lună sau Marte, sau Soare, sau distanţa parcursă de lumină într-un an…

    Perfecţiunea percepută de noi este raportată la capacitatea noastră de înţelegere şi, mai ales, la capacitatea noastră de a face ceva sau a nu putea face ceva. Cum credeţi că s-ar comporta un om de acum 10 mii de ani dacă ar vedea un elicopter de luptă al zilei de astăzi? Ar crede că cel care conduce elicopterul este un om ca şi el sau poate că este ceva superior lui? Din mirarea că nu putem fi perfecţi bănuim o divinitate care este un Om Perfect. 99,99% din oameni au reprezentarea lui Dumnezeu ca fiind un bătrân cu barbă lungă şi albă, chiar dacă raţional afirmă că nu este aşa. Personal eu nu neg existenţa lui Dumnezeu, eu neg însă existenţa unei Divinităţi imaginate de om.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Dar dacă era vorba despre orezul aruncat la ieşirea mirilor? Acelaşi orez care, mâncat excesiv, omoară porumbeii şi vrăbiile…

    Despre asta şi vorbesc, noi apreciem binele şi răul raportat la un context, ceea ce se întâmplă în urma a ceea ce facem noi bine sau rău este însă în afara binelui şi răului, devine o simplă consecinţă cauzală. Iată de ce legile decalogului sunt legi sociale, 3 legi (primele) de autoritate a legii şi 7 legi sociale.

  • Peter Gluck

    @Biblio: in legatura cu orezul risipit imi amintesc de un film, (Pentru un pumn de orez- cred) unul din primele pe care le-am vazut- o gospodina englezoaica vrea sa arunce un pumn de orez- si pe urma vedem cu cata suferinta si truda a fost obtinuta recolta respectiva din care provine orezul.
    O chestiune pozitiva este aceea ca in cea mai populata tara din lume problema agriculturii a fost rezolvata si cei 1,3 miliarde de chinezi au ce manca, ba mai si exporta cereale si alimente. O victorie a tehnologiei, harniciei si inteligentei. Amanunte de pilda in:
    http://www.alternet.org/story/142293/how_on_earth_can_we_feed_8_billion_people?page=entire

    Suprapopularea planetei e o problema, e probabil o eroare dar e o realitate si nu poate fi rezolvata lasand
    oamenii in exces (???) sa moara de foame.
    Nu inteleg cum mor porumbeii si vrabiile din cauza orezului. Daca intrebi pe cineva bastinas intr-un oras cu foarte multi porumbei (Venetia,Timisoara etc) de pilda nu vei auzi ca aceste pasari sunt un simbol al pacii, ci ca sunt niste sobolani zburatori.

    Dar problema umana este prioritara, sper.

    In legatura cu cele 10 porunci, ai dreptate
    George Carlin probabil greseste in:
    http://www.youtube.com/watch?v=pkRYaMiP4K8

    Adaugarea celei de a 11-a porunci este o masura buna. Cand iehovistii, mormonii sau reprezentantii altor secte agresive imi suna la usa- „Nu vreti sa citim putin Biblia impreuna si sa discutam?” -le raspund „Dar voi nu cunoasteti Biblia! Ia spuneti-mi care e a 11-a porunca?” Agresorii sunt uluiti…”Pastreaza-ti religia ta pentru tine!” il citez pe Carlin si scap de ei.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Orezul, mâncat mai ales nefiert, are capacitatea de a constipa. În foarte multe localităţi s-a interzis aruncarea cu orez şi se preferă acum grâul.

    Cât despre restul… 🙁 evitaţi problema binelui şi răului cu o ieşire glumeaţă. Ideea mea nu se referea neapărat la creştinism, ci mai ales la faptul că aprecierile noastre sunt în totalitate contaminate de valorile sociale, ceva ce eu numesc tar predestinat, un balast dobândit în momentul în care omul acumulează cunoştinţele esenţiale, cum ar fi limbajul, aritmetica, noţiuni primare de logică… Binele şi Răul sunt astfel de valori contaminate, realitatea obiectivă, cea dincolo de percepţia omului social, nu conţine atribute precum bine şi rău sau, mai bine zis, sunt în afară de bine şi rău. Repet, binele şi răul nu sunt valori intrinseci pentru un obiect sau fenomen, ci valori reflectate, relative la ceva exterior. Singurele noţiuni absolute ale binelui şi răului sunt Dumnezeu, respectiv Diavolul.

    Sigur că da, concluzia imediată din religie ar fi că Dumnezeu şi Diavolul sunt acelaşi lucru privit însă relativ la cum considerăm noi binele sau rău. Iată de ce şi creştinismul afirmă foarte clar, dar extrem de voalat, acest lucru, pentru că doctrina creştină spune că a nega existenţa Diavolului este acelaşi lucru cu a nega existenţa lui Dumnezeu.

    Spuneam mai devreme că „încerc să sparg obiectul abstract prin eliminarea pre-cunoaşterii, un nivel pentru secolul XXII”. Credeţi că oamenii secolului XXI sunt pregătiţi să înţeleagă că nu există Bine şi Rău, că nu există Dumnezeu şi Diavol, că nu există timp şi cauzalitate ci sunt doar nişte percepţii? Credeţi că dacă ar accepta acest lucru societăţile lumii nu ar cădea în haos? Eu cred că omenirea nu este încă pregătită pentru a accepta aceste adevăruri, e mai uşor să le arunce în zona minţilor tulburi. Din păcate eu sunt singurul care îmi înţeleg propria genialitate şi nimeni nu se raportează la mine ca la un om genial. Dacă cele spuse de mine aparţineau lui Kant sau lui Einstein, altă era treaba, alta era atenţia acordată, alta era dezbaterea publică, Gheorghe Florescu este însă un inginer obscur şi arogant. Atât.

  • Peter Gluck

    @Biblio- multumesc pentru atentionare, dar sper ca daca am rezistat pana acum tentatiei de a manca orez nefiert,
    voi rezista pana la sfarsit. Efectul trebuie sa fie corelat cu hidrofilicitatea boabelor de orez- fura apa de unde pot- doar stii ca e bine sa pui ceva orez in solnita ca sarea sa nu se aglomereze.
    In plus multi- chinezii in special stiu sa prepare orezul in asa fel incat isi pierde efectul nociv- cred ca uleiul de soia si bebelusii de bambus participa la solutia problemei.
    Chestiunea vrabiilor constipate e la fel de interesanta ca studiul in 6 volume, peste 2500 de pagini a Dr.Alfons Blodmann despre :Deformatiile nevatamatoare ale ghiarelor sticletului de camp”

    In ceea ce priveste partea filozofica, se pare ca nu poti face o distinctie clara intre realitate (care e obiectiva) si adevar (care e cat se poate de subiectiv)
    Probabil ca practic ai simtit ca exista deosebiri intre Bine si Rau. Daca exista Dumnezeu si este atotputernic,
    Diavolul nu poate exista- crezi ca e fals? Acum ai probabil 35-40 de ani si ti-e usor sa crezi ca nu exista timp. Sa te vad peste alti 30 – 35! La cauzalitate e bine sa meditezi obiectiv si linistit cand o piatra din rinichi vrea s-o ia devale sau daca te dor dintii.
    Am aratat recent ca genialitatea nu este la moda acum,
    nici intelectualii. Dar explica-mi te rog ce ar aduce nou oamenilor recunoasterea umila a a faptului ca ei spun tampenii cand vorbesc despre Bine si Rau?
    Nu trebuie sa-ti faci complexe, fata de mine in niciun caz- sunt si eu inginer (chimist), sunt un monument de aroganta. N-am fost obscur al vremea mea (anii ’70 si ’80) si mi-a prins bine. Cand niste colegi invidiosi de la ICECHIM m-au reclamat la directoarea lor pentru ceva legat de materialul din care se faceau discurile fonografice, dumneaei a spus: „Lasati-l in pace, ca e mai destept ca voi.” Gresea insa fiindca nu pot nici acum pricepe ce spui despre Bine si Rau si celelalte, draga colega!

  • Bibliotecaru

    Ce ar aduce nou oamenilor?

    Dacă mâine oamenii, toţi oamenii sau măcar majoritatea lor, nu ar mai sesiza în conştiinţa lor că să nu ucizi este bine şi să ucizi este rău… credeţi că ar fi o schimbare?
    Dacă într-un an înţelegerea umană ar trece de la legile sociale la legea celui mai puternic, credeţi că ar fi o schimbare?

    🙂
    Eu nu-mi fac complexe că sunt inginer, eu vorbeam despre prejudecată aici…
    🙂
    Tot timpul sunt privit circumspect pentru că nu am atestat să fac filosofie, de parcă aş practica medicina fără diplomă, pentru că nu am un doctorat, pentru că nu am o catedră la cine ştie ce universitate…

    Acrit de lipsa de variaţie a comportării oamenilor, îngăduitor că ne credeam şi noi cineva şi aveam, trăiam adică învăluiţi în micul abur al iluziilor noastre. „Şi cît zici că ai stat acolo, mă Petrini?” reluă. „Un an!” „Şi mai ştii ceva filozofie? sau ai uitat tot?” „N am uitat nimic.” „N-ai uitat nimic… Aî… dar se opri, ca şi cînd n ar fi acumulat, din spusele mele, destul dispreţ… Ei, spune mi şi mie două idei!” „Ce fel de idei?’ „Păi zici că ai predat filozofia şi n-ai uitat nimic!” „Da!” „Ei, două idei filozofice!” Stupefiat, nu i răspunsei îndată. De ce tocmai două şi nu una? Şi cum să i spun acestui demon meschin de care depindea rămînerea mea în uzină două idei filozofice? „Cuget, deci exist!” îi răspunsei. „Asta ce e?” mîrîi el distrat şi mîna cu două degete lipsa i se puse pe maşina mică de scris de alături şi execută o arie ca pe o claviatură de pian. „E o idee filozofică!” Îşi retrase mîna: „Şi ce înseamnă? E o idee a ta sau a altuia?” „Nu e a mea!” „A cui e?” „A unui mare filozof francez.” „Şi ce înseamnă?” „Că e foarte sigur că exist, din moment ce gîndesc.” „Şi ce mare brînză e asta?” „E un lucru sigur! O idee filozofică!” „Un lucru sigur! O idee filozofică! Aaîîîaaa! Şi dacă cineva nu gîndeşte, reluă el cu un ton alb care în mod absurd îmi impuse respect, înseamnă că nu există?” Rămăsei siderat şi un fulger de simpatie abjectă trecu prin maţele mele faţă de el .Avea dreptate. Adică nu dreptate, dar întrebarea lui putea fi pusă! Se putea pune! Fusese pusă! Dacă cineva nu cugetă înseamnă că nu există? Ce să i răspund, fără să neg în acelaşi timp conceptul cartezian şi să l fac să nu rîdă iar atît de mine cît şi de marele filozof? „Spune, mă Petrini, reluă el văzînd că tac, uite, maşina asta de scris, sau să zicem un cal sau un măgar: nu gîndesc, înseamnă că nu există?” „Nu putem să spunem că nu există, zisei, dar cel mai sigur e că exist eu, fiindcă gîndesc!” „Hm!” făcu, dar puterea lui speculativă se opri aici, avînd aerul că şi aşa gîndise prea mult. Îi plăcea însă jocul: „Ei, zise, mai spune una!” Adică încă o idee filozofică, mare drăcovenie. Îi făcui pe plac: „Totul e bine în cea mai bună dintre lumile posibile”, zisei. „Asta e lozincă! mîrîi el cu dispreţ. Trebuie să fie din Marx!” „Poate să fie!” „Şi una de a ta nu poţi să mi spui?” „Nu!” „De ce?” „Pentru că nu am.”

    Ferice de Petrini pentru că, după un timp, romanul s-a terminat.

  • Bianca

    Mare filozof Marin Preda, da…

  • N. Raducanu

    Temator sa nu intrerup schimbul de replici dintre bibliotecaru’ si Glück, modest si eu ca orice biet inginer ce paseste pe terenuri minate cu panseuri semi-teologice, am preferat sa adaog pe blogul meu o exemplificare la discutia despre intelectualul contemporam. Articolul se numeste „un intelectual veritabil”. Adica de stanga…

  • Elena

    @N.Raducanu,
    Un intelectual veritabil a fost/este si Simirad,acel Hatru de la Iesi!

    Constantin Simirad, “tradatorul” din PSD care a declarat ca il va sustine pe Basescu la prezidentiale a fost dat afara din partid.

    Biroul Permanent Judetean PSD Iasi a decis, vineri, in unanimitate, exluderea din partid a presedintelui CJ, Constantin Simirad, transmite corespondentul NewsIn. Potrivit vicepresedintelui CJ Iasi, Constantin Adascalitei, Simirad a fost exclus pentru atitudinea sa si pentru „indisciplina”.

    Propunerea de excludere a lui Simirad a venit dupa ce acesta, in ultima saptamana, a declarat ca-l va sustine in campanie pe presedintele Traian Basescu si s-a alaturat lui Gheorghe Flutur pentru a se ocupa de campania electorala din Moldova.

    Vicepresedintele PSD Gheorghe Nichita a declarat, vineri, ca social-democratii au ales sa-l excluda pe Constantin Simirad din partid din cauza ca acesta are doar „obiective personale” care nu au legatura cu proiectele PSD, transmite corespondentul NewsIn.

    „Ne-m delimitat de Constantin Simirad pentru ca avem proiecte diferite. Am o veste proasta pentru PDL: Simirad poate conduce filiala (din Iasi, n.r.) cu acte in regula. Pe Constantin Simirad si Traian Basescu ii uneste o foaie goala, fara realizari. Ei sunt doi oameni care se regasesc unul in altul, doi oameni care au orgolii nemasurate”, a declarat, in conferinta de presa, vicepresedintele PSD Gheorghe Nichita.

    In replica, Simirad a precizat ca PSD este un partid totalitar in care „dreptul la opinie se condamna”.

    „Un om poate trai si fara sa fie membru de partid. Sunt exclus pe sfanta dreptate, adica nu mi s-a facut o nedreptate. Intr-un partid totalitar, dreptul la opinie se condamna. Cei 13 consilieri PSD au devenit 13 manechine, din care unul singur vorbeste si ceilalti asculta si voteaza dupa cum spune el. Mircea Geoana putea sa rezolve situatia de la Iasi. Am trimis trei-patru scrisori la Senat prin care i-am explicat situatia, dar nu a facut nimic, nici la Iasi, nici la Botosani, nici la Buzau”, a comentat presedintele Consiliului Judetean Iasi, Constantin Simirad.

    Simirad a adaugat ca Mircea Geoana este un “lider slab care nu poate sa gestioneze problematica extrem de complicata si conflictuala existenta in Romania”.

    Potrivit legii, Simirad si-ar fi pierdut functia doar in cazul unei demisii, iar excluderea din partid nu are drept consecinta incheierea mandatului acestuia la conducerea institutiei judetene.

    „Am fost exlus pe sfanta dreptate. Adica nu mi s-a facut o nedretpate”, a spus vineri Simirad, inainte de sedinta Biroul Permanent Judetean al PSD.

    Publicat: 14 Septembrie 2009
    Autor: A.G.

    Bun intelectual-misto politician!

  • gabicretu

    @Imi place gluma. Lipsa de caracter e probabil bine deghizata…

  • Peter Gluck

    @N. Raducanu- multumesc- pentru mentionarea dialogului
    prietenesc dintre Biblio si subsemnatul. Dialogul acela va mai continua- sper- intrucat premizele, modurile de gandire, orientarile si conceptiile noastre sunt foarte diferite. Articolul din blogul Dvs. tinteste spre una dintre problemele esentiale ale intelectualului- dar si a oricarui om- ce concesii esti dispus sa faci- in dauna
    integritatii tale- religiei dominante a vremilor noastre, Moneyteismul. Altfel spus- in ce masura esti dispus sa practici ceea ce se crede a fi cea mai veche meserie din lume- in varianta sa independenta de sex.
    (BTW- e o greseala, culegerea fructelor a fost mai inainte de prostitutie chiar)

    Eu incerc- in revista mea – care are si o forma de blog la http://ri.kappa.ro sa definesc Gandirea Buna- deci fiindca intelectualul e un ins care gandeste incerc si sa definesc adevaratul intelectual.
    Ca inginer si ca cercetator profesionist ma gandesc ca daca as scrie o Biblie a Cercetarii asta ar incepe astfel: „La inceput a fost Taxonomia…” Asa am procedat intotdeauna, am inceput prin a aduna datele, informatiile, ideile referitoare la Problema si a le clasifica, evalua, ordona, combina pana cand obtii viziunea globala vezi ce mai trebuie sa stii si intrezaresti calea catre solutie. Sau nu, exista si esecuri.
    Cred ca tot asa ar trebui sa procedam si cu Intelectualul- ce virtuti trebuie sa posede, ce valori, ce principii, ce moduri de gandire. Ce trebuie sa respinga, impotriva a ce trebuie sa lupte? Si sa comparam acest caz idealizat cu exemple reale- de la noi si de peste tot. Exemplele actuale sunt la fel de utile ca cele istorice. Si eu cred ca intelectualul trebuie sa fie de stanga- in sensul ca e impotriva privilegiilor, cere o imblanzire a Extremistanului- dar trebuie sa fim foarte atenti pentru a nu cadea in capcanele populismului, ale mediocratiei si ale egalitarianismului. Trebuie sa luam in considerare si marile, tragicele erori ale intelectualilor de stanga
    dintr-un trecut in care eu eram deja baiat mare.
    Nefasta lege a II-a a lui Cipolla a infectat si trecutul
    intelectualilor de stanga.
    E o treaba foarte dificila. Ar trebui sa colaboram.
    In orica caz eu voi scrie un nou editorial pe tema
    Intelectualului- problemele sale le am prezentat de mult in numerele 213 si 214 ale revistei mele.

  • Iceflame

    @ Elena
    In ciuda unor aparente Simirad e o nuca tare,un politician versat,uns cu toate alifiile si un luptator.Chiar daca liderii locali sau de la centrul PSD nu o recunosc pe fata,c-asa-i in politichie,plecarea lui Simirad e o reala pierdere pentru partid.
    Si apoi,are si el dreptatea lui in anumite privinte,nu in toate,dar in unele chiar zice adevarat…

  • gabicretu

    @Iceflame,
    Primirea lui in partid a fost o problema; plecarea este numai consecinta unei decizii gresite initial.
    Permite-mi sa te contrazic; si pe Elena, careia ii place sa reia aceasta discutie despre Simirad; acesta este genul de politica si politicieni care au facut ca oamenii sa pronunte cuvantul politica cu rusine. Genul de „versatilitate” (eu o numesc lipsa de caracter) pe care o apreciati este boala politicii noastre; singura tinta, ciolanul, de asemenea. Sunt trista ca cineva ca tine vorbeste cu acest ton despre Simirad si cei ca el…

  • Iceflame

    @ Gabi
    Caracter-politica-Romania.Iata o triada ale carei elemente nu incap deloc la aceeasi masa de la Coposu incoace.
    Cu mici exceptii,hai,fie.Dar foarte-foarte-foarte mici.
    Despre Simirad am spus doar ca e o pierdere pentru partid.
    Cand am afirmat asta m-am gandit la voturile pe care le va deturna inspre portocalii,la cei inca trei ani de mandat pe care ii are in fata si in acest context am evidentiat caracteristicile sale.
    Asta nu se da inapoi de la nimic cand e vorba de razboi,iar in perioada asta nu de dusmani sau defectiuni are nevoie PSD-ul.
    Si,ca sa fim onesti pana la capat,PSD-ul trebuie sa recunoasca unele adevaruri in vocea celui care nu mai are nimic de pierdut…

  • Iceflame

    @ Gabi
    Probabil,sintagma „reala pierdere” te-a deranjat.Si,ai dreptate pe partea asta…

  • gabicretu

    @Nu m-am suparat dar nu cred ca trebuie sa cultivam anumite regrete. Sigur ca se pierd voturi si se creaza o impresie de instabilitate pe termen scurt; nu avem nevoie de ele, clar; ai dreptate.
    Dar eu ma bucur cand cei care nu au cu social democratia nici in clin, nici in maneca, isi dau arama pe fata iar cei care, de frica, au facut tot felul de concesii isi dau seama ca au gresit.

  • Iceflame

    Se vede treaba ca ne bucuram de lucruri diferite.Eu,ca simplu comentator ma bucur ca,totusi,nu te-am suparat.
    Tu,ca membra a partidului si vicepresedinta a Organizatiei de Femei din PSD te bucuri trist (ciudata exprimare nu?)de faptul ca ti se confirma anumite pronosticuri…

  • Elena

    @Iceflame,
    Sincera sa fiu,asteptam reactia dv.Simpatizez cu PSD-ul,o stimez mult pe d.na Gabi si pe multi lideri,dar nu pot sa inteleg cum unii intelectuali pot calca in picioare stima si increderea altora.
    Chiar sa fie urmat de multi?Personal,nu-mi vine sa cred.
    Nu cumva are perfecta dreptate d.na Gabi ca greseala s-a facut la inceput cu universitarul?Cum a ajuns Ambasador si pentru ce?Ce mari lucruri a facut la Havana,ca apoi sa apara in fruntea unei liste?
    Mai cred,fara sa supar,ca nu era momentul pentru asemenea vendete inaintea Alegerilor prezidentiale.
    Am spus,n-am dat cu parul!

  • gabicretu

    @Elena,
    Eu consider, si sper ca si multi altii, ca un partid este format din oameni legati prin niste valori pe care le impartasesc si un proiect de societate pe care vor sa-l transforme in realitate. Cine se declara azi de stanga, maine de dreapta, nu indeplineste conditia si, drept urmare, nu-l consider coleg. Este unul care, din intamplare sau dorinta de ciolan, ascensiune, putere, s-a atasat unui grup pe care-l paraseste cand i se pare ca avantajele sunt in alta parte.
    PSD-ul a facut multe greseli acceptand in randurile sale oameni de acest fel, asa, pentru victorie statistica… A platit si plateste pentru asta.

  • Bibliotecaru

    Dacă mi se permite, aş spune că un partid trebuie să fie format din oameni legaţi prin nişte valori…

    Situaţia prezentă dezvoltă, pe zi ce trece, recepţia că oamenii din partide sunt legaţi mai ales de interese mărunte, mai puţin de valori. Cum se cercetează mai bine o afacere, cum a fost de exemplu cea cu terenurile Institutului Agronomic, ca să dau exemplu o dezvăluire de presă mai recentă, se descoperă o reţea care se auto-susţine şi care se traduce, atunci când tragi linie, într-un altfel de politică, a banului, total diferită de ce ar trebui să facă fiecare pe la partidele lor sau prin mediul de afaceri…

  • gabicretu

    @Din pacate, asa este; faptul nu exclude ci ne obliga sa denuntam ceea ce nu este asa cum trebuie sa fie…

  • Iceflame

    @ Biblio,Gabi
    Vise dragii mei,vise…

  • Iceflame

    @ Elena

    De ce asteptati reactia mea? Asta inseamna ca;

    ori sunt foarte previzibil si atunci am o problema…

    Ori,ma considerati „fan” Simirad,ceea ce este complet fals.

    Adevarul gol-golut este acela ca imi este realmente simpatic personajul pentru stilul molcom si absolut pitoresc in care comunica.
    Are un haz al sau,ceva inconfundabil atunci cand scrie sau vorbeste,o gestica specifica si ochi inteligenti.
    Cuvantul HATRU (folosit chiar de dumneavoastra)cred ca il caracterizeaza cel mai bine pe fostul primar de Iasi,actual presedinte de C.J.
    Atata tot.

    Despre caracter a zis Gabi destul.Nu am argumente sa o contrazic…

  • Peter Gluck

    IMPORTANT, VA ROG SA CITITI!
    @Biblio- re mesajul privind un partid si valorile sale unificatoare – am spus ceva-si indraznesc sa spun ca e vorba de un fenomen pe cat de important, pe atat de daunator si aproape general.Fenomenul este prea evident pentruca descrierea mea sa fie originala. Este prezentat in Info Kappa nr 285 si rog pe toate prietenele mele si pe toti prietenii mei sa citeasca acest editorial- daca nu de alta dar sa ma ajute sa dau un nume Fenomenului.

    Prima sa definitie extinsa suna astfel:

    “Apare o problema, un scop. Se cauta o solutie. Se creaza o institutie, (un comitet, un grup, o echipa) pentru a se ocupa de acestea. La un moment dat, institutia, etc., are un soc amnezic si uita pentru ce a fost creata. Institutia, care a fost un mijloc, devine propriul sau scop. Oamenii din institutie pierd din vedere interesul general si se ocupa de un interes de grup, al grupului propriu si a celor care ii sustin. In absenta controlului, ordinea devine maligna, se transforma in contrariul ei, si iata avem birocratia in toata uratenia ei- tot mai egoista si corupta.”

    M-am gandit la MBA syndrome- (Means Become Aims).Dincolo de „devin” – e vorba de canibalizarea bietelor scopuri de catre ceea ce au fost mijloace. Cea mai parsiva manifestare a fenomenului, sindromului este Moneyteismul= BANII din mijloc au devenit, ireversibil si destructiv la culme – scop.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Înainte de a citi, îmi aduc aminte că am citit pe undeva (nu-mi mai aduc minte unde anume şi de mult timp mă chinuiesc să regăsesc sursa) că un organism creat pentru un anumit scop va creşte din ce în ce mai mult până ce va ajunge să-şi consume întreaga resursă numai pentru a exista. Citatul făcea referire directă la un partid politic dar şi la sistemul bugetar, dar era generalizat la orice alt fenomen. Acel citat este foarte apropiat de ceea ce spuneţi dumneavoastră acum.
    Dacă acest lucru se întâmplă la un comitet, grup, echipă… nu este o problemă foarte mare, din acest motiv există un sistem de control superior care restabileşte totul sau desfiinţează funcţionarea anormală. Problema este când fenomenul apare la nivel de Guvernul României, sau când acţionează asupra sistemului birocratic în care hârtiile nu fac altceva decât să justifice alte hârtii, sau atunci când fenomenul se manifestă la nivelul întregii clase politice.

    Contracararea fenomenului se face punând un superior de control deasupra organismului care să limiteze elementele parazite să degenereze în metastază. Din păcate, pasiunea politică transmisă în rândul populaţiei apolitice a condus, după 20 de ani, la anularea controlului exercitat de poporul suveran asupra unei „clase” politice care îl deserveşte, astăzi poporul pierzând controlul asupra politicienilor. Istoric, astfel de momente de fracturare a sistemului de comandă şi control ar trebui să ducă la o revoluţie prin care să se restaureze prin forţa starea de normalitate. Vom vedea ce va fi, ori revoluţie, ori politica va renunţa la statul său de acum şi va reda României normalitatea instituţională.

  • Bibliotecaru

    După ce am citit articolul… Ar fi prea mult de dezbătut, nu sunt de acord cu aproape fiecare afirmaţie. Mai bine renunţ.

  • Bibliotecaru

    @ Iceflame
    Visul despre ce ar putea fi dacă ar exista un pic de bun-simţ la nivelul celor care decid orele astrale ale României, este firul de păr care susţine ghilotina cu drept de viaţă şi de moarte pentru mine.

  • Peter Gluck

    @Biblio- ca s-o spun pe aia dreapta, eu i-am rugat pe colegi sa citeasca IK 285, nu sa comenteze, si asta fiindca e vorba de una din cele mai grave tragedii, de o napasta care loveste omenirea in nenumarate locuri si
    e prea dureros sa aud vorbindu-se despre acest adevarat blestem. In treacat fie spus, mi-a marcat si mie viata.

    Sunt incantat ca nu esti de acord cu cele spuse acolo- si in IK 203 despre birocratie. Nu e vorba de nici una dintre afirmatiile mele ci despre leit-ideea editorialului- „mijloacele se substituie perfid scopului” Daca nu e adevarata, mai putem spera la ceva bun.. E interesant ca tocmai inainte ma gandeam ca reclamele nu mai servesc la vanzarea unui produs ci la prosperitatea celor care compun – nu, scuze- comit reclamele.
    In mod sigur ai nenumarate argumente ca gresesc grav-
    clerul – la plural (care-i ala?) ar putea fi una din dovezile decisive, Iti multumesc inca odata!

  • Iceflame

    @ Biblio

    Un lucru e clar; atat domnul Geoana cat si domnul Basescu din Mercedes descind la adunarile publice pentru cersitul indirect de voturi.
    Romanul,din caruta coboara la intalnirea asta,la fel ca in 19oo.
    Demnitarul,mai pupa o tiganca,mai tunde o oaie,mai danseaza,mai promite 25000 de euro la un miting,se impopotoneaza cu tricolorul,mai plange,mai rade,se preface ca asculta serios si interesat o baba sau un mos,ia un copil in brate,face o poza aici,una colea,da un autograf,timpul trece…
    Diferenta e la venit…
    Intre 8 si 10 mii de lei se aduna negresit in contul demnitarului,pe cand la romanul sarac si datator de vot,daca nu se supara postasul sau FMI-ul,primeste si luna asta cei 300 de Ron…
    Biblio,firul de par e o chestie enorm de groasa prin comparatie cu bun-simtul majoritatii politicienilor nostri.
    Prin urmare,avand in vedere faptul ca esti un om credincios,doua sunt variantele posibile;
    1)-o minune divina
    2)-moartea.

  • Bibliotecaru

    @ Iceflame
    Vă întăresc dreptate confirmând-o agravant. Dacă domnii Mircea Geoană şi Traian Băsescu ar coborî din maşini de lux proprietate personală, ar fi pur şi simplu o sfidare a legii morale din partea unor lideri politici. Este moral agravant pentru că nu Mircea Geoană şi Traian Băsescu coboară din acele maşini, ci preşedintele Senatului României şi Preşedintele României din maşinile lor instituţionale. Eu înţeleg nevoia de securitate, înţeleg că SPP-ul nu poate să-şi facă eficient treaba cu o Dacie 1300 de dinainte de revoluţie, nu mă deranjează că se face campanie pe maşinile instituţiilor, dar exista nişte limite în luxul dotărilor bugetare. Nu poţi să construieşti pentru anumite categorii condiţii asemănătoare cu Statele Unite, Germania, Franţa… şi pe alţii să-i consideri la nivel de lumea a treia. Aş vrea ca preşedinţia să aibă bani de limuzină când bazinele de înot au bani de apă în bazin.

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Problemele pe care le afirmaţi, din punctul meu de vedere, bineînţeles, suferă din cauză că priviţi realitatea într-o analiză strictă, fără să lăsaţi să răsufle trecutul şi viitor şi nici sentinţele distincte ale alternativelor posibile. Nu spun că nu este adevărat ce spuneţi, dar este un adevăr de fotografie, lipsit de principiile dinamice. Plecând din stadiul în care societatea era un studiu pe planşa comunităţii filosofice şi ajungând în condiţiile unei prognoze a idealului şi a evoluţiei naturale, ceea ce spuneţi apare ca un stop cadru. El nu este fals, pentru că reflectă realitatea, dar este doar o felie din întreg care nu determină întregul.

    În altă ordine de idei…

    clericul-clericii, clericului-clericilor
    clerului-clerurile, clerului-clerurilor

    În contextul folosit, nu se poate formula pluralul pentru că clerul reprezintă o totalitate, nu are cum să aibă o formă de plural. Din acest motiv, formele de plural pentru cler sunt foarte foarte rar folosite.

    Am văzut că aţi fost uimit de reclama medicamentelor. Vă recomand să verificaţi şi în bugetele altor lucruri, cum ar fi automobile, armament, frigidere, biscuiţi, pantofi… veţi fi uimit să vedeţi că bugetele pentru reclamă fac insignifiante bugetele pentru cercetare. Este o caracteristică a promovării pe principii de marketing impuse de economia de piaţă. Uneori este mai multă reclamă înmagazinată în preţul produsului decât cheltuieli de producţie. S-ar putea să vedeţi că nu este nici o diferenţă între detergentul scump care spală „de trei ori mai bine decât orice alt detergent” şi un detergent popular cu preţul de 10 ori mai mic. Revenind la medicamente, s-ar putea să descoperiţi că aceiaşi parte activă a medicamentului se regăseşte în zeci de forme comerciale în produse diferite.

  • Peter Gluck

    @Biblio- daca eu ti-am prescurtat numele (sau de fapt a fost Gabi Intai, Allah mai stie?), poti sa ma numesti simplu @Peter- nu mai altul cu acelasi nume prin zona blogului.
    Ceea ce spui in primul paragraf e iarasi prea subtil pentru mine- nonintegralitatea abordarii nu minimizeaza
    nocivitatea sindromului, dupa umila mea parere.

    Evident ma refeream la inadecventa formei „clerurilor”
    dar nu vom gasi un substituent. Necazuri sunt si cu o
    treapta mai sus, exista un proverb, hai sa-i spunem european, care zice ceva despre mana sfantului care e indoita tipic catre el insusi- nu-l retin exact dar ideea e clara, isn’t it?

    Imi pare rau ca nu citesti IK (si eu mai mult o scriu si o citesc mai mult pentru o corectura care fiindca vad tare prost- ramane gaunoasa) – oricum ai vedea
    ca ma ocup mult si ma mir fara incetare de lipsa de moralitate a lui Big Pharma, dar si a lui Big Oil, Big Food, Big Tobacco, Big Car (care a cam patit-o saracutul) – ca Big Weapon e cum e, stim noi iar Big Money e jalnic. Sunt si altele- fii si fiicele lui Big Swindle. Am uitat de Big Media- cea traditionala, ziarele sunt pe duca, degeaba informeaza, dezinformeaza, inspaimanta, excita sexual, tampesc cerebral, inseala financiar, ridica kitschul in slavi- ajunge! Era sa zic si ce face cu celebritatile dar eu ma straduiesc sa nu vorbesc prea murdar XXXX (cenzurat)
    In 1998 am fost vreo 10 zile la Tampa- Florida- in calitate de consultant la punerea in functiune a unei firmute de energii (invitat de un prieten, fizician si matematician de geniu, propus de cateva ori pentru Nobel
    dar ca cercetator un escroc aproape perfect) si acolo am auzit invatat ce poate sa insemne pentru unii Spiritul Corporatist- american. Horribile dictu,are tot atata legatura cu cinstea cat am eu cu documentele toltece. E aceeasi gandire care da unui CEO de 300 ori maai multi bistari decat unui angajat mediu. Partea buna e ca nici angajatul nu o duce rau.Dar si aceasta experienta ma loveste cu piciorul din dreapta si atunci ma duc in directia opusa, pe drumul Intelectualului.

  • Elena

    @Iceflame,
    Mai este varianta mostenita de la Homo Sapiens:
    -Apara-te sau fugi!

  • Bibliotecaru

    @ Peter Gluck
    Recunosc că iau nick-ul cu copy/paste, îmi este mai uşor aşa.

  • Iceflame

    @ Elena

    Mai curand fuga,ca de aparat de Homo Politicus nici dracu nu ne mai apara.
    Asta e mai vampir ca Dracula,mai abil ca Itic si Strul,mai hot decat Portocala,mai imaginativ decat Ion si mai incapatanat ca Ianos.
    El este cate ceva din fiecare dar mai mult decat toti la un loc.
    Si cum toate astea nu ar fi de ajuns,i-am pus si toate armele posibile si imposibile in maini.
    Singura consolare e ca,teoretic,toate astea se pot schimba din patru in patru ani.Din pacate,doar teoretic…

  • ileana

    @Valabil pentru toti cei care au scris acum un echinox:
    Ce se vede aici este orgoliul celor care cred ca au rezolvat totul prin formule ,prin manifestarea inteligentei .
    Totul mi se pare mic, meschin ,malform.Daca nu exista Dumnezeu ,atunci oamenii par si chiar sint mai nesemnificativi si intimplatori.

  • Amy Neagoe

    A propos de postarea lui şerban Huidu> Ponta vs PSD
    Mişto postarea mă frate, ‘tre să recunosc. Cam ăsta e şi opinionul meu, de fapt. Însă să ştii, că io sunt şi voi fi întotdeauna de stînga(dar neînscrisă în Romînia, în partid, îl detest pe Gioană cu vrăjitoare şi cu ţigani cu tot şi pe misoginii netrebnici şi scîrbele roz) şi să mai ştii că îi plac pe domnii Iliescu şi Năstase(poate şi pe Mitrea, deşi nu-l cunosc deloc) pt.simplul motiv că lor le-a păsat de intelectul meu(în sensul că au fost printre primii care mi l-au apreciat) cel puţin pînă acum.Bine, încă nu ştiu ce o să se întîmple cu masteratul meu pentru care ştiţi cu toţii că am tocit-în sensul că ‘m+am chinuit, pînă acum. Cît despre Ponta, alegerea lui mi-a dovedit că Italia e o naţie de mafioţi..flecari, curve şi mincinoşi. Amy N.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *