2 Aprilie – Ziua de luptă împotriva populismului şi demagogiei
O campanie simpatică şi serioasă trage un semnal de alarmă cu privire la populismul şi demagogia care au pervertit politica în multe părţi; la noi, chiar mai mult decât la alţii. Au propus pentru asta declararea unei zile violet. Afişul îl aveţi aici.
Eu, care m-am trezit mult mai devreme, aş prefera să le opunem o soluţie autentic democratică şi de stânga. Mă alătur cauzei dar rămân roşie…
N. Raducanu
Deoarece vad ca nimeni nu se incumeta sa comenteze tema, totusi importanta, a demagogiei si populismului, imi permit sa exprim o opinie ce poate deranja. Cred ca in aceasta categorie intra nu numai aspectele politice, ci cele ale comportarii societatii. Iar in aceste zile s-a vadit inca odata cat de raspandita a ajuns sa fie nu atat religiozitatea oamenilor, cat respectarea de ei a riturilor impuse de biserica. Este un fenomen mondial, ce se manifesta in cazurile extreme prin acte criminale de fanatism la secte islamice, ce isi trimit la sinucidere unii aderenti pentru pedepsirea celor de alte credinte, sau chiar la unele biserici crestine americane, prin amenintari cu moartea fata de cei ce isi afirma convingerile evolutioniste si resping povestile biblice despre originea omului. Dar procentul record de romani ce se declara evlaviosi si care frecventeaza biserica, nu dovedeste numai conformism si supunere docila datinelor, ci mai ales cautarii unei salvari mistice din viata ce devine tot mai grea, mai complexa si mai de neinteles.
Un sondaj efectuat in tarile europene a aratat ca natia romana este cea mai devotata bisericii, romanii frecventand slujbele, aprinzand lumanari si facand cruci pioase de cate ori trec prin dreptul unui local de cult. Dar a sporit oare prin asta moralitatea romanilor? Cineva spunea ca romanii nu isi aduc aminte de dumnezeu decat cand ii apuca frica de moarte sau dau de fundul sacului. Drumul bisericii il iau pentru a se potrivi obiceiurilor, dar nu impinsi de o veritabila credinta. Omul politic crestin-democrat german Heiner Geissler recunostea in cartea sa “Ce ar spune Iisus astazi?” ca invatatura crestina a fost folosita abuziv de biserica timp de secole si i-a indreptatit pe Heinrich Heine si pe Karl Marx sa spuna ca ea este opium pentru popor. E vorba de utilizarea bibliei drept calmant pentru ca cei asupriti, descriminati sau cazuti in mizerie sa nu se rascoale.Vedem ca peste tot, dar si aici la noi, bogatii devin tot mai bogati, iar cei saraci – tot mai saraci. Dar cine mai recunoaste cuvintele lui Cristos: “Paziti-va de orice lacomie de bani, caci viata omului nu sta in belsugul averii”? (Luca – 12.15). Oare propovaduielile de la sutele de biserici construite in ultimii ani (dar nici un nou spital, nici un azil de batrani sau camin pentru copii parasiti) nu apartin si ele demagogiei? Sau, daca vreti populismului? Deoarece se stie ca, cu circ si cu agitarea minciunilor despre viata de apoi este asigurata supunerea multimilor in cele mai nedrepte sisteme sociale. Lucru pe care il cunosc prea bine politicienii ce nu au lipsit de la slujba de Inviere, cu lumanarea in mana. Ba unii chiar au scris pe blogul lor un text plin de evlavie (dar si de ipocrizie).
gabicretu
@Dl. Raducanu,
Câtă dreptate aveţi!
Nici măcar nu spune nimeni că nu mai este vorba de religie. Este vorba de o instituţie pământească – biserica – folosită de alte instituţii şi interese – nu spun care – pentru control şi dominare.
Deseori, întâlnim o competiţie acerbă pentru cine construieşte cea mai mare biserică în cel mai sărac cartier (ştiu eu cazuri) şi niciodată o „competiţie” similară pentru cine salvează mai multe fiinţe căzute în păcat (ca să folosesc limbajul clerical); de milă şi solidaritate cu cel în nevoie, nu putem vorbi decât prin excepţie…
Valorile pe care le promova Isus se pot întâlni mai des, într-o formă laică, la oamenii de stânga care se declară liber cugetători (cine se declară ateu este supus oprobiului public)decât la bigoţii de dată recentă.
Iar „evlavia” ipocrită se învaţă prin lege (legea învăţământului). România nu mai este stat laic. Şi prea puţini se întreabă de ce violenţa şi degradarea vieţii publice cresc, simultan cu religiozitatea afişată. Teoretic, ar trebui să fie invers…
Peter Gluck
1- care e culoarea complementara violetului? (intrebare retorica)
2- No Basescu e o negatie; are nevoie de un Yes….Yes, cine? By Jove, cine? Nu pot sa spun un singur nume- din afara blogului, desigur.
Sunt de acord cu dl Raducanu, si situatia care exista imi aduce aminte de un raspuns clasic de la scoala de ofiteri:
Intrebare: Domnule locotenent, ta afli cu batalionul intr-o vale. Dintr-o parte se apropie un regiment de tancuri si din cealalta masinile blindate, o multime. Descoperi ca pe versant sunt 50 de cuiburi de mitraliere de asalt care nu trag numai fiindca acum coboara helicopterele de lupta.
Ce comanda dai, locotenente?
„Pentru ruugaciune…!”
Fortele irationalului sunt coplesitoare; deocamdata tot ce e posibil e rezistenta strict personala. Am spus pe undeva ca meta-sportul meu preferat e inotul impotriva curentului- nu ma va insoti mai nimeni si nu mai am mult de inotat.
ileana
Indraznesc sa va spun
„Hristos a inviat!” -cu prietenie si cu speranta intr-o lume mai buna.
N. Raducanu
@ ileana
…iar eu, la acest semn de prietenie si de speranta intr-o lume mai buna, va raspund : „Adevarat a inviat!”. Am mai pronuntat de cateva ori – ieri si azi – aceste cuvinte, ciocnind oua rosii. Ba chiar ca raspuns unor prieteni evrei ce mi s-au adresat la telefon la fel ca dumneavoastra, dar care stiu ca sunt la fel de agnostici ca si mine. Expresia este o formalitate, ca si „Hristos voskres!” in ruseste sau „Fröhliche Ostern!” in nemteste. Poate ca prin asta eu dovedesc ca sunt putin cam neprincipial, dar ma consider un om al stangii moderate si evit stanga extremista. Mai constat ca in Germania numarul credinciosilor (catolici si protestanti) scade dramatic, an de an, in timp ce in Rusia si in Romania, el ia mereu proportii, fara ca moralitatea populatiei sa il urmeze. Gradul de cucernicie al romanilor e proportional cu teama in ziua de maine, nu fata de lumea de apoi…
ileana
N.Raducanu,
Poate cresterea numarului de practicanti in cele religioase ,fara o crestere a gradului de moralitate ,cum spuneti dumneavoastra ,este semnul framintarilor si al incertitudinilor ,nu al ipocriziei.
Ma simt in acord cu aceasta multime debusolata ,pe care nu vad s-o poata cineva scoate din marasm ,cita vreme nu exista vointa politica -de exemplu ,in imbunatatirea invatamintului . Pe deasupra,asistam la ofensiva dezgustatoare a televiziunilor ,responsabile de multa mizerie vizuala si auditiva ,fiindca romanul needucat primeste ce i se da si devine ceea ce ingurgiteaza . Cred ca atunci cind te abonezi la un post de televiziune ar trebui sa primesti ,alaturi de program,si niste avertizari ,ca la tutun ,de genul :”Emisiunile noastre dauneaza grav sanatatii sufletesti!”
In schimb,a vedea in Biserica o cauza a degradarii „este inimii durere”,mai ales intr-o tara in care, timp de secole ,singurele edificii care au trecut de inaltimea unui calaret pe cal au fost bisericile si ,din cind in cind ,cite o cetate .
Sint multe de spus ,cu onestitate si cu lacrimi .