Blogger invitat: Cristian Banu – Basescu si balaurul

Autorul acestui post este bloggerul invitat Cristian Banu. Cristian face analiza politica in Cadran Politic si scrie zi de zi despre acelasi lucru pe blogul sau.

Într-un interviu din România liberă, doamna Doina Cornea spunea că înainte de a se lupta cu balaurul corupţiei, Traian Băsescu ar trebui să se lupte cu balaurul din el însuşi. Fiindcă, din păcate, atât pentru el, cât şi pentru societatea românească, cel mai mare inamic politic al lui Traian Băsescu este chiar Traian Băsescu. Mircea Geoană şi Călin Popescu Tăriceanu nu depăşesc nivelul unei Unirea Urziceni în faţa unui Real Madrid. Nu are rost să mai vorbesc de Voiculescu, Guşă & comp. aflaţi pe undeva pe la nivelul „Recolta Stoicăneşti”.

În primii doi ani şi jumătate de mandat, Băsescu a ratat cu brio tot ce şi-a propus ca preşedinte şi a dus isteria naţională la un nivel atins doar în vremea mineriadelor de la începuturile anilor ’90. Din fericire, acum violenţa nu se mai manifestă şi la nivel fizic, ci doar la nivel verbal. Polarizarea societăţii româneşti a crescut în intensitate însă transformarea cea mai surprinzătoare este cea a lui Traian Băsescu însuşi, care din candidatul dreptei se poziţionează în actuala campanie electorală în fruntea „celeilalte Românii”, România lui… Adrian Năstase.

Dintr-un reprezentant al unui electorat preponderent raţional, informat, Traian Băsescu ajunge reprezentantului unui electorat emoţional, satisfăcut de sloganuri simple ca „Băse e cool” de parcă un politician trebuie să fie cool, nu eficient, sau „Sus Patria Jos Mafia” sloganul României Mari… Discursurile rostite de el în campanie ar putea fi rostite la fel de bine de Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor.

A ajuns încarnarea a nici mai mult nici mai puţin decât a „spiritului poporului român” care este „adevăratul stăpân al României”. Nu vreau să intru acum analize psihologice despre cine este sau ce reprezintă poporul român. Până la urmă, „poporul care l-a votat” în 2004 este şi „poporul liberal”, „poporul peremist”, „poporul pedist”. Să înţelegem de aici că cei care vor vota cu el sunt „poporul bun” iar ceilalţi „poporul rău”? Nişte „rătăciţi” care să trebuiască eventual „reeducaţi”?

În doi ani şi jumătate, Traian Băsescu nu a mai construit nimic, ci, din contră a distrus totul, o majoritate parlamentară creată tocmai de el, un vehicul electoral creditat la un moment dat cu aproape jumătate din preferinţele electoratului, un guvern cu o prestaţie rezonabilă. Acum, este pe cale să distrugă propriul partid din care a plecat la Cotroceni. Privind retrospectiv, nici la Primăria Capitalei nu a făcut prea multe şi a plecat de-acolo exact în momentul în care deţinea toate pârghiile pentru a face ceva.

Întrebarea pe care şi-o pun mulţi este însă în ce măsură, reîntors la Cotroceni va înţelege ceva din ceea ce i s-a întâmplat, iar toate dovezile indică faptul că nu numai că nu a înţeles, dar chiar apasă şi mai tare pe pedala acceleraţiei populiste, de sorginte mai degrabă mussoliniene – Carol al II-lea nu avea nici un fel de pretenţii metafizice, aşa că paralela cu el nu prea se susţine, lipsind complet componenta mesianică. Faptul că Traian Băsescu este incapabil de a construi se vede şi în campania sa electorală, care nu este una pentru, ci împotriva. El nu vrea un vot de susţinere a sa, ci vrea un vot împotriva celorlalţi, împotriva unor duşmani reali sau închipuiţi.

Până la urmă, este de ajuns să ne uităm la Partidul Democrat pentru a vedea cum arată România lui Traian Băsescu, o Românie care să nu mişte în front şi care doar să aplaude ordinele liderului. Spre deosebire, PSD-ul atenta doar la portofel, în vreme ce Băsescu vizează nici mai mult nici mai puţin decât sufletul.

Dacă la alegerile din 2004 am avut de ales între doi foşti comunişti, acum suntem forţaţi să alegem între două tipuri de populism – atâta vreme cât liberalii şi celelalte partide „nu se bagă”, avem o luptă între Traian Băsescu şi PSD –, ambele de cea mai joasă extracţie, în deplin dispreţ pentru IQ-ul alegătorului. Ni se bagă pe gât doar emoţii ieftine, bere la pet şi mititei cu muştar. Cam puţin pentru o Românie membră a Uniunii Europene. Ceilalţi nu sunt în stare de a oferi o alternativă concretă şi par să nu aibă habar de ce se va întâmpla dacă Băsescu nu se va mai întoarce la Cotroceni, forţând o alegere între un rău cunoscut şi o incertitudine.

Mă tem că, înainte chiar de a da piept cu balaurul corupţiei, Traian Băsesc va fi înghiţit definitiv de propriul balaur. Ceea ce nu ar fi o pierdere prea mare. Adevărata pierdere este însă că nu se luptă nimeni cu adevăratul balaur.