Inca mai scriu…
Aici aveti dovada. Modificata putin in redactie. Nu stiu daca din eroare, motive tehnice sau altfel de motive…
- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
Valeriu Mangu
Doamna Gabriela Cretu,
Iata raspunsul la intrebarea dvs. nr. 3 – „Constitutia stabileste forma actiunilor, regulile ce trebuie respectate si, fara indoiala, este obligatorie pentru fiecare cetatean si institutie. Dar continutul actiunilor (adica ce sa faca, nu cum sa faca) cine-l stabileste?”:
Constitutia LEGITIMA este un LEGAMANT intre membrii natiunii NATURALE avand scopul fundamental de a genera, prin aplicarea dispozitiilor ei, o PUTERE in masura sa asigure fiecarui membru posibilitatea liberei dezvoltari a propriei personalitati. Aceasta putere este, la modul cel mai general, STATUL legitim in raport cu fiecare membru.
Ca orice putere – = vointa+actiune -, Statul este caracterizat de o vointa – de principiu, vointa cuprinsa de – ori exprimata in – lege. Vointa din lege are ca fundament vointa POLITICA a cetatenilor – a se vedea art. 8 al Constitutiei -, denumita de Regulamentul Organic al Munteniei din 1831, „obsteasca vointa a cetatenilor”.
Legea nu face altceva decat sa dea viata normelor constitutionale, sa faca, prin aplicarea dispozitiilor ei, posibila atingerea scopului fundamental al CONSTITUTIEI. Ea este, pana la urma, in chip originar, tot un legamant – ori chiar un contract -, subsecvent si inferior Constitutiei, incheiat intre membrii de care vorbeam anterior. Acest contract – legea – ia nastere potrivit unui mecanism tehnic: Guvernul, ca organizator, da o prima forma vointei politice a cetatenilor, prin elaborarea si, respectiv, adoptarea unui proiect de lege, apoi autoritatea legiuitoare imbraca proiectul in forma juridica adecvata, iar Presedintele Romaniei, ca reprezentant al Statului, imprima legii prin promulgare forta juridica. Executarea dispozitiilor legii revine subiectilor de drept anume investiti, inclusiv cetatenilor.
De precizat ca titularul fortei de impunere a dispozitiilor legii este tot Statul, reprezentat prin Presedintele Romaniei.
Dar vointa politica a cetatenilor de care vorbeste art. 8 din Constitutie ia nastere cu ajutorul partidelor politice, ca organizatori primari. Astfel, in cursul alegerilor, aceste partide trebuie sa propuna proiecte ale unei astfel de vointe. De principiu, proiectul care intruneste majoritatea absoluta a voturilor cetatenilor devine vointa politica a cetatenilor – ori politica interna si externa a Tarii.
O astfel de vointa trebuie intai sa priveasca mijloacele COMUNE – ori publice – pe care Statul trebuie sa le realizeze si de care cetatenii sa se serveasca, fara privilegii si fara discriminari, in vederea realizarii pe mai departe a vointei lor PRIVATE legitime – asadar, a vointei proprii legitime privitoare la dezvoltarea propriei personalitati. O astfel de vointa politica trebuie, de principiu, sa vina in intampinarea nevoilor TUTUROR cetatenilor.
O astfel de vointa – asadar, vointa politica – trebuie sa prevada „ce se face”, apoi „cum se face”, apoi „cum se impune executarea”.
Dar, desigur, se pune intrebarea: o astfel de vointa nu constituie cumva un dictat al unei MAJORITATI asupra MINORITATII? Raspunsul este urmatorul: adoptarea – ori aprobarea – unui proiect de vointa politica a cetatenilor si, mai general, a oricarei hotarari cu caracter public trebuie sa porneasca de la principiul ca respectiva vointa, respectiva hotarare urmeaza sa serveaswca TUTUROR, nu unui grup, oricat de numeros ar fi. Pe cale de consecinta, trebuie avuta in vedere si protejarea minoritatii – asa-zisa „discriminare pozitiva”. Regula majoritatii trebuie vazuta ca o modalitate TEHNICA de nastere a vointei unui grup de oameni, nicidecum un dictat. Cand un deputat ori un senator este chemat sa voteze o lege, acesta trebuie sa vada daca legea serveste tuturor, daca nu instituie vreo discriminare (negativa).
Adoptarea unei decizii este, in fond, tot un act de EXECUTARE – mai precis, de AUTORITATE.
Iar, ar fi multe alte lucruri de precizat.
Al dvs., Valeriu Mangu
Valeriu Mangu
Doamna Gabriela Cretu,
Iata raspunsul la intrebarea nr. 4 – „Ce intelegeti prin popor”?
Orice ROMAN ajuns prin nu stiu ce tara, prin nu stiu ce stat, are CONSTIINTA ca este, la ORIGINE, roman, chiar daca este cetatean al statului, al tarii respective. Ajungand pe un teritoriu necunoscut, primul lucru pe care il face un roman este sa caute un CONATIONAL – un om cu care sa se intelega in limba MATERNA, adica limba romana.
Cand spun „roman” nu ma refer asadar la cetatenie – dl. Omar Haissam, desi este cetatean roman, are constiinta (nationala) ca este sirian.
O astfel de constiinta – constiinta NATIONALA – conduce in mod firesc la identitatea NATIONALA, diferita de identitatea CIVICA.
Natiunea NATURALA, asemanatoare familiei FUNDAMENTALE – copil-mama-tata – este anterioara poporului. Poporul nu este decat o masa de oameni vii care prenumara o MAJORITATE nationala, locuind un teritoriu determinat, in masura sa dea nastere natiunii ORGANICE – sau organizate -, apoi sa mentina suveranitatea nationala. Anterior Constitutiei din 1991 putem vorbi, cel putin teoretic, doar despre o astfel de masa. O astfel de masa – formata din oameni avand constiinta nationala naturala ca sunt romani, altii avand constiinta nationala naturala ca sunt maghiari etc. – a dat nastere Constitutiei, asadar suveranitatii nationale, care nu este altceva decat puterea natiunii organice. Aceasta masa s-a aflat sub conducerea unei puteri PRECONSTITUTIONALE – Consiliul Frontului Salvarii Nationale, apoi Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala -, care a impus diferitelor constiinte nationale existente la oamenii aflati sub autoritatea ei un sistem de drept, respectiv o forma (pre)statala. Ca aceasta forma n-a fost acceptata LIBER de toata lumea o dovedesc evenimentele de la Targu Mures din 1990; ca Legea fundamentala care a rezultat in 1991 n-a fost acceptata de toata lumea rezulta din faptul ca ea n-a fost votata in Adunarea Constituanta de reprezentantii UDMR. In acele momente au tipat constiintele nationale naturale diferite de constiinta nationala naturala romana. Nu s-a putut vorbi pana la 8 decembrie 1991 – data aprobarii prin referendum a Constitutiei – despre nici un popor roman in sensul LEGITIM al termenului, ci doar despre natiunea naturala romana si despre o masa de oameni dominata de o MAJORITATE nationala.
Constiinta apartenentei la familia naturala – sau fundamentala -, apoi la neamul de sange, format din parinti, bunici, unchi, matusi, frati etc., apoi la natiunea naturala creaza o UNITATE practic indestructibila. Pana in 1948 nu se poate vorbi, de pilda, despre poporul evreu, ci despre natiunea naturala evreiasca, formata din oameni imprastiati pe tot globul pamantesc avand constiinta ca apartin aceleiasi mari familii, asemanatoare familiei fundamentale. „Natiune”, in sens etimologic, trimite la actul nasterii – lat. natio = rom. nascut.
Romanii din Republica Moldova, din Ucraina, din fosta Iugoslavie etc. au constiinta ca sunt romani prin nastere, deci ca apartin natiunii naturale romane, desi apartin la popoare diferite de poporul roman, la state diferite de statul roman, la tari diferite de Romania, la natiuni organice diferite de natiunea organica romana. Cand Constitutia vorbeste despre romanii din afara granitelor, unii dintre ei neavand cetatenia romana, evident ca se gandeste la acesti oameni – deci la cei care au constiinta ca apartin natiunii naturrrrale romane.
„Poporul”, in faza preconstitutionala este, cum spuneam, o masa de oameni vii prenumarand o MAJORITATE formata din oameni avand acceasi constiinta nationala de tip natural, organizata de o putere preconstitutionala in vederea nasterii natiunii ORGANICE – sau organizate. In faza naturala, natiunea este caracterizata doar de reguli cutuminare, de obiceiuri, de imperative morale, nu numaidecat de o organizare statala. Tot atat de adevarat este, dupa cum am aratat mai sus, ca parti din aceasta mare familie pot sa apartina unor state diferite – v. si cazul Tarii Romanesti si al Moldovei pana la 1859, respectiv 1864.
De principiu, unitatea dintre oamenii apartinand aceleiasi natiuni naturale, data de constiinta nationala, conduce la ideea organizarii sub forma statala – asadar spre natiunea organica -, cu scopul creeri posibilitatilor de libera dezvoltare a propriei personalitati (v. art. 1 din Constitutie). Dar ramane de vazut ce trasaturi urmeaza sa caracterizeze aceasta personalitate. Intre natiunea naturala si cea organica apare forma preconstitutionala de organizare, denumita POPOR. Dar o astfel de organizare preconstitutionala nu vizeaza in mod fundamental decat organizarea de tip CIVIC – viitorii cetateni sunt egali in ceea ce priveste setul de drepturi si libertati acordate reciproc, respectiv setul de indatoriri asumate. O astfel de organizare priveste asadar doar identitatea civica, denumita „cetatenie”, nu cea nationala naturala. Este cazul Frantei, dar s-a vazut ce probeme au aparut acolo in ultimul deceniu privind ETNICITATEA. Or, tocmai aceasta necongruenta dintre identitatea nationala si, respectiv, identitatea civica este de natura sa complice problema. In cazul statului Israel, cele doua sunt cuprinse, poate cu unele exceptii, in aceeasi identitate – CETATENII evrei au constiinta ca apartin natiunii naturale evreiesti, nu ca sunt romani, rusi, polonezi s.a.
Dar organizarea civica nu poate sa faca abstractie de identitatea nationala; din acest motiv, Constitutia ce caracterizeaza natiunea organica trebuie sa prevada – si Constitutia noastra prevede – masuri privind pastrarea identitatii ETNICe pentru cetatenii apartinand MINORITATILOR nationle (Va urma).
Al dvs., Valeriu Mangu
Valeriu Mangu
Doamna Gabriela Cretu,
(Continuarea raspunsului la intrebarea dvs. nr. 4)
Un om are asadar, de principiu, doua indentitati, doua constiinte: una nationala de tip natural si, respectiv, una civica. Dar prin ORGANIZAREA membrilor natiunii naturale, asadar prin nasterea natiunii organice ia nastere – ori trebuie sa ia nastere – o altfel de constiinta, o altfel de identitate, specifica acestei din urma natiuni. Anume, asa cum din combinarea culorii „albastru” cu culoarea „galben” iese culoarea „verde”, in cadrul SINTEZEI disparand cele doua culori primare ca entitati distincte, tot asa si cu identitatea nationala specifica natiunii organice – aceasta identitate noua constituie o SINTEZA. Cum „verdele” rezultat poate sa fie spre „albastru”, fie spre „galben”, functie de cantitatile ce intra in combinatie, tot asa si cu NOUA identitate nationala: ea are ca fundament identitatea, constiinta nationala naturala romana, ca trasaturi dominante, date de MAJORITATEA nationala de care vorbeam inainte, dar continand elemente de ordin etnic apartinand in sens originar altei natiuni naturale. „Minoritatile nationale” de care vorbeste Constitutia noastra sunt, deci, grupuri care contin oameni apartinand, in chip organic, natiunii organice, dar din punct de vedere natural, altor natiuni naturale.
Pe un exemplu concret, in cadrul unei familii fundamentale – copil – mama – tata -, copilul are constiinta ca apartine familiei sale naturale, care este familia fundamentala; tatal are constiinta ca apartine familiei civice, formata din sotie si copil, dar si constiinta ca apartine neamului sau de sange. In cazul mamei, la fel. Dar copilul face parte, din punctul de vedere al fiecarui parinte, din familia naturala a fiecaruia dintre ei. (Va urma)
Asadar, fiecare om are trei identitati, trei constiinte: una nationala naturala, una nationala organica si una civica.
Al dvs., Valeriu Mangu
N. Raducanu
Am facut un comentariu la articolul dvs. pe forumul ziarului CRONICA ROMANA. Aici as mai adaoga ceva. Scrieti, pe deplin justificat, ca interesele interne ale Romaniei (saracia, foamea, etc.) sunt astazi mai importante decat cele de securitate externa. In ultimii 4 ani s-ar fi parut ca este exact invers, iar presedintele tarii parea convins de mesagerii „neocon“ din SUA ca eliberarea Marii Negre de dominatia ruseasca este o prioritate pentru Romania. Dar acum la Washington sufla un vant diferit si mai stim ca 25% din gazul folosit in Uniunea Europeana vine din Rusia (nu stiu cat din gazul consumat in Romania vine din nordul Siberiei). Deasemenea se constata ca problema combaterii saraciei a incetat sa mai fie una dintre problemele esentiale ale guvernului. Romania mai are si alte probleme neglijate, cum este de pilda cea a energiilor de inlocuire a folosire a resurselor minerale, sau cautarea de solutii pentru evitarea unor daune sociale prea mari in urma recesiunii economice ce se apropie. Pentru asta ar fi insa necesar ca Uniunea Europeana sa initieze cu vigoare masuri de aplicare si control, valabile pentru toate tarile membre. Ma intreb deasemenea daca uriasele sume alocate de o serie de state pentru relansarea economiei (nu numai pentru sustinerea bancilor), nu ar trebui utilizate, cu sprijinul U.E., si pentru mari lucrari de interes public (autostrazi, sosele, poduri, cai ferate, dar si pt. protectia mediului), domeniu care in tarile est-europene a fost neglijat in ultimii 18 ani. Dar ar fi oare capabila Comisia de la Bruxelles de o asemenea atitudine inovatoare, dupa ce atatia ani, cu Barroso in frunte, a facut presiuni pentru privatizarea rapida si cu orice pret a fostelor bunuri ale statului ? Stanga europeana ar trebui sa se foloseasca de prabusirea din acest an a unor mituri ale ideologiei neo-liberale si neo-conservatoare, pentru a-si afirma cu mai multa indrazneala ideile ei fondatoare, parasite cu prea mare usurinta in ultimele decenii in urma asalturilor dreptei.
ion adrian
Si noi mai scrim si deci PSD -ului spre stiinta:
In urma emisiunii care inca se desfasoara la Nasul, pe un blog a avut loc urmatoarea discutie:
!
ion adrian Says:
November 12th, 2008 at 10:56 pm
Hai sa facem un joc, un referendum.
Care este pedeapsa cuvenita tuturor acestor nemernici care de ani de zile ne jefuiesc in toate felirile posibile?
Astept.
balbeck Says:
November 12th, 2008 at 10:58 pm
Pedeapsa ar fi inca un mandat sa fure iar.
ion adrian Says:
November 12th, 2008 at 11:00 pm
Si Nastase intra pe lista acestor criminali impotriva poporului nostru.
Ce ziceti jigodiile il vor da in judecata pentru calomnie pe Talpes si pe Nasul?
Eu pariez ca nu, caci asta ar insmna sa se duca singuri la Tribunal. Lasa ca o sa-i ducem noi acuma si sa vedem pedepsele.
Astept
balbeck Says:
November 12th, 2008 at 11:01 pm
La cat au furat,merita de 100 ori pedeapsa pe viata.Nu-i omoram ca pe caini…
ion adrian Says:
November 12th, 2008 at 11:19 pm
Daca continua aceasta caracatita ea nu se va opri. Deci s-o oprim condamnandu-i pe toti membrii caracatei la inchisoare pe viata. sa vedem ce zic romanii ca eu am zis.
Am zis.
ion adrian
Si acum inainte de a va spune noapte buna doresc sa comunic ca toate cele de mai sus sunt dpdv juridic doar prezumate acum eu ca procuror general(dar nu sunt) ma autosezizez si in cateva luni va dau rezultatul ; vinovst sau nu ramanand ca instanta in cazul in care am spus vinovat sa ma confirme sau nu.
Asta este statul de drept si pe asta trebuie sa-l aparam.
gabicretu
@Intrebare:
Cum se numeste cel care incepe a injura, neprovocat si fara sens, cand se afla in vizita in casa (se poate citi „blogul”) unui om pe care nu-l cunoaste dar unde a fost primit cu politete si chiar cu prietenie ?!
@Dl Raducanu,
Sa stiti ca se poate si altfel. Zapatero a preferat in planul de masuri sa acorde sprijinul debitorilor ajunsi in imposibilitate de plata pentru ca sa-si poata achita datoriile si nu bancilor…
@Dl Mangu.
Mi-e greu sa inteleg alambicatele dv. comentarii despre prietenie sau lipsa ei: de asemenea, ideea de dedublare – anume ca nu vorbiti cu mine ci cu parlamentara Gabi Cretu; va asigur ca eu nu sufar de schizofrenie…
In rest, permiteti-mi sa iau o pauza pentru ca unii (eu, in acest caz) mai si muncesc; in plus, sunt mereu pe drumuri. Acum la Manchester, dupa amiaza la Brussels, maine la Reims…
ion adrian
Regret:
M-a provocat ce am inteles de la dl Talpes aseara, bine ca eu ma exprim cu vorba, ce facem daca bazooka(sau gloantele ) lui Geoana ar deveni realitate, adica unii ar alege asemenea exprimari?
In rest, aveti dreptate nu o sa mai vin sa-mi vars amarul chiar la cei pe care-i cred vinovati de acest amar cai este corect: Ei cu ei noi cu noi.
ion adrian
Ps De fapt Mangu m-a adus asa ca daca vrea sa-l citesc eu sa vina el dupa mine.
gabicretu
@Ion Adrian,
Are Karl Jaspers un eseu extraordinar despre vinovatie si formele ei. E vorba despre germani dupa razboi dar se poate extrapola.
Se cheama DESPRE VINA. Este tradus in romaneste.
Voiam sa spun ca eu imi asum partea mea de vina; alta e problema daca imi ceri sa-mi asum vina altora sau pe cea pe care nu o am…
Valeriu Mangu
Doamna Gabriela Cretu,
In clasele V-VIII am avut un coleg de clasa – se numeste Laurentiu Huica (cu a de dupa a);mama lui era profesoara noastra de matematica.
Intrebare: in ce calitata considerati ca il trata pe Laurentiu in clasa – de mama sau de profesoara?
Aici este dilema: fiecare dintre noi interactioneaza cu ceilalti intr-o anumita calitate. Cateodata ca prieteni, cateodata in raporturi de serviciu, cateodata in calitate de rude s.a. Dar tocmai fiindca interactionam „in calitata de” arata ca, de fapt, „noi” – ori, mai precis, „eu” – constituie o CATEGORIE, iar relatiile dintre „noi” le stabilesc _ Chiar asa! – niste dubluri ale noastre. In limba latina, „persona”, de la care deriva romaneascul „persoana”, inseamna „masca” – ori „dublura”.
Nu „eu” interactioneaza cu „dvs”, ci tocmai dublurile!!
O astfel de dedublare a fost sesizata inca de pe vremea lui Platon si Aristotel.
Al dvs., Valeriu Mangu
Pingback: Poveste adevarata cu un “jurnalist independent” « Oana Niculescu-Mizil
ion adrian
Gabriela Cretu,
Nu sunteti deocamdata vinovata de nimic, poate aveti o cota de responsabilitate caci ati sacrificat multe pe altarul propriului interes(asa cred, eu, in mod absolut convins despre toti cei ca dvs)
O tara bogata in resurse umane si naturale, este adusa in sapa de lemn si cand vrei sa afli cauzele, ramai doar cu prezumtia de nevinovatie si cu texte frumoase dar ipocrite, ca cel la care raspund acum.
Cand intrebi de ce nimeni nu e vinovat, din toata puiernitza comunista doar unul singur(Dinca) a spus la procesul Cpex: sunt vinovat pentru ca am fost un tampit, altii precum Postelnicu si Bobu au facut pe tampitii,deci nimeni responsabil nici pana in 1989 decat cel care aluat glontul in locul streangului pe care-l meritau.
Ideologic doar Barladeanu a inteles si a recunoscut ca el a pierdut infruntarea ideologica si ca de castigat a castigat-o Cormneliu Coposu, in timp ce Ion Iliescu si azi daca si-ar spune gandul adevarat tot cu pangarirea idealurilor nobile ale socialismului ar tine-o referitor la orice dictator si criminal comunist ceea ce l-a dus si pe el daca nu la vina directa in acest sens cu siguranta la complicitate si favorizarea criminalului.
Deci cred ca noi doi am terminat discutia si repet ce a spus Tutea: cu comunismul se poate discuta doar cu catusele pe masa.
Daca as fi procuror si daca as incepe sa desir ghemul vinovatiilor incepand cu cei mai prezumtivi, adica Ion Iliescu si toti cei promovati de el, si as ajunge si la dvs sau la altii, in mod sigur, nici nu m-as foarte mira si nici nu m-as opri din desfasurarea respectivului ghem.
ion adrian
Dle Mangu,
Ati ridicat o problema interesanta.
In clasa cincea, aveam la matematica un profesor excelent, dar era fratele tatalui meu.
Acasa eram per tu cu el, dar la scoala ma nedreptatea in mod evident(in loc de 10 primeam 7 sau 8) si nu cred ca doar imi ridica mie stacheta intr-un mod chiar descurajant, doar ca sa faca din mine un matematician, ci doar dintr-un complex ce eu consider ca frizeaza o anume stupiditate : sa nu fie banuit ca ma favorizeaza, deci el s-a raportat la mine ca un unchi complexat, ceea ce nu intra in cele doua posibilitati enuntate de dvs.
Este cred inutil sa spun ca dupa ce am ajuns la alt profesor mai putin bun decat era el, am ajuns foarte repede olimpic la mate.
gabicretu
@Ion Adrian,
Fiecare reprezinta o oglinda proprie a lumii exterioare. Nu ai auzit insa ca exista si oglinzi de balci?!
Chiar sunt curioasa sa aflu care este (dupa oglinda numita Ion Adrian) interesul meu?! Altul, se intelege, decat de a apara niste valori in care cred cu adevarat si a-i reprezenta pe cei care nu pot?!
ion adrian
Nu te cred ca aperi interesul cuiva inafara de al PSD -ului, care nu are nici-o legatura cu interesul acestei tari.
Tot restul, este teatrul necesar credibilizarii, dar nu fi ingrijorata asa fac 95% din politicienii mapamondului si vinovati sunt tzugulanii din toate locurile si timpurile , fiecare tzugulan te merita pe deplin si pe tine si pe Ion Iliescu si pe Adrian Nastase si pe Patriciu si pe etc .
Cu drag intr-un viitor, te-as scoate din acesta ecuatie, caci exista si un procentaj infim sa gresesc dar numai referitor la tine in aceasta enumerare facuta si as fi primul care daca gresesc, sa ma zbat sa-ti ridic o statuie.
Dar crede-ma, deocamdata te parasesc si nu mai revin asa ca daca imi vei raspunde nu din nepolitete nu-ti voi mai scrie, ci din cauza de absenta.
Sunt in toane bune, caci ascult o melodie superba: La Playa (Fausto Papetti)
asa ca:
Poate pe mai tarziu si multa sanatate si noroc