Un interviu machiavellic; pentru Machiavelli-ro …
Îl puteți citi direct pe Machiavelli.ro, aici. Are și poză! Eu sunt consecventă în opinii iar ei în a folosi aceeași poză pentru toate articolele/interviurile publicate pe platformă; cred că e de acum vreo patru ani…
Originalul (interviului) este în continuare.
1. Ca senator ales în județul Vaslui, care este poziția dumneavoastră în privința subiectului exploatării gazelor de șist din această zonă?
Cea dintotdeauna! Economic, doar contractele bazate pe împărțirea producției pot aduce beneficii în cazul exploatării realizate de o companie străină; democratic, doar consultarea generală a cetățenilor după ce au fost corect informați poate fundamenta o decizie de acest fel; cred că apa este o resursă mult prea importantă și rară pentru a fi pusă în pericol sau risipită.
Natura nu-i a noastră; noi suntem ai ei şi orice exploatare neraţională, orice lovitură pe care i-o dăm se întoarce ca un bumerang, inclusiv asupra generaţiilor următoare. Noi nu distrugem mediul „nostru” ci îi privăm pe cei care încă nu s-au născut de dreptul lor la viaţă sănătoasă.
Dar oamenii sunt parte a naturii și trebuie protejați ei înșiși; trebuie să trăiască. În loc de a ne bucura, pe termen scurt, de vânzarea certificatelor de emisie de carbon, cred în transformarea dezavantajului închiderii forțate a întreprinderilor într-un avantaj. Mă gândesc la schimbarea tipului de dezvoltare – de la una energointensivă și poluantă, la alta mai verde. Am închis fabrici de nevoie; ceea ce înființăm astăzi trebuie să fie cu voia noastră.
Dacă în trecut s-a făcut eroarea ca să se reducă costurile de producție disponibilizând lucrătorii și tăind salariile, propun o cale mult mai sănătoasă pentru oameni și mediu – reducerea consumurilor energetice și materiale, în general, prin promovarea tehnologiilor noi dar și prin măsuri inteligente de raționalizare care să ne apropie măcar de media europeană; astăzi, avem consumuri energetice de câteva ori mai mari pentru același rezultat.
În cazul particular al exploatării gazelor de șist, sunt unul dintre primii români care au devenit conștienți de un lucru – că ceea ce poate părea o oportunitate importantă de dezvoltare în primul moment se poate dovedi o sursă de probleme după aceea. Parlamentul European a recurs la sprijinul celor mai buni experți în domeniu – pro și contra exploatării – pentru a putea adopta o poziție în cunoștință de cauză. Concluzia a fost că avantajele sunt mari pe termen scurt de partea celor care exploatează gazele; dezavantajele sunt mari pe termen lung, de partea comunităților care suportă riscurile. Problema decidenților este să găsească o soluție de echilibru între avantajele pe care statul român le poate obține și riscurile pe care și le asumă. Deocamdată, acest echilibru nu există.
2. Vă numărați printre inițiatorii unei propuneri legislative privind ziua liberă pentru îngrijirea sănătăţii copilului. În ce constă această propunere legislativă și când ar putea fi ea transpusă în realitate?
Nu sunt inițiatoare; sunt doar semnatară a unei propuneri făcută de colega mea, Gabi Firea. Ideea nu-mi aparține dar m-am alăturat inițiativei pentru că este cazul să trecem de la declarațiile sforăitoare despre interesul superior al copilului, la fapte concrete. Avem mortalitatea infantilă dublă față de media europeană iar în fiecare an, din cauza unor afecțiuni care pot fi prevenite, mor în România șaizeci de mii de persoane; un oraș de mărimea Bârladului moare cu zile anual!
Inițiativa instituie dreptul la o zi liberă pe an, prin rotație, pentru toți angajații care au copii și solicită acest lucru; respectiva zi va fi destinată prevenției, vizitei la medic și realizării unor analize de bază. Angajatorii ar fi avantajați nu doar pentru că lucrătorii cu copii sănătoși vor fi mai liniștiți și productivi; sigur, vor avea nevoie mai rar de concediu medical pentru îngrijirea copiilor.
3. Care sunt prioritățile din această toamnă ale Comisiei pentru afaceri europene din Senat, a cărei membră sunteți?
Comisia pentru afaceri europene examinează proiectele legislative pe care Comisia Europeană, în principal, le propune. Există o zonă a atribuțiilor partajate între autoritățile europene și cele naționale; granița dintre ele este foarte imprecisă. Ceea ce facem este să urmărim respectarea principiului subsidiarității și proporționalității în adoptarea legislației europene.
Concret, reacționăm atunci când considerăm că o problemă are soluții mai bune la nivel național și că o reglementare europeană nu e necesară pentru rezolvarea ei; dacă reușim o coordonare cu alte camere parlamentare, propunerea Comisiei poate fi blocată; facem, de asemenea, observații și oferim sugestii de corectare a erorilor.
În situația în care, dimpotrivă, soluțiile cele mai potrivite sunt europene, ne exprimăm sprijinul pentru adoptarea lor. În această privință, activitatea este corelată și dependentă de cea a Comisiei Europene. Avem întotdeauna opt săptămâni la dispoziție din momentul publicării pentru a ne exprima punctul de vedere pe un document legislativ.
Politic, sunt importante alegerile europene și modul în care vor deveni temă a dezbaterii naționale; legislativ, toate măsurile privitoare la Uniunea Bancară, supravegherea pieței financiare, etc. Transpunerea legislației europene, cheltuirea fondurilor și proiectele României pentru Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 sunt pe masa noastră de lucru, de asemenea. Specificul nostru nu este să ”inventăm” legi ci să analizăm profesionist pe cele elaborate de Comisie sau Guvern.
4. Care vor fi prioritățile dumneavoastră pentru această sesiune parlamentară?
În parlament, prioritățile politice și legislative sunt întotdeauna colective – ale grupului politic, ale majorității guvernamentale, etc. Personal, îmi propun să rezist! Asta înseamnă să nu cedez în exigența pe care o exprim față de orice concesie de la lege și regulă. Parlamentul trebuie să-și recapete reprezentativitatea și încrederea cetățenilor; acestea sunt diminuate și prin erorile proprii.
Am impresia uneori că a dispărut din activitatea parlamentară un principiu general – sunt lucruri care se fac și altele care nu se fac. Voi încerca să reamintesc permanent acest principiu! Bineînțeles, îmi voi urmări propunerile legislative, voi exercita atribuția de control asupra executivului și, pentru că este toamnă, voi lupta pentru un buget pe 2014 cât mai social-democrat cu putință, cu educația și sănătatea drept priorități absolute!
Ileana
Cînd spui că vei lupta pentru ca educaţia şi sănătatea să fie recunscute ca priorităţi absolute, sînt sigură că ai în vedere că va trebui să lupţi, mai întîi, în interiorul partidului tău.
Ar trebui să fie o trezire din somnul cel de moarte a atîtor politicieni de la vîrf care se lasă prinşi de interese de rang inferior sau măcar secundar, fiindcă n-au înţeles că nimic nu contează atunci cînd poporul este bolnav şi ignorant. E clar că lucrurile sînt încurcate rău, că se invocă lipsa banilor, dar cred că soluţia este în zona atitudinilor eroice din partea unor oameni care au puterea de decizie.Trebuie început prin considerarea , cum spui, ca priorităţi absolute a educaţiei şi sănătăţii, dar să se treacă odată, pentru Dumnezeu, de zona declaraţiilor. Visez la o clasă poliică pe care s-o unească această „prioritate absolută”. Să nu mai simţim aerul demagogic atunci cînd se dezbat asemenea probleme. Să te duci în Parlament şi să iei cuvîntul în fiecare zi, obsesiv, spunînd că niciun proiect din niciun domeniu nu se poate realiza pînă cînd nu se găseşte soluţia unui învăţămînt competent, exigent, temeinic în toate ale sale.
Pot înţelege că sînt multe păreri şi multă dezbinare în privinţa gazelor de şist sau a Roşiei Montana, dar nu este de înţeles această lipsă de coerenţă cînd e vorba de şcoală şi spital.Un om care nu pricepe aşa ceva este un umflat semidoct şi arogant, lipsit de viziune, dar şi de omenie.